TESTAMENTUL REGELUI

FERDINAND.
Momentul deciziei Principelui Carol de a renunta la tronul Romaniei, în
decembrie 1925, a coincis cu declansarea bolii incurabile a tatalui sau, Regele
Ferdinand Întregitorul. Monarhul avea doar 62 de ani in iulie 1927, cand a incetat
din viata la Sinaia. Printr-un codicil la testamentul pe care il scrisese in 1925,
Regele Ferdinand a decis dezmostenirea principelui ratacitor dupa ce acesta l-a
instiintat de intentia sa de a renunta la succesiunea tronului României, la
drepturile, titlurile şi prerogativele de s-ar fi bucurat in calitate de prim nascut al
marelui rege.
„A voit Domnul să încerce ţara, pe mine şi pe Regină cu o mare durere, prin
renunţarea la tron a Principelui Carol. Până la sfârşitul vieţii nu se va şterge din
inima mea jalea care m-a cuprins când m-am văzut silit să iau act de această
hotărâre a primului meu născut, constatând că din nenorocire această măsură o
impuneau interesele Statului şi ale Coroanei, care în orice împrejurare am
înţeles să mă stăpânească.

Schimbarea astfel făcută în moştenirea tronului şi în familia regală, prin noua

situaţie a fiului meu Carol, mă obligă să aduc următoarele modificări şi adaosuri
la testamentul meu mai sus-scris.

Anulez dispoziţia cuprinsă în acest testament prin care lăsam fiului meu Carol
toată cotitatea disponibilă şi hotărârea de a cuprinde în partea sa de moştenire
întreaga moşie Sinaia – Predeal împreună cu castelul Peleş şi celelalte castele,
clădiri şi stabilimente, cu sarcinile prevăzute în acest testament pentru Castelul
Pelişor, precum anulez şi legatul “caselor şi clădirilor din Bucureşti absolut
necesare”.
Hotărăsc ca toată această cotitate disponibilă, atât imobilele de pe Valea
Prahovei, cu sarcinile prevăzute, ca şi cele din Bucureşti, care sunt absolut
necesare viitorului rege, să revină urmaşului meu pe tronul României din familia
mea, iar în timpul minorităţii sale să se bucure de folosinţa şi de veniturile lor
iubita mea soţie Regina Maria.

Voiesc ca partea rezervatară ce se cuvine fiului meu Carol, s-o primească în

bani şi în efecte.
 Luând aceste noi dispoziţii potrivit dorinţei ce întotdeauna am avut de a spori
mijloacele noului Rege al României, rog Cerul ca să ajute pe iubitul meu fiu Carol
în noua viaţă ce singur şi împotriva voinţei noastre şi-a ales-o şi să facă urmările
acestei alegeri cât mai uşoare pentru el şi pentru ţară.
Făcut la Bucureşti în unsprezece ianuarie una mie nouă sute douăzeci şi şase,
scris şi iscălit cu propria mea mână.”

FERDINAND

În decembrie 1927, cei şapte moştenitori ai Regelui Ferdinand au semnat Actul

de împărţeală, ataşat testamentului din 1925. Carol al II-lea apare ca „Dl Carol
Caraiman, reprezentat prin procuratorul său general şi special, Dl General
Adjutant N. Condeescu, în baza procurei autentificată de Legaţiunea României la
Paris la No. 233/1927“, iar acesta a validat actul, „dorind a respecta şi executa
întocmai dispoziţiunile coprinse în Testamentul Regelui Ferdinand din 2 Iunie
1925, astfel cum au fost modificate şi completate prin Codicilul din 11 Ianuarie
1926, şi într-un sentiment de iubire şi devotament pentru MS Regele Mihai“.
Câteodată, unii dintre vizitatorii tăi pot vedea o