UNIVERSITATEA OVIDUS

FACULTATEA DE ISTORIE SI STIINTE POLTICE

CRIZA DINASTICA
1927-1930

COORDONATOR:

Conf.univ.dr. FLORIN ANGHEL

Student:Doslea Steluta

Facultatea: Istorie si
Stiinte politice

Anul :III

CONSTANTA 2010

1
 Criza dinastica din Romania

1.Inceputul aparitiei primelor semne de nesiguranta

In data de 10 mai 1866 la tronul Romaniei a fost adus Carol Ludovic

de Hohenzollern,fiul lui Carol Anton de Hohenzollern, guvernatorul Rhenaniei,
din familia domnitoare a Prusiei. Acesta a obtinut independent de stat a
Romaniei prin Tratatul de Pace de la Berlin iar dupa 1iulie 1878, Consiliul de
Ministrii a hotarat sa fie numit Carol I ca Alteta Regala.

Putin mai tarziu, pe 14 martie 1881, Romania a fost declarata regat iar
Carol I a primit titulatura “pentru sine si mostenitorii sai titlul de rege al
Romaniei”1. Acesta s-a casatorit cu Elisabeta de Wied, neavand mostenitori ( un
fiu care a decedat la varsta de 6 ani). Conform articolului 83 din Constitutia din
1866 a Romaniei : “in lipsa de coboratori pe linie barbateasca a Mariei sale Carol I
de Hohnezollern Sigmaringen, succesiunea tronului se va cuveni celui mai in
varsta dintre fratii sai sau coboratorilor acestora’’.2

Astfel la 18 mai 1881 mostenitor al Coroanei Romaniei devine

Ferdinand de Hohenzollern, nepotul lui Carol I. 11 ani mai tarziu pe data de 29
decembrie, Ferdinand se casa toreste cu Maria de Edinburgh, nepoata reginei
Victoria a Marii Britanii. Acestia vor avea 6 copii: Carol (1893), Elisabeta (1894),
Marioara (1900), Nicolae (1907), Ileana (1909) si Mircea (1913).

Dupa 48 de ani de domnie, fiind si cea mai lunga din istoria Romania,
Carol I a decedat, la 27 septembrie 1914. In aceasi zi, principele mostenitor
Ferdinand de Hohenzollern depune juramant in calitate de rege al Romaniei iar
succesor al sau era Carol, fiul cel mare, conform constitutiei.

Ferdinand a hotarat intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei,

pentru eliberarea Transilvaniei si a Bucovinei. In martie , 1917, Nicolae Iorga
mentiona ca bolsevicii pregateau o lovitura de stat “prin care regele si familia

1
Monitorul Oficial , nr 60 din 15 martie 1881
2
Ibidem, nr. 142 din 30 iunie 1866

2
regala sa fie dusi in Rusia pentru o soarta asemenea cu a dinastiei rusesti”3 (cand
s-a prabusit tarismul in Rusia).

Insa planurile Puterilor Centrale privind lichidarea Romaniei ca stat

independent si suveran, au fost impiedicate de victoriile de la Marasti, Marasesti si
Oituz in vara anului 1917. Dupa iesirea Rusiei din razboi, Romania a pornit pe
calea armistitiului, la 26 noiembrie 1917, si a pacii separate, la 24 aprilie 1918.
Evolutia evenimentelor din Rusia au avut un impact negativ asupra regelui
Ferdinand. Din aceasta cauza Carol, principe mostenitor, devine sceptic in privinta
perspectivelor monarhiei in Romania.

Carol paraseste unitatea militara de la Targu Neamt comandata de el iar

pe 31 august/13 septembrie 1918 se casatoreste cu Ioana Maria Valentina (Zizi)
Lambrino, fiica maiorului Constantin Lambrino, la Odessa. Astfel, el abandonase
unitatea, acest fapt numindu-se dizertare, si incalcase traditia Casei Regale ce
interzicea membrilor ei sa se casatoreasca cu persoane ce nu apartineau unei
familii domnitoare.

Acesta a fost inceputul problemelor familiei regale in ceea ce il privea pe

Carol. Ferdinand l-a trimis pe colonelul Ernest Baliff, la Odessa, acesta
convingandu-l pe Carol sa revina in Romania, insa acesta nu a renuntat la
casatoria cu Zizi. Revenit , puterile s-au impartit fiind si pro si contra lui, multi
neacceptand ceea ce acesta facuse.

La 29 octombrie/11 noiembrie 1918 printul Carol a declarat ca nu se

opune la “anularea actului de casatorie incheiat la Odessa , sub motiv ca nu se
facusera publicatiile si chemarile cerute de legislatia civila in vigoare”.4

Adunarea Nationala de la Alba Iulia a hotarat, la 1 decembrie 191, unirea

Transilvaniei cu Romania, act ce marca incheierea procesului de faurire a statului
unitar roman, dupa Basarabia si Bucovina. Marea Unire a deschis poporului
roman noi perspective de dezvoltare pe scara istorica. In cadrul dezbaterilor si
actiunilor politice privind evolutia Romaniei, s-a afirmat si o optiune anti-
monarhica, republicana. In aceasta privinta, intre 10/23 decembrie 1918 au avut loc
manifestatii pro-republica, incheindu-se cu morti(6) si raniti(15).

3
Nicolae Iorga, Istoria romanilor, volum X, Bucuresti, 1939, pp 383-384
4
A.N.I.C.. fond. Casa Regala. Principele Carol, dos. 2/1919, f.5

3
 In cursul anului 1919, in cadrul unor intruniri, in manifestele si brosurile
editate de socialisti si de grupurile comuniste, se cerea inlaturarea monarhiei si
instaurarea unei forme de guvernamant republican. Cei care au raspandit astfel de
material au fost arestati(ex. Gheorghe Tanase), pentru ca monarhia era considerate
de majoritatea oamenilor politici, o institutie necesara si utila.

Activitati ca: pronuntarea pentru intrare in razboi alaturi de Antanta,

indeplinirea functiei de comandant suprem al armatelor romane ce au obtinut
victorii la Marasti, Marasesti si Oituz, declararea pentru infaptuirea reformei agrare
si electorale, primirea si ratificarea actelor de unire a Basarabiei, Bucovinei si
Transilvaniei cu Romania pe care regele Ferdinand le-a realizat au fost apreciate si
bine cunoscute ca fiind pentru poporul roman.

In data de 10 martie 1921, Carol se casatoreste cu principesa Elena, fiica

regelui Constantin al Greciei iar pe 25 octombrie se naste Mihai, viitorul rege al
Romaniei. Principele dorea sa realizeze o forma de guvernamantautoritare si in
Romania, dar punea in pericol regimul parlamentar-constitutional. Acesta dorea
“eliberarea” coroanei de sub “dominatia” lui I.C.Bratianu, intervenind active in
viata politica. Rolul sau central era diminuarea rolului politic al PNL si sporirea
considerabila a pozitiei monarhiei in viata statului.

In schimb, regele Ferdinand avea incredere in politica lui I.C.Bratianu,

fiind sigur ca el reprezinta “zodia buna” a Romaniei. La Milano, in 28 decembrie
1925, Carol a copiat declaratia de renuntare prezentata de Constantin Hiolt:

“Declar prin prezenta ca renunt in mod definitiv si irevocabil la toate

drepturile, titlurile si prerogativele de care, in virtutea Constitutiei si a statutului
familiei regale, m-am bucurat pana azi ca principe mostenitor al Romaniei si ca
membru al familiei domnitoare. Renunt totodata la drepturile ce mi-ar reveni prin
legile tarii asupra fiului meu si a averii sale.

Mai declar ca nu voi avea nici o pretentiune asupra drepturilor la care

renunt de buna voie si din propria mea initiative si ma angajez, pentru binele
tuturor , sa nu ma intorc in tara timp de 10 ani, iar dupa expirarea acestiu termen sa
nu ma intorc fara autorizatia suveranului.”5

5
A.N.I.C., fond. Casa Regala, Principele Carol, dos. 2/1925, f.143, Acte si corespondenta…, pp16-17

4
 Dupa aceasta declaratia care il detrona pe Carol, la 30 decembrie 1925 s-
au convocat Consiliul de Coroana, la Sinaia, iar regele, regina, Barbu Stirbey si
I.C. Bratianu au decis sa intervina pe langa unii participant la Consiliul de Coroana
pentru a lua o atitudine favorabila punctului de vedere sustinut de suveran.
Membrii guvernului isi ascultau regele care , in problema de importanta deosebita,
nu admitea replica. Alexandru Averescu a declarat ca va sustine cu fermitate
decaderea principelui din drepturile sale.

La 1 ianuarie 1926 in Monitorul Oficial: “Alteta Sa Regala, principele

Carol, mostenitor al tronului, comunicand in scris Majestatii Sale regelui
renuntarea sa irevocabila la succesiunea tronului si la prerogativele ce decurgeau
din aceasta calitate si din acea de membru al familiei regale, Majestatea Sa regele
s-a vazut nevoit sa primeasca aceasta renuntare si sa convoace pentru astazi, 31
decembrie, la castelul Peles, un Consiliu de Coroana. In acest consiliu Majestatea
Sa regele a comunicat inalta sa hotarare si a facut apel la toti fruntasii tarii prezenti
de a il ajuta in executarea ei si la proclamarea Altetei Sale Regale, principele Mihai
ca mostenitor al tronului. In acest scop, in urma asigurarilor de sprijin date din
partea tuturor celor prezenti, Reprezentanta Nationala a fost convocata pentru 4
ianuarie 1926”.

“Actul de la 4 ianuarie 1926” cuprindea adoptarea a trei legi: acceptarea

renuntarii lui Carol si proclamarea lui Mihai ca mostenitor, modificarea statutului
Casei Regale si primirea Regentei. Constantin Argetoianu considera ca criza
dinastica “a devenit peste noapte pivot al politicii romanesti. Oamenii politici si
partidele au fost supusi unei noi clasificari si socotiti apti sau inapti pentru
guvernare, dupa cum puteau fi sau nu banuiti ca ar favoriza o eventuala revenire a
printului”.6

Dupa 4 ianuarie 1926, viata politica romaneasca avea sa fie framantata

de o alta problema: aceea privind succesiunea la tron. Intensitatea disputelor a fost
variabila, dupa interesul urmarit de competitor. Carol a fost numit Carol Caraiman,
avea calitatea de cetatean roman si dispunea de o avere considerabila.

Principalele partide politice din Romania nu au acordat o atentie speciala

situatiei lui Carol dupa 4 ianuarie 1926, deoarece atentia lor era concentrata pe
apropiata schimbare de guvern, iar mandatul de 4 ani al parlamentului expira in
6
Constantin Argetoianu, Pentru cei de maine…, loc. cit., fond 104, dos.8 595, f. 2 331

5
martie. La 27 martie 1926, Ion I.C.Bratianu a facut in parlament o ampla expunere
asupra realizarilor cabinetului sau, dupa care si-a anuntat hotararea de a-si depune
mandatul:

“ Am socotit ca este mai bine sa ne retragem pentru ca sa aratam tuturor

ca opera pe care am indeplinit-o nu are nevoie de prezenta noastra la guvern pentru
a se impune oricui ar avea simtul raspunderilor, ca temeiul trainic al organizarii
statului.”7

La 30 martie, noul cabinet depunea juramant in fata regelui Ferdinand,

condus de Alexandru Averescu. Acesta semneaza, iunie 1927, decretul regal de
demisie a guvernului si de insarcinare a lui Barbu Stirbey cu misiunea de a
constitui noul cabinet format din: Ion Inculet, Alexandru Lapedatu, Constantin D.
Dimitriu si Gheorghe Cipaianu.

In “Manifestul catre tara” (dat publicitatii la 6 iunie), noul guvern isi

exprima hotararea de a asigura “temeiurile dinastiei nationale, urmand in totul
hotararii Mariei Sale regelui relative la succesiunea la tron si la desemnarea
regelui”.8 La 20 iunie, Barbu Stirbey si-a depus mandatul. Regele a insarcinat pe
Ion I.C. Bratianu cu formarea noului guvern.

Toamna anului 1926 a fost una neagra pentru rege care a fost tintuit la pat
de cancer la intestinul gros, acesta trecand prin operatii dar starea sa se agrava. Pe
marginea acestei boli au aparut discutii precum se doreste revenirea lui Carol la
putere, vorbe dezmintite si de Ferdinand si de Carol.

Alegerile din 1 iulie 1927, erau hotaratoare deoarece daca invingea PNL
insemna impunerea actului de la 4 ianuarie 1926 iar daca opozitia castiga se
deschidea perspective readucerii lui Carol in tara. Cu o majoritate de 61,6 %, PNL
a castigat.

2. Evolutia crizei dinastice 27 iunie 1927-7octombrie 1929

7
“Dezbaterile Senatului”, nr.30, sedinta din 27 martie 1926, pp 832-833
8
A.N.I.C., fond. Presedintele Consiliului de Ministrii, dos. 16/1927, f.95, “Viitorul”, XXV, nr.5 796 din 23 iunie 1927

6
 In data de 19 iulie 1927 regele Ferdinand a decedat. S-au intrunit membrii
guvernului, demnitarii Curtii Regale si Inaltii functionari pentru intocmirea
formelor impuse de schimbarea de domnie. I.G. Duca a sugerat sa se scrie ca a
murit in bratele reginei Maria pentru o “ impresie buna in public”. Numele
urmasului rege era o alta problema dar Ion I.C. Bratianu a sugerat sa i se puna
numele de “Mihai I”.

Regenta era formata din: principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea si

presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Gheorghe Buzdugan. La 20 iulie
1927 s-a facut sedinta comuna a Adunarii Deputatiilor si Senatului in cadrul careia
cei trei regenti au depus urmatorul juramant:

“ Jur credinta Majestatii Sale regelui Mihai I. Jur a pazi Constitutiunea si

legile poporului roman, a mentine drepturile lui nationale si integritatea
teritoriului.”9

La 21 iulie s-a oficiat un serviciu religios iar sicriul a fost adus la Palatul
Cotroceni pentru ca poporul sa isi ia ramas bun de la cel care isi legase numele de
Marea Unire. Apoi sicriul a fost dus la Curtea de Arges, la manastirea zidita de
Neagoe Basarab, a fost inmormantat in interiorul bisericii alaturi de Carol I si de
regina Elisabeta.

In data de 25 iulie a fost data publicitatii Proclamatia Inaltei Regente in

care se angaja sa asigure regelui Mihai I “putinta sa domneasca peste o tara care
prin dezvoltarea ei fireasca si neintrerupta sa raspunda asteptarilor puse de marii
lui inaintasi in viitorul Romaniei […] vom veghea la aplicarea constiincioasa a
Constitutiei si a legilor tarii, pentru ca in temeiul lor asezamintele noastre sa se
poata dezvolta si sa poata propasi nestanjenit[…]”10

Odata cu instalarea Regentei incepe o noua etapa in istoria monarhiei

din Romania, fiind pusa intr-o situatie precara. Din acel moment se stia ca institutia
monarhica se afla sub tutela lui Ion I.C.Bratianu si al Consiliului de Ministrii. Din
momentul mortii regelui Ferdinand se conturau doua grupari privind institutia
Regentei:
9
“D.A.D.”, nr. 5, sedinta din 20 iulie 1927, p. 124
10
Monitorul Oficial, nr. 162 din 25 iulie 1927

7
  o grupare (PNL) ce actiona pentru mentinerea actului de la 4 ianuarie 1926,
pe baza caruia fiinta Regenta;
 grupare (PNT) ce recunostea Regenta dar ca un fapt implinit, supunand-o
unor critici virulente, amenintand cu anularea actului de la 4 ianuarie 1926 si
aducerea lui Carol in tara.

Ziarul “Le Matin” aduce o declaratie a lui Carol, din 31 iulie 1927, in
care se preciza ca sosise momentul sa revendice tronul. La 20 august 1927 s-a
elaborat: “Instructiuni permanente in vederea unei eventuale reintoarceri
clandestine in tara a fostului principe Carol” in care ii era absolut interzis sa intre
in tara, chiar putand fi impuscat daca opunea rezistenta.

S-a constituit un grup de sustinatori ai lui Carol, numiti carlisti, format

din: Barbu Ionescu, Constantin (Puiu) Dumitrescu, Nicolae Gatoski, Ioseph
Bogdan, Mircea Mihail, Hugo Backer etc. In schimb, guvernul liberal era ferm
hotarat sa curme activitatea carlistilor printr-un act energic si rasunator, cazul
Manoilescu ( acesta a tinut o corespondenta si intalniri cu Carol, a fost prins,
perchezitionat, i s-au confiscate toate materialele si bunurile si a fost inchis).

La sedinta Adunarii Deputatilor ,din 27 octombrie 1927, presedintele

Consiliului de Ministrii, Ion I.C.Bratianu afirma ca oricine se impotriveste ordinii
constitutionale stabilite “este inamic al statului” si “se va zdrobi de neclintita
noastra hotarare”. La 8 noiembrie a fost reintrodusa cenzura preventive pentru a
impiedica publicarea de articole privind criza dinastica.

La Alba Iulia, la 20 noiembrie 1927, PNT a organizat primul congres

infaptuit pentru a determina Regenta sa demita guvernul liberal si sa il cheme pe
Iuliu Maniu la putere. Patru zile mai tarziu (24 noiembrie), Ion I.C.Bratianu – omul
care reusise sa-si impuna punctual de vedere cu privire la actele politice din
Romania, care a adus PNL pe cele mai inalte culmi- moare. Moartea acestuia a
cauzat partidului o pierdere politica si morala, a dat fortelor politice din opozitie
certitudinea de a se elibera de sub o dominatie insuportabila.

In aceeasi zi, Regenta a numit in functia de presedinte al Consiliului de

Ministrii pe Vintila Bratianu, devenit si presedinte al PNL. Totodata, acest partid
va intra intr-un declin evident. Vintila Bratianu a propus lui Iuliu Maniu o
colaborare a PNT la guvern.

8
 La sfarsitul anului 1927 PNT a proclamat “rezistenta cetateneasca”. La 17
martie 1928, Iuliu Maniu a avut o audienta cu Regenta si a cerut demisia
guvernului national-liberal si aducerea PNT la putere.11 Patriarhul Miron Cristea a
sugerat ca PNT sa faca o declaratie publica privind existent Regentei de fapt si de
drept.

In acest timp, Barbu Ionescu (carlist), a inchiriat de la societatea “ Imperial

Airway”, doua avioane, avand trei locuri fiecare, pentru a transporta cativa ziaristi
doritori sa asiste la Adunarea de la Alba Iulia. In realitate, pasagerii erau fostul
principe Carol si cativa dintre intimii sai colaboratori. Pe data de 6 mai, ora
4dimineata, autoritatile engleze au interzis decolarea celor doua avioane de la
aeroportul Craydon, sub motiv ca pasagerii “nu aveau actele in regula”.12

Astfel prima incercare a lui Carol de a reveni la puterea Romaniei a esuat.

In mai 1928, acesta a mizat mai putin pe actiuni spectaculoase, menite sa-i creeze
publicitate ieftina la rubrica stirilor senzationale si mai mult pe fapte concrete,
minutios pregatite, atat in tara cat si in strainatate, fara a se angaja fata de un partid
sau om politic.

3.Sfarsitul crizei dinastice (octombrie 1929-iunie 1930)

Din componenta Regentei, Gheorghe Buzdugan a plecat din cauza unor
problem de sanatate iar in locul sau a fost inclus Constantin Sarateanu (9 octombrie
1929). In jurul acestei inlocuiri s-au facut multe afirmatii din cauza faptului ca
Constantin Sarateanu era doar un consilier al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar
urmasul lui Gheorghe Buzdugan, conform bazei alcatuirii Regentei, trebuia sa fie
Andrei Radulescu, fiind si presedinte al Inaltei Curti de Justitie si Casatie.

In schimb regina Maria dorea sa domneasca in timpul minoratului regelui

Mihai I, criticand Regenta ca nu a fost aleasa in locul lui Gheorghe Buzdugan.

Izbucnirea crizei in PNT si in guvern ca si modalitatea de rezolvare, au pus

intr-o lumina proasta pe noul regent. Tensiunea politica crestea iar Regenta se
dovedea incapabila sa stapaneasca situatia, sa joace rolul de “arbitrii” intre partide.

11
“Dreptatea”, II, nr.130 din 21 martie 1928
12
A.N.I.C., fond. Casa Regala, Carol Caraiman, dos. 5/1929, ff 44-46

9
 Autoritatea Regentei era permanent minata si nimeni nu credea cu
adevarat in capacitatea ei de a rezolva marile probleme ale Romaniei, astfel
curentul in favoarea revenirii lui Carol dobandea noi adepti. In acelasi timp, Carol
urmarea atent evolutia situatiei din tara. Principele Nicolae devenise un infocat
carlist si dorea sa scape cat mai repede de demnitatea de regent, pentru a se
casatori cu Ioana Dolete.

La 13 mai 1930, Vintila Bratianu a adresat o scrisoare sefilor de

organizatii judetene ale PNL cerandu-le sa opreasca si sa afirme intangibilitatea
ordinei constitutionale stabilite la 4 ianuarie 1926 si sa puna capat tentativelor de a
redeschide o chestiune inchisa.

La congresul PP, 23 martie 1930, Alexandru Averescu acuza pe regenti

de nesinceritate , spunand ca acestia au jucat “ o comedie” atunci cand, in
noiembrie 1928, l-au insarcinat pe Nicolae Titulescu cu constituirea guvernului,
pentru ca ei aveau deja un cabinet prezidat de Iuliu Maniu. Acesta a mai sustinut si
intoarcerea lui Carol dar cu conditia sa se desparta de Elena Lupescu si sa reia
casatoria cu Elena principesa.

Iuliu Maniu cauta sa foloseasca criza dinastica pentru a lovi in toti

adversarii guvernului si a isi consolida propria pozitie. De aceasta situatie, Carol a
profitat dovedind o adevarata abilitate politica. Acesta, dupa o analiza amanuntita a
situatiei din Romania, a ajuns la concluzia ca ar fi fost timpul sa se reintoarca.

Criza economica, miscari sociale, procesul de erodare a partidelor

politice, Regenta nu era apta sa domine situatia fiind falimentata, toate aceste
probleme au dus la o decadere a sistemului politico-economic-financiar al
Romaniei. Carol conchidea ca, in general, “este un narasm vizibil, datorita
crizei,lipsei de orientare si poate, de asemenea, datorita lipsei unei personalitati de
seama de mare anvergura” (el insusi).

Decis sa schimbe ceva in Romania, acesta a ajuns in tara la ora 22, 6iunie
1930,inlaturandu-si fiul de pe tron si proclamandu-se Rege , s-a indreptat spre
Palatul Cotroceni unde a fost intampinat de principele Nicolae. A doua zi, el s-a
intalnit cu principesa Elena si regele Mihai I.Astfel s-a anulat si actul de la 4
ianuarie 1926.

10
 S-a infaptuit “Actul de la 8 iunie 1930”ce a inclus ca Constitutia sa
prevada clar ca regele domneste pana la moarte/abdicare. Prezenta unui rege in
fruntea statului reprezenta pentru liderii politici din alte tari o garantie a stabilitatii
de regim in aceasta parte a Europei. Actul “Restauratiei” a fost primit cu satisfactie
de cercurile de afaceri din Europa Occidentala.

Dupa depunerea juramantului, Carol (numit Carol al-II-lea) a rostit un

discurs in care a tinut sa afirme ca pribegia i-a fost silita, ca nu a renuntat de
bunavoie la drepturile sale. Carol al II-lea a instaurat prima dictatura din Romania
secolului al XX-lea. Cu toate promisiunile solemne facute lui Iuliu Maniu, pe
atunci prim-ministru, ca va inceta relatia cu Elena Lupescu, dupa numai putin timp,
Carol isi readucea amanta inapoi.

Regele Carol al II-lea a domnit zece ani, intre 1930 si 1940. Acesti ani au
fost marcati pe de-o parte de o crestere economica marcata, de o intensa dezvoltare
culturala, iar pe de alta parte de o destramare a vietii politice democratice. Un rol
insemnat in faramarea partidelor l-a avut si abilul joc politic al Regelui Carol al II-
lea, care de la inceput avea sa-si manifeste tendintele autoritare.

In plus, camarila care s-a format in jurul sau, camarila controlata de catre
Elena Lupescu, a jucat un rol nefast in culisele scenei politice romanesti. In 1938,
Regele Carol a dizolvat partidele politice, a abolit constitutia democratica din 1923
si a instaurat regimul de dictatura personala. Asumandu-si responsabilitati atat de
extinse, Carol si-a pregatit practic, fara voia lui, propria abdicare.

Lipsa de suport extern din parte aliatilor traditionali, Anglia si Franta,

debutul razboiului mondial, si, in 1940, destramarea Romaniei Mari, prin ocuparea
Basarabiei, de catre rusi, si a Transilvainei de nord-vest de catre Ungaria, au dus la
erodarea completa a sprijinului politic pentru regimul lui Carol al II-lea. Pe fondul
tulburarilor interne, el este nevoit sa abdice, in septembrie 1940, lasand tronul
fiului sau, Mihai, iar puterile dictatoriale generalului Ion Antonescu.

Carol al II-lea a parasit tara, impreuna cu amanta sa, intr-un tren cu 12

vagoane, care adapostea imense bogatii, intre care 41 de tablouri semnate de mari
artisti precum Tizian, El Greco sau Grigorescu. Dupa ce a locuit in mai multe tari
latino-americane, Carol s-a stabilit in Portugalia. In timpul razboilui, si imediat
dupa aceea, se pare ca el a avut unele tentative de a-si recapata tronul, luand
contact si cu sovieticii, ceea ce a creat unele probleme Regelui Mihai, in perioda de
negocieri pentru armistitiu cu fortele aliate.

11
 Insa nici un partid sau om politic, cu exceptia lui Gh. Tatarascu, nu a fost
de acord sa discute o astfel de posibilitate. In cele din urma, fostul Rege se
casatoreste, in 1949, cu Elena Lupescu. In 1953, Carol al II-lea, suferind de cancer,
s-a stins din viata. Imensa lui avere a fost mostenita de catre Elena Lupescu, care i-
a supravietuit aproape 25 de ani. Carol al II-lea a fost inmormantat in capela
Regilor Portugaliei din Estoril.

Bibliografie :

1. Scurtu Ioan, “Criza dinastica”, ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1996;

2. Scurtu Ioan,” Carol al-II-lea’’, ed.Enciclopedica, Bucuresti, 2001;
3. Scurtu Ioan, “Ferdinand I”, ed. Enciclopedica, Bucuresti, 2004.

12
13