I.

Centrale eolienne – Histoire d’energie eolienne

1. Generalitati
Energia eoliana se refera la energia produsa de vant, este un tip de energie regenerabila.
Energia produsa de vant este transformata in energie electrica.
Ce reprezinta o turbina eoliana ?
Turbinele eoliene constau dintr-o fundaţie, un turn, o nacelă şi un rotor. Fundaţia împiedică o
eventuala cadere a turbinei. Turnul sustine rotorul şi nacela. Nacela conţine componente de
mari dimensiuni , cum ar fi axul principal, cutia de viteze, generatorul, transformatorul şi
sistemul de control. Rotorul este format din pale şi carcasa ce le sustine intr-o anumita poziţie
in momentul in care se invart. Cele mai multe turbine eoliene comerciale au rotor cu trei pale.
Lungimea palelor poate fi mai mare de 60 de metri.
Cat de mare este o turbina eoliana ?
Dimensiunea medie a turbinelor terestre fabricate in zilele noastre este în jur de 2.5-3 MW. O
turbina eoliana de 2.5 MW produce electricitate pentru peste 1.500 de gospodării medii din
UE. Cea mai mare turbina terestra este de 7 MW, iar turbinele off-shore pot ajunge pana la 5
MW.

2. Origine si aspecte istorice

La inceput aceasta energie a fost folosita pentru maruntirea grauntelor in antichitate si in evul
mediu in Franta si Anglia. Un impuls pentru valorificarea si impulsionarea cercetarilor in energia
eoliana a fost dat de criza petrolului din anii 1970.
Fermierii francezi au folosit energia eoliana pentru a muta apa in bazine de irigare. In 1985 o
pompa de apa bazata pe energia eoliana a fost intodusa in Statele Unite ale Americi. In
Danemarca energia eoliana a inceput sa fie folosita in anul 1890 cu sisteme care porneau de la
5 pana la 25 kW. In anul 1930 un francezul G. J. M. Darrieus a proiectat un sistem de producere
a energiei eoliene in forma de mixer.
Evolutie

 Cum a evoluat energia eoliana ?

A inceput in Persia cu 7 secole inainte de Hristos
 Morile de vânt persane aveau palete făcute din mănunchiuri de trestie, care se
învârteau în jurul unei axe verticale și erau folosite la măcinarea grăunțelor. Ele au
început să fie folosite de perși din secolul al VII-lea î.Hr.
 Morile de vânt medievale europene
Aceastea erau folosite atât la măcinarea grăunțelor cât și la tăierea buștenilor,
mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și
măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat.
  Turbinele eoliene moderne
Dorința de electrificare a gospodăriilor din anii ‘30 a impulsionat dezvoltarea de turbine
eoliene battery-charging. Așa-numitele windchargers au premers turbinelor eoliene cu 2
sau trei palete actuale, folosite pentru furnizarea de electricitate pentru reședințele
îndepărtate și pentru a asigura electricitate satelor din țările în curs de dezvoltare.
Criza petrolului din anii 1970 a fost un stimulent pentru preocupările de valorificare a
energie eoliene ca o sursă verde, alternativă de electricitate. Turbinele de vânt uzuale
moderne generează între 250-300KW putere, aproape de 10 ori mai mult ca turbinele
tradiționale europene de aceeași mărime.

3. Energia eoliană în Europa

Deși încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea țărilor, producția
energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 și 2006, ajungându-se ca, în unele țări,
ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ. Ponderea energiei
eoliene, în totalul consumului intern era, la începutul anului 2011, de 24% în Danemarca, 14% în
Spania și Portugalia, circa 10% în Irlanda și Germania și 5,3% la nivelul UE, iar în România de
numai 1,6%.

La nivelul Uniunii Europene, capacitatea totală de producție energetică a turbinelor eoliene era
la finele anului 2010 de 84.074 MW. Potrivit datelor de la finele anului 2010 Germania are cea
mai mare capacitate de producție de energie eoliană din UE (27.214 MW), urmată de Spania
(20.676 MW), iar apoi, la mare distanță, de Italia (5.797 MW) și Franța (5.660 MW).
Mulțumită aportului energiei eoliene, s-a evitat importarea de hidrocarburi în valoare de 250 de
milioane de euro și emisia de 1,7 milioane de tone de CO2, adică echivalentul plantării a
850.000 de copaci.

Cate turbine eoliene sunt în UE ?

În 2010, erau 70.488 turbine eoliene terestre şi 1.132 de turbine offshore dealungul UE. Pe
masura ce tehnologia progresează, turbinele devin mai mari şi mai eficiente generand
aceeasi cantitate de energie realizata cu mai puţine mecanisme.
În prezent, există 19.5 MW de capacitate eoliana instalata la 1.000 de km de suprafaţă de teren
în UE, cu cele mai mari densităţi în Danemarca şi Germania. Deşi 25 din 27 state membre
utilizează în prezent energia eoliana, există încă o capacitate substantiala de energie eoliană
disponibila între ţări precum Franţa, Marea Britanie, şi Italia.

De ce avem nevoie de o super – reţea europeana?

O mare parte din reţeaua electrică de astăzi a fost construit în urmă cu 40-60 de ani în jurul a
marilor centrale electrice pe baza de ardere a combustibililor fosili, de obicei, amplasate în
apropierea zonelor urbane mari, plus unele centrale nucleare din diferite ţări. Reţelele europene
sunt, de asemenea, în mare parte reţelele naţionale, deşi unele legături intre-ţări s-au creat între
reţelele regionale, în unele părţi ale continentului nostru.
În scopul de a valorifica puterea produsa din surse regenerabile, inclusiv energie eoliana, reteaua
trebuie să fie extinsă pana unde se află resursa: de exemplu,unde vântul suflă cel mai frecvent,
şi unde soarele straluceste mai puternic. Pentru vânt, aceasta include si zona de mare cat şi alte
zone îndepărtate . Pentru a asigura o aprovizionare constantă de energie electrică provenita din
energie eoliană şi alte surse de energie regenerabila, reteaua trebuie să fie extinsa, astfel incat
sa poata livra puterea din locatia unde bate vântul pana unde este necesara.

Reteaua trebuie să fie mai bine inter-conectata pentru a îmbunătăţi securitatea aprovizionării,
indiferent de sursa de energie şi, în scopul de a îmbunătăţi concurenţa pe piaţa de energie
electrică, ducand astfel la scaderea preţurile.O super retea putea folosi cabluri mai moderne
care sa micsoreze pierderile de energie electrică în tranzit.

Deci, există multe motive pentru care Europa are nevoie de o super reţea şi, deşi aceasta ar
implica investiţii considerabile, pe langa faptul ca în următorii 12 ani Europa trebuie să
construiască noi capacitati de putere aproape egale cu jumătate din curentul total actual.
Oportunitatea este aceea ca ar putea face un sistem mult mai modern, care respectă cerintele
energetice de mâine, nevoile sociale, economice cat şi de mediu.

4. Energia eoliană în România

România are cel mai mare potențial eolian din Europa de Sud-Est și anume 14.000 MW. În anul
2009, mai mulți investitori au solicitat investiții pentru 12.000 MW, însă compania de transport
a electricității Transelectrica a oferit permisiune pentru doar 2.200 MW.
Un studiu recent a dovedit faptul că regiunea Dobrogea este pe locul doi în Europa, după Scoția,
la potențialul de producție a energiei eoliene. Un alt studiu al Institutului de Energetică a arătat
că turbinele de vânt ar putea contribui cu 13 GW la capacitatea națională de generare a
energiei electrice până în 2020.
În sectorul eolian din România au investit CEZ (Cehia), ENEL (Italia), Energias de Portugal
(Portugalia) și Iberdrola Renovables (Spania)
In 2009 erau instalați doar 14 MW. În 2010, în centralele eoliene erau instalați în total 462 MW.
România a ajuns, în 2011, la 850 MW instalați în total în eolian (adică o putere mai mare decât
cea a unui reactor nuclear de la Cernavodă).

La începutul anului 2012, în Dobrogea există peste 500 de turbine eoliene. Cehii de la CEZ,
portughezii de la EDP sau italienii de la Enel au investit în energie eoliană în Dobrogea. Eolienele
din România produc, în medie 150 - 200 de megawați-oră. Costul energie eoliene este de 170
de euro pe megawatt/oră, de aproape trei ori mai mult față de energia produsă de
hidrocentrale.

Potrivit hărții energiei "verzi", potențialul României cuprinde 65% biomasă, 17% energie
eoliană, 12% energie solară, 4% microhidrocentrale, 1% voltaic + 1% geotermal. În România, cu
excepția zonelor montane, unde condițiile meteorologice dificile fac greoaie instalarea și
întreținerea agregatelor eoliene, viteze egale sau superioare nivelului de 4 m/s se regăsesc în
Podișul Central Moldovenesc și în Dobrogea. Litoralul prezintă și el potențial energetic deoarece
în această parte a țării viteza medie anuală a vântului întrece pragul de 4 m/s. În zona
litoralului, pe termen scurt și mediu, potențialul energetic eolian amenajabil este de circa 2.000
MW, cu o cantitate medie de energie electrică de 4.500 GWh/an.

Pe baza evaluării și interpretării datelor înregistrate, în România se pot monta instalații eoliene
cu o capacitate de până la 14.000 MW, ceea ce înseamnă un aport de energie electrică de
aproape 23 000 GWh/an.

5. Comparé à d'autres pays – France

En France, l’énergie éolienne est une alternative favorable considérant les objectifs de l’État
dans les domaines de l’écologie et du développement durable. En effet, en 2016, la France était
classée à la quatrième position parmi les pays européens producteurs d’électricité éolienne,
avec une production de 20,7 TWh. Dans l’hexagone, il y a environ 500 éoliennes qui sont mises
en services chaque année. Cela est la preuve que depuis quelques années l’énergie éolienne est
en plein essor.

En l’an 2000, la France métropolitaine n’a produit que 48 GWh. Depuis l’année 2005, une
progression marquante est constatée. En effet, le chiffre de production est estimé à 962 GWh
en 2005, 2 182 GWh en 2006, 4 070 GWh en 2007, 9 945 GWh en 2010. La progression
croissante se poursuit jusqu’en 2015, avec un chiffre de production évalué à 21,1 TWh. En
2016, il y a une petite régression, avec un total de 20,7 TWh.

Puissance à mi-2016 (MW)

 1 – Grand Est : 2 710

 2 – Hauts-de-France : 2 500
 3 – Occitanie : 1 100
 4 – Centre- Val de Loire : 910
 5 – Bretagne : 890
 6 – Pays de la Loire : 690
 7 – Normandie : 650
 8 – Nouvelle-Aquitaine : 610
 9 – Auvergne-Rhône-Alpes : 410
 10 – Bourgogne et Franche-Comté : 400
 11 – Provence-Alpes-Côte d’Azur : 60
 12 – Corse : 20
 13 – Île-de-France : 20

À fin juin 2018, la France comptait 7 370 (sept mille trois cent soixante-dix) éoliennes répartis
entre 1 260 (mille deux cent soixante) parcs (dont 279 situés dans les Haut-de-France et 241
dans la région Grand Est) selon les dernières données de France Energie Eolienne. La puissance
cumulée du parc éolien français atteignait 14 354 MW à cette date, sachant que les facteurs de
charge de l’éolien en France ont été « à peu près constants sur les 5 dernières années » (près de
25% en moyenne, avec d’importantes différences entre les parcs).

Une perception plus positive des Français ?

Les projets de parcs éoliens sont confrontés à des oppositions de type Nimby. Pourtant, France
Energie Eolienne indique que près de 73% des Français ont désormais une bonne ou très bonne
image de l’énergie éolienne sur la base d’un sondage réalisé avec Harris Interactive en octobre
2018. Cette proportion grimperait à 80% chez les riverains de parcs.

Près de 68% des Français estimeraient « à froid » (sans informations préalables) que
l’installation d’un parc à proximité de leur territoire est « une bonne chose », principalement
pour des raisons environnementales plus qu’économiques.