Curs 6

4.1 ROLUL MECANIZARII IN EXECUTAREA LUCRARILOR DE

CONSTRUCTII

Rolul mecanizarii il reprezinta inlocuirea pe cat mai mult posibil a fortei umane
cu utilaje adecvate si specializate, in vederea cresterii calitatii lucrarilor executate, a
productivitatii si a sigurantei si confortului muncitorilor. In timp, cand utilajele si
tehnologiile aferente constructiilor se uzeaza, imbatranesc, sunt inlocuite cu
tehnologii si utilaje noi.
Mecanizarea este unul din factorii principali ai procesului de industrializaresi
rationalizare a lucrarilor de constructii.
Lucrarile de constructii sunt alcatuite din procese de productie in care materiile
prime si materialele folosite sunt supuse unor transformari, pe acelasi loc de
productie. Procesele de productie sunt alcatuite din operatii si faze de lucru. Daca
masinile sunt folosite numai pentru executarea unei operatii sau faze de transformare
a materialelor se spune ca s-a realizat o mecanizare simpla a lucrarilor de
constructii. In cazul in care, masinile sunt utilizate pentru realizarea mai multor
operatii sau faze ale procesului de productie sau chiar a unui intreg proces de
productie, se realizeaza o mecanizare complexa a lucrarilor de constructii. Masinile
care realizeaza procese de lucru mecanizate complex sunt in stransa legatura cu
masina care realizeaza operatia sau faza de baza a procesului.
In procesele de productie mecanizate, forta de munca este folosita numai
pentru executarea operatiilor de conducere si intretinere a masinii.
Eficacitatea economica a mecanizarii, in special la lucrarile cu volum mare de
munca, consta in inlocuirea unui important numar de muncitori si in reducerea duratei
de executie a lucrarilor. Un excavator de 1m³ inlocuieste munca a aproximativ 150 de
muncitori, un incarcator de 0,8m³, munca a 60 de muncitori, o betoniera cu cadere
libera de 250 l, munca a circa 6 muncitori.
Este necesar ca procesele de productie in constructii sa fie bine organizate,
masina sa aiba front de lucru, materialele aprovizionate, combustibilii asigurati astfel
incat eficienta mecanizarii sa fie intr-adevar efectiva, si in caz contrar, efectele
economice obtinute infirma avantajele mentionate. Folosirea masinilor cere, in

1
schimbul mainii de lucru pe care o inlocuieste, personal de conducere si intretinere
mai redus, dar cu o calificare superioara. Pentru fiecare categorie de lucrari de
constructii exista masini de diferite tipuri, care ofera posibilitatea celei mai bune
alegeri a masinii in scopul executarii lucrarii la timpul cerut, cu pretul de cost cel mai
scazut si de calitatea cea mai buna.
La alegerea celei mai indicate masini pentru o anumita lucrare de constructii
se au in vedere urmatoarele criterii:
 natura pamantului;
 volumul lucrarii;
 dimensiunile frontului de lucru;
 caracteristicile amestecului - la alegerea unui malaxor
 natura materialului;
 dimensiunile materialului;
 gradul de sfaramare;
 volumul lucrarii;
 dimensiunile cladirii;
 greutatea maxima care se ridica;
La fiecare tip de masina de constructii corespund criterii specifice pe baza
carora se face alegerea acesteia. Criteriul comun care impune alegerea unei masini
pentru executarea lucrarilor unu santier este pretul de cost al orei de lucru. Alegerea
masinilor de constructii necesare unui santier de constructii se face prin proiectul de
organizare.

4.2 INDICI DE EVALUARE A GRADULUI DE MECANIZARE

In masura in care a crescut numarul si varietatea masinolor folosite la

executarea lucrarilor de constructii, s-a simtit nevoia evaluarii nivelului si eficientei de
folosire a acestora la realizarea sarcinilor de plan.
a) Indicele de dotare (id) exprima valoarea masinilor si utilajelor de
constructii la un milion lei productie si este folosit pentru aprecierea nivelului
de dotare cu masini si utilaje a lucrarilor de constructii. Valoarea indicelui de
dotare a lucrarilor de constructii-montaj se calculeaza prin raportul:
id =Vm/Vl,

2
unde:
Vm = valoarea masinilor existente in dotatia unei organizatii de constructii;
Vl = valoarea lucrarilor de constructii-montaj indicate prin planul de
productie anual al organizatiei respective; ambele valori sunt
exprimate in milioane lei.

b) Gradul de dotare energetica (ie) cu mecanisme, masini si utilaje al unei

organizatii de constructii se poate exprima prin puterea masinilor, in CP sau
kw ce revine fiecarui muncitor direct productiv; acest indice se calculeaza
prin raportul dintre totalitatea puterii motoarelor care actioneaza masinile
existente in dotatia unei organizatii de constructii si numarul muncitorilor
direct productivi:

ie = Pi/M,

unde:
Pi = suma puterii (CP sau kw) a motoarelor ce actioneaza masinile din
dotatia unei organizatii de constructii, intr-o anumita perioada de timp;
M = numarul mediu al muncitorilor folositi la executarea lucrarilor aceleias
organizatii de constructii.

c) Pentru o apreciere mai exacta a nivelului de mecanizare atins intr-o

anumita perioada de timp, se mai foloseste indicele de dotare cu anumite
masini sau utilaje (iu) la 1000 sau 10000 de muncitori direct productivi.
Astfel, pentru utilaje de sapat se poate aprecia gradul de mecanizare prin
numarul de utilaje similare (excavatoare, screpere, buldozere) care revin la
1000 sau 10000 de muncitori:

iu = Ns/Nm,

in care:
Ns = reprezinta numarul utilajelor;
Nm = numarul muncitorilor, exprimat in mii sau zeci de mii.

3
 In mod similar se calculeaza indicatorii de dotare pentru principalele
grupe de masini de constructii ( de ridicat, de incarcare-descarcare, de
preparat betoane si mortare, etc.).

d) Pentru aprecierea gradului de mecanizare al diferitelor operatii si

procese simple de lucru in constructii, se foloseste indicele de mecanizare
(Ims), calculat cu formula:

Ims = Vm/Vt*100,

in care:
Vm = reprezinta volumul de lucrari executate mecanizat;
Vt = volumul total de executat al lucrarilor din categoria respectiva.

Acest indicator nu se poate folosi la exprimarea gradului de

mecanizare realizat la un proces complex de mecanizare si nici nu permite
calculul global al mecanizarii lucrarilor executate pe acelasi santier,
întreprindere, etc.
Pentru calculul indicelui de mecanizare al unui proces complex de
lucrari (Imc ) se foloseste relatia:
Imc = Vmi*Nmi/ViNi+Vmi*Nmi*100,

in care:
Vmi = reprezinta volumul lucrarilor executate mecanizat pentru procesele
simple de lucru care alcatuiesc procesul complex;
Vi = volumul total al lucrarilor, proceselor simple execuate manual ale
aceluias proces complex;
Nmi = norma de timp (timpul necesar executarii unei unitati fizice de
produs) pentru executarea mecanizata a proceselor simple de
productie;
Ni = norma de timp pentru executarea manuala a proceselor simple de
productie.

4
 In afara indicatorilor folositi pentru aprecierea gradului de dotare sau
de mecanizare al unor lucrari executate este necesar sa se urmareasca si
modul in care utilajele sunt pregatite pentru executarea mecanizata a
lucrarilor de constructii. Pentru aceasta, se ia in considerare starea in care se
gasesc masinile si utilajele din dotatia organizatiilor de constructii (santier,
întreprindere, trust, centrala, etc).
Parcul inventar (Pi) reprezinta numarul total al utilajelor aflata in
dotatia unei organizatii de constructii, netinand seama de starea in care se
afla acestea, de locul si de faptul ca sunt sau nu in starea de folosinta.
Parcul activ (Pa) reprezinta numarul utilajelor din parcul inventar aflate
in stare de a functiona.
Parcul de exploatare (Pex) este acea parte din parcul activ care se afla
in functiune pe santiere sau locuri de munca ori in drum spre locurile de
folosire.
Parcul disponibil (Pd) reprezinta numarul de utilaje active care nu sunt
solicitate pe santiere sau ateliere.
Parcul inactiv (Pin) reprezinta numarul utilajelor din parcul inventar
care nu pot fi folosite, avand defectiuni tehnice.
Conform acestor definitii, rezulta urmatoarele relatii:

Pi =Pa+Pin
Pa =Pex+Pd

Intrucat masinile si utilajele existente intr-o organizatie de constructii

intra in lucru sau in reparatie in perioade diferite ale anului, nu se foloseste
numarul ce reprezinta utilajele existente la inceputul sau sfarsitul anului, ci
numarul mediu anual (Nm), care se calculeaza cu formula:

Nm = Ni*Zi/Zc,
in care:
NiZi = numarul de zile prezenta-masina realizate de fiecare masina in
perioada respectiva;
Zc = numarul total de zile calendaristice existente in perioada respectiva.

5
 Folosirea intensiva a masinii pe durata unei zile de lucru se
caracterizeaza prin indicele de schimburi (is), care reprezinta raportul dintre
totalul orelor lucrate (Ole) intr-o zi si numarul orelor dintr-un schimb (de
obicei 8 ore) :
Is= Ole/8,

sau prin coeficientul de folosire al timpului total de lucru (kt), care reprezinta
raportul dintre totalul orelor lucrate intr-o zi si cifra 24:

kt=Ole/24

e) Productivitatea masinilor de constructii masoara eficienta tehnico-

economica a unui utilaj. Aceasta productivitate este de trei tipuri.
 Productivitatea teoretica reprezinta productia maxima ce poate fi
realizata in unitatea de timp, in conditii ideale, determinate prin calcul, numai
pe baza de parametrii tehnici. Aceasta se da in prospectele comerciale.
 Productivitatea tehnica este productia maxima efectiva ce poate fi
realizata in unitatea de timp, determinata experimental in conditii normale de
lucru, conform unei metodologii prescrise, dar fara a se tine seama de
pierderile de timp necesare in procesul tehnologic. Aceasta notiune se
utilizeaza in documentatia tehnica a utilajului.
 Productivitatea de exploatare este productia normala ce trebuie
realizata in unitatea de timp, in conditii concrete de lucru, cu un mecanic de
calificare medie, in conditii efective de lucru, adica luand in considerare
timpul nefolosit din diverse cauze. Valoarea acestei productivitati sta la baza
determinarii normelor tehnice de timp, la calcularea necesarului de utilaje.

6
 Curs 7

ORGANIZAREA ACTIVITATILOR PE PROIECTE SI MANEGEMENTUL

PROIECTELOR

5.1. GENERALITATI PRIVIND ORGANIZAREA AVTIVITATILOR DE

PROIECTE
Organizarea activitatilor pe proiecte si manegementul proiectelor au
reprezentat o solutie foarte eficienta pentru atingerea unor obiective de anvergura,
din domeniul militar sau cel al constructiilor. Odata cu dezvoltarea sistemelor
informationale pentru conducerea activitatilor – in mod special odata cu
generalizarea utilizarii tehnicilor moderne apartinand tehnologiei informationale –
manegementul proiectelor s-a extins la nivelul tuturor activitatilor din economie,
deoarece si-a dovedit capacitatea de a face fata noilor tendinte manifestate pe plan
mondial:
a) cresterea accelerata a volumului de informatie si a cunostintelor;
b) cresterea cererii pentru bunuri si servicii tot mai complexe si mai puternic
personalizate;
c) cresterea competitiei pe piata.

A. Caracteristicile unui proiect

Proiectul reprezinta o activitate sau o serie de activitati conexe, care au un
punct de plecare si un punct de incheiere determinate, si sunt desfasurate in mod
organizat, pe baza unui plan, intr-un context precis, de catre anumiti agenti, in
vederea realizarii unor obiective definite intr-o perioada de timp stabilita.
Prin urmare, caracteristicile unui proiect se concretizeaza in urmatoarele
elemente fundamentale:
 data inceperii proiectului;
 data incheierii proiectului;
 obiectivele acetuia, grupandu-se in: tehnice, economice si socio-umanr;
 bugetul alocat proiectului;
 activitati unice sau care se pot repeta numai pe o durata de timp limitata;

7
  un cadru organizat de desfasurare, care include relatii si functii ce trebuie
definite si dezvoltate in concordanta cu obiectivele si natura specifica a
fiecarui proiect;
 un ciclu de viata determinat, compus din mai multe etape obligatorii, denumite
astfel: identificarea, analiza, formularea proiectului, pregatirea acestuia,
avaluarea preliminara a proiectului, angajarea finantarii, implementarea,
monitorizarea si evaluarea finala a rezultatelor proiectului.
Scopul unui proiect este de a rezolva o problema, de a schimba practicile,
mijloacele, organizarea, de a anticipa o situatie, o dificultate, un risc pentru a trece la
o situatie existenta, nesatisfacatoare, la o situatie dorita, mai satisfacatoare.
Pentru implementarea proiectului este necesara alegerea unei strategii care
sa dezvolte la maximum capacitatea echipei de experti, care il gestioneaza sau
implementeaza, de utilizare a competentelor, cat si a spiritului de echipa, prin
responsabilitatea fata de un obiectiv comun si necesitatea de a lucra impreuna cu
randamentul optim. Toate proiectele trebuie sa respecte un set de reguli de baza, cu
toate ca sunt confruntate, pe toata durata lor de viata, cu evenimente aleatoare,
precum unele schimbari in politica economica la nivel macroeconomic, care pot
constitui factori de risc pentru realizarea acestora si, prin urmare, necesita masuri
corective suplimentare.
Reusita unui proiect depinde de:
 vointa de a reusi a tuturor factorilor care pot contribui la reusita proiectului,
ceea ce presupune demonstrarea necesitatii participarii acestora in toate
etapele in care isi pot aduce contributia. Este obligatorie explicarea clara a
dificultatilor cu care unitatea de pregatire/ gestionare / implementare a
proiectului se va confrunta pe parcurs, a obiectivelor de atins, instaurarea
unui sistem de evaluare a progresului, precum si recunoasterea si punerea in
valoare a tuturor actiunilor care determina minimizarea riscurilor;
 claritatea structurarii proiectului, care presupune o buna intelegere a situatiei
tehnico-economice si sociale existente si celei dorite, a obstacolelor si
avantajelor, a resurselor disponibile sau potentiale, a conditiilor de reusita si a
tuturor elementelor implicate in implementarea proiectului;
 manegementul proiectului, un proces complex, ale carui elemente principale
vor fi prezentate in continuare.

8
 B.Caracteristicile managementului proiectelor
Managementul proiectelor este un proces dinamic, desfasurat in mod stiintific,
care organizeaza si foloseste resursele corespunzatoare pentru a realiza obiectivele
stabilite, avand ca obiectiv generic reducerea deficientelor la zero prin cresterea
eficientei activitatilor si organizarea echipelor de management si implementarea
proiectului. In managementul proiectelor o parte din personalul pentru implementarea
proiectelor poate fi angajat temporar, in calitate de consultanti, lipsind astfel
permanenta rolurilor. Personalul implicat in proiect poate avea diferite roluri de
indeplinit la momente diferite.
Planificarea in cadrul elementelor prestabilite, ca bugetul, durata de realizare,
planul de baza, care sunt precizate la momentul structurarii proiectului, prezinta o
importanta fundamentala.
Managementul proiectelor se caracterizeaza prin trasaturi proprii, care asigura
succesul proiectelor. Una dintre trasaturile principale este multilateralitatea, deoarece
implica, pe langa cunostinte economice si tehnice de specialitate, din domenuil
specific fiecarui proiect, o gama larga de cunostinte si aptitudini organizatorice,
astfel incat sa coordoneze in paralel organizarea optima a timpului in scopul
terminarii proiectului la timpul prevazut, conducerea echipei comform celor mai
avansate tehnici manageriale prin imbinarea utilizarii optime a capacitatii
profesionale a fiecarui membru cu asigurarea unor relatii interumane de colaborare la
nivelul echipei, precum si administrarea celorlalte resurse.
Pentru asigurarea succesului proiectelor, o conditie esntiala consta in
concentrarea permanenta a managementului proiectelor asupra indeplinirii
obiectivelor propuse si a schimbarii intr-un mod organizat a situatiei dorite. Inovatia
este o trasatura de baza a managementului proiectelor, ea reprezentand modul de
rezolvare a unor probleme noi, specifice fiecarui proiect in parte.
Activitatea de management de proiect se desfasoara pe toata durata ciclului
de viata al proiectului, si priveste controlul acestuia in intregime.
Managementul proiectelor este deosebit de complex, deoarece reprezinta
sinteza a cel putin cinci stiinte tehnico-economice:
 stiinta de a pregati si lansa proiectul;
 stiinta de a conduce procesul de invatare;
 stiinta de a organiza dezvoltarea si implementarea proiectului;

9
  stiinta de a asigura coerenta actiunilor;
 stiinta de conducere a monitorizarii si evaluarii.
Managementul proiectelor este un sistem complex, in permanenta modificare,
de activitati interconectate, care trebuie conduse cu ajutorul unui personal eterogen,
cu diferite calificari, opinii si interese, actionand in cadrul unei echipe. In centrul
acestui sistem trebuie sa se afle un proces de rezolvare a problemelor, axat pe o
activitate constructiva in vederea gasirii unor solutii.

C. Ciclul de viata al proiectului

Structura generala a ciclului de viata al proietului consta din mai multe etape
succesive de culegere a informatiilor si luare a deciziilor care au loc intre inceperea si
incheierea proiectului. Terminologia asociata acestor etape difera de la o organizatie
finantatoare la alta, insa se incepe cu identificarea, se continua cu formularea si
pregatirea, aprecierea (analiza si evaluarea preliminara), implementarea, evaluarea
finala a rezultatelor proiectului, si apoi se revine la formularea si pregatirea
proiectului urmator.
Informatia obtinuta sub forma de comentarii in diferitele etape este importanta,
din moment ce termenul „ciclu” sugereaza un proces continuu. Comentariile primite
de la beneficiari, consultanti sau finantatori contribuie la procesul de asimilare a unei
planificari optime a proiectelor urmatoare.

D. Repartizarea responsabilitatii de conducere a proiectului

Tipul de organizare a unitatii de gestionare a proiectului este deosebit de
important, stabilind cine anume are responsabilitatea reala a proiectului, in functie de
obiectivele specifice ale proiectului si modul de conducere a institutiei.
Astfel, o organizatie deschisa se caracterizeaza prin faptul ca responsabilitatea
proiectului revine conducerii ierarhice operationale, iar directorul de proiect are un
simplu rol de coordonare a unitatii de gestionare a proiectului.
Organizatia inchisa se caracterizeaza prin alocarea intregii responsabilitati
directorului de proiect, ceea ce are avantajul rapiditatii de decizie, posibilitatea de
abordare a problemelor reale si afirmarii capacitatii acestuia, dar si dezavantajul de a
putea provoca reticenta conducerii ierarhice si a personalului din subordine in cazul
unor decizii radicale.

10
 Organizatia matriceala se caracterizeaza prin impartirea responsabilitatii
proiectului intre directorul de proiect si conducerea ierarhica operationala, avand
astfel avantajul echilibrului de competente, si dezavantajul suprapunerii autoritatii ca
si acela ce necesita acelasi grad de experienta in managementul proiectelor din
partea tuturor responsabilitatilor.
Directorul de proiect, pe langa capacitatile sale profesionale, trebuie sa fie
familiarizat cu procedurile contractuale si de achizitii de bunuri si servicii ale
organismului finantator si sa stabileasca relatii bune de colaborare cu reprezentantii
organismului finantator.
Un proiect trebuie sa se bazeze pe o metoda riguroasa si instrumente
adaptate acesteia, pentru a evita dispersarea eforturilor. Din aceasta cauza, rolul
conducerii acestuia este deosebit de important in organizarea, conducerea,
gestionarea si impulsionarea proiectului.
O parte importanta a activitatii directorului de proiect consta in inventarea
factorilor de risc care pot afecta evolutia proiectului. Omiterea importantei mediului
inconjurator sau a schimbarilor importante care pot interveni, a valorilor organizatiei,
a schimbarilor strategice, a prioritatilor la toate nivelele, ca si nedefinirea precisa a
rolurilor participantilor in proiect pot avea o influenta la fel de negativa asupra
desfasurarii proiectului ca si evaluarea eronata a duratei si costurilor diferitelor
activitati, necunoasterea instrumentelor de baza sau alegerea unei metodologii
nepotrivite pentru proiectul respectiv. In ceea ce priveste factorul uman, trebuie sa se
tina seama si de motivatia, de competenta si de disponibilitatea personalului.
Directorul de proiect are ca sarcina permanenta organizarea si conducerea
proiectului, folosind ca instrumente tehnice pentru organizarea proiectului
organigrama, tehnica a proiectului.
Pe baza activitatilor identificate ca fiind componente ale proiectului, trebuie
evaluate resursele necesare pentru desfasurarea acestora si riscurile care pot
impiedica obtinerea solutiilor dorite.
Identificarea resurselor necesare pentru realizarea proiectului reprezinta o
responsabilitate deosebita a structurarii proiectului. Trebuie urmarite atat resursele
materiale, cat si cele umane, timpul necesar si alte resurse, fiind analizate fiecare in
parte si in corelatie. Identificarea termenelor de importanta critica are un rol
important, stiindu-se ca durata implementarii proiectului ii afecteaza costul, in functie

11
de specificul proiectului. Nu intotdeauna o durata mai mare presupune costuri mai
mari.
Consultantii vor analiza urmatoarele informatii la acceptarea unor noi
contracte:
 despre proiect: daca este profitabil, siguranta, modalitatea si programarea
platii, factorii de risc;
 despre client: daca este un client unic, flexibil, sau un conglomerat de entitati
individuale cu interese divergente;
 despre activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare: daca termenii de
referinta sunt clari, daca procedeul de selectie a consultantilor este
transparent.
Consultantii pot fi: consultanti independenti liber profesionisti, consultanti
independenti care lucreaza in asociatie cu altii, intr-o organizare de echipa
pentru un proiect sau grupuri organizate si inregistrate juridic.

F. Avantajele si dezavantajele utilizarii managementului pe proiecte

Managementul pe proiecte permite:
 un control foarte bun asupra resurselor, fiind extreme de util in situatiile cand
resursele disponibile in activitatea unei organizatii sunt restranse;
 relatii mai bune cu clientii;
 timpi redusi de dezvoltare a organizatiei, costuri mai mici, calitate mai inalta si
marje de profit mai mari;
 cresterea eficientei activitatii in ansamblul, prin orientarea spre rezultate,
imbunatatirea coordonarii interdepartamentale si imbunatatirea moralului
angajatilor.
In acelasi timp, managementul pe proiecte poate duce la:
 cresterea complexitatii organizatiei;
 aparitia unei tendinte mai accentuate de incalcare a unor componente ale
politicii interne a firmei, dat fiind gradul ridicat de autonomie a personalului
implicat in activitatile organizate pe baza de proiecte;
 cresterea costurilor anumitor activitati, aparitia unor dificultati in organizare,
utilizarea incompleta a personalului in intervalul de timp dintre finalizarea unui
proiect si initierea urmatorului proiect.

12
13