Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezumat
Organizarea santierului, pe fiecare nou amplasament,esteimpusa de actiunea particularitatilor
procesului de productie in constructii. In acest capitol sunt prezentate pe scurt, activitatile de selectare
si achizitionare a amplasamentului, proiectare, finantare si organizare a lucrarilor de amenajare a
santierului, asigurarea spatiilor de servire a personalului, realizarea cailor de comunicatii si a
surselor si retelelor de alimentare cu utilitati. De asemenea sunt prezentate modalitatile de organizare
a lucrarilor pe timp friguros.
Cuprins
unde xi si yi sunt coordonatele punctului Pi(i=1,2n), iar x si y sunt coordonatele necunoscute ale sursei.
Necunoscutele x si y se vor obtine astfel:
Se poate utiliza, ca solutie initiala, centrul de greutate al sistemului de puncte Pi avand coordonatele:
Atat sursa, cat si reteaua de distributie, se dimensioneaza in functie de consumul preliminat de utilitat,
in asa fel incat sa asigure, fara nici o dificultate, furnizarea utilitatilor respective in perioada de consum
maxim.
Pentru a respecta aceasta cerinta, este necesar ca, la proiectarea organizarii santierului, sa se cunoasca
foarte bine volumele lucrarilor de baza ce urmeaza a se executa si esalonarea in timp a acestora. In
conditiile programarii executiei obiectelor de baza folosind graficele retea se pot determina, prin
proiectarea pe abscisa unui grafic calendaristic (construit pe baza graficului retea), volumele utilitatilor
necesare in orice moment. In cazul in care aceste volume ar solicita capacitati prea mari pentru sursele
de alimentare cu utilitati si pentru reteleie de distributie datorita masarii lor intr-o anumita perioada de
timp, se pot atasa, la graficul calendaristic, rezervele libere de timp si, in functie de acestea, se pot face
reprogramari ale unor activitati, in scopul diminuarii varfurilor de consum de utilitati, varfuri ce
determina capacitatile sursei si ale retelei de distributie.
Dupa determinarea necesarului de utilitati si dupa o eventuala aplatizare a varfurilor acestui necesar,
conform celor prezentate se pot dimensiona sursa de alimentare si reteaua de distributie pentru fiecare
utilitate in parte.
La proiectarea surselor de alimentare si a retelelor de distributie trebuie sa se aiba in vedere
particularitatile si cerintele acestora, in functie de natura utilitatii.
Astfel, la alimentarea cu apa, sursa trebuie: sa asigure debitul maxim necesar; sa se gaseasca la mica
adancime; sa fie aproape de santier; sa serveasca atat pentru consumul productiv, cat si pentru nevoile
gospodaresti; sa nu permita patrunderea impuritatilor sau a apelor uzate; sa poata fi folosita, eventual,
si pentru alimentarea viitorului obiect de constructii etc.
Reteaua de alimentare trebuie sa aiba lungime minima, sa permita asigurarea debitului maxim, sa fie
montata sub adancimea de inghet (daca functioneaza si iarna) si sa poata fi folosita ca retea definitiva
(daca nu total, cel putin partial).
La alimentarea cu energie electrica, sursa trebuie sa aiba o putere corespunzatoare sumei puterilor
instalate de pe santier (corectate cu factorul de putere si coeficientii de simultaneitate). Ea trebuie sa fie
amplasata in centrul de greutate al santierului pentru a evita crearea mai multor surse (posturi de
transformare).
Totodata, trebuie ca grupurile electrogene (fixe sau mobile) sa se foloseasca numai in cazuri bine
justificate, deoareee functioneaza cu un consum specific ridicat de combustibil. Ori de cate
ori este posibil trebuie sa se realizeze posturi de transformare definitive in cabine tipizate (bine
protejate).
Reteaua trebuie sa aiba lungime minima, sa nu traverseze caile de comunicatii decat in conductori
izolati in subteran sau la inaltime corespunzatoare. Conductorii trebuie sa aiba diametre care sa reziste
parametrilor proiectati ai utilizarii si sa asigure minimum de pierderi in retea, iar reteaua de joasa
tensiune sa nu aiba o raza mai mare de 500 metri pentru a evita pierderile de energie.
La alimentarea cutaer comprimat, sursa trebuie sa foloseasca compresoare fixe - pentru
cantitati mari de aer comprimat - si compresoare mobile - pentru cantitati mici. De asemenea, ea trebuie
amplasata in centrul de greutate al santierului (cea fixa) sau in imediata apropiere a punctului de lucru
(cea mobila), pentru a diminua lungimea retelei si pierderile din retea, fiind necesara si izolarea sa
fonica.
Reteaua trebuie sa fie radiala si sa asigure, la fiecare consumator, presiunea necesara. Ea trebuie sa fie
scurta - pentru evitarea pierderilor de presiune pe retea si sa se termine la fiecare consumator cu
conducte flexibile, pentru a usura exploatarea.
La alimentarea cu abur, sursa trebuie sa fie, ori de cate ori este posibil, definitiva, iar
daca este provizorie, sa asigure consumul maxim cerut de procesul de productie si necesitatile de
incalzire.
Ea ar trebui amplasata in centrul de greutate al santierului.
Reteaua trebuie sa fie izolata termic, montata aerian sau subteran deasupra apelor freatice, sa aiba
lungime minima, instalatii de evacuare a condensului si loc de dilatare.
Determinarea consumului de utilitati
Determinarea consumului de apa
In unitatile de constructii-montaj apa se consuma pentru scopuri tehnologice, menajere, sanitare si
pentru combaterea incendiilor. Deoarece nu se cunosc cu certitudine toate necesitatile de apa ale
unitatii, iar consumul este supus unor neuniformitati mari, stabilirea acestuia este destul de dificila,
neputandu-se face cu exactitate. La santierele cu un consum de apa obisnuit, adica acolo unde nu se
executa volume mari de lucrari de terasamente prin hidromecanizare, spalari de agregate etc., cantitatile
de apa pentru procesul de productie se determina pe baza unor consumuri medii stabilite pentru
principalele lucrari de pe santier (tabelul nr. 6).
Consumurile medii de apa pentru principalele lucrari de pe santier
• Tabelul nr. 6
La santierele cu consumuri foarte mari, necesarul de apa trebuie calculat in diferite faze ale executarii
lucrarilor, intocmind grafice calendaristice, pentru a stabili varturile de consum, in vederea
dimensionarii instalatiilor.
In cazul lucrarilor obisnuite, debitul de apa pentru desfasurarea procesului de productie, se calculeaza
astfel:
in care:
1,2 - coeficient care tine seama de consumuri neprevazute;
DAp - reprezinta debitul de apa pentru nevoile productiei, exprimat in litri pe secunda;
Aci - consumul de apa pentru fiecare consumator, in litri pe un schimb cu durata de 8 ore;
Kn - coeficientul de neuniformitate al consumului de apa pe un schimb
Consumul maxim de apa necesara desfasurarii procesului de productie pentru un schimb (A p), se
determina astfel:
Ap = 1,2 x Kn x S Aci
Debitul de apa potabila pentru scopuri gospodaresti si sanitare se determina conform relatiei:
DAg = DAg1 + DAg2,
in care:
DAg - reprezinta debitul de apa potabila pentru scopuri gospodaresti si sanitare;
DAg1- debitul de apa potabila pe santier l/s;
DAg2- debitul de apa potabila in colonia de muncitori l/s.
Debitul de apa potabila pe santierul de constructii (Ag1) se determina astfel:
in care:
Kn' - reprezinta coeficientul de neuniformitate al consumului de apa potabila in timpul unui schimb;
N1 - numarul de muncitori de pe santier;
Am1 - consumul de apa potabila pentru nevoile gospodaresti, calculat in litri pentru un muncitor de pe
santier, intr-un schimb;
Ad1 - consumul de apa potabila, in litri, pentru diversi consumatori (dusuri, bai, cantina, dispensar etc.)
in timp de 8 ore.
Debitul de apa potabila in colonia de muncitori (Ag2)se stabileste dupa formula:
i n care:
Kn''- reprezinta coeficientul de neuniformitate al consumului de apa in timpul unei zile;
N2 - numarul locuitorilor coloniei;
Am2 - consumul de apa, calculat in litri pentru un locuitor din colonia de muncitori, pe zi;
Ad2 - consumul de apa in litri pentru diversi consumatori (dusuri, bai, spitale, scoala etc.), in timp de 24
de ore.
Consumul de apa potabila pentru scopuri gospodaresti si sanitare se determina conform relatiei:
Ag = Ag1 + Ag2
unde:
Ag - consumul de apa potabila, pe santier si in colonie, pentru scopuri gospodaresti si sanitare ;
Ag1 - reprezinta consumul de apa potabila pe santier ;
Ag2 - consumul de apa potabila in colonia de muncitori.
Consumul de apa potabila pe santierul de constructii (Ag1) se determina astfel:
Ag1 = Kn' x (N1 x Am1 + åAd1) ;
iar cel de apa potabila in colonia de muncitori (Ag2), conform relatiei:
Ag2 = Kn'' x (N2 x Am2 + åAd2).
unde semnificatiile notatiilor raman aceleasi ca in formulele de determinare a debitului de apa.
Debitul de apa necesara pentru stingerea incendiilor (Ai) se stabileste de comun acord cu organele de
pompieri, pe baza normativelor existente.
Debitul total de apa necesara santierului (DAT)se calculeaza cu ajutorul relatiei:
DAT =D Ap + DAg + DAi
Dimensionarea diametrului instalatiilor de apa se stabileste pe baza formulei:
i n care:
D - reprezinta diametrul conductelor, in mm;
DAT - debitul de apa necesar, in l/s;
V - viteza de circulatie a apei in conducte, in m/s (pentru retele permanente: 0,7 -1,00 m/s; pentru retele
provizorii:1,00 -1,50 m/s).
Procurarea si distribuirea apei pe santier presupun consumare de energie precum si alte cheltuieli
(crearea sursei, a instalatiilor de purificare a apei, intretinerea acestora etc.), ceea ce face necesara
intarirea actiunilor de economisire a apei, prin aplicarea urmatoarelor masuri: deschiderea punctelor de
alimentare cu apa numai in locuri strict necesare; verificarea robinetilor si a conductelor, pentru
evitarea pierderilor de apa; folosirea unor dispozitive de blocare a alimentarii cu apa la terminarea unor
procese umede; folosirea hidromecanizarii numai in cazuri bine justificate; folosirea unor dispozitive
de reglare a consumului de apa in statiile de spalare a utilajelor, mijloacelor de transport etc.;
recircularea apei, ori de cate ori este posibil; organizarea judicioasa a alimentarii cu apa a dusurilor,
spalatoriilor, cantinelor, creselor, dispensarelor etc.
Determinarea consumului de energie electrica
Unitatile de constructii-montaj au devenit mari consumatoare de energie electrica, datorita mecanizarii
lucrarilor. Costul energiei electrice reprezinta, la lucrarile mari, circa 1,5 - 2,5 % din costul total.
In constuctii, energia electrica are diverse utilizari (pentru actionarea masinilor si a utilajelor de
constructii, a aparatelor de sudura, nituire, iluminatul sectiilor auxiliare productive, a magaziilor, a
cladirilor administrative si sociale, iar pe timp de iarna, cu restrictii, pentru dezghetarea terenurilor,
protectia betonului proaspat, incalzirea materialelor de constructii etc.)
Puterea electrica totala necesara se obtine prin insumarea puterii necesare pe fiecare consumator, astfel:
in care;
Pt - reprezinta puterea totala necesara, in kw;
Ker = 1,10 - coeficientul prin care se tine seama de pierderile de putere ale retelei;
CosN - factorul de putere al retelei, care depinde de numarul si de felul sarcinilor (in medie, este 0,75);
Pn - puterea nominala a masinilor si instalatiilor, in Kw;
Pii - puterea corpurilor de iluminat, pentru iluminatul interior;
Pie - puterea corpurilor de iluminat, pentru iluminatul exterior;
Ks1, Ks2, Ks3 - coeficientii de simultaneitate corespunzatori[4]
Pentru reducerea consumurilor de energie electrica se pot lua urmatoarele masuri: stabilirea unor
puncte de iluminare strict necesare, amplasate astfel incat fiecare sa lumineze o suprafata maxima;
eliminarea remedierilor si a refacerilor unor lucrari ce solicita consumuri energetice, prin imbunatatirea
calitatii lucrarilor; folosirea de masini si utilaje ale caror motoare electrice sa aiba un randament ridicat,
sa nu fie uzate si sa fie bine protejate; folosirea de motoare electrice de puteri corespunzatoare celor
solicitate de capacitatea utilajelor; folosirea intrerupatoarelor de mers in gol, care sa opreasca
functionarea motorului electric sau a transformatorului de sudura la intreruperea lucrului; amplasarea
punctelor de transformare (dotate cu transformatoare de puteri corespunzatoare), astfel incat sa se
minimizeze pierderile de energie in retea; dimensionarea retelei astfel incat pierderile de energie sa fie
minime; imbunatatirea esalonarii executiei proceselor de productie mari consumatoare de energie
pentru aplatisarea curbei de sarcina; programarea lucrarilor exterioare in afara perioadei de timp
friguros etc.
Determinarea consumului de caldura
Santierele de constructii-montaj sunt mari consumatoare de energie termica. La lucrarile de constructii
se consuma caldura atat pentru incalzirea cladirilor si a baracilor, cat si pentru nevoi tehnologice (cu
restrictii, pentru aburirea prefabricatelor de beton armat, incalzirea cu abur a betonului in timpul iernii,
dezghetarea cu abur a pamantului, uscarea materialului lemnos etc.).
Cantitatea de caldura necesara pentru incalzirea cladirilor depinde de proprietatile termotehnice ale
elementelor de incalzit, de suprafetele cladirilor si de diferenta de temperatura dintre interiorul si
exteriorul cladirii. Consumul de caldura pe ora (Kcal/h) pentru incalzirea cladirilor poate fi determinat
cu ajutorul urmatoarei formule:
in care:
Q1 - reprezinta consumul de caldura pe ora pentru incalzirea baracilor si cladirilor, exprimat in kcal/h;
1,1 - coeficient de siguranta;
Si - suprafata peretilor si a tavanelor de structuri diferite, in mp;
Ki - coeficientul de cedare de cladura a peretilor si tavanelor, in Kcal/mp, din suprafata cladirii, in
decurs de o ora, in cazul in care diferenta de temperatura dintre interiorul si exteriorul cladirii este de
10C (coeficientii Ki se stabilesc prin normative);
ti - temperatura interioara luata in calcul, in grade Celsius;
te - temperatura exterioara luata in calcul, in grade Celsius.
Consumul de caldura pentru scopuri tehnologice se determina de fiecare data prin calcule speciale,
luandu-se ca baza volumul de lucrari proiectat si termenele de executie, regimurile termice adoptate si
alte conditii care determina cantitatea de caldura si intensitatea consumarii ei (tabelul nr. 7)
Tabelul 7
Consumuri medii de caldura pentru lucrarile de constructii
Cantitatea totala de caldura se stabileste prin insumarea consumurilor de caldura ale tuturor
consumatorilor, luand in considerare pierderile inevitabile de caldura in retea, astfel:
QC = (Q1 + Q2) x Kr1 x Kr2
in care:
QC - reprezinta cantitatea totala de caldura, in kcal/h;
Q1 - cantitatea de caldura necesara pentru incalzirea cladirilor si baracilor, in kcal/h;
Q2 - cantitatea de caldura necesara pentru nevoi tehnologice in Kcal/h;
Kr1 - coeficient ce asigura acoperirea pierderilor de caldura in retea (in mod aproximativ, se poate
considera K=1,15);
Kr2 - coeficient ce asigura acoperirea consumurilor neprevazute de caldura.
Reducerea consumurilor de caldura in constructii-montaj se poate asigura prin urmatoarele masuri:
alegerea celei mai economice surse de alimentare cu caldura; stabilirea traseelor minime pentru retelele
de alimentare; imbunatatirea termoizolatiei retelelor de alimentare; imbunatatirea termoizolatiei
incaperilor incalzite; folosirea unor radiatoare cu randament mare; reducerea consumului de caldura
pentru procese tehnologice pe santier, prin extinderea prefabricarii uzinale; esalonarea corespunzatoare
a lucrarilor in scopul realizarii proceselor ce solicita un mare consum de caldura in perioadele
favorabile; folosirea energiei solare pentru uscarea materialelor, urgentarea realizarii proceselor
naturale etc.
Determinarea consumului de aer comprimat
Aerul comprimat se foloseste, la lucrarile de constructii-montaj pentru actionarea sculelor pneumatice
(perforatoare, ciocane de abataj, scule pentru cioplirea pietrei etc.) pentru actionarea diferitelor
dispozitive si aparate (dispozitive de vopsire cu aer comprimat, aparate de sablare, pompe de mortar-
beton etc.), sau pentru transportul materialelor pulverulente.
Aerul comprimat se produce in statiile de compresoare. In unele cazuri exista posibilitatea de a obtine
aerul comprimat de la statia de compresoare a unor intreprinderi existente (la extinderea sau
reconstruirea unor intreprinderi in exploatare). De regula insa, pe santierele de constructii-montaj se
folosesc statii de compresoare mobile sau fixe.Cele mobile se amplaseaza, de obicei, la locul de
executare a lucrarilor.
La lucrarile de durata si cu volum mare se utilizeaza statii de compresoare fixe de mare capacitate,
asezate pe fundatii de beton si adapostite in cladiri provizorii de santier. Este recomandabil sa se
instaleze cel putin doua compresoare, pentru a putea alimenta, fara intreruperi, lucrarile cu aer
comprimat, in cazul repararii sau intretinerii unuia din compresoare.
Cantitatea de aer comprimat se determina pe baza urmatoarei formule:
QA = Ka x Ksa x Eqs
in care:
QA - reprezinta debitul instalatiei de compresoare, in mc/min aer aspirat;
Ka - coeficientul pierderilor de aer comprimat in retea (1,3 -1,5);
Ksa - coeficientul de simultaneitate (pentru o scula racordata =1; pentru 2-4 scule = 0,90; pentru 4-6
scule = 0,80-0,83 etc.);
qs - consumul de aer comprimat pentru fiecare unealta pneumatica in mc/min) servita de instalatia
respectiva (aparat de tencuit: 2,0 - 2,5; aparat de vopsit: 0,2-0,3 etc.).
Presiunea de lucru a compresoarelor trebuie sa fie cu 20-30% mai mare decat presiunea din sculele si
mecanismele pneumatice, datorita pierderilor de aer pe retea.
Pentru reducerea consumului de aer comprimat pot fi luate urmatoarele masuri: folosirea unor
receptoare neuzate, bine etansate; folosirea unor retele scurte, pentru reducerea pierderilor pe retea;
etansarea corespunzatoare a retelei; folosirea unor scule cu randament bun; introducerea limitatoarelor
de alimentare cu aer comprimat la incetarea lucrului; alimentarea cu aer comprimat la parametri
necesari; alimentarea cu aer comprimat de la instalatiile independente, cand punctele de consum sunt
situate la distante mari de sursa de alimentare centralizata etc.
Organizarea executarii lucrarilor de constructii-montaj pe timp friguros
Extinderea executarii lucrarilor de constructii-montaj in tot cursul anului solicita organizarea distincta a
lucrarilor pe timp friguros. Sunt considerate 'zile friguroase', zilele in care temperatura aerului,
masurata la ora 7 dimineata, in aer liber, la umbra, la inaltimea de 2 metri de la sol si la distanta de 5
metri de orice obiect de constructii, este mai mica de 5oC.
Pentru a-si desfasura activitatea in aceste conditii, constructorul trebuie sa ia anumite masuri de
protectie, care presupun efectuarea unor cheltuieli suplimentare. Acestea sunt minimizate prin
intermediul solutiilor alese in proiectul de organizare a lucrarilor pe timp friguros.
Proiectul de organizare a lucrarilor pe timp friguros
Proiectantul tine seama, in elaborarea proiectului de organizare a lucrarilor pe timp friguros, de:
perioada in care se va executa lucrarea; media termica inregistrata in zona de amplasare aleasa pentru
perioada de executie; regimul hidrografic al zonei; natura lucrarilor executate; limitele minime de
temperatura la care calitatea lucrarilor nu este afectata; tehnologiile alese in conditiile de mai sus, cu
cheltuieli minime; cantitatea lucrarilor ce se vor executa; masurile suplimentare de protectia muncii etc.
Proiectul de organizare a lucrarilor pe timp friguros cuprinde piese scrise si desenate. In cadrul pieselor
scrise se includ: memoriul justificativ, documentatia de deviz, instructiunile de desfasurare a lucrarilor
(fisa tehnologica), masuri de protectia
muncii, prevenirea si stingerea incendiilor etc. Ca piese desenate, se ataseaza: graficul de esalonare a
lucrarilor pe timp friguros, schite si desene de executie, planul de amplasare a obiectelor la care se vor
desfasura lucrari pe timp friguros, graficele de
esalonare a necesarului de forta de munca, materiale, utilaje etc.
Pregatirea lucrarilor pentru activitatea pe timp friguros
Continuitatea desfasurarii lucrarilor pe timp friguros poate fi asigurata prin solutii organizatorice si
solutii tehnice. Solutiile organizatorice, mai putin costisitoare, permit esalonarea lucrarilor in asa fel,
incat lucrarile de structuri, cu multe procese umede, sa se desfasoare in perioadele favorabile, pentru
asigurarea inchiderilor, in care sa se realizeze lucrarile pe timp friguros. Tot prin solutii organizatorice
pot fi protejate de inghet (prin acoperire cu paie, rogojini, talas etc.) produsele de balastiera si cariera,
pamantul care trebuie sapat etc.
Solutiile tehnice presupun: adaptarea tehnologiilor de executie la conditiile de lucru pe timp friguros,
prin folosirea unor adaosuri care sa coboare punctul de inghet al materialelor; prefabricarea elementelor
si a detaliilor de constructii care solicita procese umede; incalzirea materialelor inainte de a fi puse in
opera etc.
Asigurarea executarii lucrarilor pe timp friguros presupune adoptarea, in general, a unor masuri
speciale, ca:
- amenajarea generala a santierului (refacerea drumurilor si a santurilor de evacuare a apelor de
suprafata, acoperirea produselor de balastiera si a varului din gropile de var cu materiale termoizolante,
inchiderea - provizorie sau definitiva - a golurilor de la usi si ferestre, umplerea cu pamant a golurilor
de fundatii terminate etc.;
- amenajarea constructiilor speciale pe santier, prin realizarea instalatiilor de incalzit la statiile de
betoane si mortare, a surselor de caldura pentru spatiile inchise, a instalatiilor de preparare a apei calde
pentru rampele de spalare a utilajelor de constructii si a mijloacelor de transport etc.;
- revizuirea retelelor de santier si protejarea termica a conductelor de apa si termoficare, revizuirea
canalizarilor, a retelelor electrice etc.;
- amenajarea spatiilor de depozitare prin izolarea termica a depozitelor ce pastreaza materiale sensibile
la umiditate si temperatura (ciment, var, ipsos, PAL, PFL, clei, lacuri si vopsele, folii si placi din PVC,
solventi etc.);
- amenajarea punctelor de intretinere a utilajelor si mijloacelor de transport pentru asigurarea pornirii
usoare a acestora, a curatirii lor la terminarea schimbului (autobasculante, pompe de beton, malaxoare),
a spalarii lor cu apa calda etc.
- amenajarea sursei si a retelei de incalzire tehnologica pentru incalzirea spatiilor de lucru, atelierelor,
statiilor de betoane, magaziilor de materiale, spatiilor administrative, social-culturale etc.;
- organizarea activitatii meteorologice pe santier, in vederea obtinerii si valorificarii datelor meteo
(inregistrarea temperaturii interioare, exterioare, a temperaturii betoanelor, mortarelor, mixturilor
asfaltice etc.);
- organizarea protecjiei si igienei muncii, prin curajirea zapezii si ghetii de pe drumurile de acces, scari,
platforme de lucru, stresini si acoperisuri, prin ingradirea locurilor periculoaset, presararea materialelor
antiderapante pe drumuri etc.;
- organizarea pazei si stingerii incendiilor, supravegherea focurilor deschise, elaborarea instrucjiunilor
de folosire a sobelor, asigurarea mijloacelor de combatere a incendiilor (pompe, furtunuri, rezervoare
de apa, stingatoare, panouri de incendiu etc.);
- aplicarea unor masuri speciale pentru perioadele de dezghet prin asigurarea cu materiale si utilaje
pentru intrejinerea drumurilor, asigurarea stivelor de materiale, organizarea evacuarii apelor etc.;
- protejarea obiectelor la care s-au sistat lucrarile pe timp friguros, prin asigurarea taluzurilor impotriva
surparilor, inchiderea provizorie a golurilor, acoperirea provizorie a ultimului nivel al obiectului de
constructii etc.;
- aprovizionarea materialelor pentru organizarea lucrarilor pe timp friguros (nisip, sare, rogojini, paie,
rumegus, talas, panouri termoizolante, folii de polietilena etc.).
Toate aceste masuri privind asigurarea continuitatii lucrarilor de constructii-montaj pe timp friguros
influenjeaza, in mod favorabil, costurile fixe pe unitatea de produs (deoarece volumul acestor costuri
este aproximativ acelasi, indiferent daca se lucreaza sau nu).
Cheltuielile suplimentare solicitate de organizarea de santier pe timp friguros pot fi minimizate prin
solutiile alese in proiectul de organizare a lucrarilor pe timp friguros. Alegerea unei variante din
solutiile propuse se face prin compararea costurilor acesteia cu cheltuielile suplimentare ocazionate de
neutilizarea resurselor, ca urmare a intreruperii lucrarilor. Se accepta continuarea executarii lucrarilor
pe timp friguros atunci cand cheltuielile rezultate din neutilizarea resurselor disponibile (forta de
munca, utilaje) sunt mai mari decat cheltuielile suplimentare pentru organizarea lucrarilor pe timp
friguros. In anumite situatii (urgentarea darii in folosinta), se accepta continuarea executarii lucrarilor
pe timp friguros chiar daca cheltuielile suplimentare de organizare sunt mai mari decat economiile
obtinute.
Organizarea teritoriului santierului
Realizarea productiei la calitatea si termenele stabilite, cresterea productivitatii muncii si reducerea
costului obiectelor de constructii sunt conditionate si de modul de amplasare a depozitelor, cailor de
comunicatie provizorii, surselor de alimentare si retelelor de distribuire a apei, energiei electrice,
aburului, aerului comprimat, precum si a obiectelor de constructii provizorii de servire a personalului
de pe santier etc. (figura nr.16, p.132).
LEGENDA:
1. Sediu sef santier
2. Statie betoane
3. Magazii metalice
4. Sopron var
5. Groapa var
6. Sopron pt. fierari si dulgheri
7. Centrala termica
8. Depozit carburanti
9. Sala de mese
10. Fosa septica pt. WC
11. Dormitoare
12. Post trafo
13. Castel apa
14. Birouri
15. Depozite cu diferite destinatii
Figura nr.16.Planul de organizare a teritoriului santierului.
Aceasta amplasare (figura nr.16, p.132) se realizeaza pe baza planului de organizare a teritoriului
tantierului, in care se stabileste situarea pe teren a elementelor si obiectelor de organizare de santier. Cu
aceasta ocazie, trebuie rezolvate urmatoarele probleme: precizarea amplasamentelor tuturor lucrarilor si
a amenajarilor provizorii necesare executarii lucrarilor de baza; asigurarea suprafetelor necesare
desfasurarii proceselor de productie pe santier; rezolvarea optima a fluxurilor de circulatie a
materialelor, prefabricatelor etc., fara incrucisari sau transbordari suplimentare; folosirea, pentru
organizarea de santier, a retelelor si constructiilor definitive; asigurarea continuitatii lucrului pe timp
friguros; crearea conditiilor optime din punct de vedere al securitatii muncii, prevenirii si stingerii
incendiilor; prevederea diverselor etape ce apar in desfasurarea lucrariior (darea partiala in functiune,
posibilitatea de a servi si alte amplasamente sau unitati in anumite perioade) si a masurilor
corespunzatoare legate de planul de organizare.
Pentru ca planul de organizare a teritoriului sa fie conceput in mod judicios si sa corespunda tuturor
cerintelor enumerate, el trebuie elaborat in mai multe variante, selectandu-se apoi varianta optima.
Un criteriu important in amplasarea constructiilor necesare executarii lucrarilor de baza este cel al
costului transporturilor. Astfel de probleme se pun atat in ceea ce priveste amp1asarea unor unitati
anexe productive, depozite etc., in cadrul unei zone (platforme industriale), cat si la amplasarea unor
constructii provizorii pe santier