Economie rurală

Prof.dr.habil. Turek Magdalena

Planul cursului:
1. Noțiuni introductive: spaţiu rural, zonă rurală, antreprenoriat
2. Definirea și clasificarea IMM-urilor
3. Importanţa economică și socială a IMM-urilor
4. Analiza sectorului IMM în România
5. Economia activităților din mediul rural
6. Surse de finanțare pentru IMM-uri
7. Perspective de dezvoltare ale IMM-urilor
Evaluare finală:

 nota se va acorda pe baza unui proiect care va consta în

elaborarea unui plan de afacere a unei activități
antreprenoriale simulate pentru mediul rural

 proiectul se va întocmi în echipe de câte 2

 susținerea proiectului va fi făcută în PowerPoint

 contact: mturek2003@yahoo.com
Spaţiul rural - ruralitate
 La nivelul UE nu a fost posibilă identificarea caracteristicilor pe baza cărora o zonă să fie
încadrată în „spaţiul rural".
 Marea Britanie, Belgia - nu au au nici o definiţie oficială a ruralului nici statistici adecvate.
 Olanda a utilizat până de curând indicatori din domeniul agricol, pentru definirea ruralităţii.
 1853 - Franța - spaţiului rural: Localităţi – max. 2000 de locuitori în arealul lor administrativ.

 Astazi este perceput, uneori, ca : - un parc peisagistic (countryside-ul britanic),

 zonă agrară conservatoare
 criteriul populaţiei rezidente în comunităţi sau
 densitatea demografică.
 Conceptul socio-spaţial de "rural" include trei elemente definitorii:
 este o categorie statistică (ce reflectă o formă de administrare teritorială);
 are o dimensiune morfologică şi "naturală" (prin raportare la urban), în
 dimensiune istorică şi social-politică (ruralul exprimă şi relaţia constituită istoric între
populaţie şi teritoriul
Definitia spatiului rural
 UE - a adoptat criteriul populaţiei rezidente în comunităţi sau
densitatea demografică, în consecinţă, şi politicile rurale au fost
indreptate catre o dezvoltare sectorială a agriculturii.
 Spațiul rural are:
- o administrare teritorială;
- se raportează la urban;
- relaţie Istoric - Populaţie - Teritoriul ocupat.
 Pe măsură ce activităţile agricole îşi reduc ponderea indicatorul nu
mai identifică exact spaţiul rural.
 Agricultura este un sector economic, iar pentru unii specialiști,
spațiul rural este unul definitiv mort, sub efectul urbanizării şi un
altul care pleacă de la ideea „renaşterii rurale", sub efectul crizei
societăţii urbane care poate conduce inclusiv la un transfer de
populaţie invers de la oraş la sat.
 In present spaţiul rural se defineşte prin criterii demografice şi
economice.
 Etape în evoluția spațiului
rural
 1. Zona preponderenţei activităţilor agricole (producerea de bunuri
agricole, societate marcată de traditionalism, rezistență la
schimbare, imobilitate social).
 2. „Urbanizarea satelor", de industrializare a agriculturii
(mecanizarea lucrărilor, chimizarea, introducerea pe scară largă a
descoperirilor genetice etc.). Se pune capăt opoziţiei radicale
sat/oraş.
 3. Reactivarea ruralului prin mediu, trecerea de la „ruralul agricol" la
„ruralul verde“.
- nr. exploataţiilor agricole,şi al persoanelor ocupate cu
agricultura scad,caracterizarea ruralului se face cu 2 indicatori:
- mobilitatea şi
- numărul de persoane ocupate.
 O localitate ca să fie rurală trebuie să aibă mai puţin de 5.000 de
locuri de muncă, locuiesc circa 80% dintre agricultori
 DIFERENȚE DE APRECIERE

Criteriul RURALUL ISTORIC NOUL RURAL

Caracteristica Agrarul Dimensiunile peisagistică,

Primordială culturală, ecologică, productivă etc.
Sectorul Agricultura Diversificarea productive
predominant

Modelul Productivismul Post - productivismul:

de producţie - regularizare ambientală;
- specializare flexibilă;
- noi destinaţii pentru natură şi spaţiul rural.

Focalizarea Un mai mare Presiunea forţelor externe

controlului control intern
Rolul Producător de Producător de alimente de calitate, protector al
"agricultorului" alimente mediului ambiant, al peisajului etc

„pluriactivitatea” locuitorilor din mediul rural,

„externalizarea" lucrărilor agricole,
43% din populație rurală.
5 rupturi cu trecutul…
 Ruptura determinată de schimbarea de ordin demografic, ( diminuare a
populaţiei agricole, îmbătrânirea acesteia, transformând agricultorii in
minoritate).
 Ruptura cu modelul agricol familial, multe exploataţii agricole nu mai
funcţionează practic în forma clasică (agricultura familială).
 Ruptura dintre agricultură şi teritoriu, ca urmare a concentrării
activităţii agrare în zone cu acces mai uşor spre punctele de consum,
precum şi a specializării pe produse. Procesul de specializare zonală
este, practic, inevitabil.
 Ruptura între agricultură şi alimentaţie, determinată de atingerea unei
productivităţi tot mai ridicate, paralel cu liberalizarea pieţei mondiale
a produselor alimentare. Agricultorul nu mai este doar producător de alimente, ci
deține o funcţie în lanţul economic obişnuit, de care, dacă este cazul, se poate dispensa fără
probleme.

 Ruptura dintre agricultură şi mediul înconjurător, determinată de

extinderea modelului de dezvoltare economică bazat pe input-uri
masive de produse chimice sintetizate, inclusiv în domeniul agricol,
ceea ce face ca o mare parte a opiniei publice să considere activitatea
agrară (în forma practicată în prezent) ca fiind contaminantă.
 Este un tip de evoluţie integrată şi cu caracter vertical.
Ea implică politici adoptate în funcţie de necesităţi
particulare, dar beneficiind de un tratament
globalizant.
 Este o dezvoltare sustenabilă. Ea trebuie să găsească un
punct de echilibru între echitate şi eficienţă, plecând
de la obiectivul diminuării dezechilibrelor teritoriale.
 3. Este un tip de dezvoltare endogenă, întrucât
potenţează propriile resurse fizice şi umane.
 4. Este un tip de dezvoltare participativă. Ea stimulează
populaţia să-şi asume rolul de protagonist principal al
evoluţiei mediului rural.
 Scopul final urmărit nu poate fi altul decât dinamizarea
socială şi culturală a comunităţilor rurale.
Obiectivele PAC, conform celor stabilite în articolul 33 al Tratatului
CE
 creşterea producţiei agricole, pe seama progresului tehnic, asigurându-se o
dezvoltare raţională a producţiei agricole, ca şi utilizarea optimă a factorilor de
producţie, în special, a forţei de
muncă;
garantarea nivelului de viaţă a populaţiei agricole, în special prin intermediul
veniturilor individuale a celor care lucrează în agricultură;
 garantarea securităţii depozitării produselor agricole;
 asigurarea aprovizionării populaţiei la preţuri rezonabile.
 Pentru atingerea acestor obiective, se prevede creearea Organizaţiei Comune a
Pieţelor Agricole (OCP), care, în funcţie de produse, adopta:
norme comune de competenţă;
o coordonare obligatorie a diferitelor organizaţii naţionale de piaţă;
o organizare europeană a pieţei.
 PAC aplică trei principii fundamentale:
• existenţa unei pieţe unificate, ceea ce determină libera circulaţie a produselor agricole
pe întreg teritoriul organizaţiei şi o piaţă organizată unitar;
• preferinţa comunitară, respectiv preferinţa pentru produsele agricole din statele membre
ale UE Are loc o protecţie a produselor autohtone faţă de cele provenite din terţe state,
concomitent cu o estompare a fluctuaţiilor de pe piaţa mondială;
• solidaritatea financiară, ceea ce implică existenţa ca support - bugetul comunitar.