Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studiu geotehnic;
Studiu arheologic;
Studiu ecologic;
familie, pentru anumite categorii de spatii) din perioada de varf; personalul care nu beneficiaza de
anumite spatii, fiind din localitate sau imprejurimi; indicii de suprafata sau de volum, stabiliti
pentru fiecare categarie de constructie (dormitoare; bai, spalatorii, sali de mese, dispensate, birouri,
cantine.)2[2]
S = (NPt - NPl) x i, in care:
S = reprezinta spatiile de servire a personalului unitatii, exprimate in metri patrati sau in metri cubi;
NPt = personalul,total al santierului, inclusiv membrii de familie;
NPl = personalul care nu betieficiaza de anumite spatii (localnici);
i = indicele de suprafata sau de volum, pentru fiecare categorie de constructie.
Calculele se fac pentru fiecare categorie de spatiu de servire a personalului.
Cheltuielile pentru realizarea constructiilor provizorii reprezinta cheltuieli neproductive, iar
valorile recuperabile la lichidarea santierului nu sunt prea mari. De aceea, trebuie luate toate
masurile posibile pentru limitarea acestor cheltuieli si cresterea gradului de refolosire a materialelor
rezultate.
Organizarea si dimensionarea cailor de comunicatie
Asigurarea unor cai de acces corespunzatoare ca latime, lungime si sistem rutier are o mare
importanta, deoarece la santiere si in interiorul acestora se transporta cantitati uriase de materiale si
elemente de constructii, unele cu tonaj foarte mare.
In functie de marimea si amplasarea santierului, caile de comunicatie ale acestuia sunt
formate dupa caz din: drumuri interioare si exterioare), cai ferate (normale sau inguste), amenajari
pentru transportul fluvial (unde este cazul), la care se adauga instalatiile telefonice.
Asigurarea santierului, de la deschiderea lui si inainte de inceperea lucrarilor de baza, cu
caile de comunicatie necesare, este o conditie esentiala pentru buna desfasurare a lucrarilor, atat
pentru aprovizionarea cu materiale si utilaje, cat si pentru transmiterea mesajelor.
Cea mnai buna modalitate de realizare a cailor de comunicatie este solutia definitiva. Cum
aceasta nu este intotdeauna posibila, se recurge inca, frecvent, la solutii provizorii, care trebuie sa
respecte anumite conditii: sa aiba un traseu cat mai scurt; sa fie rezistente in perioadele de ploi si de
iarna; sa asigure o circulatie normala a mijloacelor de transport; sa asigure securitatea traficului si a
pietonilor; sa fie cat mai putin costisitoare. Drumurile exterioare nu se executa, de obicei, din
fondurile de organizare de santier, deoarece ele se afla in administrarea comunala, oraseneasca,
municipala, judeteana sau nationala, a unor organe specializate in executia si intretinerea lor.
Drumurile provizorii interioare ale santierului si ale bazelor de productie au latimi diferite,
in functie de sistemul de circulatie, intr-un singur sens sau in doua sensuri (3,5 m, respectiv 6 m).
Drumurile cu trafic intens si greu se executa din dale trapezoidale, dreptunghiulare sau hexagonale,
prefabricate din beton armat, iar cele cu trafic mijlociu din balast cilindrat sau pamant stabilizat
(tratat cu liant si compresat).
Dimensionarea drumurilor interioare se face pe baza de indici pe suprafata la un milion lei
productie de constructii-montaj tinand seama de productia din anul de varf, se va stabili necesarul
de drumuri balastate, la fel procedandu-se si pentru drumurile din elemente de beton prefabricat.
In general, orice baza de productie trebuie sa fie racordata la calea ferata care ofera conditii
economice de transport al materialelor pentru distante de peste 50 km.
Posturile telefonice si reteaua telefonica sunt dimensionate in functie de numarul
personalului de conducere, administrativ si functionaresc.
Organizarea si dimensionarea retelelor de alimentare cu apa, energie electrica, caldura si aer
comprimat
Santierele moderne, cu mecanizare complexa, sunt mari consumatoare de apa si energie, iar
lucrarile pentru realizarea instalatiilor necesare si a retelelor de distributie ocupa un volum
important din totalul constructiilor provizorii de organizare.
2
Daca doua sau mai multe muchii au valoare egala, atunci arborele ce se poate obtine nu mai
este unic.
In cadrul lucrarilor de determinare a traseului minim al retelei, in etapa de proiectare pot fi
asociate valorilor muchiilor, fie lungimea muchiei respective, fie costul total al retelei ce acopera
aceasta muchie.
Reteaua de distributie a utilitatilor poate fi realizata dupa diferite scheme, in functie de
natura obiectului caruia i se furnizeaza utilitatea respectiva.
Daca intreruperea furnizarii utilitatii provoaca pagube obiectului alimentat (statie de
betoane si mortare care poate fi blocata si deteriorata la intreruperea furnizarii energiei electrice)
atunci, pentru cresterea sigurantei in alimentare, se folosesc doua surse distincte.
Aceasta schema presupune alimentarea fiecarui obiect prin doua surse independente si se
numeste retea de distributie inelara (fig. nr.13, p. 116). Daca insa, intreruperea furnizarii utilitatii ca
urmare a unei defectiuni a retelei nu provoaca pagube sau pierderi importante, punctele de lucru si
obiectele de organizare de santier sunt conectate la o retea de tip radial (fig.14, p.116) ceea ce
presupune o reducere importanta a lungimii retelei in cele mai multe dintre cazuri.
Daca reteaua de tip inelar prezinta o mare siguranta in exploatare, reteaua de tip radial
asigura reducerea consumului de metal (teava, conductor), de manopera precum si o durata mai
scurta de realizare.
In cele mai multe cazuri, in practica se folosesc retele de tip mixt, (fig.15, p.116), care
imbina atat schemele celor doua tipuri prezentate anterior, cat si avantajele si dezavantajele lor.
Daca pentru determinarea lungimii retelei conteaza foarte putin 'utilitatea' pentru care se
construieste reteaua, la stabilirea diametrului acesteia conteaza, in primul rand, felul si cantitatea
utilitatii transportate.
In dimensionarea instalatiilor provizorii de alimentare cu utilitati, trebuie rezolvate doua
probleme distincte: amplasarea si dimensionarea sursei (priza de alimentare cu apa, post de
transformare pentru energie electrica, statie de compresoare pentru aer comprimat, centrala termica
pentru abur si apa calda) si dimensionarea retelei de distributie.
Nota: S = sursa; C = consumator
Amplasarea optima, a unei surse de alimentare cu utilitati fata de mai multi consumatori poate fi
stabilita pe baza sumei minime a cheltuielilor de transport al utilitatii. Folosind algoritmul 'SteinerWeber' se parcurg etapele descrise mai jos.
Se considera 'n' puncte Piti=1,2n) de la care se vor transporta (la sau de la punctul S), in
unitati de timp egale, cantitatile 'Ci' la distantele 'r1 '.
care sa reziste parametrilor proiectati ai utilizarii si sa asigure minimum de pierderi in retea, iar
reteaua de joasa tensiune sa nu aiba o raza mai mare de 500 metri pentru a evita pierderile de
energie.
La alimentarea cu aer comprimat, sursa trebuie sa foloseasca compresoare fixe - pentru
cantitati mari de aer comprimat - si compresoare mobile - pentru cantitati mici. De asemenea, ea
trebuie amplasata in centrul de greutate al santierului (cea fixa) sau in imediata apropiere a
punctului de lucru (cea mobila), pentru a diminua lungimea retelei si pierderile din retea, fiind
necesara si izolarea sa fonica.
Reteaua trebuie sa fie radiala si sa asigure, la fiecare consumator, presiunea necesara. Ea
trebuie sa fie scurta - pentru evitarea pierderilor de presiune pe retea si sa se termine la fiecare
consumator cu conducte flexibile, pentru a usura exploatarea.
La alimentarea cu abur, sursa trebuie sa fie, ori de cate ori este posibil, definitiva, iar daca
este provizorie, sa asigure consumul maxim cerut de procesul de productie si necesitatile de
incalzire.
Ea ar trebui amplasata in centrul de greutate al santierului.
Reteaua trebuie sa fie izolata termic, montata aerian sau subteran deasupra apelor freatice,
sa aiba lungime minima, instalatii de evacuare a condensului si loc de dilatare.
Determinarea consumului de utilitati
Determinarea consumului de apa
In unitatile de constructii-montaj apa se consuma pentru scopuri tehnologice, menajere,
sanitare si pentru combaterea incendiilor. Deoarece nu se cunosc cu certitudine toate necesitatile de
apa ale unitatii, iar consumul este supus unor neuniformitati mari, stabilirea acestuia este destul de
dificila, neputandu-se face cu exactitate. La santierele cu un consum de apa obisnuit, adica acolo
unde nu se executa volume mari de lucrari de terasamente prin hidromecanizare, spalari de
agregate etc., cantitatile de apa pentru procesul de productie se determina pe baza unor consumuri
medii stabilite pentru principalele lucrari de pe santier (tabelul nr. 6).
Consumurile medii de apa pentru principalele lucrari de pe santier
Tabelul nr. 6
Nr. crt.
Denumirea lucrarii
Consum mediu de apa
(l / mc)
1
Spalarea mecanica a agregatelor
710 5000
2
Prepararea mortarului
170 300
3
Stingerea varului
2500 3500
4
Prepararea betonului
200 300
5
Stropirea betonului
200 - 400
La santierele cu consumuri foarte mari, necesarul de apa trebuie calculat in diferite faze ale
executarii lucrarilor, intocmind grafice calendaristice, pentru a stabili varturile de consum, in
vederea dimensionarii instalatiilor.
In cazul lucrarilor obisnuite, debitul de apa pentru desfasurarea procesului de productie, se
calculeaza astfel:
in care:
1,2 - coeficient care tine seama de consumuri neprevazute;
DAp - reprezinta debitul de apa pentru nevoile productiei, exprimat in litri pe secunda;
Aci - consumul de apa pentru fiecare consumator, in litri pe un schimb cu durata de 8 ore;
Kn - coeficientul de neuniformitate al consumului de apa pe un schimb
Consumul maxim de apa necesara desfasurarii procesului de productie pentru un schimb
(Ap), se determina astfel:
Ap = 1,2 x Kn x Aci
Debitul de apa potabila pentru scopuri gospodaresti si sanitare se determina conform
relatiei:
DAg = DAg1 + DAg2,
in care:
DAg - reprezinta debitul de apa potabila pentru scopuri gospodaresti si sanitare;
DAg1- debitul de apa potabila pe santier l/s;
DAg2- debitul de apa potabila in colonia de muncitori l/s.
Debitul de apa potabila pe santierul de constructii (Ag1) se determina astfel:
in care:
Kn' - reprezinta coeficientul de neuniformitate al consumului de apa potabila in timpul unui schimb;
N1 - numarul de muncitori de pe santier;
Am1 - consumul de apa potabila pentru nevoile gospodaresti, calculat in litri pentru un muncitor de
pe santier, intr-un schimb;
Ad1 - consumul de apa potabila, in litri, pentru diversi consumatori (dusuri, bai, cantina, dispensar
etc.) in timp de 8 ore.
Debitul de apa potabila in colonia de muncitori (Ag2)se stabileste dupa formula:
i n care:
Kn''- reprezinta coeficientul de neuniformitate al consumului de apa in timpul unei zile;
N2 - numarul locuitorilor coloniei;
Am2 - consumul de apa, calculat in litri pentru un locuitor din colonia de muncitori, pe zi;
Ad2 - consumul de apa in litri pentru diversi consumatori (dusuri, bai, spitale, scoala etc.), in timp
de 24 de ore.
Consumul de apa potabila pentru scopuri gospodaresti si sanitare se determina conform
relatiei:
Ag = Ag1 + Ag2
unde:
Ag - consumul de apa potabila, pe santier si in colonie, pentru scopuri gospodaresti si sanitare ;
Ag1 - reprezinta consumul de apa potabila pe santier ;
Ag2 - consumul de apa potabila in colonia de muncitori.
Consumul de apa potabila pe santierul de constructii (Ag1) se determina astfel:
Ag1 = Kn' x (N1 x Am1 + Ad1) ;
iar cel de apa potabila in colonia de muncitori (Ag2), conform relatiei:
Ag2 = Kn'' x (N2 x Am2 + Ad2).
i n care:
D - reprezinta diametrul conductelor, in mm;
DAT - debitul de apa necesar, in l/s;
V - viteza de circulatie a apei in conducte, in m/s (pentru retele permanente: 0,7 -1,00 m/s; pentru
retele provizorii:1,00 -1,50 m/s).
Procurarea si distribuirea apei pe santier presupun consumare de energie precum si alte
cheltuieli (crearea sursei, a instalatiilor de purificare a apei, intretinerea acestora etc.), ceea ce face
necesara intarirea actiunilor de economisire a apei, prin aplicarea urmatoarelor masuri: deschiderea
punctelor de alimentare cu apa numai in locuri strict necesare; verificarea robinetilor si a
conductelor, pentru evitarea pierderilor de apa; folosirea unor dispozitive de blocare a alimentarii
cu apa la terminarea unor procese umede; folosirea hidromecanizarii numai in cazuri bine
justificate; folosirea unor dispozitive de reglare a consumului de apa in statiile de spalare a
utilajelor, mijloacelor de transport etc.; recircularea apei, ori de cate ori este posibil; organizarea
judicioasa a alimentarii cu apa a dusurilor, spalatoriilor, cantinelor, creselor, dispensarelor etc.
Determinarea consumului de energie electrica
Unitatile de constructii-montaj au devenit mari consumatoare de energie electrica, datorita
mecanizarii lucrarilor. Costul energiei electrice reprezinta, la lucrarile mari, circa 1,5 - 2,5 % din
costul total.
In constuctii, energia electrica are diverse utilizari (pentru actionarea masinilor si a
utilajelor de constructii, a aparatelor de sudura, nituire, iluminatul sectiilor auxiliare productive, a
magaziilor, a cladirilor administrative si sociale, iar pe timp de iarna, cu restrictii, pentru
dezghetarea terenurilor, protectia betonului proaspat, incalzirea materialelor de constructii etc.)
Puterea electrica totala necesara se obtine prin insumarea puterii necesare pe fiecare
consumator, astfel:
in care;
Pt - reprezinta puterea totala necesara, in kw;
Ker = 1,10 - coeficientul prin care se tine seama de pierderile de putere ale retelei;
CosN - factorul de putere al retelei, care depinde de numarul si de felul sarcinilor (in medie, este
0,75);
Pn - puterea nominala a masinilor si instalatiilor, in Kw;
Pii - puterea corpurilor de iluminat, pentru iluminatul interior;
Pie - puterea corpurilor de iluminat, pentru iluminatul exterior;
Ks1, Ks2, Ks3 - coeficientii de simultaneitate corespunzatori4[4]
Pentru reducerea consumurilor de energie electrica se pot lua urmatoarele masuri: stabilirea
unor puncte de iluminare strict necesare, amplasate astfel incat fiecare sa lumineze o suprafata
4
maxima; eliminarea remedierilor si a refacerilor unor lucrari ce solicita consumuri energetice, prin
imbunatatirea calitatii lucrarilor; folosirea de masini si utilaje ale caror motoare electrice sa aiba un
randament ridicat, sa nu fie uzate si sa fie bine protejate; folosirea de motoare electrice de puteri
corespunzatoare celor solicitate de capacitatea utilajelor; folosirea intrerupatoarelor de mers in gol,
care sa opreasca functionarea motorului electric sau a transformatorului de sudura la intreruperea
lucrului; amplasarea punctelor de transformare (dotate cu transformatoare de puteri
corespunzatoare), astfel incat sa se minimizeze pierderile de energie in retea; dimensionarea retelei
astfel incat pierderile de energie sa fie minime; imbunatatirea esalonarii executiei proceselor de
productie mari consumatoare de energie pentru aplatisarea curbei de sarcina; programarea lucrarilor
exterioare in afara perioadei de timp friguros etc.
Determinarea consumului de caldura
Santierele de constructii-montaj sunt mari consumatoare de energie termica. La lucrarile de
constructii se consuma caldura atat pentru incalzirea cladirilor si a baracilor, cat si pentru nevoi
tehnologice (cu restrictii, pentru aburirea prefabricatelor de beton armat, incalzirea cu abur a
betonului in timpul iernii, dezghetarea cu abur a pamantului, uscarea materialului lemnos etc.).
Cantitatea de caldura necesara pentru incalzirea cladirilor depinde de proprietatile
termotehnice ale elementelor de incalzit, de suprafetele cladirilor si de diferenta de temperatura
dintre interiorul si exteriorul cladirii. Consumul de caldura pe ora (Kcal/h) pentru incalzirea
cladirilor poate fi determinat cu ajutorul urmatoarei formule:
in care:
Q1 - reprezinta consumul de caldura pe ora pentru incalzirea baracilor si cladirilor, exprimat in
kcal/h;
1,1 - coeficient de siguranta;
Si - suprafata peretilor si a tavanelor de structuri diferite, in mp;
Ki - coeficientul de cedare de cladura a peretilor si tavanelor, in Kcal/mp, din suprafata cladirii, in
decurs de o ora, in cazul in care diferenta de temperatura dintre interiorul si exteriorul cladirii este
de 10C (coeficientii Ki se stabilesc prin normative);
ti - temperatura interioara luata in calcul, in grade Celsius;
te - temperatura exterioara luata in calcul, in grade Celsius.
Consumul de caldura pentru scopuri tehnologice se determina de fiecare data prin calcule
speciale, luandu-se ca baza volumul de lucrari proiectat si termenele de executie, regimurile
termice adoptate si alte conditii care determina cantitatea de caldura si intensitatea consumarii ei
(tabelul nr. 7)
Tabelul 7
Consumuri medii de caldura pentru lucrarile de constructii
Natura consumului
Consumul de caldura
(kcal/m.c.)
Dezghetarea pamantului
15.000
a) nisipos
20.000
b) argilos
Incalzirea apei cu abur, pana la temperatura de 7500 C 75.000
Aburirea elementelor de constructie din beton
220.000
Prepararea betonului
7.000 - 43.000
Turnarea betonului in constructia de protectie 140.000
incalzita
Turnarea betonului in pardoseli, pe pamant
190.000
Cantitatea totala de caldura se stabileste prin insumarea consumurilor de caldura ale tuturor
consumatorilor, luand in considerare pierderile inevitabile de caldura in retea, astfel:
temperatura aerului, masurata la ora 7 dimineata, in aer liber, la umbra, la inaltimea de 2 metri de la
sol si la distanta de 5 metri de orice obiect de constructii, este mai mica de 5oC.
Pentru a-si desfasura activitatea in aceste conditii, constructorul trebuie sa ia anumite masuri de
protectie, care presupun efectuarea unor cheltuieli suplimentare. Acestea sunt minimizate prin
intermediul solutiilor alese in proiectul de organizare a lucrarilor pe timp friguros.
Proiectul de organizare a lucrarilor pe timp friguros
Proiectantul tine seama, in elaborarea proiectului de organizare a lucrarilor pe timp friguros,
de: perioada in care se va executa lucrarea; media termica inregistrata in zona de amplasare aleasa
pentru perioada de executie; regimul hidrografic al zonei; natura lucrarilor executate; limitele
minime de temperatura la care calitatea lucrarilor nu este afectata; tehnologiile alese in conditiile de
mai sus, cu cheltuieli minime; cantitatea lucrarilor ce se vor executa; masurile suplimentare de
protectia muncii etc.
Proiectul de organizare a lucrarilor pe timp friguros cuprinde piese scrise si desenate. In
cadrul pieselor scrise se includ: memoriul justificativ, documentatia de deviz, instructiunile de
desfasurare a lucrarilor (fisa tehnologica), masuri de protectia
muncii, prevenirea si stingerea incendiilor etc. Ca piese desenate, se ataseaza: graficul de esalonare
a lucrarilor pe timp friguros, schite si desene de executie, planul de amplasare a obiectelor la care
se vor desfasura lucrari pe timp friguros, graficele de
esalonare a necesarului de forta de munca, materiale, utilaje etc.
Pregatirea lucrarilor pentru activitatea pe timp friguros
Continuitatea desfasurarii lucrarilor pe timp friguros poate fi asigurata prin solutii
organizatorice si solutii tehnice. Solutiile organizatorice, mai putin costisitoare, permit esalonarea
lucrarilor in asa fel, incat lucrarile de structuri, cu multe procese umede, sa se desfasoare in
perioadele favorabile, pentru asigurarea inchiderilor, in care sa se realizeze lucrarile pe timp
friguros. Tot prin solutii organizatorice pot fi protejate de inghet (prin acoperire cu paie, rogojini,
talas etc.) produsele de balastiera si cariera, pamantul care trebuie sapat etc.
Solutiile tehnice presupun: adaptarea tehnologiilor de executie la conditiile de lucru pe timp
friguros, prin folosirea unor adaosuri care sa coboare punctul de inghet al materialelor;
prefabricarea elementelor si a detaliilor de constructii care solicita procese umede; incalzirea
materialelor inainte de a fi puse in opera etc.
Asigurarea executarii lucrarilor pe timp friguros presupune adoptarea, in general, a unor
masuri speciale, ca:
- amenajarea generala a santierului (refacerea drumurilor si a santurilor de evacuare a apelor de
suprafata, acoperirea produselor de balastiera si a varului din gropile de var cu materiale
termoizolante, inchiderea - provizorie sau definitiva - a golurilor de la usi si ferestre, umplerea cu
pamant a golurilor de fundatii terminate etc.;
- amenajarea constructiilor speciale pe santier, prin realizarea instalatiilor de incalzit la statiile de
betoane si mortare, a surselor de caldura pentru spatiile inchise, a instalatiilor de preparare a apei
calde pentru rampele de spalare a utilajelor de constructii si a mijloacelor de transport etc.;
- revizuirea retelelor de santier si protejarea termica a conductelor de apa si termoficare, revizuirea
canalizarilor, a retelelor electrice etc.;
- amenajarea spatiilor de depozitare prin izolarea termica a depozitelor ce pastreaza materiale
sensibile la umiditate si temperatura (ciment, var, ipsos, PAL, PFL, clei, lacuri si vopsele, folii si
placi din PVC, solventi etc.);
- amenajarea punctelor de intretinere a utilajelor si mijloacelor de transport pentru asigurarea
pornirii usoare a acestora, a curatirii lor la terminarea schimbului (autobasculante, pompe de beton,
malaxoare), a spalarii lor cu apa calda etc.