175

nima lor catra simtimentele omenesti, soarta unui popor supus nu poate dupa ratiune sa se schimbe tot in mai ra U cu cit trece timpuI, ~i daca 0 asemene stare de lucruri fiinta in Transilvania in niste vremuri barbare ~i crude, a venit timpul ca ea sa inceteze, ca triumful ratiunei ~i a omeniei sa ajunga predomnitor.

VII

TOPONIMIA.

Un argument ~i din cele mai hotaritoare pe care protivnicii staruintei Rominilor in Dacia cred a'I puteainvoca in favoarea tesei lor, ar fi acel al lipsei, in tarile locuite astaz! de Romini, a unor numiri geografice de obarsic romana sau daca, Intr'adevar se intimpina, si nu fara cuvent, ca daca Rominii ar fi locuit in Dacia fara intrerumpere, aceasta tara ar fi trebuit sa pastreze urmele unui asemene fapt ; caci un popor lasa in totdeauna intiparirea individualitiitei sale pe locurile care au dat adapostire traiului seu. Daca deci Rominii n'ar fi parasit cu -totul Dacia, la inceputul navalirei barbare, s'ar regasi in numirile geografice a Ie tarilor astazi Iocuite de ei, termini de obarsie romans sau daca, cea ce nu are loco 'I'oate tarile care au fost supuse staptnirei romane au pastrat, pentru a zice ast fel, pecetea romauisarei lor in denumirile geografice. Daca Dacia face singurii exceptie de la 0 asemene regula, aceasta s'a intimplat numai din pricina ca este mai singura tara care a fost cu totul parasita de Romani. De aceea ~i toate numirile geografice ce se afia in vechea Dacie sunt de obarsie slava, maghiara sau germana ; terminii latini san daci au fost cu totii perduti, pentru ca Dacia nu au pastrat pe nici unul din copii sei, care sa'i· transmita posteritatei 1).

1) RosleJ', Rom. Stud. p. 129. H!tI1:falvy, din Rumanen und ihre

Anspriiche, p. 39.

176

Intimpinarea ar fi intr'adever grava, daca ar fi intemeeta, Not am avut insa prilejul a desgoli sistemul urmat in espuller~a tesei lor de autorii pe care-i combatem, care consta tocmai in a trece sub tacere imprejurarile care ar putea sa-i contrazica, a supune textele, ce pot suferi operatiunea, unor interpretari siluite, a se feri de ori ce apropiere din care ar putea sa reiasa adevarul. AI' fi oare asa de afara din cale ca ei sa fi procedat tot ast fel ~i in privinta nomenclaturei ~arei locuite de Romini, cu atita mai muIt ca ei nu 0 cunosteau dupa cit se vede cu deamaruntul, ~i ca nu aveau de grija a imprastie 0 asemine ne~tiinta, care slujia a~a de bine ~inta pe care 0 urmareau.

RoslC1' sustine cit "nu exista in Transilvania ~i in Banat nici un. singut· oras cu nume de obarsie romlna" 1). Aceasta sustinere este cu totul fal~iL Numele romane sau dace au fost pastrate la mai multe localitati pe care av~ sa le enumeram,

In Banat la intrarea vaiei Temesului care deschide calea prin munti catra launtrul tarei, se gaseste astazi satul Tapa sau Tapia. Tocmai aice au existat vechea localitate .numita Tapae de Dion ~i Iornandes 2), un de Traian avu prima intllnire cu armatele lui Decebal inainte de a intra in hotarele Daciei. Este stiut ca Traian in prima lui expeditie patrunse catI'a capitala Daciei prin Banat, ~i singura cale deschisa pe aice este valea Temesului. De la Tapae a trecut prin Bersohim ~i Aixin catra Sarmizagethusa ~i in drumul de astazi de la Tapia catra Gradistea se intalneste tocmai afluentul Temesului, Bdrsaoa, care fara indoiala ~i a tras numele de la vechea politice daca, a~ezata tocmai in regiunea pe unde astazi curge riul eu acelas nume.

') Rom Stud. p. 130.

2) Dio Casius LXVIII, 10. Iornandes 12: "Quae patria (Dacia) in

corespectu Moesiae sita trans Danuhium, corona montium cingitur duos tantum habens accessus, unum per Bontas alterum per Tapas".

177

Linga Clusiu catra nordul Transilvaniei se aHa astaz! satul Pata, ~i tabula lui Peutinger da ea statiune a 20-a pe drumul de la Cerna, U'tnga Dunarea, la Porolissum, eel de pe urma 0- ras la nordul Transilvaniei, numele de Patavissa sau Potaisa care nu este alta ceva de cit Patavicus sau vicus Pata '). Cit despre forma acestor doue nume, ea trebuia sa ramina neschimbata, caci dupa regulele fonetice a le limbei romine nu putea primi nici 0 modificare, Compara : casarccasa, barba= barba, caprac-capra,

Satul Oigmau pe ripa dreapta a Muresului la nordul 0- rastiei, nu este alta ceva de cit Zeugma lui Ptolemeu, format dupa aceasi lege care produse Cerna din Zerna. Localitatea unde se aHa asti.izi acest sat, corespunde cu asezarea pe care-i 0 dit Ptolomeu, de ~i acesta pune Zeugma lui ceva mai aproape Tibiscum, de cum se afla astazi Cigmaul, Dar Ptolomeu nu visitase el singur Dacia, scriea dupa alte lucrari mai vechi; apoi cartografia veche era departe de a fi precisa.

Rucarul de astazi de linga Olt aminteste Rucconium al aceluiasi geograf, care pune in harta sa acest ora~ linga Carpati ~i aproape de un riu,

Orasul Deva nu este de cit rama~ita unuia diu numeroasele ora~e dace a carom final a era dava, probabil, dupa forma numelui de astazi, vechea Decidava Tot asa este cu numile de astazi Daca; Daia care amintesc pe poporul de ba~tina a Daciei.

Vechea statiune de bai numita de Romani Ad-mediam era in tocmai aceasi ce se regaseste astazi sub numele de Mchadia (in limbagiul poporan al Rominilor acelor parti Media). Nenumeroase inscriptiuni dedicate virtutei bine-facatoare a apelor sale calde arata ea aceste bai emu visitate inca de

I} Tabula lui Peutinger. Comp., Akner und Muller, Rom. In-

schr. in Dakien No. 708; Potaissa.

12

178

Romani. 1) Tabula lui Pentinger pune insa aceasta statiune imediat dupa Cerna pe Dunare, ceea ce corespunde pe deplin cu asezarea ei actuala, in cit este peste putinta a nu se admite aice 0 continuitate a denumirei. Se ridica insa indoeli asupra derivatiunei numelui romin din forma romana, pe motivul ca mediam ar fi trebuit sa dee in romaneste forma meas/i, ca ~i in mediam diem==meaza zi, median» nociem ~== meaza noapte. La aceasta intimpinam ca nu se ie in bagare de sama inriurirea pe care metatesa silabei ad a putut sa o puna in lucrare prin stremutarea din loc a accentului:

Ad-me-dlarn=.Me-ad-diam, de unde prin contragere: Meadia, Mehadia, Media.

In sfirsit sa amintim doue orase ale Valachiei a carer denumire este datorita unor imparati romani care probabil Ie intemeiera, Oaracal a~a numit dupa imparatul Caracalla 2) ~i Turnu. Severinttlui, dupa unul din cei doi Severicare domnid in Roma. Partisanii cu ori ce pre] a parasirei Daciei vroesc sa vada in acest de pe urma nume 0 amintire a tribului slav

') Akner und MiUle!", 1. e. No. 19-42. No. 21: "quod a longa in-

firmitate virtute aquarum numinis sui revoeaverunt filiam" No. 27; "fontibus ealidis", No. 31; "ob restitutam valetudinem bonam." Anonymus Ravennatis 0 numeste : Medilas. Distrietul limitrof al Valaehiei se numeste : Mehedinf·i. .

2) Langa Caraeal se afla ruinele unei eetati pe care poporul din

imprejurimi 0 numeste Antina, nume pe care '1 credem derivat din Antoninel, in cit ast fel numele imparatului Antoninus Caracalla s'ar fi impartit asupra orasului ~i a ceta~ei zidite de dinsu1. Revista ~tiintifica din Iasi Contimpurauul sub redactia d-lui 1. Narlejele (auul 1884, p. 577) combate aceasta derivatiune pe motivul ca a urmat de n in latineste s'ar fi prefacut dup a 0 lege foueticii in romaneste in i ~i ea deci Antonina ar fi trebuit sa dee astlizi forma Intina, Untina, iar nici odata Antina. Ce se face insa atunci cu Anton nurnele propriu derivat flira indoiala de la numele latin Antonius? Trebue stint anurne ca chiar in cazurile nude se gasesc regule generals in formele limbistice, aceste nu se aplica la numele proprii, care ne avand inteles, urmeaza unor regule fonetiee particulare.

179

al Severanilor, care insa n'au locuit nici odata in preajma acelui ora~ ci in Dobrogia ~i in centrul Balcanilor. Mai este de observat apoi ~i genetivul singurit al cuventului, In sfir~it s'a descoperit in acel oras mai multe inscriptiuni care dovedesc ea in acel loc a fost 0 a~ezare romans, Una din aceste inscriptiuni aminteste chiar pe imparatul Severus. In timpurile din urma s'a dat tot aice peste un cimitiriu pentru oameni saraci 1).

In Moldova orasul Suceava aminteste prea bine pe vechea Sucidava pe llnga asezarea ei pe carta lui Ptolomeu ltnga Prutul superior, pentru ea aceste doue imprejurari sa fie datorite intamplarei,

Trebue sa marturisim insa ca numele de ora~e ramase din perioada romana sunt putine in Dacia. Daca privim la Frantia, Spania sau Italia gasim ca numele de orase ramase de la Romani sunt in numer insemnat ~i ea far!.\, indoiala exista in aceste teri 0 puternica traditiune locala, pe cind in Dacia ea nu este de cit slab representata. Cum sa se espJice acest fapt care nu se poate tagadui ?

Noi credem ca trebue atribuit caracterului deosebit al navalirei barbare in aphsul Europei ~i in rasaritul aeestei parti a lumei, cu deosebire in Dacia. In partea apusana a imperiului roman au navalit numai popoarele germane, eel putin numai aceste intr'un chip mai statornie. Hunii a trecut numai cit pe aice ; Avarii ~i U ngurii, de ~i a pradat une-ori Germania, Frantia ~i Italia, nu si-an ales in aeeste teri 10- cul salasluintei lor, ci in Panonia, in preajma Daciei. Popoarele germane ele insa~i, inainte de a se aseza in terile apusene, trecuse prin aeele de la rasarit, de unde venia navalirea, ~i lovindu-le pe aceste cu toata furia lor, i~i revar-

J) Akner und MalleI' 1. e. No. 17-16: No. 14; Im. sev. Nu Intclo-

gem pe ce motiv d-l Mommse» declara aceasta inspriptio de apocrifit C. 1. L. III, p. 12: "videtur fieta propter nomen oppidi",

180

sase tot focul selbataciei lor asupra acestor parti ~l III primul loc asupra Daciei, ~i numai cit dupa acea, racoriti ~i induplecati catra civilisatie, cei mai multi crestinisati in partile rasaritului, treceau mai departe catra Europa apusana.

Pe cind deci apusul Europei primi in sinul seu popoare ce e drept barbare, dar capabile ~i chiar doritoare de a se civiliza, Dacia fu cople~it{t sau de aceste popoare la prima lor ciocnire sau de altele de neam tiranic, cu neputinta de a se polei sau civilisa I), care nu veniau sa se puna sub umbra culturei imperiului roman ci se rapeziau cu 0 furie ne mai pomenita sit sfarime ~i se pustieze tot ce Ie esia in cale. Era barbaria in toata puterea cuventului, barbaria cea oarba ~i inascuta rasei, nu acea care provine numai cit din lipsa nnei culturi. Dinsa nu putea fi schimbata, precum nupoti imblinzi fire a lupului sau acea a tigrului.

Pe cind in apusul Europei cei mai mai multi barbari se furisase in imperiul roman, se rugase sa fie primiti in armatele sale ~i numai cit atunci navalira mai cu violenta cind simtira la spatele lor suflarea inciumata a Hunilor, in Dacia navalirea avu tot deauna caracterul napustirei unor imense bande de hoti, care dadeau foe, daramau, pustiau, omorau, pare ca ar fi vrut sa sting a ori ce suflare pe pamtnt, ~i aceasta navalire nu tinu ca pentru Europa apusana vr'o doue sute de ani, ci aproape 0 mie in cit, lucru ingrozitor de gindit, peste trei-eeci de generatii de oameni nu mai putura haladu] in liniste de reul barbarilor, care pareau ca curg din un izvor ce nu vroia sa mai sece. Hunii, Avarii, Bulgarii, Ungurii, Pacinatii, Cumanii, Tatarii, afara de alte oarde mai mici, a carer nume s'a confundat cu aceste lalte, eata pomelnicul eel bogat ~i inflorit al neamurilor mongolice, ~i fie care din aceste navaliri nu era de cit reproducerea celei de mai ina-

I) Daca Ungurii s'au civilizat pana Ia un punt, aeeasta 0 datorese

amesteeului lor en rase .eivilisabile: Slavii ~i Romlnii.

181

inte, atita numai cit ca in locul celor satui veniau altli tot mai flamiuzi. Nu ne a ramas descrieri contimpurane de cit asupra celei de pe urma din aceste navaliri, ace a a Tatarilor; dar daca unde-va se poate aplica zicerea latina "ab uno disce omnes" apoi fara indoiala ca aice. Portretul Tatarilor lasat de Arhidiaconul Thomas ~i care samana de minune cu acel al Hunilor facut cu atita maestrie de Marcellinus poate sa slujasca drept tip pentru toate rasele mongolice care au venit asupra Daciei ~i descrierea scenelor de cruzime infioratoare pe care ei le facura in Dacia drept icoana credincioasa a tuturor celor-lalte navaliri mongole.

"Infato~area Tatarilor e ingrozitoare, cu madularele scurte ~i trunchiurile mari, fata lata ~i pielea alba (?); obrajii lipsiti de peri ~i narile adtnci, ochii mici ~i indepartati unul de aItul, despretuesc hrana cu pine, se nutresc din carnuri atit proaspete cit si putrede, ear drept bsutura amesteca lapte inchegat eu singe de cal" I). Cit despre izbinzile pe care acest cumplit neam de oameni le indeplini in Dacia, eata in ce colori sunt ele descrise de marturi oculari ai evenimentului ~i care une ori SUIlt atit de vii in cit las a a patrunde chiar frumuseti de stil prin barbara latinitate a veacului de mijloc,

"Cadeau oamenii goniti de Tatari in dreapta ~i in stinga ca frunzele la vintul de iarna ; cadavrele nenorocitilor acopereau drumurile, curgea singele in. siroae groase ca niste riuri ~i minjiau pamlntul nef'ericitei patrii" ~). "Atita era de deasa aruncarea sagetilor in cit mai ca acopereau cu umbra pe acei ce luptau, ~i sage tile ca lacustele sau omidele lipite unele de altele sburau prin vazduh" 3). "Era 0 priveliste in-

') Archidiaconus Thomas, Historia pontificorum Salonitarum c.

XXXVIII in Scluoandtner, Scriptores, vol. III. Compo Amm. Marcell. XXXI. 2.

") Arh. Thomas, C. XXXVII.

3) Iioqerius, Miserabile Carmen, C. XXVIII in Scluoasultner, vol. I.

182

grozitoare de a vedea in timpul noptei 0 catime atit de mare de cadavre omenesti, care zaceau imprastiete ea lemnele sau ca pietrele; dar aceasta grozavie deveni 0 scapare pentru zilele de mai apoi. Mai multi oameni ne indrasnind sa fuga in timpul zilei, se tavaliau in singele eelor morti ~i ascunztndu- se intre eadavre, gaseau ast fel eei vii Iinga cei morti scapare ~i aparare" 1). "Pe cimpii ~i pe drumuri zaceau corpurile multor morti, unele cu capetele taete, altele sra~iete in bucati, multe din ele arse in casele sau biserieele unde cautase adapostire. Aceastii nenorocire, aceasta pedeapsa ~i grozavie tinea cale de doue zile ~i tot pamtntul era coperit cu singe. ~i zaceau corpurile pe fata pamintului ca turmele la pascut sau precum stau respandite in cariere faramaturile de piatra 11)", ~i asa mai departe, file intregi pline de aceste tablouri unul mai infiorator de cit celalt ~i care de parte de a exagera spaimentatoarea realitate erauIn neputinta a 0 reproduce.

o asemene navalire cazind asupra poporatiunei daco-romane, deprinsa cu linistea ~i apararea de care se bucura sub 0- bladuirea romana, trebui sa impinga pe oameni la fuga ~i anume, cum am aratat'o in mai multe renduri, pe eei bogati afara din provincia, pe cei saraci in locurile tari, de care toemai Dacia era a~a de bogata. Nicaire in apusul Europei nu se vede ca poporatia sa fi fugit inaintea navalirei, Din protiva mosiile ~i orasele Romanilor se umpleau pre zi ce merge tot mai mult cu poporatie germana. In Dacia totul fu darsmat, pustiit ; nu ramase piatra peste peaira din frumoasele orase a le Daciei ~i poporatia lor umplu lumea sau muntii.

In niste usemine conditiuni de viata create daco-romanilor, ar ti fost 0 adevarata minune ca sa fi ramas in Dacia 0 terminologie geografica care sa fi pastrat pana astazi numele

1) ATh. Tholn(,S, c. XXXVII.

2) Rogerins, c. XXX.

183

vechilor orase, Aceste fura prefacute in cenusa ~i nu se mai ridicara ; caci Rominii nu se puteau cobori ca pOlJor din muntii unde i~i adaposteau existenta, de vreme ce barbar ii 1'0- iau necontenit la poalele lor. Paralel cu aceasta peire a 0- raselor romane, mai gasim disparuta inca ~i 0 alta parte, poate mai insemnata chiar a vietei lor, care ar fi trebuit sa loveasca tot atit de tare pe acei ce se miara dedisparitiunea numelor de orase, dar pe care, cu toate aceste, n'au bagat'o de loc in sama. Aceasta este viata de stat romans,

Daco-Romanii erau organizati in Dacia in provincie romans, pre cum erau organizati buna-oara locuitorii in Spania ~i Gallia. Pe cind in aceste teri traditiunea statului roman, numele dregatorilor, limba oficiala ~i alte elemente ale vietei organisate ramin neatinse '), ele dispar din Dacia pan(~ la cea de pe urma rama~ita. Nu exista la poporul romin nici un singur asezamint politic care ar fi fost mostenit de la Romani; totul este la ei nou, totul imbraca forma slav on a sub a \ caria inriurire s'a inchegat earasi in Dacia viata de stat.

Fiind ca sceasta imprejurare are insemnatatea cea rnai mare pentru intrebarea pe care 0 tratam, v'om cauta sa 0 dovedim prin cite-va cuvinte:

Lasand la 0 parte notiunile de stat ce se tineau de centrul imperiului roman, pre cum acele de senai, senator, patriciu, censor, consul, imparat,-din care numai aceasta din urma s'a pastrat in constiinta poporului, inaa in haina mitica a basmului,-se trecem la analisa elementelor politice provinciale ~i anume la acele ce se constata a fi existat in provincia Dacia, pentru a vedea ramas-au vre una din ele inca in memoria poporului romin?

Capul suprem al provinciei Dacia a fost in tot timpul sta-

I) D-I Fusiel de Coulanqes, Histoire des institutions de l'ancienne

France, I, p. 481, spune: "La famille merovingionne, devenue maitresse de la Gaule, ne songea pas it dctruiro les institutions politiques qu'elle y trouva etablies. Elle pretendit au contraire.

184

pinirei romane leqaiu« Augttsti 1), ~i s'a gas it in inscriptiuni, numele a 38 de acesti inalti ocarmuitori, ast fel ca numele ~i ideia de legatus trebuia sa tie iDtiparita in min tea fie carui Daco-Roman. Tot atit de insemnati eerau ~i procuraiores Augusti, insarcinati cu stringerea COl1- tributiilor, care erau cite unul pentru fie care dincele trei Dacii: Apulensis, Porolissensis l;1i Malvensis. Inscriptiunile ne au pastrat numele a 15 procuratori din care 8 in Porolisum ~i 6 Apulum. Ace~ti procuratores Augusti aveau ~i ei sub din-

qouoerner a la maniere j'omaine et continuer l' empire. Si nous voulons nons faire une idee exacte de ces princes, il faut nous re, presenter des hommes qui parlent Ie latin, qui s'habillent it la romaine, qui s'amusent it ecrire en latin, qui se plaisent surtout it sieger sur leur pre to ire it la facon des empcreurs et it y dieter des arrets: En conservant Ie titre de rois des Franes ils y ajoutent volontiers les titres tout remains de prince, de patrice et d'hornme illustre. Ils prenent les insignes imperieux, la couronne d'or, le trone d'or, le sceptre, la chlamide et la tunique de pourpre. Ils ont une cour qu'ils appellent comme les empereurs le palais sacre. On leur voit une suite de dignitaires et .de courtisans qui s'appelent comics, domestiques, chanceliers, referendairescameriers, Tous ces noms sont romains; to utes ces dignites sont passees du palais des empereurs dans Ie palais des rois francs", p. 493: "Les rois merovingiens, maitres d'un tel pouvoir n'eurent pas it chercher des moyens nouveaux pour gouverner les hommes; Us userent de ceux dont l' empire romain s'etait servLLes empereurs avaient organise une administration centrale et une administration provinciale; les rois francs garderent I'une et l'autre", p. 502: "Le senl imp6t romain qui ait disparu est Ie chrisargyre. Le principal impot direct etait, comme du temps de I'empire la contribution fonciere. Non seulement elle continua d'etre pcrcue commme au temps des empereurs ; mais encore elle flit d'apres les memes registres de repartition qui avaient ete rediges par les tonctionnaires imperiaux" etc. Pretutindene continuitatea cea mai deplina intre viata romana ~i acea a statelor barbare. La Itomtui din contra 0 intrerumpere complcta,

1) Lcgatus Augusti pro praetore trium Daciarum, era titlul sen de-

plin. Vezi asupra sirului ~i numelni lor Goos, Untersuchungen tiber die' Innerverhaeltnisse del' traianischeu Dakiens in Arhiv 1874, p. 139 ~. u.

185

~ii mai multi al~i procuratori mai nnci, insarcinati cu stringerea unor dari speciale, precum : procurator vigesimae hereditafum (1135) 1), procurator a caducis, averile fara stapin, mostenirile vacante (1622) procurator vigesimae libertatum, darea pe sclavii liberati (1135), procuraior aurariarum, acel ce stringea venitul minelor de aur (1312, 1313) ~i altii inca a caror caracter e mai greu de precis at. Ace~ti agenti fiscali, perceptori de dari, fiind necontenit in atingere cu publicul, trebuia ca numele pe cit ~i fiinta lor sa fie foarte cunoscute poporatiei din Dacia.

Ambele aceste dregatorii atrt de populare ~i de cunoscute au perit din amintirea poporului romin. Dar daca dregatoriile generale ale provinciei au disparut, ramas-au eel putin acele municipale, acele dregatorii mai apropiate de popor prin indeletnicirile lor? Nici atita,

Centrul administrativ al municipiului sau coloniei romane era in orasele Daciei ca ~i in acele ale intregului imperiu ordo decurionum sau senatul municipal compus din un numer de decuriones, cum am zice astazi consiliul comunal al orasului. Acest consiIiu, care delibera ~i hotaria asupra afaceriIor comune alegea din sinul seu patru barbati in municipii ~i doi in colonii, quaituoroiri ~i duumviri din care unul primltS era un soiu de primal', ear ceilalti un fel de ajutoare, ce conduceau ocarmuirea zilnica a daraveriIor comunale. Atit decurionii cit ~i duumvirii sau quatuorvirii sunt pomeniti in inseriptiuni de nenumarate ori, in cit se vede ca numele lor era dintre acele care veneau mai des pe buzele Daco-Romanilor. Tot asa de populari emu insa ~i defenseres sau patroni atit a le oraselor cit ~i a le colegiilor, niste protegiuitori ~i aparatori influenti ai intereselor acestora, care se intalnesc iara~i la fie ce pas in monumentele epigrafice. Se mai gaseso in sflrsit in Dacia ~i alp magi strati atit COIllU-

~) Numerile sunt acele a Ie inscriptiunilor din C. I. L. III, pars. I

186

nali cit ~i provinciali pre cum : curaiores v'iarum inspectori ai cailor publice, quaesiores (casieri) praetores urbani ~i pereqrini, tribuni, tri~tmviri "aeri argentifiando feriundo" (1459), triumviri capitales (1455), aediles, maqistri cannabensium; praefecti colleqiorum, pagi (Aquensis), ~i altii mutii a carol' nume au disparut pana la cel de pe urma din min tea ~i limba poporului romin.

Mai extra-ordinara poate parea imprejurarea ca ~i cuvintele privitoare la orindueala armatei a disparut din graiul Rominilor. Armata romana se compunea din leqiuni, ale ~i cohorte. Numai acest de pe urma termin au ajuns pana la noi sub forma de curie, inse nu in intelesul de corp de armata ci numai cit in un altul pe care'l ave a ~i la Romani, acel de ograda (Varo, de re rustica). Militarii activi purtau numele de milites gregarii; cei e~iti din slujba acel de veterani, cuvent care in limba latina avea intelesul special de soldat liberat din armata dupa implinirea slujbei. Aceasta fiind de 25 de ani, intelegem ca mai toti cei ce esiau din armata erau inaintati in vrtsta. Acest cuvent s'a ~i pastrat la Romini in acel de batrin, care. insamna insa numai cit mare de ani, fara nici 0 amintire a slujbei militare. S'au pastrat acest cuvint ~i intr'un alt inteles anume la mosiile raza~e~ti pentru a insemna un cimp de pamint neimpartit la care au dreptul mai multi simpartasi. A~a se zice crt cutare raza~i fac parte dintr'un b~trin. Aice s'a pastrat amintirea asiguatiunei de pamint ce se dadea veteranului la esirea sa din armata, lucru ce s'inttmpla ~i in Dacia de mai multe ori, precum ne 0 dovedesc mai multe diplome militare date veteranilor din Dacia dupa esirea lor din slujba 1). Numai atita insa ne a ramas din complexul no-

I) A.lene-/' und Miiller, Rom, Inschr. in Dakien, 865: "Imperator

Caesar diviNervac filius-equitibus et peditibus qui militaverunt in ali« duabu« et cohoriibue decem quae appellantur I civium Romanorum, et I Augusta Ituraeorum, etc.-et sunt in Dacia sub Decio 'I'erentio Scauriano quinis et vicenis plul'ibusve stipend'£is

187

tiunei de veteran, din care tocmai intelesul seu fundamental, elementul miIitar, a disparut cu totul.

Pe linga capul armatei, care era de obiceiu legatul lui August, mai erau c~ ofiteri inferiori: praefedi, tribuni, centuriones, optionee. Apoi deosebite grade mai mici, precum: decuriones, irurnentarii, duplarii, cornicularii, tesserarii, beneficiarii, vexilarii etc. care toti acestia au disparut pana la unul din memoria poporului romin. Tot asa an disparut ~i numele darilor romane precum vigesima, tributttm, portoriusn.

Ce s'au facut cu toate aceste notiuni pe care fie care Daco-Roman trebuia sa Ie aiba in mintea sa, care trebuia sa se afle in fie care moment in gura poporului din Dacia? Alt res puns nu poate fi dat la aceasta intrebare de cit ca perzindu-se notiunile la care se referiau cuvintele aceste, cu timpul au trebuit sa dispara ~i ele. Se taese radacina lor care Ie tinea vii in constiinta poporului, ~i trebuia deci sa se usuce ~i sa se deslipeasca ca frunzele de pe un trunchiu mort.

Navalirea barbarilor asupra Daciei avuse deci de efect de a stinge cu totul viata de stat roman, de a starpi ori ce soiu de asezaminte organizatoare ~i de a arunca pe poporul dacoroman earasi in stare a primitiva in care se fac injghebarile societatilor, Daco- Romanii se dusera in munti. Acolo redusi iara~l III cea mai mare parte la starea de pastori, ei recazura din inalta ~i complicata organisatiune de stat romana in viata patriarchala, in care uitara, impreuna cu toate notiunile ce se refereau la viata organizata ~i cuvinte_Ie ce Ie jnsemnau. Aeasta disparitiune atit de complecta a ideilor pri-

enieritis, dimissis honesta missione, quorum nomina subscripta sunt, ipsis liberis posterisque eorum civitatem dedit et connubium cum uxoribus, quas tunc habuissent cum est civitas eis data, aut si qui caelibes essent, cum iis quas post.ea duxissent dumtaxat singuli singulis." Idem 50: "Titus Aelius Hadrianus Antoninus Augustus Pius equitibus et peditibus qui militavel'unt· in alis III quae appellantur etc, et cohortibus X etc,-et sunt in Dacia sub Statio Prisco".

188

vitoare la viata statului este cea mai vie dovada ca Rominii au trait in munti un lung restimp din viforoasa perioada a navalirii, ca deci ei parasise orasele din campii ca aceste s'au daramat ~i n'au fost reedificate ~i ca impreuna cu monumentele se ingropara sub ruine ~i numirile lor, pe care astaz! trebue sa le demormentam precum facem ~i cu daramaturile lor.

Eata deci esplicata pe deplin pricina lipsei de nume de ceUiti din Dacia. Ea nu putea fi inteleasa fara faptul paralel aratat de noi, disparitiunea intregei vieti de stat a poporului roman.

Viata ora~aneasca se desvolta tot-deauna in paralel cu acea politics, Cit timp Rominii traisa in munti ei fura lipsiti ~i de una ~i de alta. Cind reincepura a injgheba viata 01'ganisata sub inriurirea Slavonilor, se intemeera, ~i orasele noue, care in mare parte poarta numiri slavone.

Dar daca numele de orase sunt asa de purine, oare nu v'om putea noi intalni alte riima~iti de nume date de cei vechi unor elemente geografice naturale pre cum muntii sau riurile ?

Asupra muntilor observam ca Rominii ne-au Iasat in genere foarte putine ~tiinti. Muntele nu-i interesa pe ei, ba chiar ti respingea, ~i de sigur ca Svitera cea astasi atit de vi-

~ sitata era incunjurata Cll mare ingrijire de Romani. Din toti muntii Daciei nu gasim pomeniti in autorii vechi de cit numele generic al Carpatilor care exista ~i astazi, dar care din causa intinderei lantului lor pot tot atit de putin ca ~i Dunarea 1), sa aduca 0 dovada pentru staruinta Rominilor in

1) D-l Hasdeu deduce totusi din numele romin al Danubiului, Du-

ndrea un argument in favoarea continuitatii Rominilcr in Dacia:

Samouicus scriitor roman de dupa Traian spune ca in limba traca Danubius ar iuscmna purtiitor de nori. Albanejii numesc nourul re ~i purtator sc exprimii in acoasi limba prin dane, dene ; numele r0111in Dun/ire, n'ar fi dod de cit vechiul trac: Dane-re. A-

189

vechea Dacie. Carpatii se mai numeau insa ~i Caucosus ~i o parte din ei purta numele, inrudit prin forma, de Ooqaeomnn sau Oauca. Poate ca de la acest de pe urma nume sa se traga numele de astazi a piscului Oocan din judetul Muscelu1. ').

Alt fel sta lucrul cu riurile. Aceste emu cunoscute de cei vechi, care le intilniau foarte des in drumul lor, ast-fel ca au ramas mai multe amintiri despre ele in scrierile lor. Toate aceste nume, fiind de obarsie mai veche de cit Romanii, dovedesc pe de 0 parte, dupa cum am aratat'o mai sus, staruinta sub stapinirea romana a natiunei dace, care le daduse la inceput. Pe de alta insa ele existind ~i astazi, incercind numai cit modificarile schimbarilor limbistice operate in decursul veacurilor la poporul ce au locuit pe ripile lor, trebue numai de cit sa admitem 0 continuitate neintrerupta a acestei-poporatii, caci 0 schimbare deplina a elementului omenesc care venia in atingere cu aeeste riuri, trebuia sa aiba drept rezultat neaparat schimbarea a ceea ee apartine omului in fiinta unui riu, numele seu. Acest fapt uu po ate fi espli~ cat prin observatia facuta in treacat de d-l Hunjalvy ea "riurile ar avea 0 viata indaratniea ~i s'ar transmite usor de la un pop or la altul" 2). Aiure d-sa mai adauge apoi eli "numele Prutului ~i a Siretului erau necunoseute pe timpul Romanilor ~i puteau deci cu atita mai putin sa fie transmise prin

ceasta veche insemnare a Dunarii.e-purtatoare de nori a fost pastratii in zicatoarea poporanii: baiii-te Dunarea, ~i la Daci juramintul eel mai sacrn se facea cu solemnitatea beutului apei din Dunarea, in cit calcatorul juramintului era pedepsit prin baterea Dundrii. Numele Dwnare insa nu poate fi de obarsie albanezii, de vreme ce nici odata Albanezii n'au locuit liingii Dunarea, "Sau nu cum-va se va zice eii Rominii plecind peste Balcani sub AureIian, vor fi dus cu dtnsii numele dacic al Dunarei, pe care nu l'au maiuitat de atunci, ast-fel cii tocmai peste 1000 de ani il vor fi readus indarat in Dacia I" (Istoria Critica, p. 293).

1) Basdeu, 1st. Crit. p. 282.

") Anspriiche, p. 39.

190

colonisti romani (care dupa cum am vezut nici odata nu s'au afiat in asemene regiuni), sau prin statiuni militate" '). Siretiul ~i Prutul necunoscute pe timpul Romanilor, cind sunt pomenite inca de Herodot! ~i apoi pentru ce oare numele acestor riuri n'ar fi fost ele transmise posteritatii prin statiuni militare, cind tocmai intreitul val al lui Traian din Basarabia se intindea pe malurile lor?

Trebue apoi luat aminte ca nu numai cursurile de apa de oare care insemnatate au pastrat vechiul lor nume; dar chiar cite-va din cele cu totul mici, atit in volum cit ~i in lungime, niste parae a carol' maluri erau Iocuite de la izvor pana Ia

. gura lor de aceasi poporatie, ~j a caror nume ar fi trebuit sa se schimbe cu atit mai u~or ca nu era nevoe de mari prefaceri etnice operate pe malurile lor, pentru a inlocui numirile lor prin altele apartinatoare uoilor locuitori. Cum se poate insa ca Maghiarii ~i Slavii sa fi cunoscut vechile numiri ale riurilor Daciei, dad ele nu le-ar fi fost transmise prin 0 poporatie de bastina, care le pastrase ca 0 mostenire stramosasca <.I) ?

Incepand cu partea rasariteana a Daciei, Moldova intalnim intaiu riul Prid. a carui nume este raportat pentru prima oara de Herodot sub forma greceasca IIups,o~. Forma contractata romtna care i:\e iutilneste astazi in gura poporului ce locueste pe malurile sale, Prut, se afia amintita inca de Constantin Porphyrogenitul, 952, care numeste acest curs de apa Bpou-;o; 3).

Indata dupa acest riu curge al doilea mare afluent al Du-

1) Ibid, p. 43.

') Tomasche7c Zeitschrift fur O. G. 1872, p. 450: "Selbst dis we-

nigen Spurcm del' Nomenclatur lassen sich nur dnrch ein langes Fortbestehen eincr autochtonen Beviilkerung ozklaren. Haben sich in Moesien, der cinzigen Heimat der Rumaenen nach Riisle·r 's Ansicht, deren mehr erhalten? N ein l".

3) Herodot IV, 48. Conet, Porpl~yr. de adm. imp. Bonn. p. 171.

191

narii Siretiul. Ptolomeu il numeste 'IEpc1O"o;; Ammianus, Gerasus si Con st. Porphirogenitul ii di! chiar numele ce il poarta ~i astazi LepE'tO~ 1).

Numele unui afluent al Siretiului, Bueeal, ne au fost pastrat de cei vechi sub forma Museus, 2) in care gasim in chip invers schimbarea lui m in b care se mai intilneste si la numele Tibiscum.

Herodot ne a mai pastrat vechiul nume al Argesului pe care '1 numeste 'Op~~oO"o~.

Un alt riu al Valachiei a carui nume se regaseste in isvoarele vechi este Oltul. Forma antica a numelui seu este 'AAoo'ta, u~or de redus la acea pe care 0 poseda astazi. Per-

1) Ptolemeu nr, 8, Const. Pm'hY1'. ibid. Am. Mm'c. XVII, 13. He-

rodot pomeneste ~i el fara indoiala Siretiul sub numele de Ttapa.v'to~; totusi relatia stabilita de el intre acest riu, Prutul, ~i alte cursuri de apa aduc in inourcala ariHarile sale ~i arunca ast-fel nedumerirea asupra identificarei numelor date de el cu riurile de astazi. El zice IV, 48: .,6 !J.b 7tpli)'to<; AEXOd; 'tWV 7to'ta!J.w'I (IIupi'to~) !J.E'Ya~· l'.IXt 7tpo<; ~w piw'l &nl'.a('lo:;'t"at 't<{> "1'Hp~) 'to u~wp, o ~E. ~SU'tEpO~ AEXOd<; Ttapa'I't6~ 7tp6~ EO"7tEP'IJ<; 'tE iJ.c1AAW'I l'.al iAc1O"O"w'I, 0 o~ ~~ "Apapo~ re l'.al 0 Nc17tapt<; y.al 6 'Op~~O"O"o<; ~t~ !J.EO"OV 'tOO'tW'1 PEO'l't"c<; El'.MAAOUO"tV E~ rev "Ierpov." Daca se inteleg cuvintele ~t~ p.EO"O'l 'tou't"W'I pb'I'tE<;, curgind printre dinsele, atunci Ttapa'/'t"6~ nu poate fi Siretiul, caoi intre acest riu ~i Prutul nu se varsii nici un alt curs de apa in Dunare. Daca insa se admite interpretarea d-lui Hasdeu (Ist. Crit. p. 183) care traduce aceasta frasa prin his mediantibus.c.prin mijlocirea acestora, atunci ne poate parea destul de extraordinar ca Herodot fi cunnscut numele unor riuri mici, afluenti ai Siretiului ~i Prutului, Noi credem cit Herodot era reu informat sau n'au patruns bine raporturile ce i se face au asupra idrografiei Scitiei. Mai sigur in ele sunt numirile. Cit despre a~ezarea geografica ~i indreptarea riurilor se intelege U~Ol' cum el a putut sa se insele. Eata pentru ce noi eredem ell. cu to ate cit aratarile lui Herodot nu corespund de loc en curgerea riurilor de astazi, Ttapanu<; este Siretiul ~i 'Op~~O"O"o<; Argesul,

2) Acta S. Sabae Gothi citat de Tomaschek, Zeit. fur O. G. 1872,

p, 150.

192

derea insa a vocalii ou intre ), ~i " se efectuase inca de pe timpul Romanilor, de oare ce 0 inscriptiune da acestui riu numele de Alt-inus ').

Jittl reproduce astazi numai cit intaia silaba din numele seu eel vechiu: Gil-pit dupa cum ne a fost pastrat acesta de Geograful Ravenat ~i Iornandes 2).

lYlott·ttl, i~i trage numele seu de la veehiul oras dae Amutria, care era probabil ~i numele acelui riu. Orasul disparind, a ramas numai riul cu numele seu eel veehiu. Statiunea Amuiria esto aratata pe tab. Peut. ca a doua dupa Drobetis (Turnu Severinului) ~i riul Motru de astaz! curge nu de parte de acest oras spre nord -ost.

In sfirsit dintre riurile Valachiei mai citam pe Lotrul, riulet ce se varsa in dreapta Oltului, Itnga pasul Turnului ro~, ~i care'si trage fara nici 0 indoiala numele sen de la orasul dac Aruiela, care se afia trecut pe Tab. Peut. ca a 9-a statiune pe calea romana ce ducea de la Drobetis (Turnu-Severinului) prin pasul Turnului ros eatra Apulum (Karlsburg) ~i distanta destul de insernnata intre Motru (Amutria), a 2-a statiune pe aceasta cale, ~i Lotrul (Arutela) lasa pe deplin 10L pentru 7 statiuni intermediare, mai ales daca luam in privire ea numerul total al statiunilor intre Drobetis ~i A ~ pulum erau 15.

') Ptolomeu III, 8. Akne1' und Milller, Romische Inscriften in Da-

kien, Anhang No. 28: quam Drususpater alpibus bello patefactis derivavit, munit ab Altino usque ad flumen Danuvium. 0 alta inscriptiune aduce numele de AlutU1n. Ibid No. 17: ad Alutum flumen secus mont. Caucasus". (Carpatii).

") Iornandes XXII. Geoq«. Raven. IV, 14. D-I IIasdeu 1st. Criticii

I. p. 283 combate apropierea aceasta pe temeiul ca Iornandes ar intelege sub Gilpit un riu al Transilvaniei. D-sa dovedeste prin deductiuni filologice ca radaclna acestui nume este Sil=riu,'prototip tracic. D-sa apropie de acest nume doue alte riuri ale 01- teniei Jaleful=Sal=riu ~i Gilortul=Sil-ort in care Orte-brav in limbile arice (Ortoman). Conclusiunea d-sale este identica cu a noastra ca Jiul este un nume vechiu.

193

Transilvania care alcatuia centrul provinciei romane, pastreaza ~i ea un numer din nurnirile vechi a Ie riurilor sale. 'I'oate arterele sale principale de apa sunt ~i astazi insemnate cu numiri antice ~i cite-va din cele mici infato~eaza ~i ele aceasi particularitate.

Rinl eel mai mare al Transil vaniei ~i eel mai mare dintre toate afiuentele Danubiului, Tisa, purta in vechime un nume ce nu a suferit aproape nici 0 schimbare: Tysia, numit ~i Parthiscus si confundat une-ori de cei vechi cu Timesul : llibisia, Tibiscus ').

Printre tributarii cei mai insemnati ai Tisei gasim incepind dinspre gurile ei: Cri~ul numit de cei vechi Grisia sau -Grissia 2); Murc~ul numit inca de Herodot Mdp\~, de catra Strabo Mariscus, iar de catra Geograful Ravenat Marisia; 3) l'iJne.~ul a carui nume la cei vechi, confundat en acel al Tisei, se infato~aza in forma sa cea mai obicinuita ca Tibiecus. 4) SaJne.~ul confluentul eel mai nordic al Tisei i~i regaseste numele seu in 0 inscriptiune care pomeneste riul Samus. 5)

Trei nume afar a de aceste apart in unor cursuri mici de apa : Bersaoa asa numita de la colonia Bersovia 6); Ompo. iol care 'si trage numele de la orasul Ampelum 7) ~i Cerna

') Plinius H. N. IV, 12, 25; Iorntnules, 5: Tisianus; 34: Tysia;

Am. Marcel. XVII, 13: Parthiscus; Oeoqr.Raoe«: 'I'iblsia; Grutel', Inscrip.448, 3: Tibissus.

") Iornandes, 22.

") HeToclot, IV, 48. Strabo, VII, 304.

') Ptolomeu, III, 8: T\c(O")I,c~. Aceste nume toate se regasesc in

Const. P01"phYl'. Bonn. p. 194: ,,1Ic-ralJ.o~ 7tp6"t"o~ 6 TqJ."~cr·IJ~, 7\"0-

')l:' "f' (?) , "Mo, "

1'(XrO~ "su'tspc~ 0 ou't·Ij~. '7to~alJ.o~ 'tFt'to,~ 0 0P'lcr1J~, 'tc'taco;

6 -KPlcrO; xat 7ta/\t') E'tZpC;7C'o't:l[J.o; ~ T('!~o:."

,-,) Akner und Milller 1. c. No. 763: "Valerius Valentinus subsig-

uavit Samusn. cum regione trans vallum imperatore domino uostro Marco-Aurelio" .

H) Tab. Peut. C. t. L. III, No. 247.

') C. 1. L. III No. 1293, 1308. D-l Scluoicke» in Ausland, 1877, ad-

mite numele unguresc de" Ompoly" drep cel original' ~i apoi de

13

194

de la colonia romana Zerno, Tierno sau Dierna 1). Acest nume nu poate sluji drept dovada ca Dacii ar fi fost Slavi, duptt cum vroesc Slavistii ; forma lui insa, ca ace a a unui cuvint din familia limbilor arice, apropiindu-se de limbele slave, el a luat cu timpul prin atingerea poporului romiu ell Slavonii,

forma inrudita a limbei acestor din urma.

Pentru a sfirsi cu numele geografice ramase din perioada roman a, mai amintim nisto denumiri care de ~i nu sunt. contin ute in izvoarele vechi, poarta totu~ in sine insa~i dovada antichitatii lor. Aceste nume sunt de origine latina; dar cuvintele latine de la care sunt derivate au disparut din limba obicinuita a poporului, ramanmd ele alipite numai cit ca nume proprii, fara inteles, de niste elemente geografice. Astfel snnt : Vlllcan, numele pasului celui mai apusan ce eOI1- duce din Valachia in 'I'ransil vania ~i a unui sat ce se atilt in apropierea acelui pas, care nume pe timpul Romanilor insemna una din zeitatile pagtne. Acuma acest cuvint nu se mai atia in graiul poporan, Daca il gasim ali pit de niste elemente geografice, aceasta alipire trebue sa dateze din perioada romana, caci nu este cu putinta ca Rominii sa'l fi dat pasului ~i satului, in ipoteza unei intoarceri a lor de peste Dunarea, peste 0 mie de ani, de vreme ce, ne mai avindu'l in limba, n'aveau de unde sa'l dee, Tot asa e ~i cu Lapistea; numele unui munte pietros ce vine de la lapis, cuvint ce de asemene au disparut din limba poporului. Nu mai putin si cu numelo muntelui Cresiianilor care contine cuvintul crestin in forma mai apropiata de latineste de cit acel comun, m'c§tin" dupa legea numelor proprii care pastreaza

aice argumenteaza in contra derivarei lui din Ampelum. Numelc ung, este insa format din originarul romin, Ompoiu, care dupa toate regulcle limbei romine, dcriva din Ampelum. Compo bellum= reshoiu ; allium-Lain, usturoiu.

1) Diqestac, Dp censihus I § 8. Tab. Peut. Ptolonieu, III, 8.

195

mai trainic forma lor primitiva de cit acele ale graiului 0- hicinuit.

Ma! amintim in sfirsit nu mele soselei vechi romane care trcce din Oltenia prin pawl Turnnlui ros ~i care se numeste ~i asti'tzi in gura poporului : Galea Traianuiui ; ') de asemene un ses pe care Ungurii il numesc Keresetes, jar Rominii Pratul lni Traian Aceste denumiri ar ramanea neesplicabile dad! lIU am admits star uinta poporatiei daco -romane,

Rominii insa au pastrat nu numai numiri ramase de la cei vechi, Terminologia lor geografica mai infalo~aza inca ~i altele pe care le au lasat in tara lor popoarele barbare ce au navalitpeste dinsa ~i care nu s'ar putea afla la dinsii daca ei n'ar fi locuit in Dacia pc timpul cind aceste popoare s'an revarsat peste ea. Aceste nume rsmase din noianul navalirilor, samana cu acele scoici petrificate ce se regasesc astazi in straturile pamintului ~i din care geologii reinviaza lumi. Ast-fel Gotii au lasat numele lor unui munte Gotul ~i unui riu ce izvoreste din e1: pariful Gotul1ti precum ~i unui sat, Gotesti 2). Nume1e a trebuit sa rumina neschimbat dupa analogia lui tot din totus. Numele slav al Ialomiiei este amintit ca esistand in terile noastre inca de prin veacul al VII-lea. Ialomita este aceasi ca Ialovita-e-Ialovca ~i Theophylact, scriitor bizantin mort la 640, 0 aminte~tein Valachia sub numele de 'JI),lo:X)l"lX 3). In Dobrogia exista un mic partiu, care poarta astazi numele de Peceneaga 4) ~i Cinna-

') rung, Die romanichcu Landschaften des rom. Rcichcs, p. 379

nota 2. DU1'uy, Histoire des Homains IV, p. 256, nota 2. De t« Berqe, Essai sur le regno de Trojan, p. 49.

Iqnas Lenk von Trauenfeld, Siebcnbiirgcns Geographischer Lexicon, Wien 1839, s. v.

") l'heophylact, Bonn. p. 257. COInp. "I'hcophanus + 817, Bonn I,

p. 423. Chronicon budonsc p, 329, 0 numeste Iloncha sau Iloucha

4) Vczi Ilarta Rornaniei publicata de Flemming la Glogau,

196

mus aminteste ca pe timpul lui existau in Valachia niste munti in care se retrasese Peceneghii ~i care se numeau TD,cu CPP,Q'I astazi riul ~i tinutul Teleormanului 1), De la Cumani a riimas asemene 0 multime de nume, precum: Coman, Comoma, Comarna, Comarnicul, Oomane~ti, etc, Cumanii insa se numeau ~i Uzi ~i au lasat ~i dupa acest nume al lor urme in muntii Carpati, unde gasim paraul Uzului ~i paraul Oituzult~i 2),

Nu se poate tagMui ca cele mai multe din orasele Daciei pre cum ~i 0 mare parte din sate, a fost intemeete do alte popoare de cit de Romini ~i amune in intaiul loc de Slavoni, in al doile de Maghiari ~i de Nemti, Esplicatiuneaacestui fapt resede in imprejurarea de mai multe ori insemnata de noi Cll. poporatia daco-romana, care nu paras! tara, cauta scapare in munti, unde gas! adapostire in protiva intreprinderilor popoarelor nomade.

Eata pentru ce nu ar fi afara din cale de a nu gl'tsi nici 0 urmii a poporatiunei romine ill cimpie, ceea co nu se intimpla ; cad

') l'ornaschek. Zeitschr, fill' (). G. 1872, p. 149: "Ein Theil del' iistlichell

Karpathen worin sich der Petsc henegische Ilospodar Lazar zurukzog hiess TO,ou OOIJ,O'I (Cinammus, Bonn. p. 196) und dcnselheu tnrkischen Namen Teleorman fuhrt del' walachisehe district; die Stadt lassy en-inert au das einstige dasein del' Petschenegenhorde Iasy-huban zwischen den Sarat und Burat". Cu acest prilej amintim ca originea numelui Lasilor de la un pretins municipium Dacorum Iassiorum este 0 iscodire neintemeeta, Inscriptiunea ce a dat nastere acestei crediuti (A7cne1' ~tnd Miiller' No. ]57) pomeneste iui praef. M. Decorum Iassiorum, Un "praef'ectus municipii" este ceva neobicinuit; e vorba de praefecius milituni dacorum Lassiorum, adeca prefoctul mo[l'itm"ilo1' Lasiqi cloin dmlJ'ia Tisci,' care n11 au comun en Iasii de cit 0 asemanare a numelui.

") Pentru diversele nume lasate de Cumani, vezi Fruneescu, Dic-

tional' topografic al Rominiei, Bncuresti 1872 ~i pentru Transilvania acel al lui Traueufeld. Despre Uzi vezi Cedrenus, Bonn, II, p. 582: ,,1"0 :(tl'l O\.i~W'I eO'I:)<;;=),S'IO<;; Cit x:xl 00"C0<;; ~y:tJO(xb'l :I.:xl "CW'I ll:X"CIj('IaY.w'l sU'{E'i2.cr"CcpC'1 "CS x:xl 7t0i.U7t),'tJ6S(f"CEPO'I."

197

am descoperit cite-va rama~iti de punturi locuite care au pastrat numirile cole vechi.

Exista cu toate aceste un mare numer de sate care poarta nume de obarsie romaneasca, ~i la rindul lor. iura prefacute de Maghiari ~i Nemti pentru a Ie da dupa limba lor. Asemene nume dovedesc deci ca aceste sate datoresc intemeerea lor Rominilor ~i ell, Maghiarii ~i Nemtii sunt asezati in ele la 0 data posterioara.

Rosler, dupa sistemul lui de a aduce numai acele fapte care Yin in sprijinul teoriei sale ~i de a trece sub tacere pe acele ce se improtivesc, sustine cit "nu ar exista in Transilvania ~t Banat niei un singur oras sau sat de nume romtnese din obtrsie. Ast-fel Alba Iulia nu este de cit tradueerea maghiarului Fejervar sau a germanului Weissenburg, Vasarhely devine pe romaneste Osorheiu: Ujvar, Ilioara ; Somly6, Simleu; Regen, Begin; Hatzag, Hct!eg; Clausen burg, Olu;~iu; Enyed, Ai~td; Schassburg, Seghi§oara; Laslo, L(¥sleu ; Holdvilag, Holclgelag; U dvarhely, Odorheiu ; Kiralyhalma, Orihttltna; Foldvar, Feldioara ; Szeplak, Siplac ; Hahnenbach, Hambac, etc." 1).

AI1lturea cu imitarea fermata de Romini dupa numele unguresti ~i nemtesti, sa punem formatiuni inverse in care e, lementul de obarsie romanesc a suferit 0 potrivire catra dialectele streine.

Ro-min Jl!Iaghia1' German
Carpinis Kerpenyes
Daia Dalya
Reee Reese Ratsch
Toparcea Toporcza Tschapcrtsch
Ga1i~ Galyis Galiseh
Saeel (Baticel] Szeesel
Tili~ca Telislm Telisehen
Valea Valya Vallendorf
. 1) Hom . Stud. p. 131. 198
Mandrn Mundra
Siirata Scrata
Buia Bolya Bell
Vladeni Vlcdeny Vladeill
Rcsinar Resinar Rcschinar
Porcesti Porcsesd Portscheschti
Cirnp.lui Neagu Kampolnyak
I'orurnbak Porumhl'tk Hornhach
Giiunoasa Kuynosza
Vulcan Volkany Wolkendorf
Rucar Rulwr Ruckendorf
Adrian Adorian
Buzeu Badsa Bodsau 1).
etc. etc. etc. Se cunoaste usor cit popoarele streine au imitat pe Romini in formatiunea acestor nume, de pe faptul ca pe cind unele din ele in limba romina insamna ceva, in limbele germane ~i rnaghiare, ele perd cu totul o asernene insusire. A~a Rece, Carpinis, S{lcel (sfiticel+-saf mic), Miindra, Resinar, Porcesti etc. Altele au evident 0 forma romaneascr; care suna en totul strein in Iimbele celelalte, precum : Toparcea, Vladeni, Buia ; altele in sfil'~it au 0 obarsio veche, dupa cum am vezut-o mai sus: Buzeu, Vulcan, Ruciir.

N u este tot- deanna U~Ol' de a se adeveri care au fost lirnba originara ce au dat nastere numelui ~i care din numiri nu sunt de cit imitatiuni posterioare. A~a spre exemplu cum s'ar putea spune care din cele trei numiri ale Pasului Turnului ros este cea originara '?

Bomi1l.

Maghior.

German.

Pasul 'I'urnului 1'09' V crostorny-Passus, Rotheuturmpass.

III uuele cazuri insii putem determiua succesiunea denumiri-

') Pcntru toate nccst« nume si ultole cc VOl' mai vern m urm.!

cunsult.ii dictionarul lui Traucnfcld, :lllOi Bielts, Haudbueh del' Laudeskuudc Sicbcnburgeus, Ilcr mannstadt, 1857.

199

lor, anume atunci cind imitarea cade in unul din cazurile de mai sus.

Exista un exemplu clasic despre modul cum Ungurii au schimbat numirile vechi rornanesti in altele unguresti, pe care acuma invatatii lor le sustin cu tot deadinsul ca ele ar fi cele mai vechi.

~ , ,

Anume am vezut mai sus ca nume le riusorului Cerna este

vechiu. Ungurii il numesc acuma E[JTiig sau Eger-ugy in care J~qcr insamna mesteacan ear ugy-==capa, piireu. Eger-ugy insamnii deci pareul mesteacanului sau pareul negru, acelasi inteles ca ~i Cerna, nume slav adaptat la vechiul D£erna ~i care ~i el vra se ziea negra. Este insli inviderat cil numele Cerna este eel mai vechiu ~i ca numele unguresc nu este de cit un soiu de transcriptiune posterioara ').

Eata la ee se redue asertiunile cele mai categorice ale lui Hosler, care cu toate numirile romanesti, care sarin ochi en sutele la cea dintai privire aruncata pc 0 harta, are curajul a sustinea ea nu s'ar afla in Transil vania ~i Banat nici 0 singun, localitate cu nume de bastini; romanesc l

Ce e drcpt adese ori trebue multa luare aminte pentru a descoperi numirile romanesti sub haina lor germans sau rnagbiara., mai ales cind suut scrise cu ortografia particulara acestor doue limbi. Ast-fel un ochiu nedeprins ar putea usor Ina drept germane nurniri ca aceste: Vladein, Bornbach, Bod-

') D-l. Hunfulm], Auspruche, p. IOU rccunoaste acest fapt, dar il esplicii in fclul d-sale : "Der slavische Name Cerna del' von del' friiheren slavischen Bevolkerung herkam, wurde unter den ungrischen Besitzcm Zll Eger-ugy d. IL Erlenbach (Egcr=.ErIe, Ugy+-Wascr, Bach); dcnu Erlenbach uud Schvurtzbach sind haufig ideutisch. Nun crscheincn. (lie Walachen, denen (las slaoisclic wicht [renui war, mit denen. sicl: die euoaiqen slaoisehcn Ucberrcstc oerciniqten, und die attc slu oisclu: Benennunq iourdc erncucrt. Auf diose Weise haben sich die slavischcn Flussnamcn auch ueben dell Ugrischen in Siebenbiirgcu durch die Wnlachcn rrhaltcn." Dad\' iusa Valachii all venit dnptl Unguri, pcntru Cf' nr fi imprumutat ci numelc de la Slavi ~i nu de la Unguri ?

200

sau, Ruckendorf, ~i drept maghiare urmatoarele: Volkany, Kerpenyes, Galys, SzesceI.

Terminologia oraselor ~i satelor cu toate aceste nu po ate aduce nici 0 lumina in chestiunea care ne ocupa, afara bine inteles de numirile de obarsie veche pe care Ie am raportat mai sus. Toate numele maghiare, germane cit ~i cele romanesti mai noue nu pot dovedi alta-ceva de cit ca cutare sau cutare localitate au fost intemeiata de cutare popor ~i de a arata pana la un punt succesiunea straturilor de poporatie care au venit sa se aseze unul dupa altul in acel loc. Nu se poate insa deduce din aceasta imprejurare nici un argument pro sau contra intaitatii asezarei uneia din cele trei rase principale in tara insasi.

, Pentru a gasi acest argument ill nomenclatura ,terei, un argument tot atit de puternic ca ~i acel ce decurge din numirile vechi, trebue sa ne urcam in partea cea inalta a muntelui, sa studiam numirile pe care tl poarta scheletul t,arei; caci dupa cum am aratat'o in mai multe randuri, muntii Carpati adapostira po poporul romtn in contra pericolelor navalirei. Ace~ti munti care aparase adese-ori pe Daci contra atacurilor popoarelor vecine, devenira inca odata scaparea 10- cuitorilor tarei asternute la poalele lor, acuma ins a pentru un restimp mult mai lung, in decursul caruia ei cercetara toate infundaturile, se suira pe toate piscurlle, se ada para impreuna cu turmele la toate sivoaele lor. Atunci ciipatarii Daco-Romanii 0 cunostinp; asa dedeplina a muntelui; atunci dadura ei numiri pana ~i la cele mai mici accidente ale taramului, asemenea Sviterilor, care ~i ei adapostise sub zapezile muntilor, libertatea ~i neatirnarea lor. Un popor nu locueste nici odata de buns voie, muntele unde viata este in tot-deauna mai grea ; numai silit vine sa 'i ceara ocrotire pentru pastrarea existentei sale.

Cu toate aceste un scriitor neamt, citat ~i aprobat de Ros-

201

ler, observa despre Rominii care locuesc muntii Biharului (intre Transilvania ~i Ungaria): "ca s'ar gasi cu greu in muntii Alpi un ~aran care sa nu cunoasca numiriIe muntilor, vail or, ripilor ; in Bihar aveam tot deauna de luptat cu nestiinta calauzilor, chiar cind acestia erau pas tori care yin in fie-care an la pasunele din acesti munti. Aceasta ne~tiinta este fara indoiala productul nepasarei pentru propria lor patrie ~i arata prin urmare lipsa unui sentiment national. Locuitorul Alpilor nu se mai oboseste a lauda frumuseta elmpeniilor sale; el nu mai inceteaza in esplicari ~i enumerari a tuturor numirilor. Nici 0 unna a unei asemenea insusiri nu se intalneste in Bihar; nepasator ~i fara interes, cunoscind de abia piscurile cele mai apropiate, deplin nestiutor de tot ce se afia la oare care indepartare, calauzul merge pe linga tine, ne avend sim] de cit pentru butelca", Din acest loc a d-lui Schmidl deduce Bosler argumentul urmator : "Oare astfel s'ar arata Valachul cind el s'ar sim]! ca vechiul cetatan al acestui pammt, cind acesta nu i'ar fi intr'adever 0 patrie noua ~i inca nu pe deplin cunoscuta ?" 1).

Atit calatorul cit ~i istoricul uita un fapt foarte firesc, ea nici odata omul de munte nu apretueste frumuseta tiirei pe care 0 are necontenit sub ochii sei, ~i ca inflaoararea de care par cuprinsi calauzii sviterani trebue pusa in socoteala interesului lor profesional, cea ce nu poate avea loc in Bihar, care fiind foarte rar visitat, profesiunea de calauz este eu totul necunoscuta ~i prin urmare ~i insusirile ace le care 0 deosebesc. Cit despre observatia ca Rominii n'ar avea sim] de cit pentru butelca, nu ne miara atita facerea ei de caletor, cit aprobarea ei de istoric,

Sa cercetam mai cu deamaruntul nomenclatura muntelui

. ') Adolph Schmidl, Das Bihargebirge in Hosler Rom. Stud. p. 142.

202

in terile locuite de Romini, incepind cu Transilvania, tara incunjurata mai din toate p{lrlile cu munti care ajung mai protutindene la mari inaltimi ~i care inchid intre ei un podis, el insu~ indestul de inaIt.

Plecind de la marginea apusana sudica a lerei, de la hotarele Banatului gasim muntele eel mai inalt purtand numele de V(;rful Pietrei ') in jurul caruia se aduna piscurile urmatoare de a doua mtua: lJ!li'igllra, 1YI~tntele mic, Poiana Ned[ei, Dealul neqru. Scdrisoora; Nedda, Dealul galben, Neooiul; Deolul pardelor. Riuletele ~i torentele care uda aceste dealuri poarta numirilc: Bistro JJlm'ulni, Ldpuijnieul, Fenerul, HinZ alb, Hidcgul.

Afarlt de Fenesul (pe ungureste stralucitor) ~i Hidegul (pe ung. rece) toate numele aeestei regiuni sunt romanesti ; citeva din ele slavone.

Basenul Jiului superior, rill ce isvoroste din Transilvania, cuprindo urmatoarele nume de munti ~i cursuri de apa. Piscuri inalte : Iidtceaiul, Laneicul, VlitjuZ 7(( boi, S1:/lleul marc, Straja. Piscuri mai mici : Vifrfltl Rades, }Tifrinl Sekerilor, Dcalul Slaoei, Birlo(felul, Iaraqul, Tttli.?u, Zanoqa.; Dealul lyisCltlui, Nedj« Borcscului, Gidomanul, Godianul: Stlna, Frumoasa, Dealul Arcanului, D. PlC.?ltlui, D. Piua, D. Muncelul, D. S(I,rrttura. Ape: If:Juoyul la (Jute, Valea mare, V. Laearului, Prr.rr'inZ ncqru, Zano{!a, Pdriiul Prislopului, V. B£lagl.tlu.i, V. Braclei, 1''I(7£.la. JJfirliasa, Scorusa, Br(ja, Crioadia. Aninoasa.

Teate numirile acestei regiuni sunt rornine sau slavone, a,fara poate de Siqleul, Numai cit in partea sesului spre nord, se intilnesc cite-va piiriic en numiri unguresti.

HegillllCH ce so intinrle intre Jiu ~i Olt este percursa de puternicul Ian] <11 Purinaulu. a cnrui piscuri mai inalto sunt :

I) 'I'oato accst« donumiri a fost luato din hartn statului major au-

striae. Comparii dictinuarul lui Tra.uenfeld. ~i Gcografia lui Biclts.

203

Capra, Oursa, Cinclrelul, Piatra alba, Voinaqul, Re~inaul, Tihattl, Presbea; eara din cele mai joase, toate cu numiri romanesti, insemnam : lJIInncelul, Secttl, Papusa, DealuZ Urdci, Ciobamd: Tatarca. Rolrul, Serbotele; Frumoasa, Oasa, Ostiaynl, Virfttlrecc, Tirnooa, Neclelcul, Gt'incioara, D. Zimllrului, lJIIolclovi~ul, Plaiul Drc'igc'incsei, Pietrosul, Gorganul. Dintre riuri earasi sunt eele mai multe eu numiri romine, cite-va slavone, ear maghiare sau germane nu se gaseste niei unul: Valea f$ipotului, V. Sidnl1ti, Riul boalei, Stirniasa, Petita, Voevoclul, Ieoorul Bulttlni, IfJ. Capurinu-: lui, IfJ. KOfJicanultti, t». Baru~l,tlui, i« Balindru, t». Furnica, Sadul, Saclurelul, Lotrioara, Riul Vctclultti, t». Ploarci.

Aceasta lipsa de nume unguresti sau germane estc cu atita mai insernnata de cit la poalele Pairingului spre nord se gase~te poporatiune maghiara ~i germana, ~i multe din satele sesului poarta numiri streine. Elementele naturale iusa sunt numite chiar in apropierea satelor maghiare ~i germane, Cll numiri romanesti. Ast-fel linga orasul ]Ji'iihluach, pe ungureste Sel)e~, intilnim dealurile numite Vlaicu ~i Vi!rful Plesei.

Spre rasiirit de Olt pana in drepturile Brasovului, 0- I'm,; asezat in un ~es ce intra ad inc in munte ~i care samana a desparti lantul meridional al Carpatilor de acel ce s'intinde la rasaritul tarei, se ridica muntii Pdgt'fra~tthti a carom piscuri mai inalte se chiama : Clc'ibucetul,· Surui, Negoiul; Buicanul, Vdcarea, Budislaoul; Racooiicnul; Pdpw;a, 00- paul. Osiicul, Boldouistca; (lomarnicul, ]Jfasgava, Vcrful Oraiului, Boiia. Pentru muntii mai putin ridicati, toti Cll numiri romanesti (cite-va slavone) citam : Grohotirul, Please; lIIGt,llura, Olonul, ]Jformcntnl, Calug/iro, Zanoga, Gr'insanii, Foi.?'oara, Ciocanul. Suea, Prctina, Or1putina. Cremenea, Botdana, Prislopul; Leota, Sc'(cutura, Grinta, Pietricica, Critpdiura. Dintro paril.c vom enumera : Butul: Top 0 lO,lJ ul, Arp.ll,~ltl, Barso. fierului,. Btrsa lw; Bucar, INrsa Gro,~etului.

Dintro aceste nume verful Craiului se numestc pc nem-

204

te~te : Konipstein; dar este inviderat cit numele german nu este de cit 0 traducere a celui romlnesc, intru cit el este cu totul isolat, pe cind toate celelalte piscuri sunt numite chiar de Germani cu numele lor romanesti. De asemene ~i cu Birsa numita pe nemteste : Bnrzcn(luss ~i care poarta in primele documente ale Transilvaniei, numele de Borza, dind numele seu tinutului prin care curge terra. Borza. Observam aice ca numele acestui riu existii ~i in rnunte, incunjurat acolo exclusiv de numiri rominesti, unde fie care din cele trei ramuri, care intrunite dau nastere Birsei, poarta pe ltnga numele generic de Birsa ~i un determinativ curat romanesc, Este deci mai firesc lucru de a admite ca numele dat riului de Romini in munte s'a coborit in vale, unde a fost adoptat de Germanii a~ezati acolo, de cit ca el sa fi luat nastere in cimp din gura Germanilor ~i apoi sa se fi urcat la munte intre Bomlni.

Intre tara Birsei ~i riul BUllen se intilnesc urmatoarsle piscuri inalte : Bucecea. Crestianul marc, Grohotisul, Tiitantl, Ciuoas. Afara de acest din urma, care poarta un nume unguresc (=:_~tiuca), pentru C£t este aproape de tinutul Secuilor, toti ceilalti sunt romanesti, cea ce se observa ~i la piscurile secundare: Hobota, Poiana creapc~, Sirunqa, Obur~ia, Piatr« marc, CrnCG'irul, ()upaPina porcuZ,tti, CZub!tcet'ul, Rosa, Kisiqa; M1tsipa, VerfuZ Twrcului, Rn.?ca, Dobromira, Boipa. Riuletele principale din acesti munti sunt : Aeuqa, Doftana, Valea lni Balan, Bueeul. Numai cit in clmpii din imprejurimile Brasevului intilnim parae cu nume germane, pre cum , Wciden, Enrich.

De la rlul Buzeului ina.inte, Carpatii, care se intinsese spre rasarit, apuca de odata inspre nord, formind un arc de cere aproape de· 0 deplina regularitate, a caruis convexi tate este intoarsa catra Maroa neagra, Oltul care i~i are izvorul mai la nord, scalds picioarele acestui Ian] ~i pe ingusta lui vale, a-

205

dese ori pana arline in fundul muntilor, locueste 0 rasa particulara de Unguri, Secuii, ') Aceasts, poporatiune ungureasca fiind destul de compacta izbuti a desnationaliza ea pe Romlni, lucru ce mai nicaire aiure nu se intampla: de aceia se nimereste adese-ori de a intilni in scaunele secuesti sate intregi de Romtni care si-au uitat cu totul limba lor si vorbese ungureste ; cand inse 'i intrebi ce sunt ei? iti respund ca Vlahi adeca Romini. Se va intelege deci usor cum se face de terminologia muntelui in aceasta parte a Transilvaniei s'a maghiarisat ~i ea, ~i ca uu mare numar de piscuri, ~i de parae, care purtau fiira indoiala in vremile vechi numiri romanesti, sunt desemnate astazi cu termini unguresti, Totusi chiar in aceasta regiune se gaseste maghiarisata mai cu deosebire partea cea mai apropiata de vale, pe cand partea cea mai centrala a pastrat in mare parte inca terminologia 1'0- maneasca

A~a intre Buzeu ~i Oituz gasim pe coastelele ce se pravalesc inspre Olt piscurile urmatoare cu nurniri unguresti : lanovanyoshavas, Budoskut, Iakobhaoas ~i multe altele; de asemene ~i rluri care poarta numiri ca : Zaqon, Szip7ces, Martonos etc. Mai adanc in munte spre granita Moldovei gasim numiri de obarsie rumina precum : Penteleu; Mu~ata, Gher.qhilll, Voidre~elul, Rus7celul, Oulmea Ooeii, Mdgura ca.

. ~inului. Cat despre riuri afara de Bueea ~i OU a carol' nume antic s'a stabilit mai sus, intilnim pe linga multe numid unguresti ~i urmatoarele romine : Bisca, Hertaqa, Ghitlr· ca, Tihuea; Lipea; Cosa, Oa.~inul. Dar se gasesc urme de numiri romanesti chiar in partea magiarisata a terei, eel mai sigur semn ca numirile unguresti s'au suprapus celor romine ~i le-au inlocuit, Ast-fel gasim intre piseurile inalte ale acestei regiuni: Kovasna'ipilis, maghiarisare ovidenta a numelui romino-slavon de Virful Oovasnei .

. ,) Asupra orignei lor, vezi mai SIlS p. 103.

206

Cu cit ne urcam eatr[l izvoarele Oltului cu atlta se inmultesc numirile unguresti ~i rostrang mai adanc in munte pe cele r0l111inesti. Ba in droptul judetului Bacaului ele tree chiar ~i in muntii Moldovei. Ast-fel intre Oituz ~i 'I'rotus gasim piscurile inalte :

Szollijshc.Q,1!, BiicWshrgy, NagysandOJ-, aeest de pe urma numit ~i de Romini dupa numele unguresc : $anclr1~l mare. ~i aice insa intllnim numiri romanesti ascunse in vestminte unguresti, care arata cil aeeste Runt mai vechi ; ast-fel gasim muntele ~i riul Tatros, Care nu este alta ceva de cat Trotusul (pe slavoneste repede) ~i Gyiirgei Seeq, rornanescul Gherghi1.tl.

Intra Trotus si Bistrita se gitse~te aceiasi repartitie a numelor romine ~i unguresti, Catra 'I'ransilvania : Nagy Ha,q,1!mas, Fekete IIagymas, Meziihavas, Hoshaoas (pe romaueste :

IIo§hau.~ul) Ciudomir; catra granita Moldovei din protiva LI'ipo§ul. Riurile care se scurg inspre Olt poarta cele mai multe numiri unguresti ; acele care se cobol' in Moldova, nume slave sau rcmanesti: Domuk, Corlnd»: Bicaeul poarta un nume unguresc.

Tara locuita de fari\mrltura natiunei unguresti, Secuii, Be sfirseste ling{l riul Bistrita, pe ripa dreapta a careia se gaSeRt inca munti care se uumesc : BiiJchavas, Kosereshaoas Mezijvesz, 01'005 Bide. Pe malul nordic al riului incep earii~i a predomni numirile romtne. Ptllla la Dorna se gasesc piscurile inalte: Dealul neqru, Leoorul Alimannlui, Petrosal; Stdinioara ~i printre in~Ut-il1lele rnai mici: Prip01'ul Condrei. Poeana Stampei; Bucsoara, Deolal Lokureilor, Peaira Dornii, Pietrilc rOfii, Dcal~ll lai, modul, Tihul, Cica, Leonia. Pe ici colo inse cate un nume format din ungureste : Dealul Mogo.~ulni (ung. moqos inalt). Ca parae v'om cita; 1%(1, l'ihuta, Sari,~o1"1t.l, Drdaoioaea; Grintie.~nl.

Purcegand de la Dorna lantul Carpatilor ie 0 indreptare apusana, inchiztnd Transilvania din partea Nordului ~i intin-

207

zind ramificarile sale in muntosul tinut marginas al Maramuresului. Numele tuturor muntilor, mari ~i mici, fara niei 0 esceptie, sunt de obarsie rornina. Intre piscurile inalte vom cita: Muneelul, Biilrisincosa, lneul. 17il:/ul omului, Sululrzelnl, Goqos«, riblc.~~d, Gutinul. Intre cele mai mici enumer am: Dealltl Brezl:i, Vilinl La.'51ilui, lYh'igum Coiaramei ; V. lu·i Dan, Pocana bat/'ina, OMI·.~i(J, Rclwii, Brusturui, Ciorednul, Prislop1.d, Plcseufa, B01"la, V. T09' Lncuia, Oiirliba7Ja Rodna; Rabla. Btrla, Scoriia, Secul. Dintre paraie vom aminti : Strimha; $1Ita, Br})ra, tu« l'c'Fla, Kcrzul Runcul, Mara, Slatina, Blasa. Cat.eva paraie care se cobol' in vale poarta nume unguresti: Seassar, Kapolnac.

Din partea apusana Trausilvania infato~aza de asemene niste lanturi de munti destul de ridicati, eu toate ea nu sunt asa de nestrabatuti ca acei care 0 inchid dinspre cele-l-altc pun de cardinals. Lantul principal dintre Cri9 ~i Mures numit lantul Vlc'i.r;hicsci ~i a Biharului, arata pretutindene uume romanesti, ames tecate eel de obiceiu, eli cat eva numiri slavone. Ast-fel insemnam piscurile : Osliaca, Vdroora, Muncelul, Ma.r/twa Priel, Citciulata, Mescijui, Cclota, BcUieclul, Bogclamtl, Chclcclul, Boroicul, (101'yo''fata, Sigdu7, Carbnnarul, Corobto; Piatra. lui Aretll, Rotunda, Gairw, Dcalul .~tiubeiului, Dial. ciocului, Vulcanul; Br'ilii!In'ireaso, Neqrileasa, Dim- 7JU1, Detunata ~i altele nenumarate. Cat despre cursurile de apn no vom margini a cita unnatoarele : Lado; Ca7ota, Bisca, Same~ul (vechiul Samus) Sicul, Micul.

Parasind Transilvania ~i patrunzind in Ungaria proprie, gasim crt muntii acestei teri ce se ail!t in dreapta Tisei inforioare, in Banat, poarta eu totii numiri romanesti. Ast-fel intrlnim in aceasta regiune piscurile urmatoare : Cttlmea Ferii, Cul. Bobtt.lui, Cracul ros, Peatra Nedci, (iesna, Cuca, Semeni«a, Vlrful SOC1lloili, V. Bruni'for"ului, V. Nemanului, Cucuioara, Oopriv1tl, Oiclovaeiu,l, G((l~ltl, Omesnicul; Tilva r-«.

208

sinulni, Mo.?ld, Prcqeia, Soiniacea, Iuoemaia, Belcooetol, Breqletele, Molrlovica, Balonul, TC1Al inalt, Dornanul, llaliitul, Plestra, Pleaoa, Oununa, Solonui, Ponorul, Stupariul, Doclina

,

Glaoa. Numai cateva dealuri mai mici de pe poalele lantu-

lui, poarta nume unguresti. Tot asa cu riurile,

In Maramures gasim lanturile Liista.'Jttlui, a Ciilirnanulu;i, a Vi/orlatului, a Rodnei, cu piscurile : rible.~ul, Heniul, Mamaiul, Ineul, Biscaia, Cal£manul, Ousorul, Iea, Suhr'irzclul, Galipii, VlhjHreasa, Rcbra, CClrlibaba, Viriiul, Saiul, o-: bucul: Dintre riuri v'om cita: Isa, Apa, Cislo, Trisea; f$ioparca, Lapistea; Tiirr7pccttlful, Agul marc, Vi:ziiul. Acest de pe urma pareu nu'si trage numele de la ungurescul viz=aprt ci de la Slavonul 1J izii , un soiu de peste.

V'om cerceta ~i Carpatii moldovenesti, nu in privirea numelor unguresti, care lipsesc aproape cu totul, dar pentru a demonstra eft proportiunea de numiri slavone este departe de a fi asa de puternica dupa cum se admite de obiceiu. Eata numele piscurilor de capitenie : Cliibztcul, Huncul; Nemira (u), Obriijescul (s), La}wfnl Mic1'U~ul, $olintoroiu,l, Dermoxa, Aldamasul (u), Ghime?,ul, (u), Toroglejul, riblcful, Piiltini.~ul, Draqouu» (s), Calirnamtl. Bttccinif~tl, Rarvl, Ciumerna, Clat'ita (s), Bunaul, Lacaupul, Butttcii (8), Gontl (s), Hdrtanul, Rareul, lhrnipelc (8), Grebenii (8), Olijele, Caraboittl, Bdrnarul (s), Gaboa1:a, Verdele, Grintiefttl, Budacui, Orestisorul, Dobreanul (8), Miigura (8), Strimba, Tisarul, Geamaliinl, Ciahlaul, Carpiniful, Stanifoaro (8). Sa amintim ~i cele mai insemnate din nenumaratele parae care se coboara pe coastele lor: Lipsa, Cernica (s), Pdscariul; Slanicul (s), CadcaefItl (u), Nemira (u), Bd,rziiltpii, Ciobanaful, Ciirunta, Sttlta, Aghipioasa, Cioghieful, T'trhoa~ul (u), Bolohamtful, Anta (S), Tieosul (u), Pisiriqul, Frdntura; Cencera, Piinticul, Voina (s), f$u.~iPa, Tifipa (s), Sttha (s), Frumosul; Drepiul, Largul, Galul, Haita, Sea/a, Serisciorul, Valea ars«, ra-

209

rattl Lttpului, Nea,qra, Paraul alb, Crucea, Lazul-Bnhalnipa, Rrlpciunii.

Studiul acestor numiri ne va da, dupa cum am observat'o, un nou si puternic argument in favoarea tesei noastre. In anteiul loc observam ca numele muntilor pre cum si acel al lanturilor lor este mai pretutindene de, obarsie romaneasca. Nu se intilnesc nume unguresti de cit numai in tinuturile locuite de Secui, unde terminologia romina a disparut din pncma stingerei poporului insus. Proportia de nume slavone este mai mare la riuri de cit la munti, caci cele mai multe din aceste ape cobortndu-se in cimpie, ele au putut primi numirile lor de la poporatiunile care locuiau pe coastele muntilor. Multe numiri de munti sau riuri nu se pot reduce la nici 0 limba cunoscuta, precum: Runcul, Harionul, Lacocittl, Budacul, Bucecea, Gdboaia, Voinagul, Cindrelul, Iaraqul. Gocliamtl, Balindrul, SiclttZ, Birsa etc. Sa nu fie oare aceste niste rama~iti Jasate de poporul Dacilor, vechii locuitori ai terilor romanesti ? Este insa af'ara de indoi<,la ca aceste numiri ne apartinind nici idiomului slav nici celui unguresc, ele trebue numai de cit sa fie a le Rominilor, singurul popor ce se intalneste locuind aceste regiuni alaturea cu celelalte.

Daca acuma apropiem aceasta observatiune de 0 alta, facuta mai sus, ca riurile principale a le Daciei au pastrat numirile lor cele vechi, date lor inca de Daci, v'om ajunge la conclusia, ca elementele principale a ori carei regiuni geografice, muntii ~i riurile sale, poarta nume ce se tin prin 0- b3r~ia lor de poporul roman esc. Osatura tarei este 1'0- maneasca ; arteriile sale sunt denumite cu numiri romanesti ~i cu toate aceste poporul care au dat aceste nume elementelor primitive ale pamintului, sa fie mai nou in tara de cit

14-

210

acele ce au intiparit (~i aceasta numai in parte) iudividualitatea lor, vailor ~i cimpului? J

Pentru a esplica aceasta anomalie ar trebui admis ca Rominii venind in Dacia, nu gttsira cimpia potrivita pentru trebuintele lor ~i urcara muntele unde '~i asazara locuinta lor obicinuita, ~i chiar s'ar putea gasi ~i un temeiu pentru 0 asemene presupunere in imprejurarea ca Rominii ar fi fost, atunci clnd venira de peste Dunare.fun popor de pastori, Dar mai intaiu pastorii nu stan pe munte de cit in timpul verei .

,

'ei il parasesc earna, cind ar deveni primejdios pentru tur-

mele lor. Chiar astazi se ved pastorii transilvaneni cautind o adapostire contra greutatilor ernei din Carpati, in cimpiile de dincolo de Dunare, Muntele nu poate fi 0 asezare statornica pentru pastori de cit atunci cind nu pot face alt-fel. Apoi noi gasim pe Romini aparind in clmpie tocmai la inceputul veacului al XIII-Ie, pe timpul chiar cind ei trebuia sa fi venit in Dacia de peste Dunarea, ~i numerul lor creste necontenit pana ce ei ajung a alcatui state. Cum insa sa se esplice aceasta aratare a Rominilor in cimpie, daca in acelasi timp trebue ca ei sa fi implut muntele cu poporul lor?

Cind un popor ocupa 0 tara, el incepe prin a da nume elementelor naturei incunjuratoare ; muntii, riurile, padurile valle ~i alte formatiuni a Ie pamintului sunt primile lucruri pe care Ie individualizaza, Ast-fel se orienteaza el in tara lui daca este autochton, sau in cea streina daca este imigrato Viata vagabonda nu inceteaza de odata pentru a se schimba in 0 viata asezata, Poporul deci ie posesiune de tara lui mai intaiu intr'un chip generic, inainte de a o ocupa cu deamaruntul, de a 0 imparti in particele, de a stabili in ea proprietatea individuala, care este de obiceiu contimpurana cu intemeerea oraselor ~i a satelor. Ast-fel pentru esemplu gasim pe Unguri inca lung timp dupa ocuparea Panoniei, ducind 0 viata pradatoare ~i nestatornica. In tot

211

timpul cit Fne viata nomads Iocuinta poporului este carul ~i eortul miscator. Nu pot sa se ridice erase ~i sate ~i deci nici numiri particulare pentru niste asemenea. Tara cu to ate aceste este percursa in toate sensurile; fie care element, mai intai cele principale, mai tirziu ~i cele de a doua mlna, primesc numiri deosebite. Ast-fel poporul pune staptnire intelectuala pe tara sa, prin botezul pe care 'I da tuturor elementelor sale firesti. Cum si ar putea cine-va macar inchipui ea Ungurii ~i cu Nemtii asezindu-se in 0 tara cu totul pustie, sa nu fi dat ei numele inaltilor sei munti care le inchideau orizonul, riurilor sale celor mari cu cursul lung ~i cotit, ~i sa astepte se vina Rominii care sa li invete pe dinsii cum sa Ie numeasca ? AI' fi deci dupa fire a Iucrurilor ca, daca Ungurii ~i Nemtii ar fi fost cei d'intai locuitori ai Daciei, sa se gasasca macar numele celor mai insemnati munti si calor mai mari ape de obirsie ungureasca sau germana Le gasim din protiva romanesti sau dace, Ce trebue oare dedus din 0 asemene imprejurare daca nu conclusiunea ca atunci cind navalitorii ocupara Dacia, ei nu mai aveau nevoe sa numeasca muntii ~i riurile, caci aceste nume existau acum in gum poporului care statuse inaintea lor pe acest colt de pamint, ~i pe care nume ei nu facura decit sa le reproduca, Poporatiunea cea noua care se a~aza in cimpie dadu numiri noue creatiunilor sale, oraselor $i satelor pe care le ridica din toate partile. Dar Rominii coborindu-se ~i ei din muntii lor, parte se asezara in localitatile intemeete de straini, parte ridicara ei singuri asemene asezari. Fie-care popor dadea cuibului intemeiat de din sul, un nume luat din limba sa ~i acest nume era apoi schimbat, adese-ori schimosit de popoarele ce se asezau in urma in el, Ast-fel lua nastere acea terminologie trilimbica a terilor rornine de sub domnia ungureasca care astazi in multe cazuri este nedescurcabila .

. Noii venitise a~ezau ins a de obiceiu in campii, pe cind

212

munte1e raminea reservat cu deosebire Rominilor, care '110- cuiesc chiar ~i astazi, Acesta trebuia deci sa pastreze mai mu1te urme a poporu1ui pe care '1 adapostea ; de aceea intalnim in munte asa de multe nume romanesti. In deobste se poate observa 0 regula destul de statomica in impartirea numirilor geografice; anume muntii cei inalti ~i riurile ce1e mari poarta mai toate nume romanesti ; piscurile secundare precum ~i ape1e de a dona mina, sunt de asemene in mare parte romanesti. Muntii ~i ape1e nu poarta numiri unguresti de cit in apropierea cimpului, sau, din cause particulare, in tinuturile locuite de Secui. Orasele poarta in cea mai mare parte nume streine; sate1e sunt aproape pe jumatate cu nume romanesti, pe jumatate cu nume streine. Cat despre nume1e slavone, e1e sunt amestecate mai de aproape eu aC,e1e romanesti, Cate-va piscuri inalte, multe mai mici ~i numeroase riuri de a doua mana poarta numiri slavone.

Aceasta legatura mai intima intre nume1e romanesti ~i ace1e slavone s'ar esp1ica in chipu1 ce1 mai firesc admitand ca vechiu1 popor a1 Sarrnatilor care locuia Dacia ~i era de obarsie slavona, se retrasese in munti inaintea cucerirei romane, unde '1 urma in curand poporatia romana insa~i, in timpu1 navali- / rilor, Ast-fe1 e1ementu1 slavon s'ar fi contopit in sinu1 nationa1iti:ttei noastre chiar de 1a prima sa inchegare ca popor ~i venirea Slavonilor in veacu1 a1 V -Ie, ar fi dat numai cit noue puteri unei inriuriri care se afla chiar 1a radacina nationa1itatei noastre, 1)

') Ca Sarmatii ocnpau muntii TransiIvaniei, vezi: Ammianus Ma1'-

celinu« XXXI,4 :" Atanaricus paria pertimescens absccssit ad Cancalandensem locum altitndine silvarum inacessum et montium cum suis omnibus declinavit, Sarmaiis inde exirusis": Mai multi autori vechi pomenesc pe Sarmati intre cei diutai navalitori in Dacia. Spartian, Hadrian 5. "Sarmatae bellum inferebant". Dio Cassius, LXXII, 15, numeste pe Commod "Sarrnaticnl".Herodian, VII :2 da acelas titlu lui Maximian.

213

o de pe urma observatie la care ne impinge studiul nomenclaturei. Slavii care au dat un adaos a~a de insemnat de numiri tarilor locuite de Romani, au disparut cu totul, fiind absorbiti mai cu sama de elementul romanesc ~i iutroducand in poporul lor acea puternica dosa de elementul slav on care'i da caracterul seu deosebit de fratii sei din apusnl Europei. Acest fapt se dovedeste cu deosebire prin imprejurarea cu totul insemnata ca pt'etutindenea numirile date de Slavoni tu. turor elemenielor geograjiee, omenesii pe edt ~i naturale, s' atf pdstrat in tot-deaunain gnrapoporul·ui romin, pe clnd Maghiarii ~i Nemtii intrebuintaza numiri deosebite pentru aceleasi elemente. Ast-fel gasim ca Rominii au pastrat numirile urmatoare slavone, alaturea eu acele date de Maghiari sau Germani:

Romin (Slavon) Maghim' German
Belgrad Karoli Fcjcrvar Karlsburg
Ocna Vizakna Salzburg
Bran Torczvar Torzburg
Cetatea de Balta Kukullorvar Kokelburg
Sabenita Gorgeny - Soakna Salzhau
Gerla Szamos Ujvar Armenierstadt
Oriistia Szaszvaros Broos
Ple~a Uvecsiir
Gradistea Varhely Pentru un mare numar de nume, sate, ape ~i munti, care au numai numiri slavone, aceste au fost pastrate chiar ~i in limbele cele-l-alte in forma in care le-a dat'o Rominii ~i in aceasta forma le au imprumutat cele-l-alte popoare a le Transilvaniei.

Numai cat nevoile ortografiei pot sa deie acestor numiri in limbele straine ce le-an imprumutat un caracter oare cum strain. A~a spre esemplu Germanii au facut din Vlddeni nnme care Yin de la numele propriu slav on Vlad sau . Vladislav, Viadei«; Ungurii au schimbat numele slay on al mun-

214

telui Virful Covasnei in Kovasnaispilis, acel al riului Trotus in Tairos. Tot a~a au prefacut aceste popoare numele vechi Vulca» in Volkany ~i Wolkendorf, Bueeu in Bodea ~i Bodsau, Ompoitt in Ompoly etc.

Slavii au fost fiira indoiala mai vechi locuitori ai Daciei de cit Ungurii sau Nemtii. Gasind astazi numele lasate de ei in gura Rominilor ~i nu ill a.cea a Maghiarilor sau Nemtilor, este inviderat ca poporul slav, care au disparut, a fost in atingere in primul loc cu Rominii, pentru a transmite acestora asemene denumiri, de unde urmeaza ins a neaparat eft ~i Rominii au trebuit sa fie in aceasta tara inaintea popoarelor imigrate. Rominii d eci constatindu-se a fi fost contimpurani cu Slavonii in Dacia, nu se mai gaeeste nici un motiv pentru a-i aduce de aiure in aceasta tara. Prill urmare ei sunt locuitori de ba~tina ~i uu imigrati.

Videm deci cum studiul nomenclaturei confirma intr'un chip neindoelnic adevarul tesei noastre,

VIII

LIMBA.

Nu avem scopul de a trata ex professo chestiunea limbei romanesti in raporturile sale cu teoria Iiosleriana, subiect care ar cere niste desvoltari prea amarunte, Neva fi de ajuns insa, pentru a completa ~i in aceasta privire cadrul studiilor noastre, de a cerceta numai cit I intr'un chip general deosebitele intimpinari pe care proti vnicii continuitatii Rominilor in Dacia Ie trag din limb a vorbita astazi de acest popor, Iasind studiul amaruntit al parFi filologice Iimbistilor de profesiune.

Argumentele deduse din limba Rominilor improtiva staruintei lor in Dacia traiaua, sunt de doue feliuri: mai intai se invoaca identitatea limbei Daco-Romtnilor cu acea a Ilomiuilor din Macedonia, identitate care nu s'ar putea esplica