NATURA STATICĂ – prezentare generală

– Natura statică este un gen al compoziţiei plastice ( pictură, grafică, tehnică mixtă, colaj ) în care elementele
compoziţionale sunt obiecte imobile (neînsufleţite ) aranjate expresiv pe un suport orizontal (masă, podium ).

– Obiectele specifice naturii statice apar din cele mai vechi timpuri în opere ale artei universale, dar natura
statică începe să se formeze ca gen în secolul al XVI-lea.

– Ea se defineşte şi se dezvoltă deplin în secolul al XVII-lea.

– Începând cu postimpresioniştii, artiştii îşi exprimă prin natura statică noile viziuni asupra realităţii. În secolul al
XX-lea, acest gen este folosit în cele mai diverse variante stilistice.

Etapele studiului după natură, creion şi culoare

Paginarea –se stabileşte poziţia planşei comparând lăţimea întregului ansamblu cu înălţimea. Se trasează linia care
delimitează planul vertical de cel orizontal.

– se trasează schema compoziţiei.

– Se desenează forma geometrică în care se încadrează ficare obiect ducând şi axa de simetrie chiar şi la
obiectele asimetrice.

– Se verifică dacă raportul dintre obiecte este corect, distanţa dintre ele şi poziţia lor pe planul orizontal (mai
aproape sau mai departe ).

– Obiectele trebuie să fie armonios proporţionate în raport cu suprafaţa planşei.

CONSTRUCŢIA

Se construieşte volumul fiecărui obiect şi a celor parţial acoperite avându-se în vedere raportul dintre înălţime şi
lăţime. Raportarea părţilor la întreg. Simetria sau asimetria vaselor sau fructelor. Construcţia elipsoidală a bazelor
corpurilor rotunde.

VALORAŢIA

Se stabileşte diferenţele de valoare dintre obiecte, planul orizontal şi planul vertical.

Se valorează zonele de umbră şi umbrele purtate. Se valorează suprafeţele rotunde se urmăreşte forma obiectului,
suprafeţele drepte se valorează uniform uşor mai închise spre muchiile din interior. Se valorează fondul punând în
valoare prin contraste lumina sau umbra obiectelor.

CULOAREA

Studiul în culoare începe , după construcţie folosind procedee picturale, se urmăresc aceleaşi etape ca în cazul
valoraţiei. Se stabileşte problema de culoare în urma unor discuţii pe baza raportului cromatic al naturii statice.

– aşezarea unei naturi statice este un act de creaţie care presupune sistemul proporţiei, al armoniei, al ritmului, al
culorii. Astfel prin alegerea lor, obiectele în ansamblu sugerează o armonioasă problemă de culoare, de care se ţine
cont într-un studiu după natură dar cu mai puţină rigoare ca în studiul formei. Este chiar indicat ca studiul de culoare
să aibă o notă de spontenaitate analizei unei naturi statice şi de prospeţime.

Analiza unei naturi statice – Paul Cezanne

Natura moartă cu draperie. Schema compoziţională în care se încadrează obiectele este în forma de paralelogram
înclinat. Compoziţia este închisă.

Domină plinul prin faldurile draperiilor. Ritmul curbelor şi al liniilor oblice dau dinamism compoziţiei, dar un dinamism
controlat de contracurbe şi oblice opuse.

Acestea dau expresivitate liniei şi formei. Formele sunt geometrizate prin linii de construcţie şi prin studiul atent şi
clar al volumelor. Culorile în tuşe modulate, se întrepătrund pe formă, trecând de la cald la rece. Centrul de interes
se evidenţiază prin întregul grup de obiecte care prin strălucirea caldă a fructelor dă densitate întregului ansamblu.

Semnificaţia este dată de construcţia riguroasă a formelor, vibraţia calculată a culorilor, expresivitatea ritmului.
Compoziţia exprimă forţă, rigoare, profunzime, puritate, fermitate.

PORTRETUL

Prezentare generală –ce este portretul ?

Portretul este un gen al compoziţiei plastice ( pictură, grafică, sculptură, mozaic ) care are ca principal element
compoziţional ,,figura umană “

La fel ca în literatură, în artele plastice portretul se defineşte prin trăsături fizice (caracterul formelor, proporţii ) şi
trăsături sufleteşti, morale şi intelectuale exprimate vizual prin expresie, atitudine, ţinută etc.

CLASIFICARE

a-După modelul de compunere a figurii umane (specii ale portretului ):

Cap , bust (cu sau fără mâini ) , portret cu mâini, figură întreagă, portret compoziţional.

b – După numărul de personaje :

-portretul individual

-portretul de grup

c- După raportarea la model şi intenţia autorului :

-portretul individualizat ( se precizează numele în titlu ). Autorul ţine cont de trăsăturile fizice şi psihice ale modelului.
Se urmăreşte expresia şi atitudinea caracteristice modelului, nu stările sufleteşti şi mişcările trecătoare.

Portretul anonim

Este realizat după model sau imaginat de autor, este portretul în care artistul se concentrează asupra anumitor
aspecte sau principii de reprezentare cum ar fi :

-exprimarea unor stări sufleteşti (ură, tristeţe, afecţiune );

– evidenţierea unor caractere de vârstă ( cap de copil, portret de bătrân ) ;

– realizarea portretului tipologic (tipul eroic, tipul aristocratic );

– portretul folosit ca pretext pentru realizarea unor studii de lumină, a unor raporturi cromatice etc;

Autoportretul

– artistul se reprezintă pe sine însuşi. Poate fi bine individualizat sau poate fi un prilej pentru realizarea unor studii
psihologice, a unor caracteristici de vârstă.

Proporţiile şi etapele studiului de portret

– Care sunt proporţiile unui portret ?

– Pentru a desena un portret trebuie să ştim unde aşezăm elementele feţei şi care este raportul dintre ele. Vom
realiza un canon schematic care ne va ajuta nu numai la proporţionarea corectă a desenului, dar în raport cu
această schemă vom observa mai uşor particularităţile pe care le vom studia.

– Trasăm uşor axele de simetrie (verticală şi orizontală a paginii ) ;

– Fixăm limitele capului la 3-4 cm de marginea de sus şi puţin mai jos de jumătatea paginii. Desenăm un oval
între aceste limite mai ascuţit în partea de jos.

– Desenăm gâtul mai subţire decât lăţimea capului şi lung cât jumătate din lăţimea capului.

– Trasăm curbura umerilor încât să cuprindă baza gâtului şi să aibă lăţimea unui cap şi jumătate.

– Se împarte linia mediană a capului în patru părţi egale.

– Trasăm linia ochilor la mijloc şi desenăm forma lor cu distanţa dintre ei egală cu un ochi.

– Împărţim primul segment în trei părţi şi fixam linia gurii la doua treimi de baza.

– Pe segmentul al doilea desenam nasul ( in forma trapezoidala ) si urechile.

– Segmentul al treilea va indica inaltimea fruntii si limita parului, care se rotunjeste in dreapta si in stinga pina in
dreptul urechilor.

– Aceasta este schema unui portret cu proportii obisnuite.

ANALIZA PORTRETULUI

Cind analizam un portret, nu trebuie sa fim sensibili doar la expresivitatea figurii umane. Artistul nu-si poate exprima
ideile si sentimentele numai prin expresia chipului.

Ritmul, contrastul, acordul, expresivitatea liniei, a formei, tusa picturala au puterea magica de a ne face sa admiram
orice mod de interpretare a figurii umane.

Proportiile corpului omenesc

-Omul in compozitia plastica.

– Din cele mai vechi timpuri, corpul omenesc a constituit principalul element compozitional al creatiilor plastice
realizate in cele mai diverse tehnici si materiale ( pictura, sculptura, grafica, arta murala, ceramica, tapiserie, broderie
etc ).

Sub diferite forme si interpretari, figura umana a intruchipat zei sau sfinti, eroi ideali sau fiinte grotesti, suverani sau
oameni de rind etc.

Clasificarea compozitiei cu personaje

– dupa subiect: istorica, mitologica, religioasa, de gen;

– dupa organizarea elementelor in cadru: inchisa sau deschisa;

– dupa structura compozitiei: statica sau dinamica;

– dupa destinatie: plastica sau decoratica;

– dupa raportarea la realitate: figurativa sau nonfigurativa;

– dupa centrul de interes: cu un centru de interes, doua sau mai multe centre de interes, sau cu centrul de
interes in afara cadrului.

Proportiile corpului – ce influienteaza proportiile corpului omenesc ?

Corpul omenesc este foarte diversificat ca forma si proportii, in functie de :

-sex (masculin sau feminin ); rasa, etnie, ereditare, virsta, activitatea curenta a individului, personalitate,
temperament.

Anumite diferentieri, cele influientate de virsta, de personalitate, de activitate, de sex, apar pe parcursul vietii.

Corpul omenesc este considerat un ansamblu de forme simple articulate ( cap, torace si abdomen, membrele
superioare-brat, antebrat, mina; membrele inferioare- coapsa, gamba, picior ).

Cum este reprezentat corpul in diferite epoci.

-Credinta in magia imaginii a dus la impunerea unor canoane in reprezentarea omului.

– In sculptura egipteana, corpul este geometrizat, simplificat in atitudini statice si rigide.

Proportiile sunt specifice barbatului robust si femeii delicate, suple, aflati la apogeul vietii.

– In pictura bizantina omul este spiritualizat si reprezentat prin forme plate, decorative.

– In arta romanica, omul se adapteaza la cerintele arhitecturii, capatind si o functie decorativa.

– Umanismul stilurilor clasice impune cautarea idealului de frumusete fizica si morala a omului superior. Corpul
este atletic, plin de forta sau intruchipeaza gratia si nobletea.

– In stilurile anticlasice ( elenistic, gotic, baroc,romantic), personajele dinamizate in atitudini exagerate exprima
trairi si sentimente intense. Proportiile difera in functie de forma corpului, delicata, umila, grandioasa sau atletica.

Corpul in miscare

– Miscarea se face din articulatii, cu ajutorul muschilor. Miscarile depind de forma suprafetelor articulate si sunt
de mai multe feluri:

– Flexiunea si miscarea contrarie, extensiunea (incovoiere- intindere, apropiere-departare, a segmentelor );

– abductia si adductia;

-miscari de coborire si ridicare ;

-miscari de proiectie inainte si inapoi;

-miscari de rotatie ;

-miscari combinate;

Miscarea este intilnita si la tipurile de compozitie statice, dar este moderata.

Personajele statice fac anumite miscari; ridicarea unui brat, inclinarea capului, rasucirea bustului etc. In anumite
epoci personajele au fost reprezentate in plina actiune, ca un instrument fotografic( Rubens, Bernini, Delacrois,
Degas ).

Alteori personajele au miscari insufletite, dar pozitiile lor sunt lipsite de elanul firesc al actiunii ( J L David ). Alti pictori
redau miscarea in pozitiile ei succesive (Duchamp ).

Etapele compozitiei cu personaje

-structura compozitionala-se traseaza o structura simpla pe armatura dreptunghiului; axa verticala si orizontala,
diagonalele. Liniile trasate , fiind in raport armonic cu suprafata plansei.

-se poate constitui o structura bazata pe rabatarea laturilor mici sau pe sectiunea de aur.

Paginarea

-se traseaza linia de orizont sau linia ce delimiteaza planul orizontal de planul vertical.

-se stabileste locul personajelor in pagina prin forme elipsoidale.

-se evita egalitatile monotone de marime si pozitie, sugerind spatialitatea prin micsorarea personajelor in adincime.

-se folosrste procedeul suprapunerii partiale sau totale.

-formele se inscriu in doua tipuri de scheme compozitionale: statice si dinamice.

Constructia personajelor
Se traseaza axele corpului in functie de miscarea personajului.

-se deseneaza formele corpului verificind corectitudinea proportiilor.

-se schiteaza vestimentatia adecvata subiectului tinuta de epoca sau moderna.

Culoarea

-se stabileste culoarea in functie de subiectul compozitiei.

-gama simpla cu tonuri stinse , sobre si contrast de inchis-deschis pentru subiecte dramatice.

-prin clarobscur si nuante dense , se poate sugera o competitie sportiva.

-culori stralucitoare pentru subiecte dinamice.

-acordurile cromatice si culorile armonioase se potrivesc pentru subiectele din viata de familie unde este o atmosfera
calda, placuta.

-este indicat sa se detaseze personajele de fond printr-o tusa mai picturala, prin culori mai calde sau mai intense

Personajele sunt principalele elemente compozitionale si trebuie sa domine in pagina sau sa fie in echilibru cu golul
(fondul );

Analiza compozitiei cu personaje;

Modurile de redare si interpretare a personajelor sunt:

-dupa forma ; geometrizate , idealizate, realiste,alungite, masive, rafinate viguroase, grotesti, robuste, monumentale;

-dupa atitudine; statica, dinamica, fireasca, rigida, relaxata, incordata, solemna:

-dupa tinuta; (imbracaminte ): distinsa, plina de fast, stralucitoare, umila, saracacioasa, modesta;

– dupa expresie: tristete, bucurie, malancolie, ura, afectiune, teama, incintare;

-dupa semnificatie: detasare, seninatate, calm, ratiune, noblete, maretie, hotarire, forta, energie, fragilitate,
dramatism, optimism, tinerete, mister etc.

COMPOZITIA DECORATIVA TRADITIONALA SI MODERNA

Arta decorativa a aparut din dorinta omului de a-si infrumuseta viata, fiind considerata una dintre primele lui
manifestari artistice. Imaginea creatoare este nelimitata in arta decorativa. Incepind cu anul 1900 , intre arhitectura,
artele plastice si decorative, se stabileste un nou dialog pe principiul unitatii de stil a functionalitatii si in general pe
legatura dintre social si artistic. Apar tehnici si materiale noi de lucru. Apar noi domenii ale artei decorative care se
vor reuni treptat ca ramuri ale designului. Apar grupari si curente artistice care dau o forma noua artei decorative, in
spiritul unei claritati si sinplitati functionale dominate de o viziune geometrica; Bauhaus, Art Deco, Op Art;

Componentele artei decorative.

– Elementele de limbaj sunt: punctul, linia, forma, culoarea si valoarea.

– Procedeele folosite in arta decorativa:

– Stilizarea- ornamentele ramin figurative;

– Justapunerea si suprapunerea, intersectarea sau impletirea elementelor de limbaj si compunerea lor in
ornamente nonfigurative cu elemente figurative stilizate;

Surse de inspiratie

-Natura- structuri si forme din natura;

-Geometria-structuri si forme geometrice;

– Elemente si forme decorative create anterior, reinterpretate si combinate cu elemente noi;

Tipurile de elemente decorative;

Motivul decorativ:

– decorul aplicat realizat din alte materiale decit materialul obiectului suport;

– ornamentul plat- tesut , imprimat, pictat;

– ornamentul in relief-modelat, sculptat (specific arhitecturii mobilierului etc );

– ornamentul geometric compus in retele.

Organizarea spatiului decorativ pe baza unei retele

Spatiul decorativ

In compozitia plastica ( pe suport bidimensional ), metodele de redare a spatiului sunt perspectivele liniara, cromatica
si valorica.

In compozitia decorativa este specific ornamentul bidimensional organizat intr-un spatiu plat. Acest gen de
compozitie se bazeaza pe repetitie si alternanta.

Principiile decorative sunt gratia si progresia. Domeniul in care redarea spatiului real poate fi o preocupare este
design-ul grafic si anume; afisul, reclama, eticheteetc.

Cum poate fi sugerata spatialitatea ?

Pentru a da impresia de dpatialitate in compozitia decorativa se pot folosi:

– ornamante de forma unor corpuri geometrice cum ar fi cubul sau paralrlipipedul etc;

– sugerarea unui relief;

– suprapunerea unor forme sau linii care dau ompresia de aproape- departe;

– efectul spatial al culorii prin care se pot obtine iluzii optice spatiale de apropiere sau departare;

– modelul gradat de la inchis la deschis pe principiul umbrelor sau luminilor care dau impresia profunzimii sau
sau a reliefului;

– retele construite pe principiul deformarii progresive in adincime.

– Efectul contrastului simultan.

Tipuri de retele folosite in arta decorativa

De obicei, in compozitia plastica se impune un ritm variabil, realizat printr-o diversitate de forme cu marimi si
dispuneri cit mai expresive, pentru a evita egalitatile si repetitiile monotone.In compozitia decorativa apar trei
variante:
– compozitii decorative – tapiserii, picturi aplicate pe diferite obiecte.

– Compozitii decorative traditionale-chenare, borduri, jocuri de fond etc.

– Compozitii decorative moderne, Opt-art, grafica pe calculator, etc.

Modificarea progresiva a formelor (pe principiul sectiunii de aur, spiralei, parabolei etc ) creeaza anumite efecte
spatiale.

Modificarea succesiva a spatiului.

Pentru a crea sugestia modificarii succesive a spatiului, se pot folosi urmatoarele tipuri de retele: -reteaua formata
din linii drepte trasate la distante egale.

– reteaua formata din linii drepte trasate progresiv, crescator sau descrescator.

– Reteaua formata din retirea dreptunghiului spre stinga si apoi spre dreapta in jurul centrului geometric.

– Reteaua formata din linii curbe, cu efect concav sau convex.

– Reteaua formata din cercuri concentrice, cu modificarea succesiva a efectului concav-convex.

– Reteaua curbilinie spirala, cu efect de rotatie.

Metode de constructie a retelelor

Metodelele de constructie a retelelor bazate pe cresterea progresiva din doua in doua segmente putem lua ca
exemple, reteaua inscrisa in patrat si reteaua inscrisa in cerc ( spiralata, cu efect de rotatie ) care se gasesc la pagina
36 din cartea de clasa a VIII-a fig (20 si 21 ).

Constructia unor elemente grafice de arhitectura

ARCE – generalitati .

Arcul este un element constructiv format dintr-o curba sau din combinatii de curbe realizate din boltari. Arcele se
folosesc in constructii;

-in sistemul de acoperire (bolti si cupole )

-in acoperirea unor goluri lasate in zidarie la ferestre sau usi.

-in decorarea unor suprafete ( sub forma unor profile ornamentale )

Elementele componente ale arcului

-extradosul-traseul-, suprafata exterioara convexa a unui arc;

-intradosul- traseul interior concav al unui arc;

-cheia de arc;

-arcada – deschiderea de sub un arc denumita, ca si arcul dupa tipul de traseu al acestuia ( arcada in plin centru,
frinta etc )

-elementele constructive de sprijin ale arcelor de bolta ;coloane, stilpi;

-elemente de rezistenta

Tipuri de arce

-arcul in pli cintru ,arcul frint, arcul in miner de cos, arcul in acolada, arcul trilobat sau polilobat, arcul ogiva, arcul in
potcoava.

Bolti prezentare generala

Bolta este un sistem de acoperire a unui spatiu, care se sprijina pe cel putin doi pereti laterali.

Folosirea arcelor a facut posibila construirea monumentalelor catedrale medievale.

Tipuri de bolti

Boltile simple sunt obtinute printr-o miscare de rotatie sau translatie a diferitelor tipuri de arce: cupola, bolta in pli
cintru, bolta in miner de cos, bolta in arc frint etc;

-Boltile complexe sunt obtinute din compunerea diferitelor tipuri de arce si bolti simple.

ROZETE GOTICE

Rozeta este o fereastra circulara de mari dimensiuni care reprezinta centrul compozitional al fatadei vestice sau al
fatadelor laterale aflate la extremitatile transeptului unei biserici gotice.

Rozeta se mai numeste si rozasa-ornament in forma de trandafir, este un element arhitectonic specific goticului
radiant (mijlociu )

Rozeta are de obicei douasprezece raze(petale ) , dar uneori se compune din douazeci si patru de subdiviziuni.
Douasprezece din cele douazeci si patru de raze (luate din doua in doua) pot folosi ca axe de simetrie ale,,petalelor”
si sunt necesare in constructia rozetei.

VITRALIUL

Este un panou decorativ constituit din fragmente de sticla incolora si colorata.

In functie de dimensiunile si forma ferestrei, vitraliul poate fi compus din unul sau mai multe panouri. Elementele
compozitionale pot fi formate din fragmente de sticla ce pot fi dispuse in repetitii si alternante decorative ca , de
exemplu, la ferstrele mici romanice.

Tehnica vitraliului consta in montarea bucatilor de sticla in rame de plumb.

Sticla este taiata astfel incit linia de plumb sa contureze formele.

Vitraliile gotice sunt rezultatul efortului de a gasi un mijloc practic prin care sa se acopere marile goluri ale ferestrelor.
Ele au fost menite nu numai sa inlocuiasca picturile murale, dar sa filtreze in acelasi timp lumina si sa creeze in
interior un efect misterios si fascinant.

ELEMENTE DE DESEN PROIECTIV

Reprezentarea punctului, a dreptei si a formelor geometrice

Notiuni generale

Intr-un spatiu plastic definit prin cele trei dimensiuni, un pictor poate reprezenta formele asa cum sunt, asa cum le
vede, cum le stie sau cum le simte. In arta conventiile de reprezentare pot fi oricit de variate, in functie de epoca,
traditie, semnificatie etc.

Metodele geometrice de redare spatiala a formelor se bazeaza pe doua sisteme de proiectie: proiectia centrala si
proictia paralela.

Elementele desenului proiectiv sunt ;

-M, este un punct situat in spatiu;

-H sau V , este plan de proiectie;

-Ox, axa de coordonare, cu originea in O;

-Mm, proiectanta;

-m, proiectie a punctului M din spatiu;

-mmx, linie de ordine;

-mx, proictie ortogonala pe axa Ox a punctului m prin care se masoara una din coordonatele punctului m. Om este
abscisa punctului.

Gaspard Monge ( 1746 -1818 ) este considerat fondatorul reprezentarilor axonometrice.

Reprezentarea punctului

Pentru determinarea pozitiei unui punct in spatiu sau a pozitiilor pe care le ocupa unele puncte fata de altele, ele
trebuie sa fie raportate la acelasi sistem de referinta.

Reprezentarea dreptei

Clasificarea dreptelor in functie de pozitia lor

Drepte paralele cu unul din planele de proiectie sunt:

– drepte paralele cu un plan H, numite orizontale sau drepte de nivel (fig 9 din carte pag 55 )

– drepte paralele cu planul V, numite drepte frontale (fig 10 )

– drepte paralele cu planul L, numite drepte de profil ( fig 11 )

Drepte perpendiculare pe unul din planele de proiectie si paralele cu celelalte doua plane;

-drepte perpendiculare pe planul H numite verticale;

– drepte perpendiculare pe planul V , numite drepte de capat;

– drepte perpendiculare pe planul L, numite drepte fronto-orizontale; (fig,12,13,14 ) pag 55

Reprezentarea dreptelor paralele cu un plan de proiectie

Pentru a reprezenta o dreapta pe cele trei plane de proiectie, reprezentam doua puncte de pe dreapta care
delimiteaza un segment AB. Reluam pentru fiecare punct aceleasi etape folosite in reprezentarea punctului cind se
cunosc coordonatele lui.

-dreapta paralela cu planul orizontal (de nivel )

– dreapta paralele cu planul vertical (frontala )

– dreapta paralela cu planul lateral (de profil )-(toate schitele la pag 55 )

Reprezentarea dreptei intr-o pozitie oarecare

– dreapta este inclinata fata de toate cele trei plane de proiectie.

– segmentul nu se proiecteaza pe nici un plan in adevarata sa marime.

– nici o coordonata a celor doua puncte nu sunt identice.

Reprezentarea formelor geometrice

-reprezentarea formelor geometrice ( triunghi, patrat, dreptunghi etc ) se face prin reprezentarea punctelor care le
determina si care sunt caracteristice fiecarei figuri.

– figurile geometrice sunt cuprinse in plane care au, ca si dreptele, o pozitie oarecare fata de planele de proiectie
sau pozitii particulare. ( schite se gasesc la pag 57 )

Reprezentarea corpurilor geometrice pe cele trei plane de proiectie in perspectiva si in epura.

Obiectele proiectate pot avea forma poliedrica, rotunda sau o forma mai complicata, rezultata din ansamblarea
diferitelor forme poliedrice si rotunde.

Un poliedru este alcatuit din fete plane, din muchii si virfuri.

Pentru reprezentarea cit mai usoara si mai clara a proiectiilor, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

– corpurile se aseaza in pozitia lor fireasca, cu bazele pe planul orizontal sau paralele cu planul orizontal.

– Sa fie astfel orientate incit proiectia lor verticala sa dea o imagine cit mai sugestiva, iar proiectia laterala un
profil cit mai clar.

– Fetele sa fie (pe cit posibil ) paralele cu planele pentru a fi proiectate in adevarata marime.

– Piramida sau trunchiul de piramida sa aiba cel putin una din laturile bazei paralela cu una din axele de
proiectie.

Reprezentarea corpurilor geometrice se face prin reprezentarea punctelor care le determina in spatiu si care sunt
caracteristice fiecarui corp. In cazul poliedrelor , virfurile reprezinta punctele caracteristice care se noteaza cu ; A, B,
C, D etc.

Cunoscind coordonatele se poate realiza reprezentarea punctului .(fig sunt la pag 59 )

CUNOSTINTE GENERALE DE ISTORIA ARTEI

Curente din prima parte a secolului al XX-lea

Prezentarea epocii.

Spre sfirsitul secolului al XIX-lea apar generatiile de artisti care, refuzind ideile si conventiile academiste, provoaca
schimbari radicale in domeniul artistic.

Curentele promovate de ei sunt impresionismul, neoimpresionismul, postimpresionismul, Art Nouveau, arta 1900. In
perioada numita,,La Belle Epoque “ Parisul, devenit un oras al miracolelor, gazduieste oameni dornici sa schimbe
lumea.

Toate evenimentele si transformarile influienteaza evolutia artei. Cercetarile din toate domeniile ( filosofie, psihologie,
biologie, fizica, matematica ) scot la iveala un nou chip al lumii. Ele duc la formarea unei noi civilizatii prin numeroase
descoperiri si inventii.

Primele curente aparute in secolul al XX-lea sunt influientate de ,,postimpresionism”

Dupa razboi, in epoca ,,anilor nebuni “ ,artistii experimenteaza, se asociaza, se regrupeaza.

Astfel curentele se dezvolta unele din altele, se intrepatrund si se ramifica, avind elemente comune sau in totala
opozitie.

– FOVISMUL este primul curent artistic al secolului al XX-lea , aparut in Franta in perioada anilor 1905-1910.
Prin prospetimea si vitalitatea cromatica , prin crearea unui nou limbaj pictural, fovismul va contribui la dezvoltarea
altor curente (expresionismul, abstractionismul )

– Reprezentanti de seama ai acestui curent sunt : Henri Matisse, Andre Derain etc.

– Influente; pictura posimpresionista (Van Gogh si Gaugain), si arta diferitelor popoare, decorativa si lipsita de
prejudecati ,,stiintifice “

Genul preferat al fovistilor este peisajul si uneori portretul. Noul limbai pictural este o adevarata sarbatoare a culorii,
care poate soca, dar care creaza o lume plina de farmec si de prospetime.

CUBISMUL INFLUENTE SI TRASATURI

Acest curent s-a dezvoltat intre anii 1907-1914 . Reprezentantii cubismului isi propun sa re-creeze o realitate
completa , asa cum este in gindirea lor si nu asa cum se vede dintr-o singura directie. Reprezentantii cubismului
sunt: Pablo Picasso si Georges Braque (fondatori ) etc.

Influente artistice; arta lui Cezanne, mastile africane, arta egipteana etc.

Genurile picturii cubiste sunt:

– Natura statica ( alcatuita din obiecte cunoscute, prin sa poata demonstra capacitatea cubismului de a
dezvalui toate aspectele obiectului ) portretul compozitia, cu personaje si peisajul. Forma este diferita, in functie de
etapele cubismului: cezaniana, analitica, sintetica.

– Culoarea la inceput sobra devine, ca si tusa gradata de la inchis la deschis, element se constructie a formei.

– Cubismul a contribuit la evolutia curentelor si tendintelor aparute dupa anul 1910 adica ( futurism,
abstractionism, constructivism, Bauhaus, Art Deco, Opt-art ).
Futurismul

Miscare artistica aparuta in Italia si declansata de poetul Filippo Tommaso Marinetti, futurismul dorea instaurarea
unui nou ideal estetic bazat pe dinamismul vietii si pe exprimarea vitezei. In anul 1919 apare,, Manifestul picturii
futuriste “ semnat de Umberto Boccioni , Carlo Carra, Giacomo Balla, Gino Severini etc. Ei isi propun sa inregistreze
intr-o imagine activa diversele momente ale miscarii si sa le prezinte simultan.

Orfismul

Este o sinteza intre cubism, futurism si expresiopnism si va influenta curentul Op-art si arta cinetica. Opera sotilor
Delaunay este dominata de lumina si soare. Ei vor sugera spatialitatea si miscarea prin raportul cromatic, folosind
contrastul simultan.

In final vor evolua spre un abstractionism liric.

Expresionismul

Termenul a aparut in Germania, dar denumeste o miscare artistica europeana.

Originea expresionismului se afla la sfirsitul secolului al XIX-lea , constituind o reactie impotriva impresiei, a realitatii
observate (Van Gogh, James Ensor) .

Adeptii acestei miscari nu mai reprezinta ceea ce vad , ci transpun in lucrarile lor ceea ce simt. Artistii isi exprima
starile sufletesti, sau anumite mesaje.

Linia, forma si culoarea capata o expresivitate si o frumusete plastica proprie, in timp ce elementele figurative devin
infioratoare, tragice, nefiresti.

Influente

Factori complecsi de ordin social, politic, religios, filozofic, artistic au dus la nevoia de exprimare violenta si la
orientarea spre neobisnuit , socant, dramatic, grotesc.

Reprezentanti

Germanul Ernst Kirchner si Karl Rottluft, austriacul Oscar Kokoschka.

Scoala de la Paris, reprezentata de Chaim Soutine, Marc Chagall, acestia realizeaza un expresionism mai temperat.

Abstractionismul

Arta abstracta apare in mai multe tari europene (Germania, Franta, Rusia ) inainte de primul razboi mondial. In anul
1910 , Kandinsky, privind intimplator o lucrare rasturnata in care nu a recunoscut elementele figurative, descopera
ca exista si alte posibilitati de exprimare intr-un limbaj nou ,,muzical “

Abstractionismul a aparut treptat si firesc intr-o epoca in care artistii reactionau impotriva academismului si a redarii
realitatii vizibile.

Caracteristici si reprezentanti ai ABSTRACTIONISMULUI

Arta abstracta nu s-a constituit intr-o miscare artistica cu un numar restrins de reprezentanti si evolutie limitata in
timp, ci a ramas pina in prezent un mod de exprimare plastica. Dupa anul 1910 ,, abstractionismul, nascut din
curente diferite, va evolua in doua directii principale:

– abstractionismul liric este reprezentat de Kandinsky, Paul Klee, sotii Delaunay, Polok etc, sub forma
abstractionismului liric, orfismului, expresionismului abstract ( dupa anul 1940 ).

– Influientati de fovism, acesti artisti picteaza sub impulsul emotiilor.

– Abstractionismul geometric se naste din cubism si are legaturi cu constructivismul, Bauhaus-ul, cu gruparea
De Stijl etc. In Olanda este reprezentat de Piet Mondrian, si Theo van Doesburg, in Franta de Hens Arp, in Rusia de
Kazimir Malevici etc.

– Mondrian declara ca trebuie sa redea relitatea pura aflata in spatele aparentelor schimbatoare. El cauta
structurile permanente si misterul nevazut al lumii, nu exprimarea unor stari sufletesti.

Suprarelismul influente reprezentanti

Suprarealismul se naste la Paris in anul 1924. Poetul Andre Breton propune in ,,Manifestul suprarealismului “
acceptarea unei realitati absolute, irationale,,vis plus realitate”

Suprarelistii exploreaza universul interior si lumea viselor, viziunile infantile sau primitive.

Isi folosesc imaginatia si fantezia, cultivind irationalul, hazardul, straniul, improvizatia.

Influente

– teoriile psihanalitice ale lui Freud si cele legate de constiinta colectiva a lui Jung.

– Pictura lui Bruegel, Bosch, pictura romantica, M. Chagall , dadaismul, pictura metafizica a lui Giorgio de
Chirico etc.

Reprezentanti

– Germanul Max Ernst, spaniolul Salvador Dali si belgianul Rene Magritte, francezul Yves Tanguy, rominul
Victor Brauner. Ei dezvolta ideile suprarealiste in maniera proprie. Folosesc un limbaj mai mult sau mai putin figurativ,
intr-un spatiu mai profund sau mai plat.

POP ART

Apare in a doua jumatate a secolului al xX-lea ca reactie impotriva artei abstracte si a curentelor din care a disparut
imaginea lumii vizibile. Termenul pop ( de la popular ) este folosit in Anglia si S.U.A., in Germania si in alte tari
europene in anii 1950-1970.

Se evidentiaza interesul artistilor pentru realitatea vietii cotidiene.

Reprezentanti de seama ai acestui curent sunt: Andy Warhol , James Rosenquist, Robert Indiana, Claes
Oldemburg , Roy Lichtenstein si altii.

Influente

– obiective ready –made (gata facut ) ale lui Duchamp care la da o functie provocatoare.

– Progresul tehnologiilor de productie in serie mare;

– Ambitia urbana a societatii de consum.

– Amploarea si importanta mass-media (presa, televiziune )

Caracteristici

– Pop –art s-a manifestat in domeniul picturii si sculpturii, afis, litografie, serigrafie.
– Obiectele banale capata noi dimensiuni, in expozitii find aduse intregi, anumite parti sau in montaje
surprinzatoare.

– Fenomen artistic si social, desi se pare ca si-a epuizat resursele, Pop-art ramine de actualitate printr-un
element al programului sau: obsesia vizualului creata de continua aglomerare a produselor civilizatiei.

REPREZENTANTI AI ARTELOR PLASTICE ROMINESTI DIN SECOLUL AL-XIX-lea SI PRIMA JUMATATE A

SECOLULUI AL XX-lea.

Secolul al XIX-lea

In anuk 1848 Ion Negulici si C. D. Rosenthal au fost influentati de patosul romantic in exprimarea ideilor artistice,
dar au folosit aceleasi procedee specifice Academiilor de Arta.

In pictura lui Theodor Aman apar incercari de luminare a paletei si o tuse mai picturala.

Primii artisti care improspateaza limbajul plastic rominesc sunt Nicolae Grigorescu , Ion Andreescu si Stefan
Luchian, care sunt considerati fondatorii picturii romine moderne.

Nicpolae Grigorescu –(1838-1907 ) este pictor de biserici in tinerete, pleaca cu o bursa in Franta. Studiile vor fi
hotaritoare pentru evolutia sa artistica. Asimileaza toate aceste experiente intr-un stil personal care va influenta multi
tineri artisti.

La ,,portret “ el renunta la descrierea amanuntita a detaliilor exterioare si pune accentul pe expresie in tuse largi,
spontane dar pline de forta. Grigorescu realizeaza portretele bine individualizate ale unor personalitati : Gh Magheru,
C. Davlla.

Picteaza portrete cu caracter psihologic. Portrete de tarancute pline de vitalitate cu chipuri voioase sau visatoare in
tinuta lor sarbatoreasca ( taranca cu marama, Taranca voioasa ).

Peisajul este uneori animat de prezenta umana. Culoarea este supusa studiului luminii si vibratiei atmosferice,
anotimpul sau preferat fiind vara.

Ion Andreescu – ( 1850 – 1882 ) are o biografie scurta, modesta fara evenimente importante. Picteaza peisaje,
portrete si naturi statice. Firea austera opusa lui Grigorescu il atrage catre alte motive fata de care are o atitudine
grava, meditativa.

Peisajul desoperit in imprejurimile Buzaului ii ofera imagini dezolante: case umile, stinghere, spatii prafuite sau
umede. Doar padurea evoca forta si frumusetea naturii.

Portretele lui Andreescu se deosebesc de cele ale lui Grigorescu. Ele transmit fata trista si dramatica a vietii prin
trasaturile chipurilor, vesmintele modeste si atitudinile grave ale personajelor.

Inceputul secolului al XX-lea.

Stefan Luchian –( 1868 – 1916 )- Pictura lui Grigorescu l-a influentat pe Luchian.

Arta lui Luchian dezvaluie frumusetea simpla a oamenilor si a lucrurilor obisnuite.

Portretele impresioneaza prin atitudini firesti, modeste, prin figuri expresive, marcate de suferinta sau melancolie.

Peisajele lui Luchian amintesc de lumina impresionista, dar cromatica este sobra, alteori mai stralucitoare, se
bazeaza pe acorduri armonioase si pe contrastul inchis- deschis.

Florile sunt fragmente de lumina si culoare

Gheorghe Petrascu- ( 1872 – 1949 )-este un mare colorist care, prin contrastul inchis- deschis, pune si mai bine in
valoare stralucirea culorii. El construieste formele dintr-o materie picturala densa, modelata riguros. Peisajele sunt
compuse din volume viguroase conturate geometric. Lumina este pusa in valoare de umbre dure foarte inchise.
Naturile moarte sunt compuse din obiecte banale carora pictorul le da, prin materialitatea stralucitoare, valoarea unor
lucruri de pret.

Portretele lui Petrascu au o masivitate sculpturala maiestuoasa si sunt modelate in volume puternice din acelasi
contrast de umbre si lumini si din aceeasi materie picturala unica.

Theodor Pallady –( 1871- 1956 )-A fost prieten cu Matisse dar nu a fost influientat de stralucirea cromatica a
fovismului. Natura statica este genul predilect al lui Pallady.

Culoarea la Pallady se afla intr-o armonie perfecta chiar si atunci cind se intilnesc cele trei culori primare cu
caractere atit de diferite. La Pallady forma este definita prin desen iar spatiukl este limitat de un fundal uneori
decorativ, dar ornamentatia este simpla si ordoneaza compozitia prin ritmuri verticale.

Autoportretele scot in evidenta prin linii hotarite o personalitate impozanta, cu trasaturi ferme si o privire
patrunzatoare. Peisajele lui Pallady transmit o caldura calma.

Nicolae Tinitza –(1886-1940 )-Este pictor , grafician si critic de arta.

Genul in care exceleaza este portretul si peisajul, dar picteaza si naturi statice sau nuduri.

Portretele lui Tonitza se remarca prin noutatea interpretarii formelor si gama variata deoexpresii. El exclude
folosirea clarobscurului cu o sursa laterala de lumina.

Formele au un modeleu fin in tonuri apropiate valoric sau se construiesc din tuse picturale.

Fundalurile decorative sunt lipsite de adincime. Culorile stralucitoare sunt puse in valoare de contrastul inchis
deschis. Peisajele sunt atent studiate. Acest studiu nu este folosit pentru a copia natura ci pentru a o intelege. El ii
descopera nu infatisarea ci structura.

Natura statica este tratata in aceeasi viziune decorativa care pune in valoare culoarea stralucitoare, ritmul expresiv
si consistenta materiei picturale.

Francisc Sirato-( 1877-1953 )-Desenind publicatiile vremii sale, Sirato se dovedeste a fi un critic sever al realitatilor
sociale. Creatia lui cuprinde toate genurile, la inceput construite geometric cu forme si volume clare, mai tirziu
construite intr-o lumina tremuratoare. Formele isi pastreaza caldura, iar atmosfera interioarelor sale accentueaza
intimitatea spatiului pictural.

Camil Ressu –( 1880-1962 )-Tematica sa se orienteaza spre viata taranilor, abordind o reprezentare realista. El este
un desavirsit desenator, si nu va renunta niciodata la studiul naturii. Evoca autenticitatea personajelor , dar si a
peisajului rural.

Compozitiile sale echilibrate si organizate riguros se bazeaza pe constructia solida a suprafetelor in volume bine
definite. Ressu foloseste tonuri mai calde in lumina si accente mai reci in umbra, pe care le unifica in dominante (
calde sau reci ).

Iosif Iser- (1881-1958 )-Este preocupat de esenta formelor, pe care le interpreteaza in maniera personala. Culoarea
lui este plina de stralucire, spatiile largi sunt luminate de un soare cald, dar pastreaza o nota de gravitate. Portretele
au un aer dramatic sau melancolic, oricit de linistite sau exuberante ar fi raporturile cromatice.

Stefan Dumitrescu-(1886-1933 )-Desi el picteaza mai ales peisaje sau interioare, opera sa este dominata de figura
umana fie in portrete, fie in compozitii cu doua sau mai multe personaje. Dumitrescu foloseste motive decorative
pentru a incalzi rigoarea geometrica a formelor. Culoarea densa sau grava este dezvoltata in game calde in care se
evidentiaza rosurile si contrastele de inchis- deschis.

CONSTANTIN BRANCUSI – ( 1876 -1957 )

Pina la 27 de ani, Brancusi a realizat portrete de copii, bustul generalului Carol Davilla, Ecorseul s.a.Ajunge la Paris
intr-o perioada in care incep sa se afirma curentele moderne.

Realizeaza Rugaciunea, Cunintenia pamintului si, in 1907, prima versiune a Sarutului

Din acest moment el devine constient de drumul pe care il va urma.

Brancusi renunta la suprafata vibrata (impresionista ) si porneste in cautarea esentialului.

Inlatura invelisul trecator al formelor si cauta sa ajunga la esenta lor durabila.

Asa au luat nastere Muza adormita, Pasarea maiastra, Domnisoara Pogany s.a.

Brincusi cauta esenta formelor in originea si evolutia vietii.

In aceasta perioada el creeaza Primul strigat, Nou-nascutul, Inceputul lumii. El a ajuns sa transforme obiectele in idei.
Astfel Pasarea maiastra devine ideea ridicarii in spatiu.

Asa se naste si Coloana fara sfirsit, din ideea de inaltare, de crestere pe verticala, prin moduli geometrici. Opera in
care Brancusi si-a gasit deplina implinire este ansamblul monumental de la Targu-Jiu, format din Masa tacerii,
Poarta sarutului si Coloana fara sfirsit.

Brancusi este considerat parintele sculpturii moderne.

Nicolae Darascu-(1883-1959)- este considerat pictor al luminii, a fost influientat de diferite cuceriri ale
impresionismului, pointilismului sau postimpresionismului.

Asimilind aceste influiente el a adus un aer proaspat in pictura romineasca.

Darascu este un pictor al peisajelor si personajelor care traiesc in soare. Culorile stralucitoare, vibratia luminoasa
sunt realizate in tuse picturale pline de spontaneitate si prospetime.

Lucian Grigorescu –(1894-1965 )-Este un pictor al naturii, fie ca picteaza un peisaj sau o natura moarta. Culorile lui
nu au stralucirea culorilor impresioniste, dar se armonizeaza intr-o unitate perfecta, desi pictorul nu foloseste decit
partial amestecul optic

Dimitrie Paciurea –( 1873-1932 )-Prima lucrare cu care s-a impus a fost ,,Gigantul”, opera monumentala care
aminteste de ultimile creeatii ale lui Michelangelo prin contorsionarea dramatica si forta gata sa se dezlantuie.
Paciurea a inceput sa compuna fiinte fantastica (Sfinxul ), ajungind la seria de Himere cu care se indreapta spre o
directie suprarelista.