.

UNIVERSITATEA ”ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAȘI

FACULTATEA DE ISTORIE
Învățământ la distanță

ISTORIA INTEGRĂRII EUROPENE

Prof.univ.dr. Lucian LEUȘTEAN

Student anul III, Pintilescu Vasile

Referat: Helmut Josef Michael Kohl 

Semestrul II
2018-2019
 Helmut Josef Michael Kohl (n. 3 aprilie 1930, Ludwigshafen, Germania – d. 16
iunie 2017, Ludwigshafen, Germania) a fost un politician german al Uniunii Creștin
Democrate (CDU), cancelar al Republicii Federale Germania din 1982 până în 1998.
Mandatul său de cancelar a durat 17 ani, cu doi ani mai mult decât cel al lui Konrad Adenauer.
Acesta a fost cel mai lung mandat al unui cancelar german de la Otto von Bismarck. Kohl este
considerat principalul arhitect al Reunificării Germaniei, și împreună cu președintele
francez François Mitterrand este considerat de asemenea arhitectul Tratatul de la Maastricht, care
a format Uniunea Europeană.
Kohl a fost descris de către președinții americani George W. Bush și Bill Clinton ca
fiind "cel mai bun lider european al celei de-a doua jumătăți a secolului 20".
Helmut Kohl s-a născut în Ludwigshafen am Rhein (la aceea vreme făcea parte din Bavaria,
acum din Renania-Palatinat). A fost al treilea copil al lui Hans Kohl (1887–1975) și al soției
acestuia, Cäcilie (1890–1979). Familia sa a fost romano-catolică și conservatoare. Fratele său
mai mare a murit în Al Doilea Război Mondial ca un tânăr soldat. În ultimele săptămâni ale
războiului, Kohl a fost selectat și el, dar nu a fost implicat în nicio luptă.
Kohl a învățat la Școala Generală Ruprecht și la Gimnaziul Max-Planck. În 1946 s-a alăturat
partidului nou-înființat CDU. În 1947s-a numărat între cofondatorii organizației de tineret din
Ludwigshafen. După ce a absolvit bacalaureatul în 1950, a început să studieze dreptul
în Frankfurt pe Main. În 1951 s-a mutat la Universitatea din Heidelberg, unde s-a specializat
în istorie și științe politice. În 1953 s-a alăturat filialei CDU din Renania-Palatinat..
Pe 19 mai 1969, Kohl a fost ales prim-ministrul al Renania-Palatinat. De-a lungul mandatului său
de premier, Kohl a fondat Universitatea din Kaiserslautern și a adoptat o reformă teritorială. Tot
în 1969, Kohl a devenit vice-președinte al CDU. În 1971, a candidat la funcția de președinte
federal al CDU, dar nu a fost ales. Rainer Barzel a rămus în funcție. În 1972 Barzel a încercat o
moțiune de cenzură împotriva guvernului SPD-FDP, care a eșuat, forțându-l să demisioneze.
În 1973, Kohl a devenit președinte federal al partidului, funcție pe care a păstrat-o până în 1998.
La alegerile federale din 1976, Kohl a fost candidatul alianței CDU-CSU la funcția de cancelar.
Coaliția s-a comportat foarte bine, câștigând 48.6% din voturi. Oricum, ei au fost lăsați în
opoziție de către guvernul format din Partidul Social Democrat și Partidul Liber Democrat,
condus de social-democratul Helmut Schmidt. Kohl a renunțat la funcția de premier în Renania-
Palatinat pentru a deveni liderul coaliției sale în Bundestag.

2
 La alegerile federale din 1983 Kohl a câștigat o victorie răsunătoare. Alianța CDU-CSU a
câștigat 48.8%, în timp ce FDP a câștigat doar 7.0%. Câțiva membri ai opoziției au făcut apel la
Curtea Constituțională să declare alegerile neconstituționale. Curtea a respins cererea lor.
Guvernul Kohl II a avut câteva planuri controversate, printre care și staționarea
trupelor NATO pe teritoriul țări, în ciuda mișcărilor pentru pace. Pe 24 ianuarie 1984, Kohl a
vorbit din fața Knessetului israelian, ca prim cancelar din generația de după război. În discursul
său a folosit replica faimosului jurnalist liberal Günter Gaus, cum că avea "mila unei nașteri
târzii" ("Gnade der späten Geburt").
Pe 22 septembrie 1984 Kohl s-a întâlnit cu Președintele Franței François Mitterrand la Verdun,
unde a a avut loc Bătălia de la Verdun între Franța și Germania în timpul Primului Război
Mondial. Împreună, au comemorat oamenii decedați în ambele războaie mondiale. Fotografia cu
cei doi ținându-se de mână a devenit un simbol al reconcilierii franco-germane. Kohl și
Mitterrand au avut o politică apropiată, formând un ajutor important pentru Integrare Europeană.
Această cooperare franco-germană a fost vitală pentru proiecte europene majore, precum Tratatul
de la Maastricht și Euro.
În 1985 Kohl și Președintele SUA Ronald Reagan, ca parte a unui plan de aniversare a 40
de ani de la Ziua Victoriei în Europa, au văzut ca o oportunitatea pentru a demonstra puterea
prieteniei care exista între Germania de Vest și fostul său dușman. În timpul unei vizite la Casa
Albă în luna noiembrie a anului 1984, Kohl l-a rugat pe Reagan să i se alăture în simbolizarea
reconcilierii celor două țării la cimitir militar german. Reagan a vizitat Germania prin
Conferința G8 în Bonn. Acolo cei doi au vizitat pe 5 mai un cimitir militar german din Bitburg,
unde erau înmormântați 49 de membri a Waffen-SS..
La alegerile federale din 1987 Kohl a câștigat o majoritate puțin mai redus ca
precedentele alegeri și a format Guvernul Kohl III. Candidatul Partidului Social Democrat pentru
funcția de cancelar a fost Prim-ministrul din Renania de Nord-Westfalia, Johannes Rau.
În 1987, Kohl a primit vizita liderului est-german Erich Honecker – prima vizită a unui lider est-
german în Germania de Vest. Aceasta a fost văzută ca un semn că Kohl reușea Ostpolitik, o
politică de apropiere între Est și Vest, care a fost începută de SPD în anii 1970.
După căderea Zidului Berlinului și colapsul regimului comunist din Germania de Est din 1989,
controlarea de către Kohl a problemei est-germane a devenit punctul maxim al cancelariatului
său. Kohl, la fel ca majoritatea vest-germanilor, a fost prins nesigur când Partidul Unității

3
Socialiste a fost răsturnat la finalul anului 1989. Oricum, datorită mandatului său constituțional
pentru unitatea germană, el s-a mișcat repede pentru a o face realitate. Ajutându-se de avantajul
evenimentelor întâmplate în Germania de Est, Kohl a prezentat un plan pentru reunificare fără să
se consulte cu partenerul de coaliție, FDP-ul, sau Aliații Occidentali. În februarie 1990, el a
vizitat Uniunea Sovietică pentru a primi garanția lui Mihail Gorbaciov că URSS va
accepta Reunificarea Germaniei. O lună mai târziu, Partidul Socialismului Democratic —
redenumit SED — a fost zdrobit la alegerile din 1990 de către puternica coaliție a lui Kohl prin
propaganda partidului său în Germania de Est, care dorea o reunificare rapidă.
În primăvara anului 1990, economia Germaniei de Est ajunsese aproape în paralizie. La
data de 18 mai 1990, Kohl a semnat un tratat economic și social cu RDG. Acest tratat stipula că
atunci când va avea loc reunificarea, ea va fi în conformitate cu Articolul 23 din Constituție, ce
spunea că orice state vor putea adera printr-o simplă majoritate de vot. Alternativa era să se
creeze o constituție complet nouă pentru țara reunificată, după cum spunea Articol 146. În ciuda
obiecțiilor președintelui Deutsche Bundesbank Karl Otto Pöhl, el a acceptat un schimb 1:1
între Marca est-germană și cea vest-germană. În final, acestă politică a afectat companiile
din Germania de Est. Împreună cu Ministrul de Externe Hans-Dietrich Genscher, Kohl a reușit să
rezolve discuțiile cu foști aliați din Al Doilea Război Mondial pentru a accepta Reunificarea
Germaniei. El a primit asigurări de la Mihail Gorbaciov că o Germanie reunificată va putea alege
cărei alianțe internaționale să se alăture. Totuși, Kohl nu a ținut secret faptul că dorea
ca Germania să rămână parte a NATO.
Tratatul de reunificare a fost semnat pe 31 august 1990, și a fost aprobat de ambele
parlamente pe 20 septembrie 1990. Pe 3 octombrie1990, Germania de Est a încetat oficial să mai
existe, iar teritoriul său s-a alăturat Republicii Federale Germane ca cinci
landuri: Brandenburg, Mecklenburg-Vorpommern, Saxonia, Saxonia-Anhalt și Turingia. Acestea
au fost de asemenea statele originale ale RDG. Berlinul de Vest și Berlinul de Est au fost reunite,
devenit capitala Germaniei reunite. După căderea Zidului Berlinuli, Kohl a confirmat că fostele
teritorii germane din estul Liniei Oder-Neisse erau definitiv parte a Poloniei. În 1993 Kohl a
confirmat printr-un tratat cu Republica Cehă, că Germania nu va mai revendica teritoriile cu
etnici germani, așa numite Sudetenland.
Reunificarea l-a adus pe Kohl într-o poziție foarte importantă. La alegerile din 1990 – primele
alegeri germane libere, corecte și democratice de la Republica de la Weimar – Kohl a câștigat la

4
distanță de candidatul opoziției și Prim-ministrul Saarland, Oskar Lafontaine. Acestea au dus la
formarea celui de-al patrulea Guvern Kohl.
După alegerile federale din 1994 Kohl l-a învins la limită pe prim-ministrul landului Renania-
Palatinat, Rudolf Scharping. Partidul Social Democrat a reușit oricum să obțină majoritatea
în Bundesrat, care a limitat semnificativ puterea lui Kohl. În politica externă, Kohl a avut mai
mult succes, reușind să aducă în Frankfurt pe Main sediul Băncii Centrale Europene. În 1997,
Kohl a primit Premiul Viziune pentru Europa prin eforturile sale de unificare a Europei.
La finalul anilor 1990 popularitatea lui Kohl a scăzut, ca urmare a creșterii șomajului.
Kohl a fost învins la limită în alegerile federale din 1998 de către prim-ministrul din Saxonia
Inferioară, Gerhard Schröder.
Helmut Kohl a continuat drumul reconcilierii franco-germane începute de cancelarul
german Konrad Adenauer și de președintele francez Charles de Gaulle. La 22 septembrie 1984, a
avut loc o întâlnire între cancelarul Kohl și François Mitterrand pe locul bătăliei de la Verdun.
Cei doi s-au recules împreună în cimitirul soldaților căzuți la Verdun. Fotografia celor doi
politicieni ținându-se de mână a făcut înconjurul lumii și a devenit un simbol al reconcilierii
franco-germane. Pe Kohl și Mitterrand i-a legat o prietenie personală. Cei doi au pus în practică
proiectul televiziunii comune. ARTE este un canal european cultural, care prin programele sale
culturale își propune să înlesnească înțelegerea între europeni și să îi apropie. Încă de la lansare,
din 1991, diversitatea și multilingvismul au fost două dintre principiile televiziunii, care, în
prezent, emite în limba franceză și germană 24 ore pe zi, 600 de ore pe an din spațiul de emisie
fiind rezervat unor programe subtitrate în engleză, spaniolă, poloneză și în curând și în italiană.

Continuarea procesului unificării europene, concretizat în Tratatul de la Maastricht, a fost pus pe

seama strânsei colaborări între Kohl și Mitterand.
Kohl încercat să evite divizările interne ale partidului cu privire la politica față de țările din
răsărit (Ostpolitik), în primul rând față de RDG.
Respectul populației pentru realizarea politică a lui Kohl a crescut doar după reunificarea
Germaniei. De atunci a fost numit cancelarul unității. Sfârșitul republicii democratice germane în
1990 a fost cel mai mare succes în cariera politică a lui Helmut Kohl, deși reunificarea
Germaniei nu era singură în meritele sale. Helmut Kohl și-a dorit și mai multă unitate în Europa
după reunificarea Germaniei, deci a fost un mare susținător și susținător al Uniunii Europene. El
a militat pentru o monedă comună, euro. Și acesta a fost un succes politic pe care Kohl i sa

5
permis să îl sărbătorească. De asemenea, el a ajutat unele țări din Europa de Est să devină
membre ale Uniunii Europene.
În 2017, Helmut Kohl a murit la vârsta de 86 de ani în casa lui Rheinland-Palatinat din
Oggersheim, lângă Ludwigshafen am Rhein. Helmut Kohl a fost rănit de mult timp și a stat în
scaunul său rulant în ultimii ani ai vieții sale ca urmare a căderii.
Helmut Kohl a fost cetățean onorific al Europei pentru serviciile sale în Europa. În onoarea sa, a
fost efectuat un act european de stat. Sicriul lui Helmut Kohl a fost expus în Parlamentul
European la Strasbourg.  După actul de stat european, sicriul lui Helmut Kohl a fost dus la
serviciul memorial din Catedrala Speyer. In cimitirul din apropiere, Helmut Kohl a fost îngropat
sub excluderea publicului.

https://www.britannica.com/biography/Helmut-Kohl

https://www.britannica.com/place/Germany/Helmut-Kohl-and-the-struggles-of-reunification

https://www.hdg.de/lemo/biografie/helmut-kohl.html