GERMANIA:

modelul și contramodelul

Cursul 11
 Albrecht Dürer (1499)
Alte Pinakothek, München
Situare geografică: Europa Centrală

Suprafață: cca 357. 000 km2

Populație: peste 82. 000. 000 locuitori

Forma de guvernământ: republică federală

Grupuri etnice: germani, turci, greci, italieni, polonezi, ruși, sârbo-croați, spanioli;

Confesiuni: 34% romano-catolici, 34% protestanți, 3,7% musulmani,

28, 3% neafiliați.

Sursa: www.cia.gov
Populație urbană locul I: Berlin: cca 3. 500. 000 loc.

Cele mai mari orașe: Berlin, Hamburg, Muenchen

PIB: I loc în Europa, 4 în lume/54 în lume RO

Urbanizare: 74% / 52% RO

Speranța de viață: peste 80 de ani/ peste 74 de ani RO

Rata fertilității: 1, 43 copii/mamă/ 1, 32 copii/mamă

Obezitate: 25%/ 19% RO/

Alfabetizare: 99%/97% RO
Germania pe harta Europei
Identitate culturală

Deutsch: identitatea germană s-a constituit în jurul limbii;

După moartea lui Carol cel Mare, limitele politice au coincis cu zonele în care se
vorbeau franca și alemana.

Substantivul DEUTSCH s-a transferat de la limbă la vorbitorii dialectelor și

apoi la teritoriu (-s Deutsch – r Deutsche/e Deutsche – Deutschland).
Evoluție istorică

- Otto I cel Mare: primul împărat al

Sfântului Imperiu Roman (încoronat
ca rege în 936, iar ca împărat în
962);

- durata Imperiului Roman German:

aproape un mileniu (962-1806); titlul
de German a fost adăugat din secolul
al XV-lea.

Harta: Georges Duby coord.,

Atlas Istoric Larousse, trad. de Lia Decei,
Corint, București, 2015, p. 94.
Lucas Cranach cel Bătrân, Muzeul Național de Istorie, Berlin
Martin Luther (1483-1546) și Ecaterina von Bora (1499-1552),
Wittenberg, 1529
 În popular culture: Luther, film, 2003, regia: Eric Till
Distribuție: Joseph Fiennes, Alfred Molina, Peter Ustinov
Martin Luther: inițial absolvent de studii în Litere, ulterior preot catolic și
profesor de exegeză biblică la Universitatea din Wittenberg.

1510: călugăr al ordinului augustinilor, a fost trimis la Roma, pe care o va descrie,

peste ani, ca pe o cetate a nelegiuirii.

1517: expune pe ușa bisericii din Wittenberg cele 95 de teze.

1521: este excomunicat din Biserica Romano-Catolică.

Va deveni primul reformator protestant: Biserica Evanghelică-Luterană.

Logo-ul berăriei ordinului augustinilor
Clădirea berăriei augustinilor
 Brandurile de bere din München
1.1397 2. 1629 3. 1589 4. 1793 5. 1328 6. 1324
Freising, Weihenstephan, cea mai veche berărie din lume încă existentă
Preoția universală sau generală; libertatea de a explica Biblia;
dreptul poporului de a decide în adunări destinul Bisericii.

Cerea ca pelerinajele la Roma și sărutarea picioarelor Papei să fie eliminate. Trei

taine: Botezul, Spovedania, Împărtășania.

Ataca puternic cultul sfinților, cultul moaștelor.

1524-1525: Războiul țărănesc condus de Thomas Müntzer.

A doua jumătate a vieții: orice autoritate vine de la Dumnezeu; caracterul
divin al suveranului.

Învățăturile lui M. Luther conțineau pasivitatea germană, ca și supunerea

nelimitată față de autoritatea statală.

1555: Pacea de la Augsburg: supușii urmează să adopte religia principilor lor:

principii sunt cei care dețin în proprietate integrală administrația Bisericii.
 Pamflet împotriva
comerțului cu indulgențe

Gravură, 1520
 Biblia în limba germană, tradusă de Martin Luther și
apărută la Augsburg, în 1535, cu sprijinul familiei Fugger,
Muzeul Național de Istorie, Berlin
Nicolò Dorigati (?), 1711, Sesiunea finală a Conciliului de la Trento (1545-1563)
1618-1648: Războiul de 30 de ani – determinat de conflictele dintre catolici și
protestanți; s-a transformat într-un conflict între Franța și monarhia habsburgică.

A dispărut jumătate din populația masculină a Germaniei; a fost distrusă 1/3 din
orașele germane; populația s-a redus cu 25%-40%; Württemberg: au dispărut ¾ din
populație.

1648: Pacea din Westfalia: cca 360 de regiuni semi-suverane; va fi adoptat modelul
guvernării autoritare franceze.
Frederic cel Mare
(sec. XVIII):
Prusia devine o
mare putere militară;

1701: electorul de
Brandeburg își ia titlul de
rege al Prusiei.
Secolul XIX: germanii erau preocupați de 2 lucruri:

1.Oamenii de stat prusaci să reînvie spiritul militarist al națiunii.

2. Universitatea din Berlin își propunea să răspândească în rândul tineretului german

patriotismul și mândria națională.
1871: unitatea germană sub conducere prusacă; Wilhelm I devine împărat german;

Artizanul unificării Germaniei a fost Otto von Bismarck (cancelar între 1871-1890);
Germania devine un stat federal cu 25 de state suverane; propria constituție;
propriile legi, autoritatea dinastiilor fiind protejată de un Consiliu federal.
 Franz von Lenbach
Otto von Bismarck
(1815-1898)

Muzeul Național de Istorie, Berlin

 Germania 1848

Muzeul Național de Istorie, Berlin

 Friedrich August
von Kaulbach
(1850-1920)
Germania 1914

Muzeul Național de Istorie Berlin

1918: Germania a fost declarată
republică și democrație
parlamentară (va rămâne republică
timp de 15 ani).
 Afiș împotriva
naționalism-socialismului,
Berlin, 1932
1933: Hitler devine cancelar al Germaniei; la început numai 3 național-socialiști
în Cabinet; 1934: conducătorul suprem.

Mesajul său: promisiunea unei Germanii prospere, care să-și regăseasă locul
între marile puteri ale lumii (Lucian Boia, Tragedia Germaniei. 1914-1945, București,
Humanitas, 2010, p. 110).
 „În ce măsură s-au raliat germanii în anii următori regimului nazist? Pentru a răspunde la această
întrebare, consultările electorale nu mai au nici o relevan ță; în 1938, 48 850 000 de alegători spun „da”
listei unice și doar 75 000 se pronun ță împotrivă. În crearea acestei aparente cvasiunanimită ți în jurul
proiectului nazist a contat, firește, anihilarea opozi ției. Liderii politici sau de opinie, sociali ști, liberali,
comuniști, universitari, evrei...sunt sau în închisori și lagăre sau în exil. Au avut un impact, pe de altă
parte succesele regimului, care își ține o parte din făgăduieli. Economia se relansează, șomajul scade
de la aproape 6 milioane la 1 milion spre sfâr șitul anului 1937. Regimul face, se în țelege, mare caz de
reușitele sale economice. Istoricii le-au mai redus ceva propor țiile. Și fără nazism, Germania, odată
ieșită din criză, ar fi înregistrat, ca și celelalte țări, o cre ștere economică și o diminuare a șomajului.
Este însă drept că, în condițiile date, un regim totalitar a dispus de mijloace mai eficiente pentru a
mobiliza resursele și oamenii. Marile lucrări, îndeosebi construc ția de autostrăzi, investi țiile în industria
grea, în primul rând în fabricile de armament, au stimulat economia în ansamblul ei și au oferit
numeroase locuri de muncă; reintroducerea serviciului militar obligatoriu avea, de asemenea, să
contribuie la resorbția șomajului. Pe baza unor estimări recente, socotind 100 nivelul PIB-ului în 1932,
se ajunge la Germania, în 1938 (fără Austria și regiunea sudetă) la 155, în timp ce Marea Britanie
înregistrează numai 125 și Fran ța, încă mai jos, 113. Au crescut salariile, nu foarte mult, însă au
crescut. În ansamblu și mai ales în compara ție cu dezastrul anilor de criză, situa ția socială s-a
îmbunătățit sensibil, cu un preț, este drept, pe măsură: pierderea libertă ților”.
(Lucian Boia, Tragedia Germaniei. 1914-1945 , pp. 110-111)
Teologul protestant Karl Barth Generalul Ludwig Beck
(1886-1968) (1880-1944)
Thomas Mann Editura Rao, 2007
(1875-1955) Traducere: Petru Manoliu
1945: după capitulare, Germania a fost divizată în zone de ocupație
(britanică, franceză, americană și rusă);

1949: scindarea Germaniei în Republica Federală Germania și

Republica Democrată Germană.
Krefeld, decembrie 1947
1945: după capitulare, Germania a fost divizată în zone de ocupație
(britanică, franceză, americană și rusă);

1949: scindarea Germaniei în Republica Federală Germania și

Republica Democrată Germană.
YADEGAR ASISI, Panorama Zidului Berlinului
 1950: Afișul planului Marshall
(Planul european de relansare)

Planul a fost propus pe

5 iunie 1947, de
secretarul de stat american
George Marshall
A foreign affair, One, two, three,
Billy Wilder, 1948 Billy Wilder, 1961
Bibliografie

BOIA, Lucian, Tragedia Germaniei. 1914-1945, Ed. Humanitas, București, 2010;

DEMESNAY, Claire, STARK, Hans ed., Qui sont les Allemands?, Presses
Universitaires du Septentrion, Villeneuve d’Ascq, 2006;

DROZ, Jacques, Istoria Germaniei, trad. de Ecaterina Crețulescu, Ed. Corint,

București, 2006;

INTHORN, Sanna, German Media and National Identity, Cambria Press, Youngstown,
New York, 2007;

JARAUSCH, Konrad H., After Hitler. Recivilizing Germans, 1945-1995, trad. de

Brandon Hunziker, Oxford University Press, New York, 2006;

MUSSET, Lucien, Invaziile, vol. I – Valurile germanice, trad. de Ecaterina Lung,

Ed. Corint, București, 2002.