Facultatea de Științe Sociale

Specializarea Istorie, anul 3, semestrul 2

Disciplina: Relații internaționale în Europa secolul XX
Student: Bălan Alexandru Andrei

Acordul de la Munchen 1938

Acordul de la München a fost o înțelegere care a permis

Germaniei Naziste să anexeze Regiunea Sudetă (Sudetenland) care
aparținea Cehoslovaciei. Regiunea Sudetă era situată în zona de
graniță a Cehoslovaciei și era locuită în principal de etnici germani.
Acordul a fost negociat la o conferință care a avut loc în München,
Germania, de puterile mari ale Europei, fără ca reprezentanții
Cehoslovaciei să participe. În prezent, acordul este apreciat ca fiind o
încercare eșuată de conciliere cu Germania Nazistă.1
Subiectul conferinței, care a avut loc cu aproximativ un an înainte
de izbucnirea celui de- al doilea război mondial , a fost discutarea
revendicărilor germane asupra regiunii Munților Sudet , situată pe
teritoriul cehoslovac, dar locuită în principal de etnici germani
( germanii sudetieni ) , și s-a încheiat cu un acord care a dus la
anexarea unor teritorii întinse ale Cehoslovaciei de către statul
1
https://www.unitischimbam.ro/acordul-de-la-munchen-29-30-septembrie-1938/
german. Deoarece reprezentanții cehoslovaci nu au fost invitați să
participe la negocieri, tratatul a fost etichetat de aceștia drept
„diktatul de la München”.2
Cu intenția de a evita izbucnirea războiului, prim-ministrul englez
Neville Chamberlain i-a făcut două vizite lui Hitler în Germania, în
luna septembrie. Deși în cadrul primei întâlniri se ajunsese la un
acord favorabil dictatorului cu privire la regiunea Sudetă din
Cehoslovacia, acesta cotinua să își mărească pretențiile.
Astfel, pe 22 septembrie, în cadrul celei de-a doua întâlniri, la
Godesberg, Hitler a cerut cedarea imediată a regiunii Sudete către
Germania și evacuarea populației cehoslovace de pe teritoriul
acesteia până la sfârșitul lunii (Memorandumul de la Godesberg).
Cererea liderului nazist a fost respinsă atât de guvernul cehoslovac,
cât și de cel francez și britanic. Ziua următoare, pe 23 septembrie,
Cehoslovacia a început mobilizarea trupelor, în timp ce Hitler l-a
anunțat pe premierul Regatului Unit că pe 28 septembrie va declara
mobilizarea generală.

Într-o ultimă încercare de a evita un război pentru care nu era

pregătit, Chamberlain a propus o întâlnire între șefii guvernelor
francez, englez, italian, german și cehoslovac, pentru a rezolva
situația. Hitler, la apelul lui Mussolini, a acceptat propunerea și a
stabilit ca întâlnirea să aibă loc la München, fără participarea
Cehoslovaciei, însă.
Pe 29 septembrie 1938, la ora 12:45, începea ședința de lucru
între cei patru lideri, iar la ora unu a nopții, deci, practic pe 30
septembrie, a fost semnat acordul, care îndeplinea condițiile lui
Hitler. Regiunea Sudetă urma să fie anexată de Germania, o comisie
internațională urmând să traseze noile frontiere, iar cehii din regiune
erau obligați să evacueze teritoriul până pe 10 octombrie.
2
https://koaha.org/wiki/Conferenza_e_accordo_di_Monaco
 Premierii francez și britanic, Édouard Daladier și Neville
Chamberlain, s-au întors acasă pe un val de triumf al aparentei
reușite de a evita războiul, Chamberlain spunând publicului că a
obținut pacea cu onoare.
Winston Churchill, unul dintre criticii săi aprigi, i-a răspuns: ”Ai avut
de ales între război și lipsă de onoare. Ai ales lipsa de onoare și vei
avea război”. 3

(De la stânga la dreapta: Chamberlain, Daladier, Hitler, Mussolini și

Galeazzo Ciano (ministrul fascist de externe al Italiei) înaintea
semnării Acordului prin care regiunea Sudetă a Cehoslovaciei a fost
cedată Germaniei naziste (septembrie 1938))

3
A
2016
Accent pe istorie: Acordul de la München – ”onoare” și război
Mihaela Simina, 26 septembrie
Criza sudetelor

În Noiembrie 1918, Sudetii germani devin minoritari în noul stat

cehoslovac. Deputații care i-au reprezentat au refuzat să adere la
noul stat și au cerut atașarea regiunilor lor la statul austriac și au
stabilit patru guverne regionale:

-Böhmerwaldgau , în sudul Boemiei, solicitând atașarea acestuia la

Kreis din Oberösterreich ( Austria Superioară );
-Deutschböhmen , în nord-vestul Boemiei;
-Sudetele , în Moravia de Nord și Silezia austriacă (istoric Regiunea
Sudetelor );
Südmähren , în Moravia de Sud, solicitând atașamentul său la Kreis
din Niederösterreich ( Austria Inferioară ).
În mod colectiv, aceste regiuni sunt denumite regiunea Sudetelor .
Există 3 milioane de cetățeni de naționalitate germană într-o țară de
15 milioane de locuitori.
Cu toate acestea, până în 1935, doar o minoritate de deputați
vorbitori de limbă sudetă au cerut parlamentului cehoslovac
secesiunea completă a regiunii lor, iar unii germani sudetieni au
participat chiar la coaliții guvernamentale.4
O alternativă la „pacificarea“ Germaniei naziste ar putea fi un
sistem de securitate colectivă, pentru care a pledat URSS. În 1935,
Guvernul sovietic a semnat tratate de asistenţă reciprocă cu Franţa şi
Cehoslovacia, considerate ca bază a unui astfel de sistem. Totuşi, în
conformitate cu tratatul sovieto-cehoslovac, URSS nu putea acorda
asistenţă decît dacă Franţa şi-ar fi îndeplinit obligaţii similare. Astăzi,
în România, mulţi cred că aşa-numitul „Dictat de la München“, din
4
https://ro.frwiki.wiki/wiki/Accords_de_Munich
1938, nu are nimic în comun cu istoria României. În realitate, lucrurile
nu sînt chiar aşa. Deşi România nu a participat la Conferinţa de la
München, nu a semnat Acordul de la München din 30 septembrie
1938, poziţia Bucureştiului în contextul evenimentelor menţionate,
desigur, a fost luată în considerare nu numai de către participanţi
direcţi, dar şi de alte state, ca să nu mai vorbim de conducerea
cehoslovacă.
Elaborata schemă diplomatică iniţiată de Hitler ( in urma
negocierilor din 29-30 septembrie 1938– care avea drept scop
extinderea celui de-al treilea Reich şi revenirea Germaniei la statutul
de mare putere europeană – s-a bucurat de un succes deplin. Fără a
trage un foc de armă, Berlinul a primit regiunea sudetă, unde locuia
circa un sfert din totalul populaţiei din Cehoslovacia (în principal –
etnici germani) şi unde se afla localizată circa jumătate din industria
grea a ţării. Dar chiar mai important a fost un alt aspect:
„democraţiile occidentale“, reprezentate de Marea Britanie şi de
Franţa, au recunoscut – de facto – nedreptatea impusă de sistemul
Versailles-Washington privitor la noua ordine mondială, şi, în cele din
urmă, au fost de acord cu revizuirea acestuia.5
Curând după încheierea Acordului de la München, 115.000
locuitori cehi și 30.000 de germani s-au refugiat în teritoriul care mai
rămăsese din Cehoslovacia. Conform Institutului de Asistență pentru
Refugiați, numărul total de refugiați era de 150.000 de persoane la
data de 1 martie 1939.

Pe 4 decembrie 1938, au avut loc alegeri în Sudetenland, iar 97,32%

din populația adultă a votat cu NSDAP. Aproape o jumătate de milion
de germani din Regiunea Sudetă s-au înrolat în Partidul Nazist ceea ce
însemna 17,34% din populația germană din Sudetenland (media
deținută de NSDAP în Germania Nazistă era de 7,85%). Aceasta a

5
Revista Romania Mare, La cea de-a 80 a aniavesare a acordului de la Munchen 1938, București, 10.10.2018
însemnat că Sudetenland era „cea mai pro-nazistă” regiune din Al
Treilea Reich. Întrucât vorbeau limba cehă, mulți germani din
Regiunea Sudetă au fost angajați în administrația Protectoratului
Boemiei și Moraviei, precum și în organizații naziste (Gestapo). Cel
mai cunoscut a fost Karl Hermann Frank: general SS și de poliție și
secretar de stat în Protectorat.6
Germania a declarat că încorporarea Austriei de către Reich a dus
la crearea unei frontiere comune cu Cehoslovacia, iar această situație
crea un pericol mare pentru securitatea germană prin posibilitatea ca
Germania să fie încercuită de puterile vestice. În 1937, Wehrmacht-ul
a formulat un plan numit Operațiunea Verde (Fall Grün) pentru
invadarea Cehoslovaciei. care a fost însă aplicat ca Operațiunea Sud-
Est pe 15 martie 1939.

Pe 14 martie, Slovacia s-a desprins de Cehoslovacia și a devenit un

stat separat, pro-nazist. În ziua următoare, Rutenia Carpatică și-a
proclamat independența, dar după trei zile a fost complet ocupată de
Ungaria. Președintele cehoslovac, Emil Hácha s-a dus la Berlin și a
fost obligat să semneze actul de acceptare pentru ocuparea părții
rămase din Boemia și Moravia. Predicțiile lui Churchill s-au împlinit
când germanii au intrat în Praga și au ocupat restul țării, care a fost
transformată în Protectoratul Boemiei și Moraviei.

Între timp, în Marea Britanie a crescut îngrijorarea că Polonia (acum

substanțial înconjurată de posesiuni germane) va deveni următoarea
țintă pentru expansiunea nazistă, ceea ce s-a și întâmplat, aparent
prin disputa asupra Coridorului Polonez și asupra Orașului Liber
Danzig. Aceasta a dus la semnarea unei alianțe militare anglo-
poloneze și la refuzul guvernului polonez de a negocia propunerile

6
Zimmermann, Volker: Die Sudetendeutschen im NS-Staat. Politik und Stimmung der Bevölkerung im Reichsgau
Sudetenland (1938-1945). Essen 1999. Ii
germanilor cu privire la Coridorul polonez și la statutul orașului
Danzig. Prim-ministrul Chamberlain s-a simțit trădat de ocuparea
Cehoslovaciei de către naziști și a înțeles că politica sa de satisfacere
a pretențiilor lui Hitler a eșuat, astfel că a început să se opună
naziștilor. Printre altele, el a mobilizat armata Imperiului Britanic pe
picior de război. Franța a făcut același lucru cu propria armată. Italia
s-a văzut amenințată de flotele britanice și franceze și a început
propria invazie a Albaniei în aprilie 1939. Deși nicio acțiune imediată
nu a urmat, Al Doilea Război Mondial a început oficial o dată cu
invadarea Poloniei pe 1 septembrie.
Potențialul industrial și echipamentele militare, deloc neglijabile,
ale fostei Cehoslovacii au fost absorbite de Al Treilea Reich. 7

Bibliografie

7
] Reinhard Müller, Deutschland. Sechster Teil (München and Berlin: R. Oldenbourg Verlag, 1943), pp. 116-130.
1 https://www.unitischimbam.ro/acordul-de-la-munchen-29-30-septembrie-
1938/
2. https://koaha.org/wiki/Conferenza_e_accordo_di_Monaco
3. Accent pe istorie: Acordul de la München – ”onoare” și război Mihaela
Simina, 26 septembrie 2016
4. https://ro.frwiki.wiki/wiki/Accords_de_Munich
5. Revista Romania Mare, La cea de-a 80 a aniavesare a acordului de la
Munchen 1938, București, 10.10.2018
6. Zimmermann, Volker: Die Sudetendeutschen im NS-Staat. Politik und
Stimmung der Bevölkerung im Reichsgau Sudetenland (1938-1945). Essen
1999.
7. Reinhard Müller, Deutschland. Sechster Teil (München and Berlin: R.
Oldenbourg Verlag, 1943), pp. 116-130.