Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În Europa, Germania și Italia au devenit mai agresive. În martie 1938, Germania a anexat Austria,
provocând din nou un slab răspuns din partea celorlalte puteri europene.[49] Încurajat, Hitler a început
să preseze revendicările germane asupra Sudetenlandului, o zonă din Cehoslovacia cu populație
predominant etnic germană; și, în curând Regatul Unit și Franța au urmat ideea prim-ministrului
britanic Neville Chamberlain și au cedat acest teritoriu Germaniei prin Acordul de la München, care a
fost făcut împotriva voinței guvernului cehoslovac, în schimbul promisiunii de a nu mai emite alte
pretenții teritoriale.[50] Curând după aceea, Germania și Italia au forțat Cehoslovacia să cedeze alte
teritorii Ungariei, iar Polonia a anexat regiunea cehoslovacă Transolza, locuită predominant de
polonezi.[51]
Deși toate cererile Germaniei au fost satisfăcute de acord, Hitler era deosebit de furios că amestecul
britanic l-a împiedicat să cucerească întreaga Cehoslovacie într-o singură operațiune. Ulterior, în
discursurile lui, Hitler i-a atacat pe „războinicii” britanici și evrei și, în ianuarie 1939, a comandat în
secret o operațiune amplă de întărire a marinei germane(d) care să conteste supremația navală
britanică. În martie 1939, Germania a invadat restul Cehoslovaciei și, ulterior, a împărțit-o
în Protectoratul german al Boemiei și Moraviei și un stat clientelar(d) germanofil, Republica Slovacă.[52]
Foarte alarmate, și cum Hitler emitea noi pretenții față de Orașul Liber Danzig, Regatul Unit și Franța
au garantat independența Poloniei(d); când Italia a cucerit Albania(d) în aprilie 1939, aceeași garanție a
fost extinsă României și Greciei.[53] La scurt timp după garantarea franco-britanică acordată Poloniei,
Germania și Italia și-au oficializat alianța prin Pactul de Oțel.[54] Hitler a acuzat Regatul Unit și
Polonia că încearcă să „încercuiască” Germania și a denunțat la Acordul Naval Anglo-
German(d) și pactul de neagresiune germano–polon(d).
În august 1939, Germania și Uniunea Sovietică au semnat Pactul Ribbentrop–Molotov,[55] un tratat
de neagresiune cu un protocol adițional secret. Părțile își împărțeau și își recunoșteau reciproc
„sfere de influență” (Polonia de vest și Lituania pentru Germania; Polonia de est(d), Finlanda, Estonia,
Letonia și Basarabia pentru URSS). De asemenea, acesta a ridicat problema continuării
independenței Poloniei.[56] Acordul a fost crucial pentru Hitler pentru că a asigurat Germania că nu va
trebui să se confrunte cu perspectiva unui război pe două fronturi, ca în Primul Război Mondial,
după învingerea Poloniei.