Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
Istoria Constructiei Europene
Autor:
Coordonator:
Cuprins
1
Biografie …………………………………………………. 3
Bibliografie …………………………………………………. 13
2
Richard von Coudenhove-Kalergi
Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (n. 16 noiembrie
1894 in Tokyo City, Imperiul Japonez – d. 27 iulie 1972 in Schruns,
Austia) a fost un publicist, gânditor politic și militant
federalist european de origine austro-japoneza.
Tatal sau si-a invatat personal cei doi fii limbile rusa si maghiara. Totodata i-a antrenat atat
fizic cat si moral ducandu-i in plimbari lungi in toate conditiile meteo posibile, i-a facut sa
doarma pe saltele de paie, sa faca dusuri reci si i-a invatat sa se apere atat de bine incat nimeni sa
nu indrazneasca sa ii provoace vreodata. Deasemena ii ducea si la liturghie in fiecare duminica.
3
Richard von Coudenhove-Kalergi a crescut într-un mediu multicultural şi plurilingvistic,
având în vedere că tatăl său vorbea şaisprezece limbi şi călătorise în întreaga lume. Whittaker
Chamers spunea chiar că familia Coudenhove „era, practic, o organizaţie pan-europeană în sine”:
„Familia Coudenhove era o bogată familie flamandă care a fugit în Austria în timpul Revoluţiei
Franceze. Iar familia Kalergi era o la fel de bogată familie de greci din Creta. Arborele
genealogic a fost populat şi de polonezi, norvegieni, baltici, francezi şi germani, dar din moment
ce familiile erau selective, dar şi cosmopolite, procesul de hibridare a fost în mod constant de
succes. Rădăcinile familiei Kalergi se trag din regalitatea bizantină via aristocraţia veneţiană,
fiind înrudiţi cu dinastia Fokas. În 1300, strămoşul dinastiei Coudenhove-Kalergi, Alexios
Fokas-Kalergi, a semnat tratatul care a transformat Creta în dominion al Veneţiei.”
Coudenhove-Kalergi a fost o personalitate ieșită din comun, care din 1922 și până la moartea
sa în 1972 a luptat pentru ideea europeană, aflându-se în perioada interbelică în mijlocul tututor
inițiativelor privind crearea unei Europe unite.
Un vizionar timpuriu
Propunerea lui Coudenhove a găsit rapid sprijin între admiratorii ideii din cercurile înalte, de
conducere, ale intelectualilor europeni. S-au alăturat chiar şi poeţi, filosofi sau oameni de
ştiinţă:Paul Claudel, Paul Valéry, Heinrich şi Thomas Mann, Stefan Zweig, Gerhart Hauptmann,
Rainer Maria Rilke, Franz Werfel, Arthur Schnitzler, Sigmund Freud, Albert Einstein şi filosofii
Ortega y Gasset şi Salvador de Madariaga, precum şi compozitorul Richard Strauss.
,, Fiecare mare eveniment istoric a început ca o utopie și s-a încheiat ca o realitate. ‚’’
4
Sprijinul politic a venit, totuşi, din partea Cancelarului austriac Ignaz Seipel care adoptă
preşedenţia austriacă a Comitetului Pan-Europa. Paul Loebe, preşedintele social-democrat al
Reichstagului a adoptat preşedenţia grupului german şi, în acelaşi an, ideea a câştigat teren şi la
Paris, prin persoana ministrului de externe Edouard Herriot. Contele Kalergi, un cetăţean – poate
nu ca oricare altul, dar, totuşi, un cetăţean, privat – fără bani, fără putere directă, a reuşit să
deschidă uşile celor mai importante capitale europene pentru ideea sa.
În 1926, a avut loc primul Congres Pan-Europa, în Viena. 2.000 de participanţi, din 24 de
naţiuni. Viziunea pan-europeană devenea sinonimă cu unificarea politică a Europei. Coudenhove
a fost ales primul Preşedinte Internaţional al Uniunii
Paneuropene.
În discursul său susţinut la primul Congres al Uniunii Pan – Europene de la Viena, în anul
1926, Kalergi refuza într-un mod categoric hegemonia unui singur popor sau stat, deoarece, din
punctul său de vedere, „Europa unită se va produce doar ca o asociaţie de state libere”, pledând
de fapt pentru o confederaţie pan – europeană, a cărei nume ar fi Statele Unite ale Europei.
5
Coudenhove a fost cel care a lansat şi ideea unei uniuni economice franco – germane, bazată
pe cărbunele renan şi minereul de fier lorenez, idee care a fost pusă în practică abia în 1950, prin
crearea primei Comunităţi Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).
În proiectul său, Kalergi porneşte de la necesitatea unei reechilibrări a geopoliticii globale,
confederaţia pan – europeană urmând a fi o contrapondere a puterii crescânde a Uniunii
Sovietice, dar şi a Statelor Unite şi Marii Britanii.
Proiectul geopolitic al lui Coudenhove-Kalergi este alternativa unui alt proiect geopolitic
deamploare, cel al “Mitteleuropei” (Europei Mediane), lansat în 1914 de germanul
FriedrichNaumann .În proiectul său Coudenhove - Kalergi porneşte de la necesitatea unei
reechilibrări ageopoliticii globale, confederaţia pan - europeană urmînd să fie o contrapondere
pute riicrescînde a Uniunii Sovietice pe de o parte şi a Statelor Unite ale Americii şi Marii
Britanii pe de altă parte.
Cu toatea acestea, Coudenhove - Kalergi rămîne un prizonier al ideilor "mitteleuropene" ale
lui Naumann şi Kjellen ,din moment ce modelul său paneuropean exclude din proiect atît spaţiul
sovietic, cît şi arhipelagul britanic. De altfel, britanicii nici n -au manifestat un interes prea mare
pentru acest proiect, în timp ce în ţările Europei Centrale,mai ales în Germania, Austria şi
Cehoslovacia ,la apelul său s -a răspuns prin crearea imediată a unor secţii naţionale ale Uniunii
Pan - Europene.
Din punctul său de vedere, pilonul viitoarei unităţi europene trebuia să fie unul franco –
german, iar fundamentul acestui proiect trebuia să fie unul economic.
În viziunea sa, o primă etapă în edificarea unei confederaţii europene consta în reunirea într-o
conferinţă pan – europeană, care ar favoriza cooperarea interguvernamentală, mai ales în
domeniile vamal, cultural şi juridic, ulterior urmând a fi semnat un acord de creare a unui spaţiu
vamal comun. El mai propunea ca această confederaţie pan – europeană să dispună de un
Parlament bicameral – o Cameră a Deputaţilor şi o Cameră a Statelor.
În plan economic, trebuia să se refacă cu forţe unite regiunile distruse de război, să se renunţe
la unele atribute ale suveranităţii naţionale în domeniul politicii economice, realizându-se o
uniune vamală continentală. Unificarea economică a continentului trebuia să preceadă pe cea
politică şi să se înfăptuiască treptat. O altă premisă importantă a unităţii continentului era
combaterea şi eliminarea naţionalismului, promovându-se ideea unităţii Europei în diversitatea
culturilor sale naţionale, care sunt întreţesute în cadrele culturii europene unice.
Prin uniunea vamală pan – europeană, se aboleau barierele vamale existente, creându-se
uniuni monetare şi vamale regionale.
Premisa îndeplinirii acestui program era extinderea spiritului solidarităţii europene printr-o
mişcare de masă, care să angreneze reprezentanţi ai tuturor forţelor politice democratice, de la
6
socialişti la catolici şi liberali, toate clasele şi păturile sociale, pentru combaterea
naţionalismului, a protecţionismului economic, a bolşevismului.
Pentru punerea în aplicare a acestui program, care, în pofida realismului său, a impreciziei în
definirea unor detalii conceptuale sau organizatorice, datorate şi tendinţei de a atrage forţe
politice cât mai largi, era în sensul evoluţiei istorice, Kalergi a lansat un Manifest European , în
care a cerut tuturor forţelor democratice din Europa să militeze pentru unificarea economică,
politică şi militară a continentului, prin uniunea vamală şi înlăturarea anarhiei economice,
garanţii reciproce de securitate, reorganizarea Ligii Naţiunilor în colaborare cu Marea Britanie,
Rusia Sovietică, Statele Unite şi ţările din Extremul Orient.
Deşi mişcarea pan – europeană a lui Coudenhove – Kalergi a avut iniţiativa în promovarea
ideii unificării europene, nu au lipsit nici alte organizaţii non – guvernamentale care şi-au asumat
un rol în această privinţă. Astfel, în 1924 ia fiinţă Uniunea Vamală Europeană, prezidată de
Edgar Stern Rubath, Charles Gide şi profesorul Emil Hantos.
Mişcarea îşi propunea uniunea vamală treptată a ţărilor europene în jurul unui nucleu central,
care era reprezentat de Franţa, Germania, Luxemburg, Belgia, prin înţelegeri regionale, cu
atragerea Uniunii Sovietice, a Marii Britanii, şi a Statelor Unite, ca o etapă în liberalizarea
comerţului mondial sub egida Ligii Naţiunilor.
Uniunea a editat trei reviste şi a creat comitete naţionale în diverse ţări europene. Se bucura
de sprijinul unor cercuri din cadrul Ministerului de externe francez, care suspectau mişcarea pan
– europeană a lui Coudenhove – Kalergi de simpatii filogermane, considerând totodată Statele
Unite ale Europei ca fiind doar o simplă himeră, iar tendinţa de excludere a Uniunii Sovietice şi a
Statelor Unite drept o greşeală.
O altă organizaţie a fost Asociaţia pentru Cooperare Europeană, înfiinţată în 1924 de Wilhelm
Heile şi care avea în fruntea comitetului naţional francez pe matematicianul Emil Borel. Această
organizaţie încerca să coaguleze unitatea elitei economice, politice şi intelectuale din ţările
europene, în jurul unui program de extindere a cooperării economice, de atragere a Marii Britanii
în Europa Unită, de dezvoltare a colaborării cu Uniunea Sovietică, Turcia, Statele Unite.
,, Omul viitorului va fi de rasă mixtă. Actualele rase și clase vor dispărea treptat din cauza
dispariției spațiului, timpului și prejudecatilor. ‘’
7
Societatea Natiunilor, Kalergi si sotia sa Ida, la al doilea congres
Geneva,1929 Pan-Europa
După eşecul iniţiativei lui Briand, Coudenhove nu a renunţat, a continuat lupta – dar de data
aceasta nu de pe poziţii ofensive, ci dimpotrivă, lucrând împotriva curentelor comunist şi fascist,
în creştere.
La cel de-al treilea Congres Pan-Europa, din Basle, ţinut în 1932, Coudenhove a avertizat că
„Stalin pregăteşte războiul civil – Hitler războiul naţiunilor”. Hitler considera ideea lui
Coudehove a unei Europe unite un adversar periculos. Şi, într-o ironie a sorţii, Coudenhove a
ţinut ultimul său discurs din Germania pe 30 ianuarie 1933, în Berlin, în vreme ce Hitler era
numit Cancelar al Germaniei.
În acelaşi an, literatura paneuropeană a fost interzisă în Germania, iar Uniunea Paneuropeană
din Germania a fost dizolvată. Industria germană a încetat să sprijine financiar mişcarea,
alăturându-se lui Hitler. Coudenhove a pierdut şi sprijinul intelectualilor de stânga, care şi-au
direcţionat atenţia şi speranţele către Uniunea Sovietică.
Dar Uniunea Paneuropeană şi-a înteţit critica la adresa comunismului. În 1938, Coudenhove a
fugit din calea naziştilor, mai întâi în Elveţia, în 1940, apoi în SUA. În exil, l-a întâlnit pe Otto
von Habsburg, care a trăit în Washington între 1940 şi 1944. Aici, a dezvoltat ideea unei
„Adunări Constitutive Europene” pentru perioada postbelică.
Deşi nu s-a reuşit o organizare a Europei Occidentale într-o formă federală, în 1947,
Coudenhove a organizat primul congres al Uniunii Parlamentare Europene, în Gstaad, Elveţia.
Aici s-a stabilit că Consiliul Europei, înfiinţat în 1949, nu avea să fie numai un Consiliul al
8
Miniştrilor, dar avea să conţină şi un corp consultativ, al adunării parlamentare. Astfel începe
istoria parlamentarismului european.
În 1950, oraşul Aachen i-a oferit Contelui Coudenhove-Kalergi primul premiu internaţional
Charlemagne (Karlspreis). La puţin timp după, Uniunea Parlamentară Europeană a fuzionat cu
Mişcarea Europeană înfiinţată de fiul vitreg al lui Winston Churchill, Duncan Sandys.
Mişcarea Europeană l-a ales pe Conte preşedinte de onoare, acesta fiind singurul cetăţean
privat alături de politicieni de mare clasă precum Konrad Adenauer, Winston Churchill, Alcide
de Gasperi, Robert Schuman şi Henry Spaak.
Contele Coudenhove-Kalergi a fost cel care a lansat, în 1923, ideea unei uniuni economice
franco-germane, bazată pe cărbune şi pe mineru de fier. Această idee a stat la baza înfiinţării
CECO (Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului), un sfert de secol mai târziu, soluţie
pentru a scăpa Europa de un nou conflict franco-german, dar care a iniţiat procesul de integrare
europeană.
9
Acelaşi Coudenhove-Kalergi a fost cel care a propus Oda Bucuriei, din Simfonia a IX-a a lui
Beethoven, imn al Europei unite şi tot el a fost sursa de inspiraţie a lui Churchill în apelul său la
unitate europeană, cuvântat la Zurich, în septembrie 1946.
De asemenea, Coudenhove – Kalergi a fost primul laureat al Premiului Carol cel Mare, pentru
contribuţia sa notabilă la promovarea ideii europene. În aceeaşi perioadă, Kalergi s-a apropiat de
generalul De Gaulle, care pleda pentru o Europă a Naţiunilor, contrar ideii unei Europe federale
supranaţionale promovate de Jean Monnet.
10
Ideea pan-europeană l-a influențat și pe jurnalistul Yoshinori Maeda, președintele NHK. A
devenit pionierul Uniunii de radiodifuziune Asia-Pacific, cu imaginea Pan-Europa pe care a citit-
o în zilele sale de student
În 1967, Coudenhove-Kalergi a primit premiul Kajima pentru pace și a fost invitat în Japonia
de Morinosuke Kajima în calitate de președinte al Institutului de pace internațional Kajima,
Yoshinori Maeda în funcția de președinte al NHK, și Kaoru Hatoyama în calitate de președinte al
Asociației Tineretului Yuai.
Împreună cu cea de-a doua soție a sa, Alexandra, aflata într-un scaun cu rotile, Coudenhove-
Kalergi a rămas în Japonia între 26 octombrie și 8 noiembrie.
Concluzii personale
Coudenhove-Kalergi a avut un rol foarte important in creearea a ceea ce numim azi Uniunea
Europeana, fiind cel care a lansat ideea uniunii economice de carbune si minereu de fier,aceasta
idee a stat la baza infiintarii CECO ( Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului) care mai
tarziu s-a unit cu CEE ( Comunitatea Economica Europeana) formand UE.
11
Kalergi este cauza multiculturalismului in Europa in zilele noastre, crescand intr-un mediu
multicultural a fost foarte deschis catre orice cultura iar obiectul dorintelui lui era o Europa unita.
Opera sa, „Pan-Europa”, este un text interbelic îndreptat împotriva miscarilor naţionaliste ale
vremii, propunand ca obiectiv principal, integrarea europeana.
Desi nu a reusit o organizare a Europei Occidentale intr-o forma federala cum voia el,
Coudenhove a organizat primul congres al Uniunii Parlamentare Europene, în Gstaad, Elveţia.
Aici s-a stabilit că Consiliul Europei, înfiinţat în 1949, nu avea să fie numai un Consiliul al
Miniştrilor, dar avea să conţină şi un corp consultativ, al adunării parlamentare.
Asa a inceput istoria parlamentarismului european, Kalergi avand un rol foarte important,
rolul de conducere al lui Kalergi în construirea Europei multiculturale şi în restricţionarea puterii
executive a parlamentelor şi guvernelor e evident şi în zilele noastre.
Desi nu este asa cunoscut in zilele noastre, ideile sale au rămas principalele surse de inspiraţie
ale actuale Uniuni Europene.
Datorita ideilor lui multiculturale s-au creat multe conspiratii in jurul lui Kalergi,unii
acuzandu-l ca ideea lui a fost sa transforme Europa într-o masă de indivizi fără nicio coeziune
etnică, istorică şi culturală si ca din cauza lui suntem martori unei globalizari care vrea sa ne
transforme in niste orbi consumatori.
12
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_von_Coudenhove-Kalergi
https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_von_Coudenhove-Kalergi
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/richard-von-coudenhove-kalergi-parintele-
europei-unite
http://toshev.blogspot.com/2016/06/90-th-anniversary-of-first-pan-europa.html
http://www.historiasiglo20.org/europe/anteceden.html
en.wikipedia.org/wiki/Count_Coudenhove-Kalergi
https://ro.scribd.com/doc/138343356/5-Proiectul-Lui-Richard-Coudenhove-Kalergi-Din-Pan-
Europa
www.rmmla.wsu.edu/ereview/59.2/articles/vaillanueva.asp
www.europeanspirit.gr/condition/cv_kalergi.html
13