Regimurile totalitare Statul totalitar este o crea]ie a secolului al XX-lea, cu r\d\cini în autoritarismul

conservator european. ~n func]ie de suportul ideologic, acesta are dou\ variante: una de extrem\
dreapt\, care a disp\rut odat\ cu înfrângerea Germaniei în 1945, [i una de extrem\ stâng\, care [i-a
continuat existen]a pân\ în 1989. Se consider\ c\ totalitarismul a atins punctul maxim în doar dou\ state:
Germania nazist\ [i Uniunea Sovietic\. Ideologia fascismului italian, axat\ pe valorificarea mo[tenirii
romane, a fost mai pu]in cuprinz\toare dec`t cea a nazismului sau marxism-leninismului, iar represiunea
mai pu]in violent\. Regimurile comuniste din Europa Central\ [i de Est erau responsabile în fa]a unui
regim str\in: cel sovietic, [i reprezentau variante na]ionale ale totalitarismului de extrem\ stâng\. Dup\
moartea lui Stalin (1953), unele au atenuat represiunea [i s-au deschis spre Occident. Aceste schimb\ri,
percepute ca o liberalizare, nu au schimbat fundamental regimul, r\mas, pân\ la cap\t, totalitar [i
nedemocratic. Regimul totalitar are [i tr\s\turile unei dictaturi personale sau de grup. Liderul (Führer în
Germania, Duce în Italia) pretinde c\ î[i exercit\ puterea în numele na]iunii sau al poporului, dar, în fapt,
ac]ioneaz\ dup\ propria voin]\, care este lege. Regimurile totalitare instituie un control total, chiar [i
asupra vie]ii private. Indivizii, conform ideologiilor totalitare, sunt mai pu]in valoro[i decât statul c\ruia
trebuie s\ se sacrifice. Propaganda, foarte organizat\ [i agresiv\, urm\re[te îndoctrinarea popula]iei,
utilizând ura de ras\ [i elitismul pentru a convinge. În acest scop, Adolf Hitler, conduc\torul Germaniei
naziste, a folosit antisemitismul. Un regim totalitar, spre deosebire de dictatur\, se sprijin\ pe o ideologie
care confer\ claritate scopurilor pe care le urm\re[te [i are un plan de transformare a întregii societ\]i,
iar deciziile acestuia nu sunt imprevizibile dac\ se cunoa[te aceast\ ideologie. For]a ideologiei convinge
masele s\ urmeze liderul [i face din partidul unic un partid-stat care controleaz\ totul. O alt\ diferen]\
este aceea c\ regimul dictatorial nu are nevoie de un partid ca acela totalitar, care transform\ ideologia
într-o mi[care de mas\. Dictatura poate fi exercitat\ de oricine; profitând de o anume conjunctur\, o
persoan\ sau un grup de militari pune mâna pe putere; cum a fost cazul în numeroase ]\ri ale Americii
Latine, `n Grecia dup\ 1967, `n Portugalia în timpul lui Antonio Salazar (1932–1974) sau `n Spania în
timpul generalului Franco. Este [i cazul României conduse de generalul Ion Antonescu (1940–1944).
Regimul totalitar aplic\, cu stricte]e, propriile legi, cel dictatorial nu respect\ nici o lege `n afara voin]ei
celui aflat la putere.