UI 1.

METEOROLOGIE

CURSUL NR 4
METEOROLOGIE
Unitatea de studiu 4.1
NEBULOZITATEA

Cuprins
 Definirea norilor şi a nebulozităţii. Condiţii de formare a norilor;
 Microstructura norilor. Înălţimea la care se formează norii
 Clasificarea norilor. Denumirea, caracteristicile şi recunoaşterea genurilor de nori.
 Nebulozitatea. Sisteme noroase. Precipitaţiile atmosferice. Clasificarea precipitaţiilor
atmosferice. Distribuţia precipitaţiilor pe glob

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 4.1.

Studentul să fie capabil să:
• Definească norii şi nebulozitatea şi sa prezinte corect procesele ce stau la baza
formării norilor;
• Clasifice, denumească, caracterizeze şi recunoască principalele genuri de nori cu
structura (microstructura) specifică;
• Recunoască nebulozitatea şi tipurile de sisteme noroase existente, să definească şi să
clasifice tipurile de precipitaţii atmosferice precum si provenienţa acestora din
sistemele noroase.

4.1.1 Definirea norilor şi a nebulozităţii. Condiţii de formare a norilor;

4.1..1.1 Umiditatea atmosferică- Generalităţi

Umiditatea atmosferică provine din evaporarea apelor mărilor, oceanelor, apelor de la

uscat şi din procesele de respiraţie ale oamenilor, animalelor şi plantelor.
În medie, pe un an de zile în zonele temperate şi polare se evaporă un strat de apă între
700 mm iar la latitudini mici un strat de apă de aproximativ 1000 mm.
În atmosferă, umiditatea este prezentă prin toate stările de agregare ale apei (Fig 6.1)
95 %

Vapori de
apă

Picături de
Cristale de apă
gheaţă

5%
Figura 4.1 Principalele procese fizice aferente umidităţii ce se petrec în atmosferă

1
 UI 1. METEOROLOGIE

Umiditatea atmosferică este reprezentată în principal de două procese : evaporarea

şi condensarea.
1. Evaporarea se produce în următoarele situaţii :
- existenţa maselor de apă;
- existenţa afluxului de căldură – determină energia necesară evaporării pentru că în
acest proces căldura se consumă iar suprafaţa evaporată se răceşte. Căldura folosită la
evaporare intră în stare latentă în vaporii de apă, fiind eliberată în timpul proceselor de
condensare;
- existenţa mişcărilor turbulente – vânt.
Într-un an, la suprafaţa uscatului se evaporă un strat de 41 cm de apă, iar la suprafaţa
oceanului 101 cm de apă (în emisfera nordică); în emisfera sudică se evaporă un strat de
aproape 200 cm de apă.
2. Condensarea este procesul de transformare a vaporilor de apă în picături. Se poate realiza
la 3 nivele:
- la nivelul solului  roua şi bruma;
- la mică înălţime deasupra Pământului  ceaţa şi pâcla;
- la înălţime  norii.
Condiţiile în care se poate produce condensarea sunt :
- saturaţia aerului;
- existenţa nucleelor de condensare
Nucleele de condensare pot fi cristale de sare masivă, pulberi minerale sau organice,
picături de apă existente.
Principalul produs al condensării îl reprezintă norii.
Norii
Sunt un amestec coloidal de picături de apă, amestec de picături şi cristale de gheaţă sau
cristale de gheaţă în stare de suspensie.
Nebulozitatea
Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire al cerului cu nori. Nebulozitatea poate fi
exprimată în optimi din bolta cerească sau în zecimi (foarte rar) din ea.
Precipitaţiile iau naştere atunci când picăturile ce formează norii ating diametrul de
0,1mm, capabile astfel să scape de sub influenţa curenţilor ascendenţi. Creşterea dimensiunii
particulelor se face fie prin transformarea picăturilor existente în nuclee de condensare, fie pe
baza sarcinilor electrice ale picăturilor de apă.

4.1.1.2 Condiţii de formare a norilor.

Norii se formează când vaporii invizibili de apă din aer se condensează în picături de
apă vizibile sau în cristale de gheaţă. Acest fenomen se produce în trei modalităţi distincte.

1) Aerul este răcit sub punctul de saturaţie. Aceasta se întâmplã când aerul intrã în contact cu
o suprafaţã rece sau cu o suprafaţã care se răceşte prin iradiere, sau în cazul în care aerul este
răcit de expansiunea adiabatică, care este datorată creşterii în altitudine. Aceasta se poate
întâmpla:

2
 UI 1. METEOROLOGIE

 de-a lungul fronturilor calde şi reci, aşa numita ridicare frontală;

 când aerul se ridicã în susul versantului unui munte şi se răceşte în timp ce se înalţă în
atmosferă (ridicare orografică);
 prin convecţia cauzată de încălzirea unei suprafeţe prin expunere la soare, numită
încălzire diurnă;
 atunci când aerul cald trece pe de-asupra unei suprafeţe mai reci cum ar fi o suprafaţã
de apã rece sau o platformă de eroziune, alpină sau nu.

2) Norii se pot forma atunci când se amestecă două mase de aer care sunt ambele sub punctul
de saturaţie. De exemplu respiraţia într-o zi rece, evaporarea apei Oceanului Arctic, etc.

3) Aerul rămâne la aceeaşi temperatură dar absoarbe mai mulţi vapori de apã, până când
ajunge la saturaţie.

Formarea unui nor cuprinde două stadii:

A – ascensiunea aerului umed nesaturat până la atingerea nivelului de condensare;
B – ascensiunea aerului umed saturat după atingerea nivelului de condensare.
A. În primul stadiu, pentru formarea unui nor, sunt necesare următoarele elemente:

- condiţii care să producă aerului umed nesaturat un impuls suficient de puternic,

încât să imprime forţa necesară ascensiunii până la niveluri cât mai înalte din
atmosferă;
- condiţii de stratificare ale atmosferei, care să favorizeze mişcarea ascendentă a
aerului umed nesaturat, începând de la nivelul atins, ca urmare a impulsului
iniţial;
- aerul antrenat in mişcare ascendentă să fie suficient de umed, pentru că in timpul
ascensiunii, răcirea datorată descinderii să determine creşterea umezelii lui
relative, până se atinge starea de saturaţie.

B. Stadiul saturat, care începe de la nivelul de condensare, reprezintă procesele prin

care picăturile germen, formate iniţial prin condensare, cresc atât numeric cât si în
mărime, astfel încât ansamblul lor să dea aspectul vizibil al norilor; de asemenea,
cuprinde şi procesele prin care, în interiorul norilor, se produce creşterea particulelor
de apă sau de gheaţă până la dimensiunile de la care ele încep să cadă din nori si să
atingă suprafaţa terestră, constituind astfel precipitaţiile.

Apa dintr-un nor obişnuit poate avea o masă de câteva milioane de tone. În orice caz,
volumul unui nor este corespunzător de mare, iar densitatea vaporilor este de fapt destul de
scăzută încât curenţii de aer de desubtul şi din interiorul norului să fie capabili să susţină
picăturile suspendate în aer. De asemenea, condiţiile din interiorul unui nor nu sunt statice:
picăturile de apă se formează şi se evaporă în mod constant. O picatură de apă obişnuită are o
rază de 1 x 0.00001 m şi o viteză terminală de circa 1-2 cm/s. Aceasta oferă picăturilor de apă
destul timp să se reevapore când cad în aerul mai cald de sub nor.
Majoritatea picăturilor se formează când vaporii de apă se condensează în jurul unui
nucleu de condensare, o particulă minusculă de fum, praf, cenuşă sau sare. În condiţii de
suprasaturare, picăturile de apă se pot comporta ca nuclee de condensare.

3
 UI 1. METEOROLOGIE

Picăturile de apă care sunt destul de mari pentru a cădea pe pământ sunt produse în două
feluri. Cel mai important se presupune a fi Procesul Bergeron, descoperit de către Tor
Bergeron, care afirmă că picăturile de apă suprarăcite, împreună cu cristalele de gheaţă dintr-
un nor, interacţionează şi duc la creşterea rapidă a cristalelor de gheaţă, care precipită din nor
şi se topesc în timp ce cad. Acest proces are loc de obicei în nori ai căror vârfuri au
temperaturi de mai puţin de -15 °C.
Al doilea proces important este acela de coliziune şi captare, care are loc în nori cu
vârfuri mai calde, în care coliziunea picăturilor de apã care se ridicã şi coboarã, produce
picãturi din ce în ce mai mari, care sunt în final destul de grele pentru a cădea pe pământ sub
formă de ploaie. În timp ce o picătură cade printre alte picături mai mici care o înconjoară, ea
produce o “trezire” care atrage câteva dintre picăturile cele mici în coliziuni, ajutând astfel la
rãspândirea procesului. Aceastã metodă de producere a picăturilor de ploaie reprezintă
mecanismul primar în norii stratiformi joşi şi în norii mici de tip Cumulus.

Temă pentru studiu 4.1.1: Determinaţi pe baza formulei aproximative a gradientului

termic vertical(- 0,65 0 C /100m) care va fi temperatura aerului in varful unui nor situat la
1500m, 5000m si 8000m, dacă la nivelul solului temperatura este de 150 C ? Comparaţi cu
procesele fizice aferente umidităţii ce se petrec în atmosferă. Se neglijează inversiunile
termice.

4.1.2 Microstructura norilor. Înălţimea la care se formează norii

La un nor dezvoltarea verticală şi structura microfizică depind de trei nivele

caracteristice (Fig 4.2)
1. Nivelul de condensare corespunde în general nivelului bazei norului, unde
temperatura aerului este egală cu temperatura punctului de rouă (τ). Poziţia
nivelului de condensare se poate aproxima cu ajutorul formulei:
hC = 122 (t0 – τ0)
2. Nivelul izotermic de 0° C este situat deasupra nivelului de condensare în
situaţiile în care temperatura punctului de rouă este pozitivă şi sub nivelul de
condensare când temperatura punctului de rouă este negativă.
Sub acest nivel norii sunt alcătuiţi din picături de apă şi, în mod accidental,
cristale de zăpadă în curs de topire ( doar 1/1milion de picături îngheaţă). Peste
acest nivel predomină picături de apă suprarăcite ( până la temperaturi de -10° C)
iar peste această valoare din cristale de gheaţă până la - 40° C, nivel la care norii
sunt alcătuiţi numai din cristale de gheaţă.
3. Nivelul de convecţie reprezintă nivelul până la care ajung curenţii ascendenţi

4
 UI 1. METEOROLOGIE

de aer. Acesta corespunde părţii superioare a norilor.

3.nivel de convecţie

NOR
2. nivel de izotermie (0˚C)

1. nivel de condensare

Fig 4.2 Cele trei nivele caracteristice în dezvoltarea pe verticală a unui nor

Temă pentru studiu 4.1.2 Observati cu ochiul liber un nor cu dezvoltare pe verticală.
Asociaţi cele 3 nivele caracteristice cu microstructura aferentă. Ce observaţi ?

4.1.3 Clasificarea norilor. Denumirea, caracteristicile şi recunoaşterea genurilor de

nori.

Criteriile care stau la baza diferitelor clasificări ale sistemelor noroase sunt structura lor
microfizică, forma, geneza şi înălţimea,
a) În funcţie de stuctura microfizică, norii se grupează in trei categorii:

 nori de apă, alcătuiţi din picături de apă, uneori amestecate cu picături suprarăcite;
 nori de gheaţă, alcătuiţi din cristale sau particule de gheaţă;
 nori mixti, alcătuiţi dintr-un amestec de picături de apă suprarăcită si particule de
gheaţă .
În categoria norilor de apă intră: Stratus, Stratocumulus dar si Altocumulus (în special
vara).
Ca nori de gheaţă se disting: Cirrus, Cirrostratus, Cirrocumulus (împreună cu picături
de apă), partea superioară a norilor Altostratus, Nimbostratus, Cumulonimbus. Iarna, norii
Altostatus sunt constituiţi în întregime din cristale de gheaţă.
Din categoria norilor mixti fac parte: Altostratus, Nimbostratus, Cumulonimbus si
Cumulus, in faza de trecere la Cumulonimbus.
b) După formă :
 nori filamentari ;
 nori stratiformi ;
 nori cumuliformi (sub forma de grămezi).
c) După geneză :
 nori de convecţie termică (majoritatea norilor) ;
 nori frontali (însoţesc fronturile atmosferice) ;
5
 UI 1. METEOROLOGIE

 nori de radiaţie (iau naştere noaptea, dispar repede).

d) După altitudinea la care se formează –cel mai utilizat criteriu de clasificare

 nori inferiori (50÷2500 m) ;
 nori mijlocii (2500÷6000 m) ;
 nori superiori (6000÷8000 m) ;
 nori cu dezvoltare verticală (50, 100÷8000 m).

Grupa norilor superiori

Se formează de la 6000 la 8000 de metri altitudine. Sunt de culoare albă din cauza
cristalelor de gheaţă. Nu dau precipitaţii.
Genuri
Cirrus (Ci) – nori cu formă de fibre (filamente). Prevestesc apariţia frontului atmosferic
cald şi apar cam cu 1000 km înaintea frontului. Nu reduc strălucirea Soarelui sau a Lunii. Mai
pot avea aspect de fulgi (Cirrus floccus) sau răsfiraţi ca ramurile unui copac (Cirrus radiatus).
(Fig 4.3-4.5)
Vremea se “strică” la apariţia lor. Semnele convenţionale sunt :

6
 UI 1. METEOROLOGIE

Fig 4.3-4.4 Nori apartinand genului cirrus cu aspect filamentos, de ramuri sau fulgi

Pentru detaliere, în figura 4.5 sunt prezentate specii de nori apartinand genului cirrus

7
 UI 1. METEOROLOGIE

Fig 4.5 Specii de nori apartinand genului Cirrus Adaptare după Atlasul international de nori

8
 UI 1. METEOROLOGIE

Cirrostratus (Cs) – nori sub formă stratificată, sub formă de pături, de benzi ( au forma
unei pânze uniforme si de culoarea albă(Fig 4.6). Nu dau precipitaţii. Prevestesc apariţia
frontului atmosferic cald. Suprapuşi peste Soare sau Lună dau fenomenul numit halou (un
curcubeu circular).

Fig 4.6 Nori apartinand genului cirrostratus cu efectul de halou

(Haloul - este un fenomen optic ce se prezintă sub formă de cercuri concentrice ce apar în jurul
Soarelui sau al Lunii la trecere prin dreptul lor a norilor Cirrostratus, alcătuiţi din cristale de gheaţă
care determină refracţia şi reflexia parţială a razelor. Distribuţia culorilor este inversă faţă de curcubeu: roşul
este la interior şi violetul la exterior).
Pentru detaliere, în figura 4.7, sunt prezentate specii de nori apartinand genului
cirrostratus

Fig 4.5 Specii de nori apartinand genului Cirrostratus Adaptare după Atlasul international de nori

9
 UI 1. METEOROLOGIE

Cirrocumulus (Cc) – nori sub formă de grămadă, cu aspect de grămezi mici de culoare
albă în şiruri sau vălurele ca nisipul de pe plajă (Fig 4.8). Apar odată cu norii Cirrus dar
dispar rapid. Nu dau precipitaţii.

Fig 4.8 Nori apartinand genului Cirrocumulus/Adaptare după Atlasul international de nori
Pentru detaliere, în figura 4.9, sunt prezentate specii de nori apartinand genului
Cirrocumulus

10
 UI 1. METEOROLOGIE

Fig 4.9 Specii de nori apartinand genului Cirrocumulus /Adaptare după Atlasul international de nori
Grupa norilor mijlocii
Se formează de la 2500 la 6000 de metri altitudine. Au o culoare cenuşie deschisă. Sunt
formaţi din amestec de picături de apă şi cristale de gheaţă.

Altostratus (As) (Fig 4.10): semnul convenţional este

- sunt sub formă de pături sau de pânze suprapuse de culoare gri ;
- suprapuşi peste Soare sau Lună, aştrii se văd ca o pată luminoasă ;
- dau precipitaţii cu caracter general (ploi obişnuite) ;
- sunt nori frontali (în cadrul fronturilor atmosferice).

Fig 4.10 Nori apartinand genului Altostratus/Adaptare după Atlasul international de nori
Pentru detaliere, în figura 4.11, sunt prezentate specii de nori apartinand genului
Altostratus

11
 UI 1. METEOROLOGIE

Fig 4.11 Specii de nori apartinand genului Altostratus/Adaptare după Atlasul international de nori

12
 UI 1. METEOROLOGIE

Altocumulus (Ac) (Fig 4.12): semne convenţionale

- sunt nori de culoare gri sub formă de grămezi;
- se înroşesc la apusul şi la răsăritul Soarelui;
- nu dau precipitaţii şi sunt formaţi din picături de apă (de aceea au ca fenomene optice
caracteristice coroana şi irizaţiile)
- prevestesc vremea bună sau în curs de îmbunătăţire;

b
Fig 4.12 a ,b Nori apartinand genului Altocumulus; b - caracteristici zonei litorale sunt norii
“altocumulus migdalatus” de un cenuşiu închis, ce dau precipitaţii cu stropi mari.
Pentru detaliere, în figura 4.13, sunt prezentate specii de nori apartinand genului
Altocumulus

13
 UI 1. METEOROLOGIE

Figura 4.13. Specii de nori apartinand genului Altocumulus/Adaptare după Atlasul international de
nori

14
 UI 1. METEOROLOGIE

Grupa norilor inferiori

Se formează de la 50 la 2000 de metri altitudine.

Nimbostratus (Ns) : semnul convenţional este ( Fig. 4.14)
- sunt nori de ploaie, de culoare închisă, formaţi numai din picături de apă şi nu permit
trecerea razelor solare;
- au formă de voaluri suprapuse având baza destrămată deoarece dau precipitaţii
întotdeauna liniştite şi de lungă durată;
- sunt nori frontali.

Fig 4.14 Nori apartinand genului Nimbostratus/Adaptare după Atlasul international de nori
Pentru detaliere, în figura 4.15, sunt prezentate specii de nori apartinand genului
Nimbostratus

Figura 6.15 .Specii de nori apartinand genului Nimbostratus/Adaptare după Atlasul international de
nori

15
 UI 1. METEOROLOGIE

Stratocumulus (Sc) : semne convenţionale , (Fig 4.16)

- sunt nori sub formă de grămezi stratificate;
- nu dau precipitaţii (foarte rar), sunt nori de vreme bună;
- apar mai ales seara şi dimineaţa.

Fig 6.16 Nori apartinand genului Stratocumulus/Adaptare după Atlasul international de nori
Pentru detaliere, în figura 4.17, sunt prezentate specii de nori apartinand genului
Stratocumulus

16
 UI 1. METEOROLOGIE

Fig 4.17 Specii de nori apartinand genului Stratocumulus/Adaptare după Atlasul international de
nori

17
 UI 1. METEOROLOGIE

Stratus (St) : semne convenţionale , (Fig 4.18)

- sunt norii cu cel mai jos plafon (100-400 m),;
- au o culoare cenuşie deschisă, seamănă cu ceaţa şi se mai numesc ceaţă înaltă;
- dau precipitaţii sub formă de burniţă şi fulgi de zăpadă foarte mici sau ace de gheaţă.
-

Fig 4.18 Nori apartinand genului Stratus/Adaptare după Atlasul international de nori
Pentru detaliere, în figura 4.19, sunt prezentate specii de nori apartinand genului
Stratus

18
 UI 1. METEOROLOGIE

Fig 4.19 Specii de nori apartinand genului Stratus/Adaptare după Atlasul international de nori

Norii cu dezvoltare verticală

Se formează de la 50 la 8000 de metri altitudine. Au baza de culoare închisă iar vârful de
culoare albă.
Cumulus (Cu) : semne convenţionale (Fig 4.20)
- sunt nori groşi , de culoare alba, cu baza orizontală şi vârfurile în formă de cupolă;
- Formează umbre puternice pe sol şi au o evoluţie diurnă. Ei nu dau de obicei precipitaţii (
nori de vreme bună), cel mult acestea apar sub forma unor picături izolate de ploaie;
- Când au o dezvoltare intensă pe verticală norii Cumulus trec în Cumulonimbus (sunt nori
convectivi, având o expansiune rapidă pe verticală);
- se formează la câteva ore după răsăritul soarelui, ating dezvoltarea maximă după-
amiaza, iar seara dispar;
- deasupra mării, dezvoltarea lor este slabă şi apar datorită brizei maritime;
- Specii mai importante:
 Cu. Humilis (CuHu) – plaţi
 Cu. Mediocris (CuMed) – mai dezvoltaţi
 Cu.Congestus (CuCong) – şi mai dezvoltaţi pe verticală.

19
 UI 1. METEOROLOGIE

Fig 4.20 Nori apartinând genului Cumulus/Adaptare după Atlasul international de nori
Pentru detaliere, în figura 4.21, sunt prezentate specii de nori apartinand genului
Cumulus

20
 UI 1. METEOROLOGIE

Fig 4.21 Specii de nori apartinand genului Cumulus/Adaptare după Atlasul international de nori

21
 UI 1. METEOROLOGIE

Cumulonimbus (Cb) : semne convenţionale (Fig 4.22)

- sunt nori de furtună, cu extindere mare pe verticală : au baza cam la 50÷100 m şi vârful la
8000 de metri (pot atinge si inaltimi de 12-15 km);
- baza lor este întunecată (neagră), mijlocul cenuşiu iar sus sunt albi;
- generează averse de ploaie ce vara sunt însoţite de descărcări electrice;
- sunt însoţiţi şi de vânt puternic şi în rafale.
- provin de regulă din CuCong., dar se pot dezvolta şi din As. şi Ns.
- specii: calvus, capilatus, incus

Fig 4.22 Nori apartinând genului Cumulonimbus/Adaptare după Atlasul international de nori
Pentru detaliere, în figura 4.23, sunt prezentate specii de nori apartinand genului
Cumulonimbus

22
 UI 1. METEOROLOGIE

Fig 4.21 Specii de nori apartinand genului Cumulonimbus/Adaptare după Atlasul international de
nori

23
 UI 1. METEOROLOGIE

Nori speciali (Fig 4.22)

24
 UI 1. METEOROLOGIE

Fig 4.22 Tipuri de nori speciali /Adaptare după Atlasul international de nori
Determinarea instumentală a înălţimii bazei norilor se caracterizează printr-o
mare precizie, iar aparatele folosite sunt reprezentate de balonul-pilot şi de ceilometru.

Temă pentru studiu 4.1.3: Cu ajutorul atlasului international de nori, vizualizati

principalele specii de nori aferente sistemelor noroase intalnite pe parcursul voiajelor şi
incadraţi-i sistematic .

4.1.4 Nebulozitatea. Sisteme noroase. Precipitaţiile atmosferice. Clasificarea

precipitaţiilor atmosferice. Distribuţia precipitaţiilor pe glob

Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire al cerului cu nori. Nebulozitatea poate fi

exprimată în optimi din bolta cerească sau în zecimi din ea (foarte rar) (Fig 4.23)

Figura 4.23 Reprezentarea grafică a nebulozitatii pentru a statie meteorologică

25
 UI 1. METEOROLOGIE

5/8 – reprezintă nebulozitatea medie pe glob;

1/8 – cea mai mică nebulozitate, înregistrată în Egipt;
7/8 – cea mai ridicată nebulozitate anuală, în M. Albă (Oc. Îngheţat);
9 – semnifică cer invizibil : noapte, ceaţă etc.

În registrul de observaţii meteorologice, nebulozitatea se înscrie sub formă de fracţie –

la numitor notându-se valoarea nebulozităţii parţiale, iar la numărător pe cea a nebulozităţii
totale.
Noaptea, nebulozitatea se determină în raport cu aprecierea bolţii cereşti în care nu se
văd stelele, sau în cazul existenţei norilor Cirrus, acestea se văd foarte slab.
Unele dificultăţi în determinarea nebulozităţii apar în nopţile întunecoase, fără lună,
când există nori Cirrus sau Altostatus subţiri, prin care stelele dau o luminozitate slabă. În
acest caz, se va ţine seama de aspectul cerului şi forma norilor existenţi înaintea apariţiei
întunericului.

Sisteme noroase
Complexitate proceselor din atmosferă face ca norii şi asocierile dintre aceştia să fie
supuse unor variaţii permanente.
Formele asemănătoare de nori pot fi deosebite după următoarele criterii:
- în cazul transformării lente a norilor Altostratus opacus in nori Nimbostratus,
aceştia din urmă au un plafon mai coborât şi o culoare mult mai deschisă; in
cazul existenţei norilor Nimbostatus nu se poate determina poziţia Soarelui sau a
Lunii;
- în cazul transformării treptate a norilor Cirrostratus în nori Altostatus filoformi,
dispare treptat haloul şi umbrele obiectelor de pe sol;
- norii Stratus si Stratocumulus se deosebesc de norii Nimbostratus prin aceea că,
cei din urmă dau precipitaţii slabe sub formă de ploaie, ninsoare sau burniţă;
- norii Stratocumulus se deosebesc de norii Altocumulus prin înălţimea şi
dimensiunea elementelor ce compun norul ca : lespezi, benzi, valuri de nori (la
genul Stratocumulus aceste dimensiuni sunt mai mari);
- norii Cirrocumulus se deosebesc de norii Altocumulus prin lipsa nuanţelor
cenuşii pe elementele ce compun norii Cirrocumulus.
În rubrica “fenomene meteorologice” din registrul de observaţii, când nu există
fenomene ce trebuie înscrise, se fac referiri la nebulozitate: Cr.- creştere; Sc – scade; Ds-
destrămare; Comp- compactizare; Dz- dezvoltare.
În vederea identificării genului, speciei şi varietăţii de nori, dar şi a caracteristicilor
suplimentare a norilor- origine si a celor anexă se face apel şi la o serie de indici ajutători cum
sunt :culoarea şi luminanţa norilor; înălţimea şi stuctura acestora; norii-origine care implică
observarea permanentă a solului; meteorii cu care un nor este asociat.

26
 UI 1. METEOROLOGIE

Precipitaţiile atmosferice
Precipitaţiile iau naştere atunci când picăturile ce formează norii ating diametrul de
0,1mm, capabile astfel să scape de sub influenţa curenţilor ascendenţi. Creşterea picăturilor
se realizează prin coalescenţă (coagulare) sau condensare ( inclusiv sublimare).
Coalescenţa este creşterea prin unire a picăturilor de apă care se ciocnesc
din cauza mişcărilor turbulente, vitezelor de cădere diferite şi forţelor de atracţie dintre
particulele cu sarcini electrice diferite.
Condensarea are loc în condiţii de suprasaturaţie a aerului din jurul particulelor.
Norul este un sistem coloidal stabil atunci când este alcătuit din particule
de acelaşi tip şi cu dimensiuni asemănătoare ca ordin de mărime. În acest caz creşterea este
foarte dificilă sau chiar imposibilă.Astfel, norii superiori de tip Cirrus, Cirrostratus şi
Cirrocumulus au o stabilitate atât de mare încât nu generează niciodată precipitaţii. La fel
de stabili sunt şi norii mijlocii de tip Altocumulus, formaţi de regulă din picături fine
de apă, omogene sub raportul dimensiunilor. Dintre norii inferiori, Stratocumulus şi Stratus
au o stabilitate apreciabilă, ei dând precipitaţii slabe numai în situaţiile de turbulenţă ce
favorizează coalescenţa particulelor constitutive.
Când norii sunt formaţi din picături şi / sau cristale de gheaţă de
dimensiuni diferite, ei reprezintă sisteme coloidale instabile. Aceeaşi tensiune a
vaporilor poate asigura subsaturaţie pentru particulele mai mici ( care au o curbură
mai mare) şi suprasaturaţie pentru particulele mai mari ( care au o curbură mai mică).
Cele mici se evaporă asigurând creşterea celor mari. Creşterea lentă a picăturilor
generează burniţe şi ploi slabe ( cazul norilor Stratus şi Stratocumulus în condiţii de
turbulenţă). Cea mai mare instabilitate se înregistrează în norii cu mare dezvoltare pe
verticală unde coexistă simultan toate cele trei stări ale apei.
Definitie:
Totalitatea particulelor de apă în stare lichidă sau solidă care cad din nori izolaţi
sau din sisteme noroase şi ating suprafaţa terestră se numesc precipitaţii.
Clasificarea precipitaţiilor şi tipurile de nori din care provin
1. În funcţie de mărimea picăturilor şi viteza (intensitatea) de cădere :
 precipitaţii cu caracter general (ploi şi ninsori obişnuite, cu căderi uniforme şi
continue); Cad pe suprafeţe mari, din nori Nimbostratus şi Altostratus, sunt specifice
frontului cald.
 averse (de ploaie, zăpadă, lapoviţă) – cu picături mari şi cu variaţii de intensitate şi de
viteză; cad din norii frontului rece, Cumulonimbus. Au durate mici, intensitate
mare, extinderi teritoriale reduse. Debutul si finalul lor este brusc. Sunt însoţite de
fenomene orajoase şi vijelii.
 burniţe – numai precipitaţii lichide cu picături foarte mici. Cad din norii Stratus şi
Stratocumulus dezvoltaţi în interiorul maselor de aer stabil.

2. După compoziţie :
 lichide – ploaia ( ), aversa de ploaie ( ) , burniţa ( ); etc

 solide – ninsoarea ( ), aversa de zăpadă ( ), acele de gheaţă ( ),

grindina ( )

27
 UI 1. METEOROLOGIE

 Mixte: lapoviţa( ), ploaia cu grindină, etc

Grindina se formează în condiţii de calm absolut. Ia naştere în cumulonimbus.

Ploaia – căderile de precipitaţii lichide pînă la suprafaţa solului sau a mării. Diametrul se
eşalonază intre 0,25mm-7mm. Dacă D > 7mm, rezistenţa aerului le fragmentează în picături
cu dimensiuni mai mici.Viteza picăturilor creste proporţional cu diametrul:
D=1mm/v=4,40m/s
D=5mm/v=8 m/s
în condiţiile unei atmosfere calme
Ploile abundente şi de durată sunt generate de norii-Nimbostratus, Altostratus, Cumulonimbus
, Stratocumulus opacus,Altocumulus floccus, Altocumulus castellanus şi Cumulus congestus
Burniţa – căderile de precipitaţii lichide alcătuite din picături de apă cu dimensiuni cuprinse
intre 0,25-1 mm, determinand o viteză de cădere redusă (0,3-1 m/s).Este caracteristică
maselor de aer cald de origine oceanică, iar dintre norii ce favorizează căderea ei - Stratus,
Nimbostratus şi Stratocumulus opacus
Zăpada – precipitaţie solidă ce se formează în condiţiile unei sublimări lente a vaporilor de
apă din atmosferă la altitudinile unde temperatura atinge valori mai mici de 00C. Este alcătuită
din mici cristale de gheaţă (cristalizate in sistem hexagonal) , ce se asociază şi formează
intotdeauna unghiuri de 600sau 1200, dand naştere astfel fulgilor de zăpăda( cu dimensiuni de
la cativa mm- cativa cm).Căderea lor normala este denumită ninsoare, iar sub acţiunea
vantului puternic poartă denumirea de viscol. În condiţii normale, fulgii cad cu o viteză de
aproximativ 1m/s. Norii care produc zăpada: Nimbostratus, Altostratus, Stratocumulus opacus
şi Cumulonimbus.
Lapoviţa- Căderile de precipitaţii în care fulgii de zăpadă sunt amestecaţi cu picăturile de
ploaie.Este specifică condiţiilor in care temperatura stratului de aer dintre nori şi suprafaţa
solului sau a mării este mai ridicată cu cateva grade peste punctul de ingheţ. Norii cu
specificitate pentru lapoviţă: Nimbostratus, Altostratus, Stratocumulus stratiformis opacus şi
Cumulonimbus
Grindina- Se formează prin îngheţarea picăturilor suprarăcite din partea mediană a norilor
Cumulonimbus pe granulele de măzăriche moale , incomplet îngheţate. Cade adesea în
semestrul cald al anului fiind însoţită de averse puternice de ploaie, oraje şi vijelii, la
temperaturi pozitive ale suprafeţei terestre. Are dimensiuni mari ( 5-50 mm şi chiar peste)
cu nucleu mat şi înveliş de gheaţă transparentă alternând cu gheaţă mată.
Măzărichea moale este reprezentată de grăunţe albe şi opace de gheaţă, cu forme
sferice şi conice, diametre cuprinse între 2 şi 5 mm. Sunt uşor deformabile prin
strângerea între degete . Cade din nori Cumulonimbus, la temperaturi în jur de 0°C.
Măzărichea tare este alcătuită din particule transparente sau translucide de gheaţă.
Poate fi măzărichea moale îmbrăcată în strat de gheaţă transparentă. Este umedă, cade din
norii Cb, toamna şi primăvara la temperaturi pozitive şi este însoţită de ploaie.

3. După geneză :

28
 UI 1. METEOROLOGIE

 ploi convective – sub formă de averse – generate de mişcările ascendente ale aerului
cald şi umed care urcă pînă la nivelul de condensare sau pînă la nivelul izotermei de
00C.. Se formează la Ecuator în fiecare zi (14.00-16.00) şi la latitudini medii numai
vara;
 ploi frontale – cele care însoţesc fronturile atmosferice. Sunt caracteristice
depresiunilor extratropicale;
 ploi musonice – caracteristice musonului de vară (SW). Cad timp de 6 luni şi în
cantităţi foarte mari;
 ploi ciclonice – cele care însoţesc ciclonii tropicali.
 ploi de relief sau orografice- cănd masele de aer cald şi umed sunt impinse de vant şi
intalnesc barierele muntoase, sunt nevoite să se ridice, racindu-se treptat pe măsură ce
ating inălţimi foarte mari- vaporii aflaţi in exces se condensează şi formează norii
orografici - ce dau naştere la precipăitaţii foarte abundente.Versantul „din vant” –este
versantul umed şi ploios, iar versantul „sub vant” este versantul secetos.
 Ploi artificiale- produse artificial, prin interventia omului

Ploaia mai poate fi clasificată și după volumul precipitațiilor, astfel:

 Ploaie foarte fină, când rata precipitațiilor este sub 0,25 mm / oră
 Ploaie fină, când rata precipitațiilor este între 0,25 și 1 mm / oră
 Ploaie moderată, când rata precipitațiilor este între 1 și 4 mm / oră
 Ploaie deasă, când rata precipitațiilor este între 4 și 16 mm / oră
 Ploaie foarte deasă, când rata precipitațiilor este între 16 și 50 mm / oră
 Ploaie torențială, când rata precipitațiilor este mai mare de 50 mm / oră

Precipitaţiile lichide sau solide care cad intr-un anumit interval de timp ( in decursul
unei zile, al unei luni sau al unui an) se măsoara cu ajutorul unor aparate denumite
pluviometre (vezi seminar).In cazul in care le sunt dotate cu dispozitive de inregistrare ,
poarta denumirea de pluviografe.
Distribuţia precipitaţiilor pe glob.
Anual, la suprafaţa globului cade o cantitate de precipitaţii de 1000 de litri/m2.
În zona Ecuatorului cad 1000÷2000 mm/an, dar în insulele Pacificului până la 600 mm/an
În zona tropicală cad sub 100 mm/an, în zona temperată cade o cantitate mai mare pe
coastele de vest ale continentelor (1200 mm/an) pe când în interiorul continentelor cad cam
250 mm/an.
În zona polară cad precipitaţii numai sub formă de zăpadă – 250 mm/an.
Polul ploilor s-a înregistrat la Cherrapundjii (India) – 12000 mm/an. La noi în ţară polul
ploilor s-a înregistrat pe Vf. Omu – 2500 mm/an.
Polul secetei a fost înregistrat la sud de Tripoli (Libia) şi în Pustiul Morţii (California).
De la 35˚ latitudine sunt cunoscute şi precipitaţiile sub formă de zăpadă, excepţie făcând
vârfurile înzăpezite ale munţilor Kenia şi Kilimanjaro.

29
 UI 1. METEOROLOGIE

Temă pentru studiu 4.1.4: Identificaţi pe o hartă sinoptică nebulozitatea existentă,

tipurile de nori şi corelaţia acestora cu natura precipitaţiilor aferente unor staţii
meteorologice

4.1.5 TESTE DE AUTOEVALUARE

1) Care sint norii etajului mijlociu ?

a ) Altocumulus si b ) Cirrocumulus, altocumulus, c ) Norii din familiile cumulus si cirrus cu
altostratus. cumulus si cumulonimbus. tipurile nebulosus si lenticularis.
2) Care sint norii etajului superior ?
a ) Cirrus, cirrocumulus si b ) Nimbus, nimbostratus, c ) Norii de formatie alto cu speciile
cirrostratus. cumulonimbus. castellanus si floccus.
3) Ce se intelege prin nebulozitate ?
a ) Prin nebulozitate b ) Gradul de intunecare al norilor c ) Gradul de intunecare a atmosferei
se intelege gradul de functie de grosimea si de pozitia functie de cantitatea de nori si/sau
acoperire al cerului cu norului fata de soare si se exprima in intensitatea fenomenului de condensare a
nori. scara de la 0 la 10. apei din atmosfera.

4.1.6 LUCRARE DE VERIFICARE

1. Explicati cu ajutorul figurii 6.2, prin ce se caracterizează cele trei nivele caracteristice în
dezvoltarea pe verticală a unui nor.
2. Care sunt caracteristicile generale aferente grupei norilor superiori? Argumentaţi.
3. Care sunt caracteristicile generale aferente grupei norilor mijlocii? Argumentaţi.
4. Care sunt caracteristicile generale aferente grupei norilor inferiori? Argumentaţi.

4.1.7 RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: a . 3. Răspuns corect: a

30
 UI 1. METEOROLOGIE

4.1.8 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ – Cărţi, hărti

1. Atodiresei D., Meteorologie şi oceanografie - Note de curs ADL, Constanţa, 2011

2.Bosneagu R., Meteorologie marină. Navigatie meterologică,Editura Ex Ponto, Constanţa , 2014.
3. Frampton, R.M., Uttridge P.A. Meteorology for seafarers, Third Edition reprinted, Brown, son &
Ferguson LTD, 2010.
4. Neguţ L., Meteorologie maritimă, Editura Sport-Turism , Bucureşti 1981.
5. Şelaru O., Elemente de meteorologie şi hidrologie maritimă, Editura Tipofin, Constanţa, 1997.
6. ***Atlasul internaţional de nori, Editia 1986

Articole şi surse de internet

1. www.wetter.com,
2. http://irina.eas.gatech.edu/EAS8802_Spring2011
3. www.weatherzone.com.au;
4. http://www.ecmwf.int/;
5. www.ecmwf.int /products /data /software /metview3
6. http://worldweather.wmo.int/

31