Vânturile oceanice ecuatoriale,

alizeele, vânturile de vest, vânturile

polare și musonii. Identificarea și
determinarea elementelor cu
ajutorul hărților de tip “chart
routing”. Ceața și vizibilitatea.
Navigația pe timp de ceață
 Vânturile oceanice ecuatoriale, alizeele,
vânturile de vest, vânturile polare și musonii.
• Enumerarea principalilor centri barici și
poziționarea acestora pe timpul sezonului
cald, respectiv rece, în cele doua emisfere;
• Clasificarea, denumirea, caracterizarea și
localizarea distribuției vânturilor în raport cu
sistemele barice;
 Enumerarea principalilor centri barici și
poziționarea acestora pe timpul sezonului cald,
respectiv rece, în cele doua emisfere;
 •Clasificarea, denumirea, caracterizarea și localizarea
distribuției vânturilor în raport cu sistemele barice;
Vântul se clasifică în funcţie de structura sa şi de durata de acţiune.
Din punct de vedere al structurii ( se aprecieaza in functie de caracteristicile
principalilor parametri: viteza si directie ), avem :
• vânt laminar
• vânt turbulent
• vânt în rafale
Din punct de vedere al duratei de acţiune, avem :
• vânturi regulate
 Alizeele
 Contraalizeele
 Vânturile de vest
 Vânturile polare
• vânturi periodice
 Musonii
 Brizele
• vânturi locale
Identificarea și determinarea elementelor
cu ajutorul hărților de tip “chart routing”.
Aplicații
 Ceața și vizibilitatea.
• Definirea ceții și a vizibilității, prezentarea
condițiilor care stau la baza formării cețurilor;
• Clasificarea, denumirea, caracterizarea și
recunoașterea principalelor tipuri de ceață;
• Scara vizibilității orizontale;
• Măsurile adoptate la bordul navei pentru
navigația în siguranță în condiții de ceață
 •Definirea ceții și a vizibilității, prezentarea
condițiilor care stau la baza formării cețurilor;

Def. Ceață = suspensia unor picături de apă,

micșorează vizibilitatea , 1 km
Def. Vizibilitate = dist.max. la care un ob.poate fi
vazut
• Condiţiile de formare a ceţii sunt :
-saturaţia aerului cu vapori de apă;
-scăderea temperaturii până la atingerea punctului
de rouă.
• Factorii care influențează vizibilitatea
 Clasificarea, denumirea, caracterizarea și
recunoașterea principalelor tipuri de ceață;

• După condiţiile formării ei se deosebesc:

A. Ceaţa din interiorul aceleiaşi mase de aer

• A1. Ceaţa de evaporare
• A.2. Ceaţa formată prin răcirea aerului
• A.2.1. Ceaţa de radiaţie
• A.2.2. Ceața de advecție
• A.2.3. Ceața advectiv-radiativă
• A.2.4. Ceața de amestec
• A.2.5. Ceața adiabatică
• A.3. Ceața formată prin sporirea concentrației nucleelor de condensare

B. Ceaţa frontală

• După criteriul dimensiunii particulelor care formează ceața și al distanței de vizibilitate se

deosebesc:
• - Ceaţa slabă (vizibilitate 500-1 000 m)
• - Ceaţa moderată (vizibilitate 200-500 m)
• - Ceaţa densă (vizibilitate 50-200 m)
• - Ceaţa foarte densă (vizibilitate sub 50 m)
Pâcla
Ceața de evaporare
Ceața de radiație
Ceața de advecție
Ceața advectiv-radiativă
Ceața de amestec
Ceața adiabatică
Scara vizibilității orizontale
90 – vizibilitate mai mică de 45,5 m;
91 – vizibilitate de 45,5 m;
92 – vizibilitate de 182 m;
93 – vizibilitate de 455 m;
94 – vizibilitate de 910 m;
95 – vizibilitate de 1 Mm;
96 – vizibilitate de 2 Mm;
97 – vizibilitate de 5 Mm;
98 – vizibilitate de 10 Mm;
99 – vizibilitate mai mare de 10 Mm.
 Navigația pe timp de ceață
Cele mai importante măsuri ce trebuiesc luate, sunt:
- emiterea semnalelor corespunzătoare de ceață,
conform Regulii 35 din COLREG;
- reducerea vitezei de deplasare în raport cu densitatea
ceții și alte condiții locale (trafic, apropierea de coasta,
zone cu pericole de navigatie, etc.); nava poate fi chiar
oprita sau ancorata daca este posibil;
- întărirea veghii si păstrarea liniștii la bord, atenție la
schimbarea poziției și direcției de deplasare a altor
nave;
- închiderea porților etanșe;
- utilizarea mijloacelor electronice de navigație și a
sondei ( când se navigă în zonă cu funduri mici, stanci
submarine sau bancuri de nisip)