Castelul Hohensalzburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Castelul Hohensalzburg (în germană Festung Hohensalzburg, literal „Fortăreața
din Salzburgul de Sus”) este un castel din orașul austriac Salzburg, aflat pe muntele
Festungsberg. Înălțat la ordinul principelui-arhiepiscop de Salzburg, el este unul
dintre cele mai mari castele medievale din Europa, având o lungime de 250 m și o
lățime de 150 m.

Cuprins Hohensalzburg, vedere din

1 Istoric Mönchsberg
1.1 Istoria timpurie
1.2 Istoria recentă
2 Interior
2.1 Taurul din Salzburg
2.2 Capela arhiepiscopului Leonhard von Keutschach
2.3 Sala de Aur
2.4 Camera de Aur
2.5 Dormitorul
3 Referințe Castelul Hohensalzburg şi oraşul
Salzburg, vedere din Gersberg Alm
4 Legături externe
5 Vezi și

Istoric

Istoria timpurie
Construcția fortăreței a început în 1077, în timpul arhiepiscopului Gebhard von
Helfenstein. Construcția inițială era un castru cu perete din lemn. În Sfântul Imperiu
Roman, arhiepiscopii de Salzburg erau deja figuri politice puternice și au extins
castelul pentru a-și proteja interesele. Conflictul lui Gebhard cu împăratul Henric al
IV-lea în timpul Controversei investiturilor a determinat extinderea castelului,
arhiepiscopul luând partea Papei Grigore al VII-lea și al uzurpatorului german
Rudolf de Rheinfelden. Castelul a fost extins treptat pe parcursul secolelor
următoare. Zidurile și turnurile de apărare au fost construite în 1462 în timpul
Una dintre cele mai vechi
principelui-arhiepiscop Burkhard al II-lea von W
eißpriach. reprezentări ale castelului de prin
1460, din Schedel'sche Weltchronik
În timpul conducerii sale (1495-1519), principele-arhiepiscop Leonhard von
Keutschach a extins în continuare castelul. Coadjutorul său Matthäus Lang von
Wellenburg, care i-a succedat mai târziu lui Leonhard, a scris în 1515 o descriere a Reisszug-ului, un funicular timpuriu și foarte
primitiv, care a facilitat accesul mărfurilor în curtea superioară a castelului. Linia încă există, deși într-o formă îmbunătățită, și este,
[1][2]
probabil, cea mai veche cale ferată operațională din lume.

Interiorul Castelului Hohensalzburg
al XIX-lea, el a fost folosit drept cazarmă, depozit și temniță înainte de a fi abandonat ca avanpost militar în 1861.
Singura dată când fortăreața a fost asediată a fost în timpul Războiului Țărănesc
German din 1525, când un grup de mineri, fermieri și orășeni au încercat să-l alunge
pe principele-arhiepiscop Matthäus Lang, dar nu a reușit să ocupe castelul. În 1612
arhiepiscopul detronat Wolf Dietrich von Raitenau a murit în închisoarea de aici. În
timpul Războiului de Treizeci de Ani, arhiepiscopul-conte Paris de Lodron a întărit
apărarea orașului, inclusiv Hohensalzburg. El a adăugat diverse anexe la cetate, cum
ar fi depozitele de praf de pușcă și casele de poartă suplimentare. Fortul s-a predat
fără luptă trupelor franceze de sub comanda generalului Jean Victor Marie Moreau
în timpul Războiului napoleonian al celei de-a doua coaliții din 1800, iar ultimul
principe-arhiepiscop, contele Hieronymus von Colloredo a fugit la Viena. În secolul

Istoria recentă
Hohensalzburg a fost renovat începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și a devenit
o atracție turistică majoră, cu funicularul deschis în 1892, care urcă din oraș către
Hasengrabenbastei. El este prezent unul dintre cele mai bine conservate castele din
Europa.

La începutul secolului al XX-lea a fost folosit ca închisoare, fiind deținuți prizonieri

de război italieni în timpul Primului Război Mondial și activiști naziști (înainte de
Anschluss-ul cu Germania) în anii 1930.

Hohensalzburg a fost recent selectat ca motiv principal pentru moneda aniversară Curtea interioară, vedere cătreHohe
austriacă a Abației Nonnberg emisă la 5 aprilie 2006. Aceasta a fost prima monedă Stock și Capela Sf. Gheorghe
din seria "Mari mănăstiri din Austria". Pe ea este reprezentată mănăstirea
benedictină a Abației Nonnberg. În vârful dealului de pe fundal pot fi văzute castelul și biserica Sf. Kajetan. De asemenea, în 1977
Monetăria austriacă a emis o monedă pentru aniversarea a 900 de ani a castelului Hohensalzbur
g.

Interior
Fortăreața este formată din mai multe aripi și o curte interioară. Apartamentele prințului-episcop se află în așa-numitul "Hoher Stock"
(etajul superior).

Taurul din Salzburg

Turnul Kraut (Krautturm) adăpostește un aerofon mare cu peste 200 de tuburi, care este denumit "Taurul din Salzburg" (Salzburger
Stier).Această imensă orgă mecanică a fost construită în 1502 de către arhiepiscopul Leonhard von Keutschach. Ea a fost reînnoită de
către Rochus Egedacher în 1735.

Din Duminica Floriilor și până la 31 octombrie "Taurul din Salzburg" a cântat zilnic la orele 7, 11 și 18. Aerofonul începea astfel
cântecul carillonului din Residenzplatz și îl încheia.

Una dintre cele mai faimoase cabarete din Austria este numit după el.

Capela arhiepiscopului Leonhard von Keutschach

Arhiepiscopul de Salzburg Leonhard von Keutschach (1495-1519) a construit capela la un moment ulterior. O stea de boltă bogat
ornamentată decorează tavanul capelei. Partea interioară a ușii de la intrare este acoperit cu stuc. Cadrul pictat prezintă coloane de
culoare roșie pe un soclu înalt, cu capiteluri de culoare gri. Stema orașului Salzburg și cea a lui Leonhard von Keutschach sunt
reproduse în timpan sub mitră. O caracteristică specială a stemei este napul și el poate fi întâlnit în multe locuri din cetate ca un semn
al activității de construcții a prințului-arhiepiscop Keutschach. În peretele de nord al
capelei există două deschideri care făceau posibilă participarea la slujba religioasă
din camera laterală.

Sala de Aur
Începând din 1498, arhiepiscopul Leonhard von Keutschach a avut magnificele
apartamente de stat instalate la etajul al treilea. Camerele în care locuiau
arhiepiscopii se aflau cu un etaj mai jos. Apartamentele de stat au fost utilizate în
Capela arhiepiscopului Leonhard von
principal pentru scopuri reprezentative și pentru festivități. Sala de Aur a fost bogat
Keutschach
decorată și indică faptul că cetatea a servit arhiepiscopilor nu doar ca un refugiu în
vremuri de criză, ci și ca o reședință până în secolul al XVI-lea.

În scopul de a câștiga mai mult spațiu, arhiepiscopul Leonhard von Keutschach a construit patru piloni masivi de marmură pe
peretele exterior din dreapta și a adăugat o loggie. Ca și în celelalte camere, tavanul este casetat, fiecare casetă fiind împodobită cu
butoni de aur ce simbolizează stelele de pe cer
.

Grinzi cu lungimea de 17 metri sprijină tavanul. Stema lui Leonhard von Keutschach, împreună cu cele ale Sfântului Imperiu Roman,
ale celor mai puternice orașelor germane germane și ale episcopiilor care depindeau de Salzbur
g sunt pictate pe ea.

Camera de Aur
Camera de Aur este cea mai magnific mobilată cameră a apartamentului princiar.
Lângă cei doi pereți lungi se aflau bănci, care sunt bogat decorate cu viță de vie,
struguri, frunze și animale. Aceste bănci erau acoperite de obicei cu material textil
sau piele, dar tapiseria nu a supraviețuit până în epoca modernă. Pereții, de
asemenea, erau acoperiți cu tapiserie din piele cu decorațiuni aurite care împodobea
partea de jos a peretelui.

Dormitorul
Camera de Aur
Dormitorul este camera cea mai
intimă a apartamentului princiar.
Mobilierul original și textilele prețioase, cum ar fi tapiseria, au fost înlocuite în
decursul timpului de unele mai "moderne". Lambriul elaborat pentru a proteja
camera de frig este încă o mărturie a splendorii trecutului. Partea superioară a
panourilor este decorată cu butoane aurite și rozete, în timp ce partea inferioară, care
este dezgolită în prezent, a fost, probabil, acoperită cu piele sau cu tapiserie de
catifea. Ușa ascunde o toaletă, care este de fapt o gaură în podea, cu un cadru de

Dormitorul prințului-episcop lemn. În trecut, aceasta era o facilitate sanitară extrem de modernă și era accesibilă
de la fiecare etaj.

Referințe
1. ^ Kriechbaum, Reinhard (15 mai 2004). D „ ie große Reise auf den Berg(http://www.die-tagespost.de/Archiv/titel_anz
eige.asp?ID=8916)” (în German). der Tagespost. http://www.die-tagespost.de/Archiv/titel_anzeige.asp?ID=8916.
Accesat la 22 aprilie 2009.
2. ^ „Der Reiszug - Part 1 - Presentation(http://www.funimag.com/funimag10/RESZUG01.HTM)”. Funimag.
http://www.funimag.com/funimag10/RESZUG01.HTM. Accesat la 22 aprilie 2009.

Legături externe
 Materiale media legate deCastelul Hohensalzburg la Wikimedia Commons

Hohensalzburg Castle
Hohensalzburg Castle 900th anniversary coin
Salzburg Tourist Office – salzburg city tourist board website.

Vezi și
Alte Residenz
Catedrala din Salzburg

Vedere a Castelului Hohensalzburg

din Grădinile Mirabell

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Castelul_Hohensalzburg&oldid=11324344

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 5 septembrie 2017, ora 06:15.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.