FABULA

DEFINIŢIE
1) Fabula este o operă epică , în versuri sau proză , în care prin intermediul unor necuvântătoare
personificate se prezintă defecte omeneşti , cu scopul de a fi îndreptate.

2)Fabula este o specie a genului epic , în versuri sau în proză , în care persoanajele sunt animale ,
plante sau obiecte puse în situaţii omeneşti prin intermediu cărora autorul satirează vicii şi
defecte cu scopul de a le întrepta.

TRĂSĂTURI
-se foloseşte alegoria;
-la sfârşit este o morală;
-cuprinde o naraţiune propriu-zisă;
-are un conflict puternic urmat de un deznodământ imediat;
-acţiunea fabulei este redusă , prin urmare nu conţine toate momentele dubiectului;
-apar naraţiunea şi dialogul , cel din urmă având rolul de a dinamiza acţiunea , care astfel devine
concisă;
-modul de expunere dominant este dialogul;
-descrierea are un rol secundar în prezentarea personajelor , de multe ori fiind inexistentă;
-morala are în fabulă cea mai mare importanţă;
-morala poate fi explicită sau implicită;
-morala explicită se află în text , aşezată fie la început , fie la sfârşitul naraţiunii , sub forma a
câtorva versuri;
-morala implicită trebuie dedusă de către cititor din întâmplarea relatată.

Dintre scriitorii români care au abordat această specie literară , amintim pe Alecu Donici , Anton
Pann , Grigore Alexandrescu , George Topârceanu şi Tudor Arghezi.