ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

,,VASILE ALECSANDRI”
BUZAU

LUCRARE DE DIPLOMĂ

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU
INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ

COORDONATORI:

MAISTRU
INSTRUCTOR
ABSOLVENT:
PROFIL: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
2017
 ARGUMENT

Setea de cunostinte a oamenilor in domeniul medical este nepotolita. Este

vorba despre o necesitate pe deplin justificata, a carei satisfacere trebuie cat mai
mult sprijinita, rezultand din dreptul la sanatate al fiecaruia.
De altfel, preocupari pentru a dobandi cat mai multe cunostinte medicale,
pentru pastrarea sanatatii si prelungirea vietii, au aparut din cele mai vechi timpuri.
Sfaturi si retete in acest sens se intalnesc in vechea cultura egipteana, in cartile
hipocratice ale Greciei antice, precum si in cartile medicilor arabi. Unele acestea
isi pastreaza, nestirbita, valoarea si in zilele noastre.
Pe de alta parte, multe din sfaturile si retetele de alta data, lipsite de orice
fundament stiintific, au cazut in uitare si au fost parasite. Intre timp, medicina
moderna a progresat enorm, omenirea imbogatindu-se cu o cantitate considerabila
de cunostinte despre sanatate si boala, cu noi descoperiri, remedii si perfectionari
tehnice.
Am ales pentru a trata „Insuficienta cardiaca globala” , deoarece este o
afectiune des intalnita, care afecteaza sanatatea si implicit viata cotidiana a celor
bolnavi.
Oferind cunostinte care servesc la pastrarea sanatatii, la recunoasterea
timpurie a bolii si la tratarea in bune conditii a insuficientei cardiace, constituie un
principal obiectiv.
 Motto:

Invinge:Greutatile profesiunii tale;

Stapaneste:Supararea si nerabdarea ta;

Gandeste-te:Ca cel suferind

este:”dezarmat ,fara putere si are nevoie de
ajutorul si ingrijirea ta!”
CUPRINS
CAPITOLUL I
I.1 Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a aparatului afectat.......……. 4
I.2 Prezentarea teoretică a bolii…………………………………………………….5
I.2.1 Definiţie…………………………………………………………………... 5
3
I.2.2 Etiologie…………………………………………………………………...6
I.2.3 Patogenie…………………………………………………………………..6
I.2.4 Simptomatologie…………………………………………………………..7
I.2.5 Tratament………………………………………………………………….9
CAPITOLUL II
2.1Internarea pacientului în
spital………………………………………………….12
2.2 Asigurarea condiţiilor de
spitalizare……………………………………………12
2.3 Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor
internaţi……………………..……..13
Pregătirea patului şi a accesoriilor lui………………………………………...13
Schimbarea lenjeriei de pat…………………………………………………...13
Asigurarea igienei personale,corporale şi vestimentare a pacientului……….. 13
Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat………….. 14
Observarea poziţiei pacientului în pat………………………………………...14
Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului……………………………….15
Captarea eliminărilor………………………………………………………….15
2.4 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative…………………………………..
16
2.5 Alimentaţia pacientului…………………………………………………...........
19
2.6 Administrarea medicamentelor şi hidratarea
organismului…………………….20
2.7 Recoltarea produselor biologice şi patologice……………………………….. 20
2.8 Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecţiune…
21
2.9 Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii…………………………...
23
2.10 Educaţie pentru
sănătate………………………………………………………24
Profilaxia bolii………………………………………………………………..24
2.11 Externarea
pacientului………………………………………………………...24
CAPITOLUL III
3.1 PREZENTAREA
CAZURILOR……………………………………………….27
Cazul
NR.1…………………………………………………………………………27
Cazul
NR.2…………………………………………………………………………32
Cazul
NR.3…………………………………………………………………………38.
3.2 Concluzii asupra
lucrării………………………………………………………..43
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………44
4
CAPITOLUL I
I.1.PREZENTAREA NOŢIUNILOR DE ANATOMIE ŞI
FIZIOLOGIE A APARATULUI CARDIOVASCULAR
NOŢIUNI DE ANATOMIE

5Anatomia si fiziologia aparatului

cardiovascular

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA
APARATULUI CARDIOVASCULAR

1.1. ANATOMIE

Sistemul circulator este format din urmatoarele componente :

- inima si vasele de sange = aparatul cardiovascular

- sistemul limfatic, format din vasele limfatice si ganglionii limfatici

Aparatul cardiovascular are rolul de a asigura circulatia sangelui prin deplasarea acestuia in
interiorul inimii si apoi in sistemul vascular. Circulatia sangelui este asigurata de : inima, artere,
vene si capilare. La inima vin si de la ea pleaca vase care asigura transportul, prin intermediul
sangelui, al substantelor hranitoare si al oxigenului (O2) catre tesuturi, al produsilor de degradare
rezultati din arderi si al bioxidului de carbon (CO2) dinspre tesuturi, pentru a fi eliminate. Vasele
care pleaca de la inima se numesc artere, iar cele care vin la ea poarta numele de vene.

Inima impinge masa sanguina in sistemul arterial. Din artere sangele inainteaza spre capilare,
de unde se reintoarce la inima pe calea venelor. Circulatia sangelui se face in doua circuite
distincte care pornesc de la inima si anume: marea circulatie si mica circulatie.

Circulatia sangelui din ventriculul stang spre organe si tesuturi si inapoi spre atriul drept
formeaza circulatia mare sau sistemica. Sangele din marea circulatie transporta substantele
nutritive si oxigenul la tesuturi, iar la nivelul acestora, el se incarca cu substantele ce urmeaza a
fi eliminate prin organele de excretie. Mica circulatie sau circulatia pulmonara incepe din
ventriculul drept spre plamani si se termina in atriul stang. Sangele din mica circulatie in
deplasarea lui prin capilarele pulmonare este incarcat cu oxigen care trece din aerul alveolar in
sange. Atat prin marea circulatie, cat si prin mica circulatie sunt vehiculate cantitati egale de
sange.
 Inima este un organ musculo-cavitar, de
forma unui con turtit, cu rol de pompa
aspiro-respingatoare. Ea este asezata in
etajul superior al mediastinului, intre cei
doi plamani si deasupra diafragmului,
orientata cu varful inainte, la stanga si cu
baza inapoi, la dreapta. Este delimitata in
fata de stern, in spate de coloana
vertebrala, lateral de coaste si plamani.

Configuratia interna a inimii prezinta o

structura tetracamerala, fiind impartita in 4 cavitati: 2 atrii si 2 ventricule, ce sunt separate intre
ele prin septurile interventricular si interatrial. Fiecare atriu comunica numai cu ventriculul de
aceeasi parte numai prin orificiul atrio-ventricular. Din punct de vedere anatomic,fiziologic si
patologic, se deosebesc o inima (cord) stanga si o inima dreapta.

Inima dreapta este alcatuita din atriul si ventriculul drept, separate prin orificiul atrio-
ventricular drept sau tricuspid ce este prevazut cu trei valve, care inchid orificiul in sistola si il
deschid in diastola. Atriul drept primeste sange venos din marea circulatie prin orificiile venei
cave superioare si ale venei cave inferioare. Ventriculul drept primeste sange din atriul drept in
timpul diastolei si il evacueaza in timpul sistolei in artera pulmonara, prin orificiul pulmonar,
prevazut cu trei valve de aspect semilunar. Inima dreapta este motorul micii circulatii.
Peretii atriilor si ai ventriculilor se contracta ritmic: mai intai cele doua atrii, apoi cei doi
ventriculi, sincron, expulzand aceeasi cantitate de sange pe care o primesc.

Atriul drept primeste sangele venos din intreg organismul prin venele cave si il impinge in
ventriculul drept, de unde, prin arterele pulmonare, ajunge in atriul stang, de unde trece in
ventriculul stang si de aici, prin artera aorta este distribuit in toate tesuturile si organele.

Inima stanga este alcatuita din atriul si ventriculul stang, separate prin orificiul atrio-
ventricular stang sau mitral, prevazut cu doua valve care se inchid in timpul sistolei si se deschid
in timpul diastolei. Atriul stang primeste sange arterial, care vine din plamani prin cele patru
vene pulmonare. Ventriculul stang primeste in diastola sange care vine din atriul stang, iar in
sistola il evacueaza in artera aorta prin orificiul aortic, prevazut cu trei valve de aspect semilunar
(valvula sigmoida aortica). Orificiul mitral si cel aortic constituie sediul de electie al
cardiopatiilor reumatismale (stenoza mitrala si insuficienta aortica).
 Inima este alcatuita din trei tunici: endocardul, miocardul si pericardul.

Endocardul sau tunica interna captuseste interiorul inimii, iar pliurile sale formeaza
aparatele valvulare.

Miocardul sau muschiul cardiac este tunica mijlocie, fiind alcatuit din miocardul propriu-
zis sau miocardul contractil si din tesutul specific sau excitoconductor. Miocardul contractil are o
grosime diferita in cei doi ventriculi. Astfel, ventriculul stang, cu rolul de a propulsa sangele in
tot organismul, are un perete mult mai gros decat cel drept, care impinge sangele numai spre cei
doi plamani. Atriile au un perete mult mai subtire decat al ventriculilor.

Pericardul este tunica externa a inimii, o seroasa care cuprinde, ca si pleura, doua foi: una
viscerala (epicard), ce acopera miocardul si alta parietala, care vine in contact cu organele din
vecinatate. Intre cele doua foi se afla cavitatea pericardica.

In stare patologica, cele trei tunici pot fi afectate separat (miocardita, endocardita sau
pericardita) sau simultan (pancardita).

Aparatul de conducere al inimii sau tesutul nodal

In grosimea miocardului se afla un tesut muscular embrionar, foatre bogat in celule

nervoase, care strabate inima in toata lungimea ei si care are capacitatea de a se contracta ritmic.
Acesta este autoexcitabil si bun conducator al impulsurilor formand sistemul de conducere
alcatuit din:

-- nodul sino-atrial (Keith-Flack) situat in peretele atriului drept intre vena cava
superioara si cea inferioara;

-- nodul atrio-ventricular (Aschoff-Tawara) situat tot in peretele atriului drept in

portiunea inferioara a septului interatrial;

-- fasciculul atrio-ventricular (His) care pleaca din nodul atrio- ventricular, coboara in
portiunea membranoasa a septului interventricular si se imparte in doua ramuri: una pentru
ventriculul drept si alta pentru ventriculul stang;
 -- reteaua lui Purkinje ce rezulta din ramificarea abundenta a celor doua ramuri
ventriculare;

-- arterele coronare (ramuri din aorta care vascularizeaza inima) dreapta si stanga, ale
caror ramificatii sunt de tip terminal, fiecare ramificatie irigand un anumit teritoriu de miocard;

-- venele coronare asigura circulatia de intoarcere a sangelui din peretii inimii si se varsa
in atriul drept prin sinusul coronar;

-- limfaticele care se varsa in ganglionii bronsici;

-- inervatia inimii este asigurata prin nervii cardiaci, ramuri din simpaticul cervical si din
nervii vagi, care impreuna alcatuiesc plexurile cardiace;

1.2. FIZIOLOGIE

Revolutia cardiaca fiziologica

 Trecerea sangelui din atrii in ventriculi si apoi in arborele vascular impreuna cu
fenomenele care determina si insotesc aceasta deplasare de sange, poarta numele de revolutie
cardiaca. Revolutia cardiaca dureaza 0,8 secunde si cuprinde contractia atriilor sau sistola
atriala, care dureaza 0,1 secunde ; contractia ventriculilor sau sistola ventriculara, care dureaza
0,3 secunde ; relaxarea (repausul) intregii inimi, sau diastola generala, care dureaza 0,4
secunde.

Inima este o pompa aspiratoare–respingatoare, circulatia sangelui fiind posibila datorita

contractiilor ei ritmice. Revolutia cardiaca incepe cu umplerea atriilor in timpul diastolei atriale,
sangele venos din venele cave patrunzand in atriul drept, iar sangele din venele pulmonare in cel
stang. Patrunderea sangelui destinde peretii relaxati ai atriilor, pana la o anumita limita, cand
incepe contractia atriala, deci sistola atriala, care evacueaza tot sangele atrial in ventriculi.

Acumularea sangelui in ventriculi duce la cresterea presiunii intraventriculare si inceperea

sistolei ventriculare. In timpul sistolei ventriculare, datorita presiunii ridicate din ventriculi, care
depaseste presiunea din artera pulmonara si aorta, se inchid valvulele atrio-ventriculare si se
deschid valvulele sigmoide. Dupa expulzarea sangelui din ventriculi, peretii acestora se
relaxeaza si incepe diastola ventriculara, cand, datorita presiunii scazute din ventriculi, se inchid
valvulele sigmoide si se deschid cele atrio-ventriculare. La individul normal au loc 70-80 de
revolutii cardiace/min, care reprezinta de fapt bataile inimii.

Contractiile cardiace sunt sub dependenta a doua mecanisme reglatoare: unul intracardiac si
altul extracardiac. Mecanismul intracardiac este datorat tesutului specific. Mecanismul
extracardiac este datorat sistemului nervos simpatic si parasimpatic.
 Proprietatile fiziologice ale miocardului

- automatismul, adica posibilitatea de a-si crea singur stimuli excitatori ;

- exitabilitatea, care este o proprietate generala a materiei vii ;

- conductibilitatea, proprietatea de a conduce stimulul;

- contractilitatea, proprietatea de a raspunde la excitatie prin contractie.

Automatismul si conductibilitatea se datoreaza tesutului specific si explica activitatea

ritmica, regulata a inimii. Impreuna formeaza proprietatile fundamentale ale miocardului care
stau la baza activitatii inimii.

Tesutul nodal (sistemul de conducere) are proprietatea de a genera impulsuri care,

propagandu-se in tot miocardul, determina intrarea lui in contractie. Aceasta proprietate poarta
numele de automatism. In inima sunt mai multi centri de automatism care intra in actiune intr-o
anumita ordine. In conditii fiziologice normale, inima se contracta sub actiunea influxurilor
(unda de excitatie) generate de nodulul Keith-Flack, cu o frecventa de 70-80 contractii/minut.

Manifestari care insotesc ciclul cardiac

a) Manifestari acustice. Semnele exterioare ale activitatii inimii sunt zgomotele cardiace care
pot fi ascultate direct cu stetoscopul sau inregistrate grafic pe fonocardiograma. Zgomotele
inimii sunt produse de modificarea vitezei de curgere a sangelui, vibratiile consecutive ale
valvelor atrioventriculare si sigmoide.

In mod obisnuit se disting doua zgomote cardiace principale:

- zgomotul I (zgomot sistolic) produs de inchiderea valvelor atrio-ventriculare.

- zgomotul II (zgomot diastolic) produs de inchiderea valvelor sigmoide aortice si

pulmonare.

b) Manifestari mecanice. Cele mai evidente manifestari ale activitatii cardiace in timpul unei
revolutii cardiace sunt cele mecanice care se exteriorizeaza prin socul apexian ce se palpeaza in
spatiul V intercostal stang. Este datorat contactului mai intim pe care varful inimii il stabileste in
timpul sistolei cu peretele toracic.

c) Manifestari electrice. In timpul contractiei se produc biocurenti care pot fi inregistrati cu

aparate speciale. Inregistrarea modificarilor de potential electric care insotesc activitatea
miocardului se numeste electrocardiograma. Graficul obtinut ne da informatii valoroase de felul
in care se desfasoara revolutia cardiaca.

Proprietăţile muşchiului cardiac

1.Ritmicitatea- frecvenţa normală a excitaţiilor ritmice cardiace în repaus este
în medie 72-75 bătăi/minut şi este determinată de excitaţii care pornesc de la
nodulul
sino-atrial.
2.Conductibilitatea-asigură răspîndirea excitaţiei în întreaga masă
miocardică.Ca şi automatismul,conductibilitatea este asigurată de ţesutul cardiac
specific.
3.Excitabilitatea-este o funcţie a membranei fibrelor musculare miocardice şi
este condiţionată de polarizarea electrică a membranei.În stare de repaus interiorul
celulei este negativ,iar exteriorul predominant pozitiv.
4.Contractibilitatea-unda de depolarizare determină undă de contracţie în
miocard.
5.Tonicitatea-este starea de semiconstrucţie a muşchiului cardiac care se
menţine şi în diastolă.

I.2 PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII

I.2.1.DEFINIŢIE
Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din imposibilitatea de
a expulza întreaga cantitate de sînge primită şi de a menţine astfel un debit sanguin
corespunzător nevoilor organismului,în condiţiile unei umpleri venoase
corespunzătoare.
Scăderea debitului cardiac,consecutiv scăderii forţei de contracţie a
miocardului,duce la lipsa oxigenului în ţesuturi şi organe,în special la nivelul
rinichiului,a glandelor suprarenale şi a hipofizei posterioare,determinînd scăderea
filtraţiei glomerulare,creşterea reabsorbţiei tubulare,hipersecreţia de
aldosteronfenomene
ce explică retenţia de apă şi sare şi apariţia edemelor.
Prin scăderea forţei de contracţie a miocardului,inima fiind în imposibilitatea
de a expulza întreaga cantitate de sînge primită,rezultă o acumulare de sînge în
spatele inimii,cu stază şi hipertensiune pulmonară ce se realizează în cazul
insuficienţei ventriculului stîng şi cu stază,hipertensiune venoasă şi înfiltrarea
ţesuturilor cu apă şi sare în cazul insuficienţei ventriculului drept.
I.2.2.ETIOLOGIE
Cauzele determinante sunt:
7
a.cauze mecanice-care afectează la început dinamica cardiacă şi ulterior
miocardul:valvulopatii dobîndite sau congenitale,hipertensiunea arterială sau
pulmonară.
b.procese metabolice şi inflamatorii-care afectează de la început miocardul:
-cardiopatia ischemică
-cardita reumatică sau difterică
-hipertiroidism
-anemii grave
-alterări metabolice
-avitaminoze
Factorii care mai pot favoriza insuficienţa cardiacă sunt factorii
precipitanţi,dintre care cel mai important este efortul fizic,în al doilea rînd fiind
aportul mare de sodiu.Mai intervin:absenţa tratamentului digitalic,aritmiile cu ritm
rapid,diverse infecţii(infecţia reumatică,endocardita lentă,gripa)emboliile sau
trombozele pulmonare,căldura sau umiditatea excesivă,hemoragiile şi
anemiile,sarcina şi naşterea,cardiopatia ischemică acută sau cronică.
I.2.3. PATOGENIA
Forţa de contracţie a miocardului creşte paralel cu alungirea fibrelor
miocardice,alungire determinată de umplerea cu sînge a inimii,deci de volumul
diastolic.Alungirea fibrelor măreşte suprafaţa activă a miocardului,ceea ce permite
eliberarea unei cantităţi mai mari de energie,care creşte forţa de contracţie şi
bineînţeles şi debitul cardiac.
Dacă este depăşită limita fiziologică a lungirii fibrelor miocardului,forţa de
contracţie începe să scadă.
În condiţii normale inima are proprietatea de ase adapta diferitelor
solicitări,această proprietate numindu-se rezervă cardiacă şi scade în insuficienţa
cardiacă.
Patogeneza retenţiei hidrosaline din insuficienţele cardiace incriminează doi
factori principali:
-creşterea presiunii hidrostatice venulocapilare
-scăderea debitului cardiac
În patologia cardiovasculară,în afara retenţiei hidrosaline generalizate,se
întîlnesc edemele localizate.Acestea apar în procesele tromboflebitice şi în
tulburări
obstructive ale circulaţiei limfatice ale membrelor.
În insuficienţa cardiacă prin suprasolicitări hemodinamice(cauze
mecanice),compensarea se menţine o vreme îndelungată,datorită hipertrofiei şi
dilatării tonogene.Cînd aceste mecanisme sunt depăşite apare stadiul
decompensat,caracterizat prin dilatare miogenă cu mărirea volumului inimii şi a
creşterii presiunii de umplere(presiune venoasă).Nu există insuficienţă cardiacă
fără
prezenţa concomitentă a acestor două semne.
CLASIFICARE
După localizare se deosebesc: insuficienţă ventriculară stîngă,insuficienţă
ventriculară dreaptă şi o insuficienţă cardiacă globală.
8
După evoluţie se deosebesc:insuficienţă cardiacă acută(dreaptă şi stîngă)şi una
cronică(dreaptă şi stîngă)
Insuficienţa cardiacă este numită şi insuficienţă cardiacă congestivă,termen ce
se bazează pe existenţa stazei circulatorii.
I.2.4. SIMPTOMATOLOGIE
Simptomele insuficienţei cardiace sunt subiective şi obiective.
SIMPTOME SUBIECTIVE
a.Dispneea-este cu caracter progresiv,apare la început doar la eforturi
mari,apoi la eforturi din ce în ce mai mici,în cele din urmă fiind prezentă şi în
repaus,obligînd pacientul la ortopnee,îmbrăcînd forme severe în:
-astmul cardiac(insuficienţă cardiacă stîngă acută)cu dispnee cu respiraţie
superficială,paroxistică mai ales nocturnă,respiraţia fiind şi zgomotoasă.
-edem pulmonar acut,cu dispnee intensă,cu respiraţie şuierătoare.
Dispneea este diminuată în insuficienţa cardiacă dreaptă.
b.Tusea-apare la efort sau noaptea,datorită stazei pulmonare venoase,de
obicei este uscată sau însoţită de cantitate mică de spută,uneori spute hemoptoice
sau
apare hemoptizia(infarct pulmonar,embolie pulmonară,stenoza mitrală)
În formele severe criza de astm cardiac evoluează spre edem pulmonar
acut,pacientul este anxios,palid sau cianotic,dispnee cu respiraţie
şuierătoare,expectoraţie rozată,spumoasă,abundentă,uneori se scurge în valuri pe
gură şi pe nas.Criza poate ceda spontan sau se poate sfîrşi prin asfixie sau exitus.
c.Palpitaţii
Palpitaţia este senzaţia subiectivă a pacientului,de pulsaţie,de zbatere
a inimii,fenomen incomod,penibil de teamă,cu mare ecou psihizant.
Palpitaţia datorită tulburărilor de frecvenţă:
-tahicardie sinusală
-tahicardie paroxistică
Palpitaţia datorită tulburărilor de ritm:
-extrasistolia
-fibrilaţia atrială
-flutterul atrial
-blocul atroventricular
d.Hepatalgie-durere în hipocondrul drept datorită stazei hepatice.
e.Astenia fizică şi intelectuală
Astenia semnifică diminuarea patologică a capacităţii de efort fizic şi/sau
intelectual.Este simptomul frecvent întîlnit,descris de către pacient ca o senzaţie de
oboseală nejustificată de efort şi care nu dispare după repaus.
Astenia trebuie diferenţiată de oboseala fiziologică care apare după activitatea
zilnică obişnuită şi care dispare după repaus,ca şi de stările de surmenaj sau de
solicitare în care se produce o epuizare a forţelor organismului.
În bolile cardiovasculare(cardiopatii congenitale,insuficienţă cardiacă)apare
astenia ca substrat organic faţă de nevroze astenice,stări anxioase şi depresive unde
apare astenia de origine psihogenă.
9
SIMPTOME OBIECTIVE
a.Cianoza-este discretă insuficienţa cardiacă stîngă iar în insuficienţa cardiacă
dreaptă este intensă,apare la extremităţi apoi se generalizează.
b.Mărirea de volum a inimii-se evidenţiază clinic şi radiologic atît în
insuficienţa cardiacă stîngă cît şi în insuficienţa cardiacă dreaptă.
c.Tahicardia-apare mai ales în insuficienţa cardiacă stîngă iar în insuficienţa
cardiacă dreaptă uneori ritm de galop şi suflu sistolic funcţional în regiunea
xifoidiană.
d.Semnele stazei venoase periferice-aceste semne sunt:jugulare
turgescente,hepatomegalie,valuri crepitante la bazele plămînilor cu extindere spre
vîrfuri,edeme localizate maleolari,gambe,coapse,sacrale care duc la
anasarcă,ascită,hidrotorax.
COMPLICAŢII
1.Infarctul pulmonar
Cînd apare constau în triada:junghi brutal,urmat de spute hemoptoice şi puseu
febril;uneori scăderea tensiunii şi subictere în zilele următoare.Apar după 12-24 de
ore şi constau în tuse,spute negricioase,vîscoase,aderente,sindrom de condensare
pulmonară,febră,uneori subicter exudat pleural şi opacitate pulmonară la
examinare
radiologică.Emboliile masive duc la exitus în cîteva minute sau ore.
2,Bronşite de stază
3.Tromboflebite periferice
4.Infecţii cronice ale gambelor prin edem cronic
5.Alterarea funcţiilor hepatice
6.Tulburări de ritm
7.Tulburări electrolitice
Pe fondul unei insuficienţe cardiace apar uneori decompensări repetate,aparent
nejustificate,uneori subfebrilitate,spute hemoptoice sau subicter.
Examenul obiectiv depistează semne de tromboflebite a membrelor
inferioare,dureri la presiunea gambelor.
EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
În cazul insuficienţei cardiace drepte prognosticul depinde de masivitatea
emboliei,de mărimea arterei obstruate şi de repetarea emboliei.Uneori pacientul se
vindecă fără sechele,alteori apare un infarct pulmonar.
Insuficienţa cardiacă stîngă în formele severe evoluează către edemul
pulmonar acut cînd criza poate ceda spontan sau sfîrşi prin asfixie şi moarte.
Evoluţia şi prognosticul în cazul insuficienţei cardiace globale depinde de
natura bolii cauzale(mai bune în miocarditele infecţioase,mai grave în bolile
valvulare şi în cordul pulmonar cronic)de factorii precipitanţi şi de corectitudinea
şi
respectarea tratamentului.
Dacă nu se intervine asupra cauzei,cu timpul,se ajunge la insuficienţă cardiacă
ireductibilă în care orice tratament rămîne ineficace.
I.2.5.TRATAMENT
10
Tratamentul insuficienţei cardiace urmăreşte reducerea efortului inimii
prin:repaus,controlul retenţiei hidrosaline(reducerea aportului de sare şi
administrare
de diuretice),creşterea eficienţei contracţiei cu preparate digitalice.
REPAUSUL-trebuie individualizat în funcţie de gradul insuficienţei cardiace.
Poziţia recomandată:semişezîndă.În perioada compensată se recomandă
respectarea orelor de somn.În perioada decompensată repaus la pat 1-3
săptămîni,apoi mobilizarea treptată.
CONTROLUL RETENŢIEI HIDROSALINE-restricţia aportului de sare
a.Regimul alimentar-va fi bogat în vitamine,mese fracţionate;regim
hipocaloric la obezi;alcoolul,cafeaua ceaiul tare permise în cantităţi mici,fumatul
interzis;aportul de proteine 1gr/kg corp/zi.Esenţial reducerea clorurii de sodiu(4-
6gr/zi
În insuficienţa cardiacă compensată aportul de sare poate fi 3-5gr/zi.
În insuficienţa cardiacă decompensată aportul de sare va fi de 1-1.5gr/zi,în
formele severe va fi de 0,5gr/zi.
Restricţia de lichide în insuficienţa cardiacă este neraţională şi
dăunătoare,pacienţii au nevoie de lichide pentru a elimina sodiul din organism,1,5
L
pe zi iarna şi 2 L pe zi vara.
b.Diureticele-este o medicaţie importantă prin care mărim eliminarea de sodiu
şi apă din organism,ameliorînd astfel efortul inimii.
Tipuri de diuretice:
1.Diuretice mercuriale-NOVURIT-administrat intravenos la interval de 3-5
zile
2.Liazidice-NEFRIX,UFRIX,FUROSEMID
Diureticele pot spolia organismul,suplimentăm cu preparate de
potasiu:ASPACARDIN,PANANGHIN.
3.Antagoniştii aldosteronului-SPIRINOLACTONA,TRIANTEREN.
Acţiunea lor diuretică este modestă,ele elimină sodiul şi apa,dar cruţă potasiul.
Efectul lor diuretic creşte dacă se asociază cu liazidice.
4.Diuretice minore-xantinice:MIOFILIN,AMINOFILINA.
PENTRU CREŞTEREA EFICIENŢEI CONTRACŢIEI CARDIACE
Sunt folosite medicamente tonicardiace care sunt o medicaţie de bază a
insuficienţei cardiace.
Se folosesc preparate digitalice care îmbunătăţesc metabolismul miocardic
mărind forţa de contracţie a inimii scăzînd frecvenţa cardiacă şi conducerea
stimulului la nivelul nodului atrio-ventricular.
Digitalicele cresc debitul cardiac,cresc diureza,nu acţionează asupra inimii
normale.Preparatul folosit este Digitala,extrasă din planta Digitalis purpurea.
1. DIGOXIN
Preparatele digitalice se prezintă sub formă de tablete 0,25mg administrate per
os sau fiole de 0,4-0,5mg administrate intravenos.
Tratamentul tonicardiac se începe urmărindu-se saturarea organismului.
11
Diferenţiem digitalizare rapidă 2-3 zile şi lentă 4-7 zile,folosindu-se preparate
injectabile,apoi se trece la o doză de întreţinere de 1-2 tablete/zi.
Intoxicaţia cu digitală se manifestă prin:tulburări de ritm şi
conducere,tahicardii paroxistice,blocuri,tulburări gastrointestinale,greţuri,vărsături.
Tratamentul supradozării digitalice constă din:sistarea digitalei şi
diureticului,administrarea de săruri de potasiu,în caz de extrasistolă ventriculară se
foloseşte Xilină injectabil sau Fenitoin 3X1 tablete/zi.
Alte droguri cu forţă de contracţie a miocardului
sunt:Xantinele,Teofilina,Aminofilina-efectul asupra inimii este de scurtă durată şi
nu
se foloseşte în practica clinică ca tonicardiace.
2.GLUCAGONUL
Are acţiune favorabilă în blocul atrioventricular.
3.AMINE SIMPATO-MIMETICE
Dopamina,Noradrenalina,Adrenalina,Izoproteneronul_în caz de şoc cu diverse
grade de insuficienţă cardiacă.
4.DROGURI VASODILATATOARE
Scad post sarcina,sunt indicate în insuficienţa cardiacă greu reductibilă.
Exemplu:Nitriţi,Nitroglicerină,Izodinit 3X10mg/zi,3X20mg/zi,Fentolamina.
ALTE TRATAMENTE
-Oxigenoterapia în edem pulmonar acut,şoc cardiogen,insuficienţă cardiacă cu
leziuni pulmonare,infarct miocardic acut etc.
-Emisie de sînge 300-500 ml în insuficienţa cardiacă acută.
-Eliminarea,evacuarea colecţiilor lichidiene-ascita,hidrotorax.
-Administrare de Morfină în edem pulmonar acut,cord pulmonar acut.
-Anticoagulante în insuficienţă cardiacă cu accidente tromb-embolice.
12
CAPITOLUL II
II.SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL
INTERNĂRII PÎNĂ LA EXTERNARE ŞI EFECTUAREA
TEHNICILOR IMPUSE DE AFECŢIUNE
13
2.I.INTERNAREA PACIENTULUI ÎN SPITAL
Internarea în spital se face pe baza biletelor de internare emise de policlinică.
Spitalul primeşte pacienţi şi prin transfer de la alte unităţi spitaliceşti,dacă
pacientul aparţine profilului său.Cazurile de urgenţă vor fi primite şi fără bilet de
internare.
Pacienţii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă în cabinetul de
consultaţii.Se stabileşte diagnosticul prezumtiv şi i se întocmeşte foaia de
observaţie.
Pacientul va fi condus să-şi schimbe îmbrăcămintea în lenjerie de
spital.Hainele vor fi depuse în magazie pe baza unui bon şi păstrate cu grijă,pe
umeraşe indiferent de starea lor.Dacă este cazul pacientul va fi îmbăiat şi la nevoie
deparatizat.Urmează conducerea pacienţilor pe secţie şi apoi în salon.
Internarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă se face pe secţiile de
Cardiologie,Chirurgie Cardiovasculară,Cardiologie Intervenţională în funcţie de
stadiul insuficienţei cardiace şi de starea pacientului,dacă este compensat sau
decompensat.
În vederea stabilirii exacte a cauzei insuficienţei cardiace în prima fază
internarea se face pe secţia de Cardiologie Intervenţională.
Primirea pacienţilor trebuie făcută operativ,fără pierdere de timp cu probleme
administrative,în cazuri de urgenţă pacienţilor li se întocmeşte foaia de observaţie
chiar pe secţie fără a mai fi nevoiţi să treacă prin policlinică.
2.2.ASIGURAREA CONDIŢIILR DE SPITALIZARE
Este bine ca saloanele cu pacienţi cardiovasculari să fie amplasate în partea
mai liniştită a spitalului.Zgomotele constituie o sursă de tensiune nervoasă cu
consecinţe nefavorabile asupra aparatului cardiovascular.
Pacienţilor internaţi atît în saloanele secţiei cît şi în terapie intensivă trebuie să
li se asigure cele mai bune condiţii.Dacă internarea se face în salon,patul va trebui
să
aibă o sursă de oxigen,soneria de alarmă să fie la îndemînă şi să fie cît mai
accesibil
pentru o intervenţie de urgenţă.
În terapie pacientul va fi monitorizat,sursa de oxigen şi de aspiraţie vor fi
riguros verificate.
Camera pacientului trebuie să fie bine aerisită,să aibă o temperatură de 19-
20C şi luminoasă.
Paturile trebuie să fie înconjurate de spaţiu suficient pentru aparate şi
personalul de îngrijire.
Schimbarea lenjeriei şi toaleta pacientului se face zilnic sau ori de cîte ori este
nevoie.
Asistenta are obligaţia să creeze în salon un climat de perfectă ordine şi linişte
deoarece orice zgomot puternic poate agrava situaţia pacientului.
2.3.ASIGURAREA CONDIŢIILOR IGIENICE PACIENŢILOR
INTERNAŢI
14
PREGĂTIREA PATULUI ŞI A ACCESORIILOR LUI
Paturile pacienţilor vor fi cît mai comode pentru a evita poziţiile forţate şi
pentru a asigura confortul necesar pe o durată mai lungă de spitalizare.
Este important ca paturile să fie cu somieră mobilă,transformabile în fotolii şi
prevăzute cu rezemătoare de spate pentru a se putea aduce pacienţii în poziţii
corespunzătoare necesităţilor lor de respiraţie în cursul dispneei.
În acelaşi scop saloanele trebuie să fie prevăzute şi cu mese adaptabile de pat.
Patul pacientului trebuie să aibă o saltea confecţionată dintr-o singură,din două
sau trei bucăţi,din burete sau material plastic care se curăţă şi se dezinfectează mai
uşor.
Pernele trebuie să fie în număr de două,una umplută cu păr de cal sau iarbă de
mare,alta cu burete sau puf,iar pătura să fie confecţionată din lînă moale.
Lenjeria patului trebuie să conţină două cearceafuri sau una şi un plic,două
feţe de pernă,o aleză sau traversă,muşama.
SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT
Se va efectua zilnic sau ori de cîte ori este nevoie.Avem nevoie de lenjerie
curată completă şi schimbarea se va face în funcţie de gravitatea stării pacientului.
Dacă pacientul nu este dependent de aparate şi se poate mobiliza,shimbarea
lenjeriei se va face fără pacient în pat.Dacă starea pacientului nu permite
mobilizarea
lui atunci schimbarea lenjeriei se va face cu pacientul în pat.Cînd pacientul se
poate
întoarce în decubit lateral schimbarea lenjeriei se va face în lungimea patului,iar
cînd
poate fi sprijinit în poziţie şezînd schimbarea se face în lăţime.
ASIGURAREA IGIENEI PERSONALE ,CORPORALE ŞI
VESTIMENTARE A PACIENTULUI
Pacienţi care se pot mobiliza vor fi instruiţi să folosească duşul şi să se spele
pe mîini după fiecare folosire a toaletei.Dacă medicul permite îmbăierea
pacientului,atunci acesta se va face la o temperatură indiferentă,plăcută pentru
pacient care se situează de obicei între 34-36C.
La această temperatură se evită reacţiile vasomotorii şi creşterea masei
circulante,cea ce la pacienţii cardiovasculari nu este de dorit.
Băile să nu depăşească 10-25 cel mult 20 de minute.Toracele în timpul băii să
rămînă liber,deasupra nivelului apei.
Baia este importantă pentru menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de
curăţenie în vederea prevenirii unor complicaţii cutanate,pentru stimularea
funcţiilor
pielii care au un rol important în apărarea organismului şi pentru a asigura starea
de
confort necesară pacientului.
Asistenta are misiunea delicată de a controla în mod discret şi de a îndruma
cînd este cazul ca pacientul neimobilizat să-şi facă zilnic toaleta de dimineaţă şi de
15
seară ce constă în spălarea feţei,a urechilor,a gîtului,a membrelor
superioare,regiunii
axilare,toaleta cavităţii bucale şi îngrijirea părului.
După terminarea băii,pacientului i se va face o frecţie cu alcool pentru
închiderea porilor şi stimularea circulaţiei,este ajutat să se îmbrace cu lenjerie de
corp curată,halat şi papuci.
EFECTUAREA TOALETEI GENERALE ŞI PE REGIUNI A
PACIENTULUI IMOBILIZAT
Toaleta zilnică trebuie executată în aşa fel încît să pretindă cît mai puţine
eforturi din partea pacientului,dar acest lucru nu poate fi un pretext de a neglija
spălarea lui parţială.Se va face prin ştergerea tuturor regiunilor corpului cu mănuşă
de baie umezit în apă călduţă.Trebuie să avem trei mănuşi de baie,una pentru
faţă,una pentru corp iar una pentru extremităţi.
Se vor proteja regiunile lezate sau escarele de decubit,Toaleta cavităţii bucale
este obligatorie.La pacienţii conştienţi cu ajutorul asistentei iar la pacienţii
inconştienţi efectuată de asistentă cu tampon îmbibat în glicerină boraxată
ştergînduse
limba,bolta palatină,suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu mişcări
dinăuntru în afară.Se şterg dinţii cu un alt tampon,iar la sfîrşit se ung buzele.
OBSERVAREA POZIŢIEI PACIENTULUI ÎN PAT
Asistenta trebuie să ţină sub supraveghere toţi pacienţii din salon.Numai astfel
poate sesiza orice schimbare în starea pacienţilor şi să facă o apreciere corectă în
ceea ce priveşte evoluţia bolii.
Pentru pacientul cu insuficienţă cardiacă trebuie asigurat maximum de confort.
Întrucît aceşti pacienţi sunt dispneici,ei preferă poziţia de ortopnee.Staza în
circulaţie pulmonară reduce capacitatea vitală a plămînilor,ceea ce se accentuează
şi
mai mult în poziţia culcat,iar diafragmul se ridică spre torace căruia îi scade
amplitudinea mişcărilor,ceea ce contribuie de asemenea la reducerea capacităţii
vitale a plămînilor.
Din acest motiv pacienţii cu insuficienţă circulatorie vor fi ţinuţi în pat în
poziţie şezînd sau în fotolii.
Patul pacientului va fi prevăzut cu un număr suficient de perne,pentru
asigurarea poziţiei şezînd.
Dacă dispneea este foarte accentuată,în faţa pacientului se va aşeza o măsuţă
acoperit cu o pernă,pe care să-şi poată sprijini braţele.Această poziţie asigură un
punct de reazem fix pentru membrele superioare,a căror musculatură dimprejurul
articulaţiei scapulo-humerale,inserată la cealaltă extremitate pe torace,va putea
acţiona ca muşchi respiratori ajutători.
Repausul fizic îndelungat,prin reducerea vitezei de circulaţie,favorizează
formarea trombozelor venoase la nivelul membrelor inferioare,de unde pot porni
embolii pulmonare.Este indicat tratament anticoagulant şi masajul gambelor şi
picioarelor.
16
Se va ţine seama întotdeauna de tendinţa la formarea edemelor de stază în
părţile declive ale corpului şi se va căuta,în măsura în care starea pacientului o
permite,să se ţină ridicate părţile edemaţiate.
SCHIMBAREA POZIŢIEI ŞI MOBILIZAREA PACIENTULUI
În funcţie de evoluţia bolii poziţia pacientului trebuie schimbată în pat după
indicaţiile medicului,dar fără indicaţie poziţia pacientului în pat trebuie lăsată la
latitudinea lui.
Numeroşi pacienţi respiră mai uşor în poziţie semişezîndă sau şezîndă,alţii cu
aceeaşi afecţiune preferă poziţia orizontală.
Unii pacienţi în cursul acceselor de dispnee se aşează pe marginea patului,cu
picioarele atîrnate,alţii se apleacă pe genunchii ridicaţi sau pe marginea mesei.
Asistenta nu trebuie să insiste pentru readucerea pacientului într-o poziţie
standard.Scopul îngrijirii este reducerea cauzelor care îl obligă la luarea la luarea
acestor poziţii neobişnuite.
Mobilizarea pacienţilor în pat poate fi efectuată numai la stricta indicaţie a
medicului.O imobilizare prelungită la pat predispune organismul la complicaţii
vasculare,flebotromboze sau flebite latente,generatoare de embolii.Din acest motiv
se permit mişcări dirijate de respiraţie,precum şi ale membrelor.
Asistenta se va îngriji de masajul extremităţilor pentru înviorarea moderată a
circulaţiei.
CAPTAREA ELIMINĂRILOR
Asistenta trebuie să ţină evidenţa exactă a lichidelor consumate şi eliminate.
Diureza trebuie determinată zilnic prin măsurarea volumetrică şi nu prin
apreciere.Restul pierderilor de lichide ca transpiraţia,scaunul în special după
purgative,vor fi de asemenea ţinute în evidenţă.
Repausul la pat favorizează constipaţia.În cazuri de insuficienţe uşoare,stările
de constipaţie vor fi ameliorate prin clisme,iar în cazuri mai grave cu purgative ca
sulfatul de magneziu(30g)care prin crearea unui mediu hipertonic în lumenul
intestinal realizează un aflux abundent de apă din vase spre intestin
2.4.SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI VEGETATIVE
Supravegherea pacienţilor cardiaci prevede înregistrarea paralelă a pulsului
central şi periferic,a tensiunii arteriale,a diurezei,a respiraţiei şi la dispoziţia
specială
a medicului şi a expectoraţiei,urmărirea dispneei,a cianozei,a edemelor,a greutăţii
corporale,precum şi pulsaţiile venelor jugulare.
17
O importanţă deosebită o are supravegherea stării psihice a pacienţilor.
PULSUL
Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe un
plan osos(artera radială,temporală,carotidă,femurală,humerală,pedioasă
posterioară).
Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de
numărare.Se reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în
continuarea policelui.
Palparea pulsului se face cu vîrful degetelor index,mediu şi inelar de la mîna
dreaptă.Se execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete
pînă
la perceperea zvîcniturilor pline ale pulsului.Fixarea degetelor se realizează cu
ajutorul policelui care îmbrăţişează antebraţul la nivelul respectiv.Numărarea se
face
timp de un minut cu ajutorul unui ceas cu secundar.
Notarea în foaia de temperatură se face cu creion roşu,pentru fiecare linie
orizontală socotindu-se patru pulsaţii.
Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.
Pulsul-derivaţiile lui pot fi prin frecvenţa şi calitatea lui:un puls rapid şi slab
bătut,uşor depresibil,adesea filiform sau incompatibil,pledează pentru o irigaţie
insuficientă periferică.
Un puls depresibil dar bradicardic uneori aritmic trădează tulburări în cadrul
unei insuficienţe cardiace.
Pulsul dispare prima dată la artera radială,apoi la femurală şi în final la
carotidă.
Prin presiunea sau tensiunea pulsului înţelegem forţa cu care unda pulsatilă
izbeşte peretele arterial.Din acest punct de vedere se descrie un puls dur şi un puls
moale,care este caracteristic insuficienţei cardiace globale,infarctului miocardic.
În insuficienţa cardiacă congestivă poate să apară şi un puls slab,abia
perceptibil,denumit „parvus”.
TENSIUNEA ARTERIALĂ
Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.
Se aplică manşeta sprijinit şi în extensie cu braţul,se fixează membrana
stetoscopului pe artera humerală sub marginea interioară a manşetei.Se introduc
olivele stetoscopului în urechi,se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul
parei de cauciuc pînă la dispariţia zgomotelor pulsatile.Se decomprimă progresiv
aerul din manşetă prin deschiderea supapei pînă cînd se percepe primul zgomot
arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime.Se reţine valoarea
indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnată.Se
continuă decomprimarea,zgomotele arteriale devenind tot mai puternice,se reţine
valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului în momentul în
care zgomotele dispar,această valoare reprezintă tensiunea arterială minimă.
Se în foaia de temperatură valorile obţinute cu linie orizontală de culoare
roşie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur.Se unesc
liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
Valorile normale la adult fiind de:tensiune arterială maximă 115-140 mmHg
iar tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.
18
Tensiunea arterială este important să se menţină în limite normale.Pot să apară
modificări tensionale determinate de forţa de contracţie cardiacă,care vor fi notate
şi
va fi atenţionat medicul în privinţa lor.
Dintre medicamentele diuretice ca FUROSEMIDUL,acestea spoliază
organismul de ionul de potasiu şi provoacă adesea hipotensiune.
Hipertensiunea venoasă în cazul ineficacităţii diureticelor se reduce prin
puncţie venoasă.
RESPIRAŢIA
În timpul măsurării respiraţiei pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără a
explica tehnica ce urmează să fie efectuată cu palma mîinii pe suprafaţa palmară pe
torace.Se numără inspiraţiile timp de un minut.Aprecierea respiraţiei se poate face
prin simpla observare a mişcărilor respiratorii prin ridicarea şi revenirea toracelui
la
normal.
Pe foaia de temperatură se notează cu verde,fiecare linie orizontală reprezentînd
două respiraţii.
Valorile normale la adult:seara 20 respiraţii/minut,dimineaţa 18
respiraţii/minut.
Respiraţia va fi atent urmărită deoarece pacienţii cu insuficienţă cardiacă
prezintă în general dispnee care poate fi uneori intensă,cu respiraţii bruşte,rapide şi
superficiale.
Pacientul va fi educat să respire profund şi rar fără să se lase cuprins de
panică.
În insuficienţa cardiacă stîngă dispneea poate apărea la efort sau în repaus mai
ales noaptea,poate fi însoţită de tuse,nelinişte.
Dispneea cardiacă este o tahipnee regulată,cu accentul pe inspir şi care are la
bază staza pulmonară.
DIUREZA
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii
tratamentului asistenta va urmării:
1.Tulburările de emisie urinară
2.Cantitatea de urină emisă în 24 de ore
3.Caracterele calitative ale urinii
1.Emisia urinii este declanşată de senzaţia de micţiune,în mod normal în
decurs de 24 de ore este de 5-6 micţiuni la bărbaţi şi 4-5 micţiuni la femei.
Asistenta urmăreşte următoarele tulburări de micţiune:polachiuria,ischiuria,
nicturia,disuria,incontinenţa urinară.
2.Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui
pacientul să urineze numai în urinar timp de 24 de ore..Vasele cilindrice gradate
vor
fi bine acoperite şi ţinute la răcoare pentru a împiedica procesele de fermentaţie.
Tot în acest scop se va adăuga la urina colectată cîteva cristale de timol care
nu modifică reacţiile chimice ale urinii.
Alături de înregistrarea valorii diurezei se va nota şi cantitatea de lichide
ingerate.Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă
bilanţul circulaţiei apei în organism.
19
Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore,la bărbaţi este ceva mai mare 1200-
1800 ml/24 de ore,la femei 1000-1400 ml/24 de ore.
3.Asistenta trebuie să cunoască caracterele calitative ale urinei:
-culoare-urina normală are o culoare galben deschis ca paiul pînă la brun
închis.
-aspect-urina normală la emisie este clară,transparentă,după un timp poate
deveni tulbure.
-miros-acizii bolatili din urină îi conferă un miros asemănător cu cel al
bulionului.
-reacţie-în stare normală are o reacţie acidă PH=6,5
-densitate-trebuie determinată imediat după emisie cu
urodensiometrul.Valoarea normală 1015-1020 în funcţie de cantitatea substanţei
dizolvate.
Se va nota atent cantitatea de lichide ingerate,primite prin perfuzii şi cantitatea
de urină emisă,făcîndu-se bilanţul pe fiecare 24 de ore.Acest bilanţ fiind foarte
important deoarece de cele mai multe ori aceşti pacienţi prezintă edeme datorită
reţinerilor de apă şi sare în organism.
În insuficienţa cardiacă congestivă globală,in insuficienţa cordului drept,ca şi
în insuficienţa hipodiastolică se produce o retenţie cronică de sare şi apă în ţesutul
interstiţial.
Iniţial,retenţia hidrosalină se manifestă cu creştere în greutate(circa 7-9
kg),apoi prin apariţia edemelor periferice şi în fine prin generalizarea retenţiei
cuprinzînd seroasele:apariţia ascitei şi a hidrotoraxului stare denumită anasarcă.
Unii pacienţi cardiovasculari cu insuficienţă cardiacă globală pot prezenta un
subicter conjunctival sau chiar icter tegumentar.De asemenea,staza hepatică
continuă,prin hipoxia ce o antrenează,poate genera coloraţie icterică de natură
hepato-celulară.
Edemele periferice apar iniţial seara şi cedează în cursul nopţii,apoi se
permanentizează şi au tendinţa de a se extinde ocupînd progresiv gambele,apoi
coapsele,scrotul,regiunea abdominală şi chiar toracală inferioară.Pe măsura
cronicizării edemelor,tegumentele supraiacente suferă tulburări trofice
importante:se
îngroaşă,se descuamează,pot prezenta pigmentări,excoriaţii,ulceraţii şi chiar ulcere
cronice distrofice.
La inspecţia segmentară a pacientului turgescenţa jugularelor în poziţie
şezîndă este un semn de creştere a presiunii venoase şi se întîlneşte în insuficienţa
cardiacă dreaptă,insuficienţa cardiacă globală,în pericarditele cronice adezive sau
în
pericarditele exudative care realizează o insuficienţă lipodiastică.
În compresiunile mediastinale prin tumori sau procese inflamatorii şi
cicatriciale se comprimă cava superioară,se remarcă o turgescenţă constantă a
jugularelor.Pulsabilitatea evidentă a jugularelor se obţine în insuficienţa
tricuspidiană.
Pulsabilitatea jugulară nu trebuie confundată cu pulsaţiile carotidiene ce pot fi
imprimate jugularei.
2.5.ALIMENTAŢIA PACIENTULUI
20
Regimul alimentar urmăreşte menţinerea greutăţii corporale corespunzătoare
înălţimii pacientului.
Raţia zilnică de alimente va fi împărţită în 4-5 mese,variată şi bogată în
vitamine,regim hipocaloric la obezi,hipertensivi şi coronarieni.Fumatul trebuie
interzis. Alimentaţia trebuie să fie săracă în ioni de sodiu pentru a împiedica
reţinerea
apei în organism.Lipsa clorurii de sodiu din alimente trebuie corectată cu alte
substanţe sapide,lipsite de sodiu ca:lămîia,într-o oarecare măsură ceapa sau oţetul.
În cazul în care pacientul suportă regimul hiposodat este permis cantitate
normală de lichide pe 14 de ore între1,5-2 litri.
Este important eliminarea alimentelor cu conţinut de colesterol.Dacă pacientul
primeşte diuretice trebuie asigurată o alimentaţie bogată în potasiu
ca:bananele,ceaiurile.
În cazuri mai grave se va pregăti pacientului şi pîine fără sare sau se va acorda
un regim format numai din orez 300g,fructe şi dulciuri care nu aduc mai mult de
0,5g de sodiu pe zi.
2.6.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ŞI HIDRATAREA
ORGANISMULUI
Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci orice
întîrziere cît de mică provoacă emoţii inutile acestor pacienţi anxioşi.
De şi medicamentele se administrează la indicaţia medicului asistenta va
trebui să intervină de urgenţă în unele cazuri extreme pînă la sosirea medicului cu
unele medicamente ca:Nitroglicerina sau oxigenoterapia.
Asistenta trebuie să sesizeze cît mai repede supradozarea sau efectul
nefavorabil ca inapetenţa,greţurile,bradicardia ce pot interveni ca o supradozare la
digitalice.
Calea naturală de administrare a preparatelor digitalice este cea orală.În unele
stări de extremă urgenţă se administrează Strofantina numai intravenos,foarte
lent,diluată cu ser fiziologic sau cu soluţie de glucoză,pacientul fiind sub
observaţie
în tot cursul injectării.Strofantina nu se va administra niciodată la pacienţii
digitalizaţi întrucît pot produce fibrilaţie ventriculară.
Scopul administrării medicamentelor anticoagulante este împiedicarea
coagulării intravasculare a sîngelui.
Heparina se administrează de preferinţă pe cale intravenoasă din 4 în 4
ore,maximum din 6 în 6 ore,fiindcă efectul ei este de durată redusă.
Eficacitatea tratamentului anticoagulant se controlează prin teste de
laborator,fiindcă prin scăderea exagerată a coagulabilităţii sîngelui pot apărea
accidente hemoragice.
În cursul tratamentului anticoagulant trebuie evitat orice traumatism al
pacientului,asistenta trebuie să supravegheze în special copii în această privinţă.
Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin
ingerarea şi eliminarea lichidelor.
21
Eliminarea apei din organism se face prin mai multa căi:1000-1500 ml se
elimină prin urină,500-1000 ml prin transpiraţie,350-500 ml sub formă de vapori
prin plămîni şi 100-200 ml prin scaun,nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500
ml/24 de ore.
Hidratarea organismului se poate face pe cale orală,cale duodenală,cale
rectală,cale subcutanată,cale intravenoasă prin numeroase soluţii ca:ser
fiziologic,soluţie izotonică bicarbonat de sodiu 1,4%,soluţie izotonică lactat de
sodiu
1,9%,glucoză soluţie izotonică 4,7%,soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%,soluţie
Krebs,soluţie Dextran,soluţia Locke.
Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic este o urgenţă majoră
de îngrijire a pacientului.
2.7.RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE
În stabilirea diagnosticului precis intr-un timp cît mai scurt posibil,ne vin în
ajutor probele de laborator care exprimă în mod obiectiv modificările survenita în
morfologia,funcţiunea şi biochimia organismului şi evidenţiază agenţii
agresivi,factori etiologici ai îmbolnăvirilor.
Recoltările trebuie să fie corect executate,examinările de laborator stabilesc
factorul etiologic,clarifică diagnosticul diferenţial,confirmă sau infirmă
diagnosticul
clinic,informează asupra gravităţii cazului,contribuie la aprecierea eficacităţii
tratamentului,prevesteşte complicaţiile,confirmă vindecarea,contribuie la profilaxia
bolilor infecto-contagioase.
Recoltările hematologice şi de urină se vor face zilnic sau la indicaţia
medicului.
Se va efectua hemocultură în caz de febră,în timpul frisonului cînd numărul de
germeni este mai mare.
Pentru recoltări pacienţii trebuie pregătiţi fizic şi psihic,instrumentele şi
materialele necesare trebuie pregătite din timp,recipientele de recoltare vor fi
etichetate înainte de începerea recoltării.
Recoltarea sîngelui pentru:
-hematocrit:prin puncţie venoasă,se recoltează 2 ml de sînge pe cristale
E.D.T.A. 0,5 ml soluţie uscată prin evaporare.Valorile normale sunt:la bărbaţi
46±6%,la femei 41±5%.
-ionogramă sanguină:puncţie venoasă pe nemîncate,5-10 ml sînge în seringă
heparinizată.Valorile normale sunt:Na 137-152 mEq/l,K 3,8-5,4 mEq/l,Clˉ 94-111
mEq/l,Ca 4,5-5,5 mEq/l.
-glicemie:prin puncţie venoasă,se recoltează 2 ml sînge pe 4 mg florură de
natriu.Valorile normale sunt:80-120 mg/l.
-timp de protrombină:prin puncţie venoasă,se recoltează 4,5 ml de sînge pe
0,5 ml oxalat de kaliu.Valorile normale sunt:T.Quick 12-14˝,T.Howell 90-150˝
-V.S.H.:prin puncţie venoasă,se recoltează 1,6 ml de sînge pe 0,4 ml citrat de
sodiu 3,8%.Valorile normale sunt1 oră 4-6 mm,2 ore 7-15 mm.
-hemoleucogramă:prin puncţie venoasă,se recoltează 2 ml de sînge pe
E.D.T.A.Valorile normale sunt:eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5mil/mm3 iar la femei
4,2-
22
4,8 mil/mm3,hemoglobină la bărbaţi 15±2 g/100ml iar la femei
13±2g/100ml,leucocite 4000-8000/mm3
-astrup(gaze arteriale):prin puncţie arterială,se recoltează 2 ml sînge în
seringă heparinizată.Valorile normale sunt:pO 75-100mmHg,pCO 35-45
mmHg,SaO
94-100% saturaţie arterială,SaO 60-85% saturaţie venoasă,pH 7,35-7,45.
Recoltarea urinei pentru examenul sumar de urină se face prin emisie
spontană,150 ml urină dimineaţa în recipiente curate.
Este important îngrijirea pacientului după tehnică,i se asigură repaus la pat pe
o perioadă prescrisă de medic,se supraveghează funcţiile vitale,culoarea
tegumentelor,se informează medicul în cazul apariţiei
cianozei,dispneei,tahicardiei,se controlează locul puncţiei şi aspectul
pansamentului
la nevoie(hemoragie,hematom,roşeaţă.
2.8.PREGĂTIREA PACENTULUI ŞI EFECTUAREA TEHNICILOR
SPECIALE IMPUSE DE AFECŢIUNE
Odată instalat în salon sau terapie,pacientul va rămîne în îngrijirea asistentei
medicale.Cea mai mare preocupare a ei va fi supravegherea funcţiilor
vitale:puls,tensiune arterială,respiraţie,temperatură,E.K.G.De obicei se urmăreşte
derivaţia a doua,deoarece aici se deţin cele mai mari unde arteriale.
E.K.G.-ul este înregistrarea grafică a rezultanţei fenomenelor bioelectrice din
cursul unui ciclu cardiac.
Înregistrarea electrocardiogramei necesită repaus fizic şi psihic absolut al
pacientului.
Legătura dintre pacient şi aparat se face printr-un cablu care are la partea
distală plăcuţe metalice numite electrozi în număr de zece.Tensiunile bioelectrice
produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor şi transmise la aparat
prin cablu,amplificate şi înregistrate sub forma unei diagrame numită
electrocardiogramă.
Inscrierea curbelor se face pe hîrtie specială care are imprimat un sistem de
coordonate.Pe orizontală este reprezentat timpul,pe verticală amplitudinea
semnalelor bioelectrice.
Pacientul va fi culcat pe pat şi invitat să se relaxeze.Montarea electrozilor se
face astfel:sub placa de metal al electrozilor se aşează o pînză înmuiată într-o
soluţie
de electrolit(o lingură de sare într-un pahar de apă)sau se aplică un strat subţire de
gel special,cei zece electrozi,patru pe membre şi şase precordial se fixează astfel:
-pe membre:electrodul roşu-mîna dreaptă
electrodul galben-mîna stîngă
electrodul negru-piciorul drept
electrodul verde-piciorul stîng
-precordial:electrodul V1-pe spaţiul patru intercostal pe marginea dreaptă a
sternului
electrodul V2-pe spaţiul patru intercostal pe marginea stîngă a
sternului
electrodul V3-între V2 şi V4
23
electrodul V4-spaţiul cinci intercostal stîng pe linia medioclaviculară(
la apex)
electrodul V5-la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia
axilară anterioară stîngă
electrodul V6-la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia
axilară mijlocie stîngă.
Cu E.K.G.-ul se percep tulburări de ritm,calitatea repolarizării şi a ritmului
cardiac.Se va efectua E.K.G.-ul de trei ori în prima zi,apoi de două ori sau la
nevoie,se determină potasemia şi calcemia a căror variaţii dau modificări şi în
traseul
E.K.G.-ului şi în ritmul cardiac.
Se vor determina de asemenea echilibrul acido-bazic şi Ph-ul.În echilibrul
hemostazic normal există o relaţie între hidrogenul ionic şi baze.Din derglarea
acestui echilibru pot să apară acidozele respiratorii sau metabolice.
Toate acestea se traduc prin modificări ale Ph-ului de la limite normale sub
7,35 sau peste 7,46.La nevoie, dacă este vorba şi de un proces infecţios miocardic
se
va face antibioterapie în funcţie de antibiogramă.
În caz de hipotensiune severă se va institui o linie cu Dobutamină la indicaţia
medicului.
Pentru a evita stările de agitaţie psihomotorie sau convulsiile vom administra
sedative,relaxante,anticonvulsivante.La cererea medicului se determină presiunea
venoasă centrală şi astrupul arterial.
Din explorarea aparatului cardio-circulator face parte şi explorarea funcţională
de probe respiratorii.
Probele de efort sunt contraindicate în insuficienţa coronariană,insuficienţa
cardiacă manifestă,hipertensiunea arterială.În aceste cazuri probele se vor executa
cu
eforturi dozate mai redus şi după indicaţia strictă a medicului,
În cursul probelor de efort pacienţii necesită o supraveghere mult mai atentă.
Organul intratoracic,cordul,poate fi examinat radiologic fără o pregătire
prealabilă.Explorarea radiologică a inimii se face în poziţie ortostatică,iar în cazuri
excepţionale,cînd poziţia verticală este contraindicată,examinarea se va face în
decubit,eventual în şezut.
Radioscopia şi radiografia pot fi completate cu alte metode de examinare
radiologică:tomografie,teleradiografie,kinografie,angiocardiografie,coronarografie,
e
cografie,flebografie,rezonanţă magnetică nucleară.
2.9.PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRILE
POSTOPERATORII
În stabilirea diagnosticului şi prevenirea afecţiunilor cardio-vasculare se
efectuează puncţii pericardice.
Scopul puncţiei pericardice este constatarea prezenţei lichidului în cavitatea
pericardică,stabilirea naturii acestui lichid,evacuarea lichidului acumulat şi
introducerea substanţelor medicamentoase în locul lichidului extras.
24
Puncţia pericardică devine o intervenţie de urgenţă cînd volumul lichidului
intrapericardic periclitează viaţa pacientului,ce se traduce printr-o dispnee
accentuată,hipotensiune arterială şi puls paradoxal.
După puncţie dacă se presupune o hemoragie intrapericardică se vor aplica
comprese reci sau un răcitor Leiter pe regiunea pericardică,la nevoie pacientul va
primi sedative.
Decomprimarea bruscă a inimii tamponate poate da naştere la fenomene de
insuficienţă cu dilatare bruscă a inimii,ceea ce se combate,la indicaţia medicului,cu
substanţe cardiotonice.
O metodă complexă de investigaţie a aparatului cardiovascular este
cateterismul cardiac ce constă din introducerea unei sonde pe cale venoasă sau
arterială în cavităţile inimii sau a vaselor mari sub ecran radiologic,permita
măsurarea presiunilor intracavitare,recoltarea de probe sanguine direct din
cavitatea
inimii şi a vaselor mari pentru dozarea oxigenului,a bioxidului de
carbon,înregistrarea unei electrocardiograme endocavitare.
Materialele necesare folosite sunt:sonde de cateterism cardiac,instrumentar de
mică chirurgie,soluţie de Novocaină 2%,fără Adrenalină,soluţie cloruro-sodică
heparinizată,recipiente cu substanţe anticoagulante,seringi,electromanometru
pentru
înregistrarea presiunilor intracavitare,oximetrul universal,medicamente pentru
tratamentul de urgenţă al eventualelor accidenta cardiace.
Este necesar pregătirea fizică şi psihică a pacientului cu o oră înaintea
cateterismului cardiac,pacientul va primi 0,10-0,15 gr dintr-un preparat
barbituric,la
copii se efectuează anestezie generală.
Introducerea sondei în vasele abordate se face de obicei transcutanat printr-un
ac mai gros.
În cazul abordării inimii drepte,cateterul va parcurge vena cavă inferioară sau
superioară,atriul şi ventriculul drept,artera pulmonară,ajungînd mai departe prin
ramificaţiile acesteia într-o ramură lobară.
În cazul căii arteriale,cateterul ajunge în aortă şi de acolo în ventriculul sau în
atriul stîng.
În funcţie de scopul urmărit,prin sondă se pot injecta pînă în ramurile arterelor
coronariene substanţe radioopace,colorante sau medicamente.
După terminarea tehnicii pacientul va fi reţinut la pat şi supravegheat cu
atenţie,fiindcă în primele ore după intervenţie poate prezenta frisoane sau febră.În
cazuri rare poate apărea un edem pulmonar acut sau accidente trombotice.
De multe ori este necesară aplicarea de pansamente compresive cu greutăţi de
plumb suprapuse.Aceşti pacienţi trebuie să rămînă sub supraveghere permanentă.
2.10.EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE
PROFILAXIA BOLII
În perioada de spitalizare,pacientul cu insuficienţă cardiacă trebuie să fie
educat şi deprins cu noul ritm de viaţă şi activitate,pe care va trebui să-l continue
cu
25
moci modificări şi acasă,pentru că odată cu părăsirea spitalului el să fie înarmat cu
cunoştinţele necesare pentru a preveni o nouă decompensare.
Ultima perioadă a spitalizării este momentul de maximă activitate
educaţională.Procesul de educare şi informare se adresează atît pacientului cît şi
familiei sale.
Instrucţiunile cu privire la activitatea fizică trebuie să se refere concret la
repaus,muncă,activităţi recreative,antrenament fizic,activităţi din viaţa
zilnică,contactul sexual şi călătoriile.Trebuie precizat modul în care se intercalează
repausul cu efortul fizic.
Asistenta va explica pacientului şi necesitatea regimului dietetic,precum şi a
restricţiilor prescrise ca:alimentaţia hiposodată,abandonarea fumatului.
Li se va explica pacienţilor motivele pentru care trebuie să ia uneori timp
îndelungat medicamente,trebuie să se precizeze dozele posibile,efectele adverse.
Trebuie să li se atragă atenţia că ori de cîte ori au impresia că ceva nu este în
regulă cu medicaţia aplicată să se adreseze medicului şi să nu-şi modifice în nici un
caz singur tratamentul.
Cu stricteţe trebuie să se prezinte la controale periodice precum şi la
controalele de laborator în cazul administrării medicamentelor anticoagulante ca
Trombostopul.
Uneori asistenta trebuie să depună eforturi mari educative pentru a nu obişnui
pacientul cu Diononă sau Morfină.
În perioada de îmbunătăţire a stării generale,dacă sa reuşit reducerea
hipertensiunii în circulaţia mică,pacienţii de multe ori devin neliniştiţi din cauza
menţinerii edemelor la membrele inferioare.Asistenta va trebui să-i facă să
înţeleagă
că derivarea spre membrele inferioare este utilă şi mai puţin dăunătoare decît
acumularea apei la nivelul plămînilor.
Înţelegerea pacientului pentru profilaxia bolii şi o bună colaborare,menţine
viaţa lui într-o bună formă,fără complicaţii,fără alterarea sănătăţii generale şi
pentru
a duce o viaţă liniştită.
2.11.EXTERNAREA PACIENTULUI
Momentul plecării pacientului din spital este stabilit de medicul primar ,şef de
secţie.Asistenta va aduna toată documentaţia relativă la pacient pe care o va pune
la
dispoziţia medicului de salon în vederea formulării epicrizei.
Asistenta va fixa împreună cu pacientul ora plecării,familia fiind anunţată cu
2-3 zile înainte de externare.
Asistenta aprofundează cu pacientul indicaţiile primite de la medic şi cuprinse
în biletul de ieşire.Va lămuri în special prescripţiile relative la regimul
dietetic,insistînd asupra variabilităţii posibile de alimentaţie în cadrul
regimului,precum şi asupra modului de preparare a alimentelor prescrise.
Pacientul trebuie urmărit de grija ocrotitoare a asistentei pînă la părăsirea
spitalului.
26
27
CAPITOLUL III
3.1.PREZENTAREA CAZURILOR
CAZUL NR.1
Date fixe:
Nume: M.
Prenume: M.
28
Naţionalitate Română
Sex: Masculin
Religia Catolic
Vîrsta: 51 ani
Greutate 53 kg
Înălţime: 166 cm
Grupa sanguină: BIII.Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: jud.Mureş loc. Ruscova
Data internării: 31.01.2013
Data externării: 06.02.2013
Diagnostic medical la internare
Cardiomiopatie dilatativă,bloc major de ramură stîngă,insuficienţă cardiacă
congestivă NYHA IV,hipercolesterolemie.
Antecedente heredocolaterale
-mama hipertensivă
-tatăl:cardiopatie ischemică
Antecedente personale
Pacient fără antecedente personale cardiovasculare cunoscute pînă în urmă cu 6
luni,de cînd prezintă episoade de dureri precordiale însoţite de dispnee la efort.
Hipertensiune arterială,neagă consumul de tutun şi alcool,fără alte boli şi fără
intervenţii chirurgicale.
Istoricul bolii
Pacient cunoscut cu cardiomiopatie dilatativă, inclus pe lista receptorilor în
vederea
transplantului de cord.Se prezintă pe secţia de Cardiologie Intervenţională în stare
agravată,prezentînd insuficienţă cardiacă congestivă NYHA IV,edeme
generalizate,hepatomegalie.
Manifestări de dependenţă
Dispnee,tulburări de ritm,edeme generalizate,cianoză,transpiraţii,dureri
retrosternale
cu caracter restrictiv,puls periferic prezent bilateral.
Problemele pacientului
Alterarea funcţiei respiratorii şi cardiace,alterarea diurezei,stare generală
alterată,alimentaţie inadecvată prin deficit.
29
Diagnostic de
ingrijire
Obiective Interventiile asistentei Evolutie
Alterarea funcţiei
respiratorii
şi cardiace din cauza
afectiunii manifestată
prin:dispnee,tulburări de
ritm,edeme generalizate,
cianoză.
Compensarea cordului
în vederea reluării
funcţiei cardiace şi
respiratorii normale.
- la indicaţia medicului pun două linii intravenoase
cu soluţie de ser fiziologic şi Dopamină 50g/50 ml
ser.
Monitorizez pacientul cu urmărirea în mod special a
tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace.
Administrez oxigen prin mască şi urmăresc saturaţia de
oxigen cu pulsoximetrul.
Informează medicul în legătură cu orice schimbare în
starea pacientului.
La o oră de la instituirea tratamentului
pacientul răspunde negativ
prin tulburări de ritm majore(
tahicardie ventriculară) ce ţine sub
1 minut după care revine în ritm
sinusal.
Alterarea diurezei,a
funcţiei
Renale din cauza
insuficientei cardiace
manifestată prin:
edeme generalizate şi în
special la membrele
inferioare,
cu creştere în greutate(circa
7-9kg),cuprinzînd seroasele:
apariţia ascitei.
Reluarea funcţiei
renale.
Eliminarea retenţiei
hidrosaline.
Administrez la indicaţia medicului diuretice:Furosemid
fiole,Nefrix tablete şi Spirinolactonă.
Notez în foaia de temperatura cantitatea se lichide ingerate
şi soluţiile administrate intravenos,precum şi urina
eliminata
Rezultatul tratamentului este destul
de convenabil avînd în vedere
cantitatea de urină eliminată şi totodată
scăderea în greutate a pacientului.
30
Alterarea funcţiei cardiace
din cauza oboselii inimii
manifestată prin:tahicardie
ventriculară,puls tahicardic
ajuns la 152-156/minut,
transpiraţie
Reluarea ritmului
sinusal.
Administrez tratamentul indicat şi schimbat de medic.
Schimb Dopamina pe Dobutamină 250 mg/50ml ser
fiziologic administrat prin injectomat progresiv cu 1ml/oră
pînă la 3ml/oră în funcţie de tensiunea arterială şi
frecvenţă.
Monitorizez tensiunea arterială,frecvenţa,respiraţia,
saturaţia de oxigen,diureza.
Medicamentele îşi fac efectul,sunt
eficace,pacientul se simte mai
bine,funcţia cardiacă reia ritmul sinusal.
Alterarea stării generale a
pacientului
datorită decompensării
cardiace manifestată
prin:acidoză şi posibilă alterare
a integrităţii tegumentelor
şi mucoaselor.
Echilibrare
hidroelectrolitică
corectarea acidozei.
Asigurarea integrităţii
tegumentelor,
mucoaselor şi a
igienei corporale.
Pregatesc aparatul de defibrilat pentru orice eventualitate
precum şi masa cu materiale,medicaţie pentru cazul de
urgenţă(stop cardio-respirator) sau pentru reluarea
ritmului sinusal,în cazul în care medicaţia administrată nu
dă rezultate adminisrez soluţii perfuzabile pentru
menţinerea achilibrului homeostatic şi prevenirea
acidozei.
fac toaleta generală cu pacientul în pat,evitînd eforturile
din partea lui,fac masajul extremităţilor cu grijă şi
fricţionare cu spirt mentolat.
Pacientul se simte mai bine,recapătă
puterile şi are o predispoziţie bună.
Alimentaţie inadecvată prin
deficit din cauza stării generale
alterate manifestată
prin:inapetenţă.
Pacientul să fie
echilibrat
hidroelectrolitic.
Aportul alimentar insuficient il compensez pe cale
parenterală instituind perfuzii cu Glucoză 5%,10%
hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi,vitamine,
electroliţi(Ringer,Krebs)după indicaţia medicului.
calculez numărul de calorii în funcţie de starea patologică
a pacientului,adăugînd 13% pentru fiecare grad de
temperatură peste 37C.
Fac bilanţul lichidelor ingerate,administrate intravenos
precum şi eliminarea lor.
Pacientul este echilibrat hidroelectrolitic.
31
CAZUL NR.2
Date fixe:
Nume: M.
Prenume: F.
Naţionalitate: Română
Vîrsta: 67 ani
Sex: Masculin
Religia: Catolic
Greutate: 73 kg.
Înălţime: 169 cm.
Grupa sanguină: A II.Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: Jud.Mureş loc:Reghin
Data internării: 20.01.2013
Data externării: 25.01.2013
Diagnostic medical la internare
Insuficienţă ventriculară stîngă,hipertensiune arterială stadiul II,cardiopatie
ischemică dronică,angor instabil,stenoză subocluzivă pe ADA.
Antecedente heredocolaterale
-mama hipertensivă şi cu cardiopatie ischemică-decedată
-tatăl decedat prin A.V.C.
Antecedente personale
Pacient fumător 1 pachet pe zi,consum de alcool mediu,hipertensiv,operat cu
apendicită în urmă cu 20 ani.
Istoricul bolii
Pacient hipertensiv coronarian cu stenoză subocluzivă ADA şi fibrilaţie atrială
cronică,fenomene ce au dezvoltat o insuficienţă ventriculară stîngă cu tendinţe de
agravare cu hipertensiune pulmonară.
Se internează pe secţia de Cardiologie Intervenţională pentru evaluarea
angiocoronarografică şi stabilirea unui tratament adecvat.
Manifestări de dependenţă
Dureri precordiale,hipertensiune,dispnee,tuse,senzaţie de sufocare,cianoza
extremităţilor.
Problemele pacientului
Alterarea funcţiei cardiace,anxietate,cianoză,risc de alterare a stării generale,dureri
accentuate la efort,tensiune arterială 140/90 mmHg,zgomote cardiace aritmice
100/minut,deficit de puls.
32
Diagnostic de ingrijire Obiective Interventiile asistentei Evolutie
Alterarea funcţiei cardiace
din cauza stenozei
subocluzive
pe artera dreaptă
anterioară,
angor instabil,insuficienţă
ventriculară stîngă
manifestată
prin:dureri precordiale,hipertensiune,
dispnee,tusă insistentă
zgomotoasă şi cu final
de spută albă,spumoasă,
aerată,uşor rozată.
Să diminueze criza de angină,
durerile,tusea.
Asigur repaus fizic în poziţie confortabilă pacientului.
Măsor tensiunea arterială şi pulsul,administrez oxigen
pe mască,administrez sublingual o tabletă de
Nitroglicerină cu verificarea tensiunii arteriale după 5
minute.
Pregătesc o cale cu administrare de ser fiziologic.
Administrez medicamente indicate de medic per os şi
prin perfuzia montată.
Instruiesc pacientul să respire profund şi rar.
Tensiunea arterială se stabilizează (140/85
mmHg)
Durerile dispar şi respiraţia devine
mai uşoară,tusea se ameliorează,
pacientul nu mai are senzaţie de sufocare.
Anxietate cauzată de criza
de angină manifestată
prin:îngrijorare,
instabilitate,senzaţie
de sufocare în urma tusei
insistente.
Să diminuez anxietatea pacientului.
Liniştesc pacientul şi îi explic fiecare procedură şi manifestare
pe care o prezintă.
Pacientul nu mai este anxios
33
Cianoză centrala din cauza
insuficientei oxigenari
manifestat prin tegumente
modificate.
Să se administreze o medicaţie
corespunzătoare pentru
a reduce cianoza,pentru
revenirea coloraţiei tegumentelor.
La indicaţia medicului administrez anticoagulant
de Heparină din 6 în 6 ore,subcutanat sau prin
perfuzia montată.
Urmăresc reacţia pacientului şi orice schimbare observată
o transmit medicului.
Eficacitatea tratamentului cu anticoagulant o controlez
în primul rînd prin teste de laborator prin recoltarea
sîngelui pentru INR,APTT,TGL.
După efectuarea tratamentului cianoza
începe să se diminueze,
pacientul se simte mai în siguranţă,
mai bine,nu mai este anxios.
Risc de alterare a stării de
sănătate
din cauza anginei instabile,
insuficienţei ventriculare
stîngi.manifestat prin
aparitia complicatiilor.
Pregătirea pacientului pentru
explorare angiocoronarografică.
Monitorizarea frecvenţei
cardiace şi a tensiunii arteriale.
Electrocardiogramă de
control,hemostază arterială
după scoaterea tecilor.
Fac toaleta generală şi locală,totodată îndepărtarea
pilozităţilor din regiunea inghinală.
Recoltez sînge pentru analize uzuale.
Monitorizez frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială.
Pregătesc pacientul pentru E.K.G. şi anume:ung electrozii
cu gel şi îi aplic la membre şi precordial.
Un rezultat corect depinde de buna montare a electrozilor.
Urmăresc funcţiile vitale ale pacientului şi după 4 ore
de la intervenţie pregătesc pacientul scoaterea tecilor şi
hemostază arterială.
Prin linia venoasă pun un ser fiziologic sau Gelofusin
pentru prevenirea unei reacţii vagale.
Hemostaza arterială se face timp de minim 15 minute
după extragerea tecilor.Tensiunea arterială se
monitorizează din 2 în 2 minute.
Starea pacientului nu s-a agravat.
Explorarea şi intervenţia a decurs bine.
Pacientul nu a făcut reacţie vagală
este stabil hemodinamic,intervenţia
a reuşit.
34
CAZUL NR:3
Date fixe:
Nume: Gy.
Prenume: A.
Naţionalitate: Maghiară
Vîrsta: 72 ani
Greutate: 76 kg
Înălţime: 168 cm
Sex: Masculin
Religie: Reformată
Date variabile:
Domiciliu: loc.Coroisânmartin satOdrihei
Data internării: 19.04.2013
Data externării: 24.04.2013
Diagnostic medical la internare
Cardiopatie ischemică cronică,hipertensiune arterială esenţială stadiul II,PTCA pe
ADA în antecedente,angină instabilă,hipertrigliceridemie,fenomene de insuficienţă
ventriculară stîngă.
Antecedente heredocolaterale
-mama cardiopatie ischemică-decedată
-tatăl decedat de pneumonie
Antecedente personale
Hipertensiune arterială,angină pectorală de efort.
Istoricul bolii
Pacient vîrstnic fără antecedente cardiace documentate,se internează acuzînd
apariţia
şi agravarea în ultimele săptămîni a unor dureri precordiale cu caracter de
apăsare,la
eforturi progresiv mai mici,asociate de fenomene de insuficienţă ventriculară
stîngă.
Se internează pentru investigaţie coronarografică şi stabilirea unui tratament
corespunzător.
Manifestări de dependenţă
Dispnee la efort,fatigabilitate,palpitaţii,anxietate,risc crescut faţă de
infecţii,tuse,hipertensiune arterială,retenţie urinară.
Problemele pacientului
Alterarea respiraţiei,potenţial de complicaţii,tuse chinuitoare,obstrucţia căilor
respiratorii,alterarea funcţiei cardiace,alterarea diurezei,dureri precordiale cu
caracter
de apăsare şi de arsură care apare predominant dimineaţa şi cedează la
nitroglicerină,fatigabilitate la eforturi mici asociate cu dispnee,palpitaţii.
Constituţie normostenică,facies apatic,tegumente şi mucoase normal
colorate,torace
emfizematos,MV diminuat bilateral,AMP în limite normale percutoric,SA spaţiul 5
insuficienţă cardiacă stîngă pe LMC zgomote cardiace ritmice,puls periferic
prezent
pînă în aval,abdomen deasupra planului xifopubian,nedureros la palpare
superficială
şi profundă,tranzit intestinal prezent,lojă nedureroase,micţiuni fiziologice.
35
Diagnostic de ingrijire Obiective Interventiile asistentei Evolutie
Alterarea funcţiilor respiratorii
manifestată prin:
dispnee la efort,fatigabilitate
asociate cu palpitaţii.
Asigurarea nevoii de a respira.
Pacientul să respire
normal,bine pe nas,să aibă
o poziţie care să
favorizeze respiraţia.
Evaluez situaţia,administrez oxigen pe mască şi verific
saturaţia oxigenului cu pulsoximetrul.
Îndepărtez,la nevoie,secreţiile nazale,umezesc aerul din
încăpere,asigur un aport suficient de lichide pe 24 de
ore.
Instalez pacientul în poziţie semişezîndă.
Pacientul respiră mai uşor.
Respiraţia revine la normal.
Potenţial de complicaţii datorită
scăderii debitului cardiac
manifestat prin:durere,disconfort,
intoleranţă la efort,
risc crescut faţă de infecţii.
Pacientul să fie echilibrat
psihic,să prezinte
rezistenţă crescută faţă de
infecţii.
Asigur poziţie antalgică,îndrum pacientul să utilizeze
tehnici de relaxare,il pregătesc psihic în vederea
oricărei tehnici de îngrijire.
Învaţ pacientul să evite schimbările bruşte de temperatură
şi discuţiile în grupuri,aglomeraţia.
Pacientul înţelege nevoile pe care trebuie şă
le aplice şi se supune îndrumărilor
asistentei.
Apare criza de angină manifestată
prin:senzaţie de sufocare,
tusă insistentă,dispnee,
respiraţia se accelerează la 23
respiraţii pe minut din cauza
anxietăţii şi stresului.
Venele jugulare se evidenţiază,
devin turgescente.
Asigurarea nevoii de a respira.
Asigurarea unui climat de
siguranţă,pacientul să prezinte
căi respiratorii permeabile.
Să se amelioreze criza de
angină.
Învaţ pacientul să tuşească,să expectoreze(la nevoie) şi
să colectez sputa.
Sfătuiesc pacientul să respire profund şi rar.
Umezesc aerul din încăpere cu apă alcoolizată,aspir
secreţiile bronşice(la nevoie),învaţ pacientul să facă
gimnastică respiratorie,asigur poziţie şezîndă sau semişezîndă.
Administrez tratamentul prescris de medic(antitusive,
expectorante,bronhodilatatoarea),Nitroglicerină sublingual
1 tabletă,Metoprolol 50 mg de două ori pe zi.
Starea pacientului se ameliorează,
tusea cedează.
36
La scurt timp de la instituirea
tratamentului pacientul
răspunde negativ prin alterarea
funcţiei cardiace manifestată
prin:tulburări de ritm
cauzate de emoţii şi vîrsta
înaintată a pacientului.
În vederea reluării funcţiei
cardiace normale se va
face compensarea
cordului.
Monitorizez pacientul cu urmărirea tensiunii arteriale şi
frecvenţei cardiace.
Administrez tratamentul indicat de medic,noteaz în foaia
de observaţie schimbările produse,medicaţia administrată
şi lichidele ingerate şi eliminate.
Se va efectua electrocardiogramă de control prin
aplicarea electrozilor unse cu gel,pe membre şi precordial.
Pacientul răspunde pozitiv la medicamente
şi revine în ritm sinusal.
Explorarea E,K.G.-ului a decurs fără
probleme şi rezultatul este favorabil.
Alterarea diurezei manifestată
prin:creşterea tensiunii arteriale
şi retenţiei urinare.
Reluarea funcţiei
renale,restabilirea
tensiunii arteriale.
Reluarea funcţiei renale,restabilirea
tensiunii arteriale.
Pacientul răspunde pozitiv la tratament,se
stabilizează.
37
3.2 CONCLUZII ASUPRA LUCRĂRII
Asistenta medicală deţine o poziţie foarte importantă în îngrijirea
pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare.
Justificarea rolului ei rezidă în caracterul bolii-insuficienţă cardiacă-cu
spitalizare îndelungată,deci o supraveghere continuă.
Urmărind cele trei cazuri-Nr.2 insuficienţă ventriculară stîngă,hipertensiune
arterială stadiul II,cardiopatie ischemică cronică,angor instabil,stenoză subocluzivă
pe ADA;Nr.3 cardiopatie ischemică cronică,hipertensiune arterială esenţială
stadiul II,PTCA pe ADA în antecedente,angină instabilă,hipertrigliceridemie,
fenomene de insuficienţă ventriculară stîngă:Nr.1 cardiopatie dilatativă,bloc major
de ramură stîngă,insuficienţă cardiacă congestivă NYHA IV,hipercolesterolemie-
am constatat că pacienţii au răspuns pozitiv la medicaţia administrată,la tratament.
Au fost educaţi cu regimul hiposodat deoarece acest regim poate fi adeseori
mai util decît multe medicamente.
Am urmărit funcţiile vitale şi vegetative notînd cu precizie în foaia de
observaţie.
Am asigurat repaus fizic şi psihic,dar am ţinut cont de dezavantajele
repausului îndelungat la pat,fapt pentru care am recomandat alegerea poziţiei
şezînde sau semişezînde în funcţie de starea pacientului.
Este important poziţia corectă în pat a pacientului,schimbarea lenjeriei de
pat şi de corp precum şi masajul gambelor şi picioarelor,cu blîndeţe,pentru
prevenirea trombozelor.
Pacienţii vor rămîne sub tratament medicamentos cu controale periodice,
excepţie avînd pacientul la cazul Nr.1 care,şi în timpul internării a avut complicaţii
dar pînă la urmă s-a stabilizat,va fi externat tot pe tratament medicamentos
dar aşteptînd ca receptor pentru transplant de cord.
38
BIBLIOGRAFIE
1.Tehnica îngrijirii bolnavului-C.Mozeş 2002
2.NURSING:Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali-
Lucreţia Titircă.Editura:Viaţa Medicală Românească,Bucureşti 2002.î
3.Breviar de explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului-
Lucreţia Titircă 1994.
4.Manual de îngrijiri speciale acordate de asistenţii medicali-Lucreţia Titircă 1998
5.Manual de Medicină Internă pentru cadre medii-Corneliu Borundel:Editura
ALL-ediţia a III-a Bucureşti 2002.
39
4