Jack Quest și

Dispariția
Diamantului

Vatamanu Matei

2018

1
 Partea I
Prinderea hoțului

CAPITOLUL I

JAFUL

2 Ianuarie, anul 1934, Regatul Unit,

Londra

este o iarna friguroasă.Marea Britanie este

acoperită cu straturi groase de zăpadă.

2
 Detectivul Jack Quest și asistentul lui
William Smith, doi dintre cei mai buni detectivi
din Regatul Unit, anchetează unul din cele mai
mari cazuri ale lor. Unul din cele mai valoroase
diamante din lume, costând aproximativ 700 de
milioane de lire, a fost furat din cel mai bine
păzit muzeu din lume.
-Hoțul a știut să își aleagă o dată bună ca
să jefuiască , știa că toată lumea va fi plecată de
sărbatori!spuse domnul Quest
Hoțul nu lăsase absolut nici o urmă sau
amprentă, era chiar imposibil să găsești hoțul,dar
nu și pentru domnul Quest. El spune mereu :„Nu
mă las bătut până nu aduc la iveală hoțul.”,și
întodeauna reușea.
 CAPITOLUL II

PRIMUL INDICIU

-Acesta este portofelul dumneavoastră?îl

întrebă domnul Quest pe paznic.
-Nu!
-Ei bine domnule Smith, se pare că hoțul
nostru și-a lăsat portofelul. Cred că i-a căzut
când fugea de poliție!
-Da, dar nu are nici un act de identitate în
el, cum ne va ajuta acesta?
-Poate că nu are acte de identitate, dar
sigur are amprente.
Cei doi se duse la sediu, luaseră rapid
praful de amprente și găsiră amprenta
pungașului, apoi domnul Smith cercetă mai cu
atenție portofelul.

4
 -Domnule Quest!
-Da, domnule Smith?
-Am găsit o bucată ruptă din certificatul
de naștere,are o parte din CNP, iar orașul de
proviniență a acestuia este Liverpool, dar n-are
nici un nume!
-Spume-i partea din Codul Numeric
Personal !
-Numerele sunt:1561127.
-Deci hoțul este un bărbat, de vreo 30 de
ani. Domnule Smith făți bagajele mergem spre
Liverpool!
S-au gândit că s-ar putea să se întâlnească
pe hoț așa că și-au luat arme cu ei .
 CAPITOLUL lll

COINCIDENȚĂ

Era un drum lung până acolo, nu existau

pe atuncia mijloace de transport ca în ziua de
azi.
Cei doi își ocupară locurile în tren lângă un
domn de vărstă mijlocie.
Stară foarte mult de vorba,domnul de alături
află că cel de lăngă el era detectivul Jack Quest
care caută diamantul dispărut de 700 de
milioane de euro, și că acuma ei se duceau la
Liverpool să caute făptașul, apoi domnul se duse
la baie.
Uite ce se întâmplară de fapt. Bărbatul de
lângă ei era defapt făptașul, iar acesta doar se
prefăcu, se duse să încetinească pe dedectiv.

6
 Ajunsese la capătul vagonelor și a decuplat
acestea de locomotivă.
Trenul mergea din ce în ce mai încet, iar la un
moment dat s-a oprit și fix atunci a ajuns și
tâlharul:
-Ce s-a întâmplat?! spuse el cu înșelăciune.
-S-a oprit trenul!exclamă domnul Smith.
Toată lumea a ieșit afară și a văzut că
locomotiva era decuplată de la vagoane.
Detectivul și asistentul său erau blocați în
pustietate și până la Liverpool era drum lung,
dacă mergeau pe jos probabil hoțul ar fi scos
deja la licitație diamantul și de aceea ei nici nu s-
au mai găndit că hoțul ar fi putut fi cu ei în tren.
Hoțul fusese șmecher și se duse la un
țăran care avea o mică fermă în aproprie și plăti
ca să cumpere o căruță și un cal. La început
fermierul nu fu de acuord dar după ce hoțul ia
arătat o sumă mai mare de bani fu de acord.
 Dar ce vroia să facă acesta cu căruța și
caii? Voia să câștige încrederea detectivului ca
el să treacă dupa aceea granița cu diamantul și
poate chiar dacă găsea oportunitatea ,să îl
omoare.
-Domnule Quest, știu cât de important
este să prinzi hoțul și eu țin întodeauna de partea
justiției și mi-am luat libertatea de a-ți lua o
trăsură și un cal ca să vă duc până la Liverpool,
ori cum am drum pe acolo.
-Foarte generos din partea dumneavoastră
,domnule Jonas!
-Atunci ce mai așteptăm?zise domnule
Smith.
-Mă duc să pregătesc calul!zise domnul
Jonas.
După ce a înhămat calul și-a ascuns sabia
și pistolul.
Au urcat în trăsură și au pornit la drum.
8
 Capitolul IV

La un pas de moarte

Trecură ceva vreme, iar așezământurile nu

îi priau hoțului, deoarece nu era destul de
nepopulat și nu putea să îl omoare pe detectiv și
pe asistentul lui.
Mergeau și tot mergeau dintr-o dată în
depărtare se văzu o prăpastie. Era și un pod ceva
mai încolo, dar ei mergeau tot înainte, hoțul
zicând că mai încolo o să facă curba.
Dar el nu mergea înspre stânga,parte în
care era podul.
 Dintr-o dată, când se apropie mai tare de
prăpastie lovi calul cu biciul, apoi sări din
trăsură, care căzuse în prăpastie. Quest și Smith
săriră și se prinse de o bucată de stăncă.
-Nu o să mai rezistați mult așa și o să
muriți ca și calul acela! Ha!Ha! Ha!...
-Lungul braț al justiției o să te prindă! N-o
să scapi nepedepsit!
Dar hoțul nu îl ascultase, și plecase să
caute un alt mijloc de transport.
Detectivul văzu o gaură destul de mare
încât să poată intra amândoi.
Calculară traseul și pe-a colo luă. Dar
cănd ajunsese mai aproape domnl Smith căzu.
Noroc că Jack l-a prins la timp altfel se zicea cu
el. Îl aroncase în peșteră, iar apoi a intrat și el.
-Mulțumesc că mai salvat! Îți sunt dator
pe viață!

10
 -Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine! Acum
trebuie să gasim o cale de a ieșii de aici.
-Am văzut un pod dărâmat la vreo 100 de
metri de aici! Ne-am putea cățăra pe acesta, iar
apoi să trecem pe podul folosibil!
-Bună idee! dar cum vom ajunge de-aici
până acolo?
O frânghie apăru de nicăieri. Cei doi nici
nu s-au mai gândit la planul anterior și s-au
cățărat pe frânghie.
Când au ajuns sus l-au găsit pe agentul
Harking Wilson.
-Domnule Harking, vă mulțumim pentru
că ne-ați ajutat! Dar cum ați știut?
-Eram și eu în tren și v-am văzut cu un om
care mi se părea suspect în trăsură, v-am urmărit
până aici și am văzut cum domnul acela a sărit
din trăsură, iar voi a-ți căzut. V-am auzit vorbind
și după aceea am aruncat frânghia și v-am
salvat.Cine era domnul?
-Era domnul Joans!Cel ce a furat
diamantul de 70.000 de lire!exclamă d-l Smith.
-Știi cumva pe unde a luat-o banditul?
-Da!zise el arătând spre Nord-Est .Cred că
se îndreaptă spre Liverpool.
-Așa este. Noi vrem să-l prinde înainte de
a ajunge la port pentru a lua vaporul, zise
domnul Quest.
-Păi atunci să mergem! zise domnul
Smith.
-Vă rog, mă puteți lua și pe mine. Vă pot
fi de ajutor!
-Desigur! De ce nu?
-Dar cu ce vom merge?întrebă Smith
-Nu știu!zise domnul Quest.Dacă nu
găsim un mijloc de transport hoțul v-a scăpa.

12
 Din câte probabil a-ți observat acesta nu a
spus nici o dată că v-a fi primul lui hoț care a
scăpat, deoarece nu era de loc lăudăros.
-M-am ocupat și de asta! Cum credeți că
v-am urmărit?zise Wilson.
Cu toții urcară în trăsura domnului
Harking și plecară la drum.

Capitolul V

Vești noi
Merseră o zi, până când au ajuns în
Liverpool.
Au avut noroc că nici un vapor n-a
plecat de o săptamână, dar următorul vas
pleca în douăzeci de minute spre america.
 -Care este primul vas care
pleacă?întrebă Jack pe căpitan.
-În douăzeci de minute.
-A trecut pe aici un domn ce părea
suspect, ca un hoț?
-Acum că întrebați, da, a trecut
cineva care mi-a dat mulți bani ca să fac
ca trenul să plece mai repede! Parcă îl
chema...ăăă...domnul Joans .
-Știți cumva unde este?
-Pe vas, așteaptă plecarea!
-Sunt detectivul Quest Jack. Domnul
cu care ați interacționat dumneavoastră
este hoțul unui diamant de șapte zeci de
mii de lire. V-ă ordon, în numele justiției

14
să opriți acest vapor, ca să putem prinde
hoțul, fără să spuneți cuiva!
-Îmi pare rău, dar eu nu mai pot face
nimica!
-Atunci domnilor avem șaisprezece
minute să arestăm hoțul!În ce cameră este
cazat?
-Camera numărul o sută
cincisprezece. Aveți în acest caz
permisiunea mea de a intra pe vas gratis.
Au plecat cei trei pe vas,
îndreptânduse spre camera 105.Când au
ajun, au spart ușa, dar nimeni nu era în
cameră.
Cei trei detectivi s-au despărțit, ca să
acopere mai mult teren, prin vapor ca să îl
găsească pe hoț, dar s-au întâlnit pe punte
fără nici un rezultat.
Dintr-o dată, totul a luat o întorsătură
neașteptată, domnul Harking i-a lovit pe
cei doi agenți, iar aceștia au leșiat.
În comă nu au stat prea mult, dar
suficient cât vaporul să plece, iar detectivii
să fie duși într-o cameră secretă unde au
fost legați de două scaune, cu lanțuri
zdravene.
-Domnule Harking, de ce?întrebă
domnul Quest.
-Deoarece mi-a promis faimă și
avere. A zis că dacă scap de voi a să-mi
dea douăzeci și cinci la sută din avere.

16
Așa că luațivă la revedere de la această
lume! Mu, ha, ha, ha, ha!
Hoțul se gîndise la toate. părea că nu
mai este cale de scăpare, dar Jack avea
mereu un as în mânecă.
Noul inculpat se întoarse ca să

pregătească un pistol pentru ai împușca pe

cei doi, dar Jack s-a pregătit ipmp de zece

ani pentru astfel de situații, acesta imediat

se deslegă pe el, apoi pe asitentul său, la

imobilizat pe inamic, iar apoi la legat la

mâini și picioare cu lanțurile cu care a fost

legat și într-un final l-au dus la închisoare.

 Dar în acest timp adevaratul hoț era
în libertate și se indrepta către America.
Mulți s-au fi lăsat bătut în aceste

18