Textul narativ- mesaj decriptat

Vatamanu Matei
Clasa a IX-a C

Motto-ul meu este „Nu putem direcționa vântul, dar putem ajusta pânzele”, deoarece eu
cred că pentru orice ne oferă viața, noi trebuie să învățăm să ne adaptăm oricăror situații.
Această ideea am întâlnit-o și în nuvela „La conac” de Ion Luca Caragiale, unde citatul
„Merge înainte și bine merge!” a întărit prezența devizei mele, deoarece protagonistul continuă,
fără să se întrebe ce se va întâmpla, să joace jocul de cărți.
Aceasta îmi amintește de viața lui Caragiale, care, deși nu a terminat liceul, și-a continuat
pasiunea pentru dramaturgie, pe care o avea încă din adolescență, când a făcut parte din trupa de
actori condusă de unchiul său Iorga Caragiale. Alt trist episod din viața lui îl reprezintă exilul la
Berlin în urma a două procese câștigate, în care a fost acuzat de plagiatură, din anul 1905.
Analiza titlului, temei, perspectivei narative, modurilor de expunere și a funcțiilor
limbajului folosite de personaje facilitează înțelegerea textului.
Titlul textului are o structură sintetică, fiind format din substantivul comun „conac” și
prepoziția „La”. Valoarea titlului este una denotativă, sugerând locația în care se petrece
acțiunea.
Tema textului este „Ispitele adolescenței”, reliefată de motive literare precum: conacul,
stosul, negustorul, susține ideea textului ce afirmă că „Ispitele sunt întâlnite la tot pasul, noi
trebuie să învățăm să ne ferim de ele”.
Perspectiva narativă pe care am identificat-o în text este cea obiectivă și observată din
folosirea verbelor și pronumelor la persoana a III-a precum: „vine”, „stă”, „îi”.
Modurile de expunere prezente în text sunt: narațiunea, cu rol de a expune faptele în
ordine logică; dialogul, ce prezintă convorbirile dintre personaje și descrierea, ce descrie mediul
de desfășurare a acțiunii și personajele.
Două funcții ale limbajului pe care le-am identificat în text sunt cea poetică, cu rol de a
sensibiliza cititorul, îndeplinită prin epitete precum „zare adâncă”, „aerul dimineții calde” și cea
emotivă, identificată în secvențe precum „Mi-e urât singur, mai ales la drum”.
 În urma lecturii textului suport am reușit să înțeleg că deși lozinca mea este bună, trebuie
să ne gândim de două ori înainte de a o aplica, nu ca tânărul din povestirea lui Caragiale, care în
momentul în care a văzut o oportunitate de a face bani s-a avântat în a paria fără să cugete la ceea
ce avea să facă.