Burciu Bogdan – Sistemul Nervos

SISTEMUL NERVOS

GENERALITĂŢI

Structura generală a SN cuprinde trei componente principale:

 Un compartiment senzorial (receptorii senzoriali);

 Un compartiment motor (efectorii);
 Un compartiment asociativ-integrativ (ariile de asociaţie, corticale
şi subcorticale).

Sistemul Nervos

Compartiment asociativ-
Compartiment senzorial Compartiment motor integrativ
(receptorii senzoriali) (receptorii efectori) (ariile de asociaţie,
corticale şi subcorticale)

Fig. 1 Structura generală a sistemului nervos.

Semnalele senzoriale venite pe calea organelor de recepţie (ochi, urechi,

limbă, etc.) sunt transmise către zona de asociaţie, unde pot crea o reacţie
imediată sau pot fi memorate pentru un timp mai scurt sau mai lung.

99 % din informaţiile senzoriale cu care este “bombardat” creierul sunt

eliminate ca fiind nesemnificative sau neimportante.

Din punct de vedere funcţional, există trei nivele principale ale SNC,
fiecare cu caracteristici funcţionale diferite:

1
 Burciu Bogdan – Sistemul Nervos
 Nivelul măduvei spinării;
 Nivelul subcortical (cerebral inferior);
 Nivelul cortical (cerebral superior).

Cele două proprietăţi fundamentale ale organismelor vii, excitabilitatea

– capacitatea de a răspunde la stimuli prin manifersări specifice şi
conductibilitatea – capacitatea de a transporta semnale, ating cea mai mare
dezvoltare la SNC uman.

Unitatea de bază a SN este neuronul, o celulă specializată care transmite

impulsuri neuronale (mesaje) altor neuroni, glande sau muşchi. Neuronii
deţin secretul funcţionării creierului şi sunt responsabili pentru existenţa
conştiinţei.

Neuronii răspund la stimuli, transportă semnale şi procesează informaţie.

Aceste trei sarcini fac posibilă existenţa vieţii psihice.

În SN se găsesc neuroni dispuşi în serii longitudinale sau în legături de

tip serial. Aranjamentul serial formează două tipuri de circuite:

 Reflex – transportă impulsuri care conduc la un răspuns

involuntar, la un stimul (ex: reflexul rotulian);
 Releu – circuitul somatic aferent general care transportă impulsuri
de la o parte la alta a SN (ex: transmiterea informaţiei senzoriale la
creier şi formarea senzaţiei).

Circuitele reflexe se pot suprapune cu părţi ale circuitelor somatice

aferente (de releu).

Semnalele ce sosesc către SNC sunt numite aferenţe, iar cele care pleacă
de la SNC către muşchi şi organele efectoare se numesc eferenţe.

2
 Burciu Bogdan – Sistemul Nervos
NEURONUL

Neuronii sunt celule care acţionează ca unităţi de transmitere a

informaţiei în interiorul SN şi, deşi au multe caracteristici în comun cu
alte celule din corp, prezintă caracteristici speciale care le permit să
îndeplinească sarcina de transmitere a informaţiei.

După funcţia lor principală, neuronii se împart în:

 Neuroni senzitivi - transmit impulsurile nervoase de la receptori la

SNC;
 Neuroni motori - transmit semnalele eferente de la SNC la muşchi
şi glande;
 Neuroni de asociaţie sau intercalari – primesc semnalele de la
neuronii senzitivi şi le transmit altor neuroni.

Neuronul este format din corp celular (sau soma), procese protoplastice
(dendrite şi axon).

NEURON

Corp celular
Dendrite Axon
(soma)

Teaca de mielină
Nucleu
(Schwann)

Citoplasma Nod Ranvier

Butoni terminali

Fig. 2 Structura neuronului.

3
 Burciu Bogdan – Sistemul Nervos

Fig. 3 Schema neuronului

 Corpul celular – centrul metabolic al neuronului care conţine

nucleul şi citoplasma. În SNC un grup format din mai multe
corpuri celulare se numeşte nucleu iar în SNP – ganglion.
o Nucleul – cel mai important element al neuronului. Din
păcate, după completa dezvoltare a SNC, acesta nu suferă
mitoze – nu se poate reproduce. Nucleul conţine
nuceloplasma, un pigment numit cromatină, un nucleol
proeminent şi, doar la femeie, un satelit nucelolar.
o Citoplasma – conţine organitele celulale obişnuite:
mitocondriile, aparatul Golgi, lizozomii, reticulul
endoplasmatic şi corpusculi Nissl.
 Dendritele – sunt scurte şi transportă impulsul nervos către corpul
celular.
 Axonul – nu conţine corpusculi Nissl, variază în lungime de la
micrometri la metri şi transportă impulsuri nervoase de la soma
către periferie. Sunt singurele componente ale neuronilor care se pot
regenera, dar numai în SNP, în SNC nici măcar aceştia nu au
această posibilitate. În interiorul unui axon sunt prezente două
tipuri de fluxuri de lichide (axoplasmice): fluxul axoplasmic
anterograd (de la soma la periferie) şi fluxul axoplasmic retrograd
(de la periferie la soma).
o Butoni terminali – la capătul unui axonse găsesc nişte
terminaţii numite butoni terminali, prin intermediul cărora

4
 Burciu Bogdan – Sistemul Nervos
se realizează sinapsa cu următorul neuron, cu un muşchi sau
cu o glandă.
o Nerv – fascicul format din axoni lungi care aparţin mai
multor sute de neuroni. Un singur nerv poate conţine atât
axoni ai neuronilor senzitivi cât şi axoni ai neuronilor motori.
o Mielina – substanţă grasă, de culoare albă, care acoperă
axonii unor anumiţi neuroni pe care îi izolează electric,
crescând astfel viteza de transmitere a impulsului nervos.
 Sinapsa – joncţiunea sau legătura dintre un buton terminal şi un alt
neuron (la nivelul corpului celular, al dendritelor sau al altui axon),
celulă musculară sau glandulară.

NEUROTRANSMIŢĂTORI

Transmisia impulsului nervos se face cu ajutorul neurotransmiţătorilor.

Unii neurotransmiţători au efect excitator pentru anumiţi receptori şi
inhibitor pentru alţii pentru că moleculele receptoare sunt diferite.

Acetilcolina (ACh) – este secretat din mai multe regiuni dar mai ales
din:

 Cortexul motor;
 Anumiţi neuroni din ganglionii bazali;
 Neuroni motori ai muşchilor scheletici;
 Unii neuroni din SNV.

Acţiunea ACh asupra muşchilor este de a-i activa, adică de a le provoca

o contracţie.

Acţiunea centrală (din SNC) a ACh se manifestă sub forma trezirii

corticale şi comportamentale şi asupra memoriei. De cele mai multe ori,
ACh are un rol excitator, dar poate avea şi rol inhibitor.

Norepinefrina - monoamină, derivat al dopaminei şi este secretată, în

SNC, de numeroşi neuroni situaţi în trunchiul cerebral (în special la
nivelul punţii) şi hipotalamus.

5
 Burciu Bogdan – Sistemul Nervos
Efectul psihologic al norepinefrinei este legat de controlul de ansamblu
al activităţii şi al stării de dispoziţie, realizând, de exemplu, creşterea
nivelului de alertă.

Epinefrina – hormon secretat de glanda suprarenală şi mediator

simpatic, determină efecte similare norepinefrinei, excitatorii asupra
SNV simpatic: vasoconstricţie, stimularea inimii, bronhodilataţie şi unele
efecte metabolice.

Dopamina (DA) – există cel puţin trei căi secretoare de DA:

 Substanţa neagră din trunchiul cerebral;

 Din apropierea substanţei negre până la bulbul olfactiv al
sistemului limbic;
 În hipotalamus.

Serotonina (5-HT) – joacă un rol important în reglarea dispoziţiei. Este

secretată de nucleii rafeului median din mezencefal şi se proiectează
asupra multor regiuni ale SNC, în special la nivelul coarnelor posterioare
ale măduvei spinării şi in hipotalamus.

6
 Burciu Bogdan – Sistemul Nervos

Sistemul Nervos
SN

Sistemul Nervos Sistemul Nervos

Central Periferic
SNC SNP

Sistemul Nervos
Sistemul Nervos
Creier Măduva spinării Vegetativ /
Somatic
Autonom

Sistemul Nervos
Trunchi cerebral
Simpatic

Sistemul Nervos
Cerebel
Parasimpatic

Diencefal

Telencefal

Fig. 4 Schema organizării Sistemului Nervos.

Rolul Sistemului Nervos