Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Crime Împortiva Umanității
Crime Împortiva Umanității
La 17 mai 1946, prin sentința Tribunalului Poporului, Mareșalul Ion Antonescu, a fost
judecat și condamnat la pedeapsa cu moartea, imputându-se că a săvârșit cea mai mare crimă
petrecută în istoria poporului român, alăturându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra
popoarelor din Rusia sovietică, dar și crime de război împotriva popoarelor evreiești.
Unul din cele mai importante capete de acuzare împotriva lui Ion Antonescu a fost alianța
cu Germania în cel de-al II război mondial, mai precis, I.A. a fost acuzat că a băgat țara în război
de partea naziștilor și a participat la dezastrul țării și crime de război prin aceea că au trădat
interesele poporului român, punând țara în slujba dușmanilor.
Al doilea mare capăt de acuzare a fost acela de crime contra umanității și politică rasială.
Tribunalul Poporului a declarat că I.A se face vinovat de uciderea și deportarea evreilor, țiganilor
și altor rase indizerabile, în scopul purificării etnice a României și că a declanșat o românizare
forțată prin uciderea și deportarea celor de altă rasa sau naționalitate. Magistrații s-au referit la
masacrele contra evreilor de la Odesa, Trenurile morții de la Iași, despre deportările romilor și
evreilor în Transnistria într-un soi de lagăre de concentrare. În 1942, Antonescu a ordonat
deportarea în Transnistria a 24.617 de cetățeni români de etnie romă, dintre care peste 11 000 au
fost dați dispăruți și numai jumătate au supraviețuit și au reușit să se reîntoarcă în România.
Pentru deportarea romilor în Transnistria nu s-a mai folosit - ca în cazul evreilor - pretextul de
comunism sau activități subversive pro-sovietice, ci etichetarea întregii minorități rome
ca nomazi și „nemobilizabili și periculoși ordinei publice”. Au fost deportați
în Transnistria 195.000 de cetățeni români de etnie evreiască dintre care, la 15 noiembrie 1943,
au rămas în viață 49.927. În Transnistria, guvernul antonescian a mai exterminat peste 170.000
de evrei ucraineni. În total au fost masacrați peste 300.000 de evrei.
Acuzatorii au adus ca probă inclusiv declarația lui I.A., și anume ordinul său către
Alexianu, guvernator al Transnistriei (pe atunci) în privința evreilor: “Bagă-i în catacombe,
bagă-i în Marea Neagră, dar scoate-i din Odesa”.
„Curățirea terenului” a fost numele de cod folosit de regimul antonescian ca echivalent al
termenului german „soluția finală”. Ordinul de „curățirea terenului”, de deportare și de
exterminare a evreilor din Basarabia și Bucovina a fost dat de Antonescu din proprie inițiativă și
nu sub presiuni germane.
4.GENOCIDUL ARMEAN
Genocidul armean este un genocid comis între aprilie 1915 până în iulie 1916 sau
chiar 1923, în care două treimi dintre armenii care trăiau pe teritoriul de astăzi al Turciei au pierit
în urma deportărilor, foametei și masacrelor de mare amploare. A fost planificat și executat de
către partidul de la putere la momentul respectiv, Comitetului Uniunii și Progresului (CUP), mai
bine cunoscut sub numele de „Junii Turci”.
Cauzele producerii și reproducerii crimelor împotriva umanității este slăbiciunea
autorităților naționale și internaționale în privința aducerii în instanță și a condamnării
criminalilor.
Una dintre cauzele pentru care în cel de-al Doilea Război Mondial trei mari puteri
(Germania, Japonia și Uniunea Sovietică) au comis asemenea crime a fost îngăduința față de
actele similare comise în timpul Primului Război Mondial și pentru care autorii acestor masacre
au rămas nepedepsiți.