C S E ( „Cine sunt eu?

”)
– o probă de cercetare şi cunoaştere a Eului şi a personalităţii

În inverstigarea Eului şi a peronalităţii, au fost utilizate cu precădere chestionarele de autoapreciere,

chestionarele de personalitate, scalele de interapreciere şi mai ales testele proiective care permit o
abordare analitico-sintetică a personalităţii, a structurilor ei manifestate sau latente, dominante sau
subordonate, a tendinţelor, aspiraţiilor, intenţiilor şi motivaţiilor ascunse, aspecte greu dar nu chiar
imposibil, de depistat prin intermediul testelor psihometrice. De aceea, a fost necesară orientarea tot
mai insistentă spre descoperirea sau cel puţin adaptarea şi perfecţionarea unor instrumente care să
diagnostigheze mai direct calităţile Eu-lui. În 1950, F. J. T. Bugental şi S. L. Zelen au imaginat o
probă care consta în solicitatrea subiecţilor investigaţi să formuleze trei răspunsuri la întrebarea „Cine
eşti tu?”. În 1954, M. H. Kuhn şi T. S. Mc. Partland au diversificat proba cerând subiecţilor să
completeze, într-un timp de 15 minute, 20 de spaţii care începeau cu formularea „Eu sunt...”. Proba
este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de TST – Twenty Statements Test ( testul
celor 20 de propoziţii) sau WAY – Who Are You? („Cine sunteţi voi”). În 1974, R. W. Coan modifică
întrucâtva tehnica propunând subiecţilor să formuleze cât mai multe întrebări, în două minute, la
întrebarea „Cine eşti tu?”. Tot el arată însă că cei investigaţi ar putea răspunde şi la alte întrebări, cum
ar fi: ce vreau de la viaţă?; care sunt cele mai importante lucruri pe care le fac?; dar cele pe care le-am
făcut?; ce gândesc alţii despre mine?; există lucruri despre mine pe care alţii nu le înţeleg?
În linii mari, aceste probe sunt asemănătoare putând fi încadrate în categoria testelor proiective de
completare. Diferenţele dintre ele apar în ceea ce priveşte: modul de formulare a cerinţei probei
(răspunsuri la o intrebare sau completarea unor începuturi de fraze), numărul de răspunsuri solicitate
(trei, 20 sau cât mai multe); limitatea/nelimitarea timpului de elaborare a răspunsurilor (2 minute, 15
minute, fără restricţii de timp). Important în asemenea probe este să se obţină cooperarea subiectului,
cointeresarea lui, astfel încât sarcina formulată să nu i se pară ca fiind impusă, apoi libertatea de
acţiune, chair spontaneitatea acţiunilor lui pentru a-l debloca de orice reţineri, baraje, inhibiţii.
Proba C S E dispune de valenţe diferite: ea poate fi considerată ca o cunoaştere psihologică, ca
probă de autocunoaştere, ca probă de educare a capacităţii de intercunoaştere. Proba, în cele trei
ipostaze ale ei, îşi relevă o multiplă utilitate: cognitivă (declanşează autocunoaşterea, sporeşte
cantitatea şi calitatea cunoştinţelor despre sine şi alţii, veridicitatea şi autenticitatea autocunoaşterii şi
intercunoaşterii); predictivă (pe baza informaţiilor recoltate, atât cel în cauză, cât şi cel care
beneficiază de datele aflate, pot anticipa sauprefigura evoluţia comportamentului, calităţilor şi
defectelor celui care se autodezvăluie); formativă (oferă posibilitatea exersării şi educării capacităţii
de autocunoaştere, cunoaştere şi intercunoaştere psihologică) (Mielu Zlate, 2004).