TAINELE
poem nefinalizat de Johann Wolfgang von Goethe
Versiunea de fata - de Andrei OneaUn cintec minunat v-a fost azi pregatit.
Cu drag si-l ascultafi; chemtind si alfii ‘ncoace!
Prin munti abrupti si vei poteca-a serpui,
Ba ni se'nchide vdzul, ba liber iar se face;
Tar dacé tn pidure poteca s-a pierdut,
Nu vd lésafi atunei cuprinst de rétéceala,
Céci poatem, dupd forte depuse’n deajuns,
Sa fim 1a timpul nostru de fintd mai aproape.
Cintarit ce 0 fac mi-i prinzi intregul sens,
Cind mimat ratiunea ¢ cea care asculté;
In parte fiecare va prinde-un infeles,
[arina-Mamé-oricui ti daruie 0 soapta;
Amarnic $i in grabatisi trece unul viata,
Tar altul mai adasid, gustind din rodul ei;
Oricine dupé sete paharul sd-si primeascé,
S'izvoru-acestei api sd curgd pentru ei.
Sleit de drumetia féicutd'n cursul zilei,
Ce-o sdivirsea minat de un inalt indemn,
Proptindwse’n toiag, cum o fac pelerinii,
Coboard spre o vale. Acolo, sperd el,
Desi cérarea'n seard privirii ti sc&pa,
in locu'mpadurit sa afle in curind
Un primitor azil - sé poata tanopta,
Sdi-si domoleascé setea s1 foamea cit-de-cit.
Pe-al muntelui suis, ce'n fata ti stétea,
El pare-a'ntrezdri o urmé de carare,
Pe ea - cu ocolisuri - incepe a urca,
Prapdstii si perefi trecu in ridicare.
El sus deasupra vai se vede in curind
$i Soarele, fnmosul, din nou il lumineaza.
In preajma-i se deschide méretul pisc tronind -
Priveliste ce'n suflet adine o venereaza.
$i Soarele alituri, tn calea-i de-a apune,
Planiind coboara splendid intre roscafii nori;
Puterea toatd-si stringe si ured tar spre culme,
Sperind ca tnir-acolo si prindé forge noi;«Acum, - isi zice dinsul, - rdmine de vazut
De este cineva cari sta'n tarinul asta! »
Aude de odata - si parca-t rendscut -
Sonorul glas de clopot prin aor se revarsd.
Tar dupa ce el culmea complet o surmonteaza
1 se deschide-o vale cu-usoara ridicare
Si blinzii ai sci ochi de drag se lumineazd
De ceea ce in fata padurii ii apare:
in-verdele gradimi - 0 falmed zidire
Ce tocmat e seditdata in calde razi de Soare.
Parcurge repezit prin roud-acea colina
Spre mandstirea care-l primeste cu lucoare.
Deja se afld’n fata tacutului lécas,
Ce duhw-i-i-l cuprinde cu pace yi nadejde,
Tar sus pe bolta porfit avind zdvorul tras
De-taine implimta imagine zareste.
Adasia si, in inimd cu pietate-adincd,
Else cufundé'n gindul «Ce ’nseamnd-aceste toate?»
Asa ineit si Soarele si-ascunde-a sa lumina,
‘Si sunetul dispare. Ramine’n cugetare.
imbolul ridicat se vede sus maret
Ca ham 'ntregt séi-i dea el sprijin si speranja,
Semn care venerat de mii de oameni este
$i inimilor lor réispunde, nu adasté,
Spre a zdrobi cu totul a morfii condamnare,
Semn ce-i zarit pe-atitea victorioase steaguri!
Simi izvorul viefii cum membrele-i strabate.
Priveste-acest simbol si ochii si-i apleacé.
Simi improspdtata credinta celor drepti,
Puterea mintuirii izvoru-si are’n ea;
Din nou iréreste Marcu al vieju infeles,
Ce clar in mod simbolic emblema-i ardta.
In fata-i stéi 0 cruce de roze'‘ncununatd.
«Dar cine-a imbinat cu crucea trandafirii?»
Severul crucifix cu-a florilor ghirlanda -
Ca viata ce se naste din jerifa de iubire,
Sint norii argintié emblemer'mpodobire,
De parcii-ar vrea s-o poarte in zart indepéirtate:
Tisnesie-o noud viata din partea ‘nerucisdrii:
Din centru-i straluceste 0 razd intreit’.
3