EFECTELE EMIGRĂRII ASUPRA FAMILIEI

1. Evoluția cuplului parental - plecarea unuia dîntre părinți,

îndeosebi a mamei, conduce la o răcire a relației dîntre cei doi parteneri.
De multe ori se ajunge la divorț, copilul ajungând să fie încredințat unuia
dîntre părinți. Pentru unele mame, plecarea în străinătate nu este numai
pentru câștig, ci și pentru soluționarea unei vieți de cuplu conflictuale. În
această situație, copilul nu numai că este privat de afectivitatea maternă,
dar este expus și la riscul unor abuzuri din partea tatălui, al cărui
comportament inadecvat a determinat plecarea mamei. Uneori plecarea
temporară a mamei în străinătate, se transformă într-o abandonare
definitivă a familiei și a copiilor rămași în țară. Emigrația părinților poate
conduce și la o redefinire a relațiilor de rudenie, în sensul în care copiii
lăsați de mici în grija rudelor, ajung să nu se mai raporteze la părinții
biologici ca la niste părinți.

2. Efecte determinate de privarea de afectivitate parentală – din

discuțiile cu autoritățile comunei, am dedus că banii și bunurile materiale
nu pot compensa lipsa afectivității parentale. „Se vede pe fețele lor că
suferă, chiar dacă unii sunt imbrăcați bine, au telefoane mobile și în
permanență bani în buzunar … sufletește sunt afectați … caută suport
afectiv la învățători sau profesori… încercăm săăi ajutam cum putem…
dar dragostea de părinți nu poate fi înlocuită cu nimic.” (Învățatoare
Școala Generală). Traumele emoționale se manifestă diferit de la un copil
la altul, în funcție de vârstă și personalitatea fiecaruia. De regulă, cei la
care e numai tatăl plecat suferă mai puțin, pentru că găsesc în mamă
suportul căutat. Probleme mai mari apar atunci când sunt plecati ambii
părinți și deși ei se străduiesc să nu le lipsească nimic, cumpărându-le
chiar și obiecte ostentative în raport cu nevoile lor reale, nimic nu pare să
înlocuiască dragostea părinților.

3. Absența unui model parental care să orienteze copilul asupra

valorilor și concepției despre viață - această consecință este în strânsă
legătură cu vârsta pe care o au copiii la plecarea părinților. Rolul
părinților este preluat de bunici și de rudele apropiate, dar acesta poate fi
îndeplinit în situația în care aceștia nu au vârstă înaintată.

4. Dificultăți în creșterea copiilor - deși nu sunt recunoscute la

prima vedere de bunici, dificultățile există și variază în funcție de mai
multi factori: vârsta bunicilor; prezența altor adulți în gospodărie; gradul
de afinitate între bunici și copii. Comunicarea între părinții aflați la munc
în străinătate se face telefonic, cei mai bine plătiți reușind să comunice
mai des. Sunt situatii în care calculele de acasa nu se adeveresc cu situatia
de acolo, si-atunci câștigurile mici sau perioadele fara câștig ingreuneaza
comunicarea cu familia, fie ea macar telefonica, și atunci copiii suferă și
mai tare, unii refuza să mai mearga la scoala, sunt mai greu de stăpânit.

Ceea ce-i dureros, e faptul ca posibilele solutii la problemele

copiilor cu părinții plecati la munca în străinătate, sunt localizate difuz la
nivelul institutiilor statului. Ordonanta 219 ajuta la stabilirea din punct de
vedere normativ al numarului de părinți plecati, insa nu prevede modul în
care pot fi ajutati copiii rămași singuri. Sunt situatii când părinții sunt
plecati fara forme legale si-atunci nu sunt inregistrati. Neexistănd o
strategie coerenta din punct de vedere legislativ, nu se poate face mare
lucru pentru acesti copii și cum fenomenul migratiei i-a luat pe toti pe
nepregatite, situatia devine din ce în ce mai grava.

5.Probleme ivite în incercarea de reîntregire a familiei -Pentru o

analiza completa a fenomenului migratiei ar trebui adaugate problemele
ridicate de copiii romani nascuti pe teritoriul altor state (in cazul când
ambii părinți sunt plecati sau dintr-un parinte roman și altul de alta
natinalitate). Apoi sunt copiii nascuti pe teritoriul Romaniei și dusi de
părinți în afara pentru reîntregirea familiei, sau copii minori care
migreaza independent, pentru care sunt reglementari stricte. Aducerea
copiilor alaturi de părinți este o problema, pentru ca în prima faza părinții
locuiesc într-o camera, muncesc amandoi pentru a putea câștiga suficient.
Romanii care reusesc să aiba o oarecare stabilitate (locuinta, venit stabil)
și reusesc sa-i aduca pe copii, recurg adesea și la aducerea unei bunici din
țară pentru a-i ingriji, astfel ca mama să poata lucra în continuare.
Bunicile stau cateva luni sau isi prelungesc sederea în situatia în care isi
gasesc cate ceva de lucru, reusind să scada costurile sederii lor pentru
familie. Copiii nascuti în străinătate sau adusi acolo la varste mici au
puține sanse să invete corect.

Aceasta generatie de copii lipsiti de iubirea părinților poate deveni una

de adulți problema.

Un exemplu concret în cadrul acestui studiu a fost realizat de un

psiholog-consilier în relatia familie-cuplu:

"Personal, am cunoscut o asemenea familie, doi tineri ingineri care

si-au lasat cei doi baieti de 6 și 7 ani în grija unei bunici și au plecat în
America sperand ca în cativa ani vor câștiga astfel incat să poata pune
pe picioare o afacere în Romania. Dar cum socoteala de acasa nu se
potriveste totdeauna cu ce se intampla la fata locului, în 5 ani de-abia el
a reusit să lucreze, ea oricat s-a straduit nu a gasit ceva sa-i convina. Tot
în acest timp copiii au suferit ingrozitor, la inceput plangeau, nu le intra
nimeni în voie, se imbolnaveau tot timpul, erau gelosi pe copiii care
apareau cu părinții în parc, incat incercau sa-i indeparteze de părinții lor
intr-un mod agresiv, iar la scoala nu s-au descurcat, cu toate ca bunica
fusese profesoara, deci putea sa-i ajute la lectii. Când cel mic a ramas
repetent în clasa a IV-a, bunica nu a mai rezistat și le-a spus adevarul
părinților, spunandu-le ca daca nu se intorc sau nu-si iau copiii acolo, nu
e convinsa ca vor mai putea fi recuperati. Reintorsi în țară, le-a trebuit
cativa ani sa-si recupereze cu adevarat copiii."

Prin urmare, acum când emigrarea a devenit un fenomen greu

de stăpânit se impune conștientizarea complexității acestuia și
efectelor produse asupra vieții de familie. Emigratia, adică
fenomenul părăsirii țării proprii în schimbul stabilirii (temporare sau
definitive) într-o alta țară, atinge nu numai cercurile politice dar și
relatiile între persoane, divizând fizic și emoțional prieteni, familii și
comunități.