CURS NR.

6 – Didactica educației fizice

1. Locul şi rolul jocurilor de mişcare (dinamice) în lecţia de educaţie

fizică în învățământul primar

Viaţa noastră nu poate fi concepută fără joc, care nu este caracteristic numai copilului,
ci însoţeşte viaţa omului pe tot parcursul existenţei sale, chiar dacă în copilărie deţine locul
principal. Jocul este deci, o activitate umană, având o anumită structură şi funcţie socio-
culturală.
Psihologia modernă a evidenţiat faptul că prin joc, se dezvoltă toate principalele calităţi
ale copilului: senso-motorie, proprio-receptivă, expresivă şi intelectuală. Toate acestea
contribuie în final, la conturarea şi dezvoltarea personalităţii copilului. În timpul jocului, copilul
îşi manifestă Eu-l, pe care îl experimentează în joc, cunoaşte şi învaţă mai bine structura
propriilor procese mentale. Prin joc, copilul îşi descarcă, îşi cheltuie energia, prestând de fapt o
“muncă” serioasă şi se manifestă aşa cum ştie, cum este în realitate. Datorită multiplelor
influenţe favorabile asupra copilului, jocurile de mişcare au devenit un mijloc important al
educaţiei fizice şi au fost incluse în conţinutul lecţiilor în toate ciclurile de învăţământ, începând
cu cel preşcolar, primar, gimnazial, liceal, universitar.

Jocul de mişcare – ca mijloc al educaţiei fizice

Jocul de mişcare reprezintă un gen de joc compus din acţiuni cu structuri preponderent
motrice, atractive şi de întrecere care urmăreşte dezvoltarea psihomotorie a copilului sau
recreaţia lui. Jocul de mişcare are reguli prestabilite care îi delimitează timpul şi spaţiul de
desfăşurare, numărul de participanţi, codul de întrecere şi de interrelaţii între membrii
colectivului care îl realizează (Terminologia educaţiei fizice şi sportului, 1973, p. 256).
Jocul de mişcare se deosebeşte de celelalte mijloace ale educaţiei fizice prin
particularităţile sale specifice şi anume:
 jocurile de mişcare permit manifestarea complexă şi favorizează dezvoltarea simultană
a deprinderilor motrice de bază sau specifice, a calităţilor motrice, precum şi a însuşirilor şi
deprinderilor moral-volitive;
 priceperile şi deprinderile motrice se perfecţionează în timpul jocului, ca urmare a
legăturilor noi şi complexe care se stabilesc între ele şi datorită relaţiilor de condiţionare ce pot
favoriza transferul pozitiv între cunoştinţe, priceperi, deprinderi, calităţi motrice etc.;
 jocului îi este specifică activitatea în colectiv, ce presupune cooperare, colaborare cu
partenerii de joc, armonizarea intereselor, a motivelor, acţiunilor şi eforturilor personale cu cele
ale colectivului, încadrarea în colectiv, acceptarea şi recunoaşterea liderului, asumarea unor
responsabilităţi, atitudine critică şi autocritică;
 jocul de mişcare permite manifestarea iniţiativei şi independenţei în acţiuni. Aceasta
este posibilă numai în cazul în care elevii stăpânesc un bagaj larg de deprinderi, au calităţi fizice
dezvoltate corespunzător şi au fost instruiţi să acţioneze în limitele unor reguli precise;

1
  jocurile au ca element caracteristic de desfăşurare întrecerea, competitivitatea, care
impune existenţa unui fond de deprinderi şi calităţi motrice temeinic consolidate. Întrecerea
creşte interesul elevilor pentru activitate, le mobilizează forţele şi îi stimulează;
 jocurile nu permit o dozare precisă a efortului şi nici o reglementare strictă a execuţiilor
tehnice. Participarea elevilor este inegală, datorită nivelului de pregătire sau însuşirilor
temperamentale: unii sunt foarte activi, lucrează intens, alţii sunt reţinuţi, se sustrag.
Toate aceste particularităţi impun măsuri didactice educative specifice. În cadrul
activităţii de educaţie fizică, jocul are următoarele sarcini:
Clasificarea jocurilor
Jocurile de mişcare pot fi clasificate în general, după mai multe criterii (vezi tabelul nr.
7):

Tabelul nr. 7. Clasificarea jocurilor de mişcare în funcţie de diverse criterii

Criteriul Tipuri de jocuri

1. După conţinut şi sarcinile - jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor

de rezolvat: motrice de bază şi utilitar-aplicative (jocuri cu elemente:
mers, alergări, sărituri, aruncări, căţărare, târâre, echilibru,
escaladare, transport de greutăţi);
- jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor
motrice şi specifice pe ramuri de sport (jocuri pentru
fotbal, volei, handbal, baschet; jocuri pentru gimnastică
aparate, acrobatică, sărituri, ritmică, aerobică; jocuri
pentru atletism; jocuri pentru dezvoltarea calităţiilor
motrice: viteză, îndemânare, forţă şi rezistenţă)
- jocuri pentru educarea sensibilităţii motrice: jocuri
pentru educarea simţului ritmului şi a orientării în spaţiu,
a tempoului, a echilibrului.

2. După modul de - individuale (specifice preşcolarilor şi claselor I–IV)

participare la joc (efectiv):
- colective (specifice elevilor din gimanaziu şi liceu)

3. După relaţiile reciproce - fără împărţire pe echipe

- cu împărţire pe echipe

4. După relaţiile dintre - jocuri cu contact direct cu adversarul

participanţi:
- jocuri fără contact direct cu adversarul

5. După funcţiile exercitate: - jocuri distractive

- jocuri de creaţie
- jocuri logice

2
 6. După mediul în care se - jocuri în apă, pe zăpadă, în pădure, pe gheaţă etc.
practică

7. După anotimp: - jocuri de vară

- jocuri de iarnă

8. După locul de - interior (sală, hol, clasă)

desfăşurare:
- exterior (la munte, la mare, pe terenul de sport)

9. După locul lor în regimul - jocuri în lecţie

zilei de şcoală:
- jocuri în pauză
- jocuri în timpul liber

10. După influenţa şi locul - jocuri pentru ridicarea stării emoţionale

lor în lecţie (corespunzător
- jocuri de atenţie
verigilor de lecţie):
- jocuri pentru pregătirea aparatului locomotor
- jocuri pentru consolidarea unor deprinderi cunoscute
- jocuri pentru dezvoltarea calităţilor motrice
- jocuri pentru reducerea excitabilităţii nervoase şi
revenirea organismului la starea iniţială

11. După materialele - jocuri cu obiecte

folosite:
- jocuri fără obiecte

Locul şi rolul jocurilor de mişcare în lecţia de educaţie fizică

Jocurile de mişcare nu sunt în exclusivitate numai pentru elevii mici. Cu ajutorul lor se
pot realiza, într-un mod plăcut şi eficient, multe sarcini ale pregătirii fizice a elevilor mai mari,
chiar şi a celor din ultimii ani de liceu. Jocurile se folosesc în toate ciclurile de învăţământ,
alegerea şi metodica predării lor fiind dependente de sarcinile şi de particularităţile de vârstă,
sex, grad de dezvoltare fizică şi intelectuală, condiţii materiale, de mediul şi locul de
desfăşurare.
Jocurile de mişcare sunt folosite în toate ciclurile de învăţământ începând cu cel
preşcolar, primar, gimnazial liceal şi universitar. Alegerea şi metodica predării jocurilor de
mişcare este în funcţie de sarcinile şi particularităţile realizării procesului pedagogic, de vârstă,
sex, grad de dezvoltare generală, de condiţiile materiale, locul de desfăşurare a acestora etc.
În şcoală, scopul jocurilor de mişcare este de a îndeplini o serie de sarcini de ordin
instructiv –educativ, precizate şi cuprinse în programa fiecărei clase.
La clasele I-IV (învăţământul primar), ponderea jocurilor de mişcare este de
aproximativ 70% din lecţia de educaţie fizică (la clasele I – II) şi se reduce pe măsură ce copiii
3
cresc şi trec în clasele III - IV. În acest ciclu, jocurile de mişcare sunt folosite pentru formarea
deprinderilor motrice de bază cu efect benefic asupra dezvoltării multilaterale a organismului
copiilor în vederea dezvoltării calităţilor fizice.
În funcţie de obiectivul urmărit, jocul de mişcare poate fi folosit cu succes în aproape
toate momentele lecţiei. Locul şi rolul jocurilor de mişcare în lecţia de educaţie fizică sunt bine
precizate şi cunoscute de către profesori şi pot fi folosite astfel:
 În prima verigă a lecţiei, Organizarea colectivului de elevi, se recomandă, atunci când
este cazul, folosirea unor jocuri pentru captarea şi educarea atenţiei.
 În veriga a doua din lecţie, Pregătirea organismului pentru efort, este bine să se
folosească jocuri de mişcare cunoscute, atractive şi cu posibilitatea de a angrena frontal
în exersare pe toţi elevii, de aceea nu se recomandă folosirea unor jocuri sub formă de
ştafetă, trasee aplicative sau parcursuri aplicative.
 În verigile tematice, se pot folosi eficient jocurile de mişcare pentru realizarea
următoarelor obiective de referinţă:
- dezvoltarea /educarea calităţilor motrice;
- consolidarea sau perfecţionarea deprinderilor şi/sau priceperilor motrice de bază şi
utilitar–aplicative (mai ales la clasele mai mici).
 În penultima verigă, Revenirea organismului dupa efort, se recomandă folosirea unor
jocuri cu caracter liniştitor, adresat în special funcţiei respiratorii.
Pentru ca jocurile să îndeplinească obiectivul instructiv-educativ, este necesar să avem
în vedere corecta lor alegere, organizare şi desfăşurare.
Astfel, jocul se alege în funcţie de:
- sarcinile pe care vrem să le realizăm;
- locul jocului în lecţia de educaţie fizică, şi anume, veriga în care urmează să fie folosit;
- vârsta jucătorilor, deci particularităţile morfo–funcţionale şi psihice ale elevilor cu care
se lucrează;
- nivelul dezvoltării fizice a elevilor, starea lor de sănătate;
- particularităţile de sex;
- condiţiile materiale privind locul de desfăşurare şi inventarul de materiale de care
dispunem;
- condiţiile atmosferice, când se lucrează în aer liber.
Prin respectarea acestor cerinţe se asigură accesibilitatea şi atractivitatea jocului. Este
cunoscut faptul că un joc, neadaptat la posibilităţile elevilor sau lipsit de elemente noi, nu
trezeşte interesul şi, deci, nu poate avea efectele dorite. Dacă jocul se organizează în aer liber
şi temperatura este scăzută, iar umiditatea mare, se impune participarea integrală a colectivului
şi evident mişcarea lui continuă. În asemenea condiţii nu este recomandabil ca jocul să dureze
prea mult.
Materialele de joc trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie în stare de
folosinţă, să fie corespunzătoare vârstei din punct de vedere al dimensiunilor şi al greutăţii, să
fie suficiente ca număr. Pregătirea locului de joc presupune atât respectarea condiţiilor igienice,

4
cât şi amenajarea acestuia corespunzător cerinţelor jocului ce urmează să se desfăşoare. La
jocurile cu târâre şi transport de greutăţi în colectiv, este necesar să se formeze echipe separate
cu elevii înalţi şi cu cei scunzi. La jocurile de lupte în doi sau transportul partenerului se face
repartizarea perechilor în funcţie de talia şi greutatea jucătorilor. Respectarea cerinţelor şi a
indicaţiilor metodice menţionate asigură o bună organizare a colectivului şi condiţiilor de
participare optimă a elevilor.
Jocurile solicită efort fizic şi emoţional care trebuie bine reglat. Dozarea şi gradarea
efortului se poate realiza prin:
- mărirea sau micşorarea suprafeţei de joc în funcţie de numărul participanţilor, de vârsta
şi sexul acestora;
- mărirea duratei jocului;
- accelerarea ritmului de joc;
- mărirea numărului de repetări;
- mărirea numărului de obstacole;
- simplificarea sau complicarea regulilor de joc;
- schimbarea formaţiei de lucru.
În desfăşurarea jocului se impune atenţie la dozarea efortului, aprecierea şi dirijarea
comportamentului elevilor, stabilirea rezultatului, prevenirea accidentelor. Disciplina în joc se
menţine prin exigenţa profesorului de a respecta regulile de către toţi elevii şi prin atitudinea
conştientă a acestora. După un joc cinstit, reuşita provoacă mulţumire, creşte încrederea în
forţele proprii, măreşte interesul. Comunicarea rezultatului şi mai ales motivarea lui constituie
un element foarte important pentru participanţi.
Jocul a fost permanent un mijloc educativ pentru copiii de toate vârstele, având menirea
de a-i conştientiza pe participanţi de faptul că se află într-o situaţie de învăţare, în care primează
aspectul cognitiv şi că, activitatea trebuie să se desfăşoare cu toată seriozitatea. Jocul poate
îndeplini diverse funcţii în procesul pedagogic: mijloc şi metodă eficientă de instruire şi
educare, procedeu sau formă de organizare a activităţii.
Oricum ar fi privit, jocul îmbină plăcutul cu utilul şi facilitează acţiunea de formare a
personalităţii umane datorită caracterului său atractiv. Punându-i pe elevi să rezolve
independent şi în grup situaţii diferite, jocul îi determină pe aceştia să facă acţiuni motrice de
intensităţi diferite. Participând conştient la joc, elevul compară ceea ce ştie cu ceea ce i se cere
în conformitate cu cerinţele de execuţie şi regulile impuse, găsind modalităţi de rezolvare a
sarcinilor. În cadrul jocului se dezvoltă creativitatea, elevul fiind solicitat să caute şi să găsească
soluţia cea mai potrivită care asigură succesul.
În cadrul jocului, între participanţi se stabilesc raporturi de colaborare, cooperare, ajutor
reciproc, se formează deprinderi organizatorice şi se dezvoltă capacitatea de autoorganizare.
Jocul de mişcare întăreşte atitudinile morale, îi învaţă pe elevi să suporte cu demnitate
înfrângerea şi în acelaşi timp să preţuiască victoria. Astfel ei devin mai hotărâţi, mai curajoşi,
mai perseverenţi. În joc, elevul îşi controlează manifestările, adaptând un comportament
voluntar caracterizat prin prezenţa controlului realizării obiectivului propus. Jocul crează

5
condiţii care permit descoperirea unor autentice aptitudini de organizator şi totodată favorizează
dezvoltarea autocontrolului, al perseverenţei şi fermităţii, copiii obişnuindu-se astfel să conducă
şi să fie conduşi.
Prin desfăşurarea efortului în comun se dezvoltă spiritul de colaborare şi acţiune în
comun, de renunţare la interesele proprii în favoarea celor colective. Paralel cu descoperirea
unor lucruri noi, jocul favorizează aplicarea cunoştinţelor însuşite anterior, oferind totodată
afirmarea particularităţilor de personalitate pe care le şi dezvoltă. Întrecerea şi competiţia
amplifică încordarea psihică, capacitatea de concentrare a atenţiei. Comportarea în joc este
foarte diferită. De exemplu, unii participanţi respectă regulile, sunt disciplinaţi, se încadrează
în cerinţe, alţii nu. Unii colaborează cu colegii de echipă sau de grup, alţii sunt egoişti şi
individualişti, interesându-se numai de propria persoană. Unii sunt dinamici şi impulsivi, alţii
reţinuţi şi timizi. Tuturor trebuie să li se acorde o atenţie egală pentru dezvoltarea trăsăturilor
pozitive şi preîntâmpinarea sau anihilarea celor negative.
Jocurile dinamice, jocurile pregătitoare, traseele aplicative şi ştafetele constituie
mijloace importante, des folosite în educaţia fizică a şcolarilor mici. Ele sunt prezente în diverse
împrejurări: în cadrul lecţiilor de educaţie fizică, a serbărilor şi concursurilor sportive.
La ciclul primar se pot utiliza următoarele forme:
 Jocurile de mişcare (dinamice, de bază, elementare), având o temă precisă, reguli
simple, organizare strictă, se desfăşoară pe un spaţiu relativ redus. Sunt jocurile
specifice claselor I – IV;
 Jocurile pregătitoare, folosite în special, în scopul consolidării unor deprinderi şi
priceperi, şi desfăşurate în condiţii de întrecere între echipe, marchează o etapă
intermediară în desfăşurarea procesului de iniţiere a elevilor în practicarea unor jocuri
sportive. Au reguli relativ puţine. Sunt folosite la elevii din clasa a IV-a;
 Parcursurile (traseele) şi ştafetele aplicative asigură consolidarea unor priceperi şi
deprinderi motrice de bază sau aplicative în condiţii variate, în cadrul unor activităţi
complexe, în care participanţii se deplasează într-o succesiune şi în limita unor reguli
stabilite de învăţător, profesor, executând diferite acţiuni individuale sau în cadrul unor
echipe. Ele oferă posibilitatea valorificării, în condiţii noi, nestudiate, cunoştinţele,
priceperile, deprinderile şi calităţile motrice însuşite în cadrul lecţiei.

Datorită atributelor lor excepţionale, jocurile de mişcare trebuie să fie prezente la toate
clasele, în toate momentele lecţiei de educaţie fizică. Introducerea lor în primele verigi are drept
consecinţe creşterea gradului de concentrare a atenţiei pentru activitatea din lecţie. În acest
scop, este recomandabilă alegerea jocurilor de scurtă durată, variate şi atractive.

Exemple de jocuri dinamice utilizate în ciclul primar

 Cursa pe măsurate
Locul desfăşurării: sală,teren, curte
Jucători: colectivul de elevi
Scop: concentrarea atenţiei, deprinderea de a se deplasa cu mers economicos.

6
 Descriere: efectivul se împarte în două echipe agale ca număr, în formaţie pe şiruri,
înapoia liniei de plecare, având trasată la 5-10 m de aceasta o altă linie de sosire. La comanda
profesorului, primul se deplasează până la linia de sosire prin măsurarea traseului, punând pe
aceeaşi linie un picior înaintea celuilalt (călcâiul unui picior la vârful celuilalt picior) ş.a.m.d.
După trecerea liniei de sosire, înapoierea se face alergând prin partea dreaptă, îl atinge pe
jucătorul care urmează şi se aşează la coada şirului.
Câştigă echipa care a terminat prima şi are cele mai puţine penalizări.

 Călăreţii
Locul desfăşurării: sală, teren, curte
Jucători: colectivul de elevi
Materiale necesare: cretă, benzi scurte
Scop: dezvoltarea atenţiei şi a vitezei de deplasare
Descriere: În cele patru colţuri ale sălii (terenului, curţii), se delimitează câte un loc care
reprezintă „grajdul”. În fiecare grajd, se plasează câte un „călăreţ”. Ceilalţi copii sunt răspândiţi
în interiorul spaţiului de joc şi reprezintă „caii”. La semnalul profesorului de începere a jocului,
„călăreţii” aleargă să prindă „caii” şi să-i aducă în grajd, unde îi înseamnă, legându-i cu câte o
bandă la braţ ca să nu fugă. „Calul” care este semnat cu bandă roşie poate ieşi din „grajd”.
„Călăreţul” care a prins mai mulţi cai este declarat câştigător.

 Şarpele prin tunel

Locul desfăşurării: sală, teren, curte
Jucători: colectivul de elevi
Materiale necesare: capace de la lada de gimnastică, mingi, jaloane
Scop: dezvoltarea vitezei de deplasare, îndemânare
Descriere: clasa de elevi este împărţită în mai multe echipe, egale ca număr, plasate în
spatele unei linii de start, la un interval de cel puţin 2m între ele, în poziţia stând depărtat.
Înainte, la aproximativ 5m, se află plasată o „fereastră” (treaptă de la lada de gimnastică, ţinută
pe verticală de 2 colegi), iar mai înainte la alţi 5m se află un jalon. La semnalul profesorului,
ultimii din fiecare echipă pornesc târâş prin tunel, împingând o minge cu mâna, ies din tunel,
se ridică, aleargă driblând mingea până în dreptul „ferestrei”, o prinde şi o aruncă peste, trece
prin „fereastră”, reprinde mingea, aleargă driblând mingea, ocoleşte un reper şi transmite
mingea prin rostogolire următorului din echipă.
Câştigă echipa care termină prima.

 Cursa pe numere
Locul desfăşurării: sală, teren
Materiale necesare: jaloane
Jucători: colectivul de elevi
Scop: dezvoltarea vitezei de reacţie

7
 Descriere: Colectivul este împărţit în mai multe grupe care stau aşezate pe sol sub formă
de şir şi la intervale de 2-3m una de cealaltă. Se numără de la primul elev la ultimul din grupă,
fiecare elev memorându-şi numărul. Jocul începe când profesorul strigă un număr şi toţi cei
care au acest număr pornesc şi aleargă până la reper, îl ocolesc fără să-l atingă şi se întorc
aşezându-se la loc. Câştigă 3 puncte primul sosit, 2 puncte al doilea sosit, 1 punct al treilea
sosit, 0 puncte ultimul sosit. Câştigă echipa care acumulează mai multe puncte.

 Căluţul împiedicat
Locul desfăşurării: sală, teren
Materiale necesare: jaloane, corzi, cretă
Jucători: colectivul de elevi
Scop: dezvoltarea vitezei de execuţie şi îndemânare
Descriere: Colectivul este împărţit în mai multe echipe egale ca număr, aşezate în şir şi
în spatele unei linii de start. Pe linia de start, în dreptul fiecărei echipe se află câte o zonă de
schimb cu câte o coardă. La semnalul profesorului, primii elevi din echipă intră în zonă, leagă
coarda de glezne, apoi sar pe ambele picioare până la un reper pe care îl ocolesc şi se întorc de
unde au plecat, intră în zona de schimb unde se dezleagă şi predau coarda următorului. Câştigă
echipa care termină prima.
Reguli:
- dacă, coarda se dezleagă şi cade, se opresc şi o leagă la loc
- coarda se leagă şi dezleagă numai în sectorul stabilit
 Şarpele îşi prinde coada
Locul desfăşurării: sală, teren
Materiale necesare: jaloane
Jucători: colectivul de elevi
Scop: însuşirea ritmului de alergare – moderat
Descriere: Colectivul este împărţit în mai multe echipe egale ca număr, aşezate în şir şi
se ţin de mâini formând „şarpele”. Primul jucător din fiecare echipă este „capul şarpelui”, iar
ultimul este „coada”. În faţă, la 10-15m, se află aşezate câte 4 jaloane în formă de pătrat (între
jaloane câte 10-15m). La semanl, şarpele porneşte în alegare printre jaloane, ocolindu-le.
Câştigă şarpele cu mai multe atingeri.
Indicaţii metodice:
- capul şarpelui imprimă tempoul de alergare – moderat
- fiecare şarpe trece de 3 ori printre jaloane, încercând să-şi ajungă coada
- fiecare atingere a cozii se notează cu 1 punct
 Lupta cocoşilor
Locul desfăşurării: sală, teren
Jucători: colectivul de elevi
Scop: dezvoltarea forţei musculaturii membrelor inferioare şi a braţelor

8
 Descriere: Colectivul de elevi este aşezat în perechi în toată sala, în ghemuit. La
semnalul profesorului, elevii încep să se deplaseze în ghemuit, executând mai multe sărituri
succesive, încercând în acelaşi timp să-şi împingă adversarul cu mâinile. Dacă adversarul
împins cade, se schimbă rolurile şi jocul se repetă încă de 2-3 ori. Câştigă elevul care rămâne
pe picioare şi doboară adversarul de mai multe ori.

 Umbra – ştafetă
Locul desfăşurării: sală, teren
Materiale necesare: jaloane
Jucători: colectivul de elevi
Scop: însuşirea deprinderii de a merge cu spatele şi cu faţa spre direcţia de deplasare,
precum şi a orientării in spaţiu
Descriere: colectivul de elevi este împărţit în 2 echipe a câte 8-10 jucători (dispuşi în
perechi), aşezate în spatele unei linii de start. La semnalul profesorului, un jucător „umbră” din
prima pereche se va întoarce cu spatele spre direcţia de deplasare şi amândoi, faţă în faţă,
pornesc străbătând traseul până în dreptul reperului pe care îl ocolesc. La întoarcere, se schimbă
rolurile şi când ajung în dreptul propriei echipe, predau ştafeta.
Indicaţii metodice:
- elevul care se deplasează cu spatele va privi mereu peste umăr înapoi
- jalonul se ocoleşte fără a fi atins
- următoarea pereche porneşte după ce a primit ştafeta prin atingerea palmelor
Reguli:
- fiecare pereche câştigă 1 punct de fiecare dată când execută corect mersul fără a
devia de pe traseul stabilit
- câştigă echipa care acumulează mai multe puncte
 La pescuit
Locul desfăşurării: sală, teren
Materiale necesare: creta
Jucători: colectivul de elevi
Scop: formarea obişnuinţei de orientare în spaţiu, alergare în perechi
Descriere: Colectivul clasei este aşezat într-o parte a terenului mişcându-se liber în
spaţiul de joc. Profesorul alege 2 elevi care, ţinându-se de mâini, sunt „năvodul” şi se găsesc
plasaţi la mijlocul terenului. La semnalul profesorului, „peştişorii” înoată liber pe tot terenul şi,
ferindu-se de „năvod”, încearcă să treacă în cealaltă jumătate a terenului. Prinzătorii aleargă în
pereche să prindă unul sau mai mulţi „peştişori”. Elevii prinşi se transformă în „navod” şi jocul
se reîncepe.

 Fereşte-te de inamic
Locul desfăşurării: sală, teren
Materiale necesare: 2-3 corzi, mingi
Jucători: colectivul de elevi

9
 Scop: consolidarea săriturii cu desprindere de pe două picioare
Descriere: Colectivul de elevi este împărţit în 2-3 grupe aşezate în formaţie de cerc cu
faţa spre interior la un interval de 1-2 paşi între ei. În mijlocul fiecărui cerc stă un jucător care
ţine în mână o coardă care la celălalt capăt are legată o plasă cu o minge de baschet în ea. Acesta
se învârte pe loc, trecând mingea (inamicul) pe sub picioarele jucătorilor de pe cerc. Pentru a
nu fi atinşi de minge, jucătorii trebuie să sară cât mai sus.

 Dărâmă cetatea
Locul desfăşurării: sală, teren
Materiale necesare: 3 bastoane legate cu o sfoară la mijloc, mingi
Jucători: colectivul de elevi
Scop: însuşirea mişcării de azvârlire şi lansare a mingii
Descriere: Colectivul de elevi este împărţit în mai multe echipe egale ca număr, aşezate
în şir şi în spatele unei linii de plecare cu faţa spre interiorul spaţiului de joc şi la un interval de
2-3m între ele. Într-un cerc aflat lângă linia de start se găsesc 3 mingi. Înainte, la 10m distanţă
se află aşezată o „cetate”, păzită de un elev. Primii jucători din fiecare echipă atacă cetatea cu
câte o minge. Păzitorul prinde mingea şi, prin rostogolire, o trimite spre echipe, iar jucătorul
care urmează, reaşează mingile în cerc. Dacă cetatea este dărâmată, cel care a aruncat, câştigă
1 punct. Este câştigătoare echipa care acumulează mai multe puncte.

 Mingea prin fereastră

Locul desfăşurării: sală, teren
Materiale necesare: 2 cercuri, mingi
Jucători: colectivul de elevi
Scop: însuşirea mişcării de azvârlire şi lansare a mingii
Descriere: Colectivul de elevi este împărţit în 2 echipe egale ca număr, aşezate în şir,
în spatele unei linii de start lângă care se găseşte câte un cerc cu 3 mingi. Înainte, la circa 10-
15 m se află 2 cercuri suspendate în cadrul unei porţi de handbal, iar în spatele cercurilor sunt
„prinzătorii”. La semanlul profesorului, primii jucători din fiecare echipă azvârle mingea ţintind
fereastra. Prinzătorii recuperează mingile şi le transmit prin rostogolire jucătorului care a
aruncat. Câştigă echipa care reuşeşte să treacă mingea prin fereastră de mai multe ori.

 Mingea călătoare
Grupa de elevi este dispusă pe două rânduri cu interval de un braţ între executanţi, iar
distanţa dintre rânduri este de minimum 3m. Jucătorii predau mingea celui din dreapta până la
ultimul, care aleargă prin spatele rândului şi se aşează în stânga primului, predând mingea.
Câştigă echipa care termină prima (vezi fig. nr. 1).

Fig. nr. 1
Varianta I: Aceeaşi formaţie dar cu interval de 2-3m şi mingea transmiţându-se printr-o uşoară
lansare.

10
Varianta aII-a: Executanţii sunt dispuşi pe şiruri (vezi fig. nr. 2).

Fig. nr. 2
Varianta a III-a: Jucătorii sunt dispuşi în formaţie de cerc şi se lucrează cu mai multe mingi,
care se transmit într-un singur sens, urmărindu-se una pe alta. Executantul, care în momentul
primirii are mâinile ocupate, primeşte un punct penalizare. Câştigă cel care mai puţine puncte
de penalizare. Jocul se reia cu faţa spre exterior.
 Mingea prin tunel
Copiii sunt aşezaţi pe două sau mai multe şiruri, la o distanţă de 1m unul înapoia
celuilalt. Jucătorii se află în poziţia stând cu picioarele depărtate şi primii din fiecare şir au câte
o minge în mână. La semnal, primii transmit mingea printre picioarele celui din spate şi se
continuă până la ultimul jucător, care aleargă prin lateral şi se aşează în faţă, transmiţând la
rândul său mingea prin tunel. Şirul care termină primul, câştigă jocul.
Variantă: Mingea poate fi transmisă şi prin rostogolire.
 Mingea peste cap
Elevii sunt dispuşi pe 2-3 şiruri şi primii din fiecare şir au câte o minge în mână. La
semnal, mingea se transmite peste cap prin oferire şi primire. După ce primeşte mingea, ultimul
jucător aleargă în faţă şi continuă transmiterea mingii în acelaşi mod. Jocul se finalizează când
toţi executanţii au trecut prin faţă şi câştigă şirul care a terminat primul.
 Cine aruncă mai departe
Locul desfăşurării: sală, teren, curte
Jucători: colectivul de elevi
Materiale necesare: mingi de oină, cretă
Scop: dezvoltarea deprinderii de aruncare
Descriere: efectivul este împărţit în două echipe egale ca număr, aşezate pe şiruri,
înapoia liniei de plecare. La comanda profesorului, primii din fiecare şir, având câte o minge
de oină sau de handbal în mâna îndemânatică, încearcă să o arunce cât mai departe.
Câştigă echipa care a reuşit să realizeze cele mai multe aruncări cât mai departe,
acumulând astfel cel mai mare număr de puncte.

 Mingea peste sfoară

Locul desfăşurării: sală, teren, curte
Jucători: colectivul de elevi
Materiale necesare: sfoară, mingi

11
 Scop: dezvoltarea deprinderii de aruncare
Descriere: copiii sunt împărţiţi în 4 echipe egale ca număr. Înapoia unei linii de ochire,
la 2-3 m, se află o sfoară. Distanţa de la care se aruncă, precum şi înălţimea la care este fixată
sfoara, diferă în funcţie de vârsta copiilor şi de tema dată. La comanda profesorului, primii
aruncă mingea peste sfoară, apoi se duc să o recupereze şi i-o dau următorului.

 Ţinteşte careul
Locul desfăşurării: sală, teren, curte
Jucători: colectivul de elevi
Materiale necesare: cretă colorată, mingi
Scop: dezvoltarea îndemânării şi a deprinderii de aruncare la ţintă
Descriere: efectivul este împărţit în două echipe egale ca număr, aşezate pe şiruri,
înapoia liniei de plecare, având câte o minge. Înaintea fiecărei echipe, pe zid sau pe panou, se
trasează un careu despărţit în mai multe părţi mici, numerotate sau colorate. La semnalul
profesorului, primii aruncă mingea, căutând să atingă punctul indicat de către profesor,
recuperează mingea, o pasează următorului, care execută acelaşi lucru şi se aşează la coada
şirului.
Câştigă echipa care a avut cea mai mare precizie şi a terminat prima.

 Toate mingile în terenul advers

Locul desfăşurării: sală, teren, curte
Jucători: colectivul de elevi
Materiale necesare: mingi
Scop: dezvoltarea îndemânării şi formarea deprinderii de aruncare la ţintă
Descriere: colectivul este împărţit pe două grupe care se află situate fiecare în jumătatea
sa de teren. Fiecare echipă are în posesie câte două mingi. La semnal, fiecare echipă caută să
arunce mingea în terenul advers cât mai repede, pentru a scăpa cât mai repede de mingea din
terenul propriu. În momentul în care se găsesc într-un teren toate mingile, această echipă este
penalizată cu un punct.

12