EXPORTUL ROMANIEI DE LEGUME ECOLOGICE

Cuprins
Introducere 3
CAPITOLUL 1 PIAŢA DE LEGUME ECOLOGICE 4
1.1 Producţia legumelor ecologice in România 4
1.2 Consumul legumelor ecologice 5
1.3 Preţurile practicate 6
CAPITOLUL 2 IMPORTUL ŞI EXPORTUL DE LEGUME ECOLOGICE 7
2.1 Evoluţia pieţei interne şi externe de legume ecologice din Romania.Importul şi
exportul de legume ecologice din Romania 7
2.2 Neregularităţi.Soluţii 9
2.3 Reglementări 9
Bibliografie 11

Introducere
Grija pentru o alimentaţie sănătoasă a dus la creşterea producţiei locale de alimente
ecologice, până la afaceri de milioane de euro, reprezentând investiţii semnificative în
ferme, supermarket-uri, restaurante speciale şi fabrici din România.
Agricultura ecologică (termen similar cu agricultura organică sau biologică) este un
procedeu modern de a cultiva plante, de a îngrăşa animale şi de a produce alimente prin
utilizarea acelor procedee şi tehnologii care se apropie foarte mult de legile naturii – nu
utilizează fertilizanţi şi pesticide de sinteză, stimulatori şi regulatori de creştere, hormoni,
antibiotice şi sisteme intensive de creştere a animalelor.
Agricultura ecologică se deosebeşte, astfel, fundamental de agricultura convenţională.
Procesul şi procedurile de obţinere a produselor ecologice sunt reglementate de reguli şi
principii de producţie stricte, care pleacă de la calitatea pe care trebuie să o aibă
pământul şi până la obţinerea efectivă a produsului final. Rolul acestui sistem de
agricultură este de a produce hrană mult mai curată, mai potrivită metabolismului
organismului uman, dar în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului.
Organismele modificate genetic şi derivatele lor sunt interzise în agricultura
ecologică.Respectarea regulilor şi a principiilor agriculturii ecologice, reglementate prin
legislaţia naţională, respectiv controlul întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic
de la pământ şi până la produsul final, se face de organisme de inspecţie şi certificare,
înfiinţate în acest scop, care eliberează certificatul de produs ecologic.
Agricultura ecologică reprezintă o noua sursa de venituri pentru producătorii români,
aceste produse fiind deosebit de cautate pe pietele externe. Datorita castigurilor
frumoase rezultate din comercializarea produselor ecologice, tot mai multi producatori se
orienteaza catre aceasta forma de exploatatie agicola. Astfel, alaturi de societatile care
obţin produse animaliere ecologice, si producătorii autohtoni de legume si fructe de sera
au inceput sa practice acest tip de agricultură profitabilă.
Deoarece nu sunt tratate cu substante chimice şi nici nu prezintă modificări genetice,
legumele si fructele ecologice românesti au câştigat deja consumatorii din Olanda,
Germania şi Italia.
Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale a întreprins acţiuni de încurajare a înfiinţării
asociaţiilor de comercializare a produselor ecologice şi a altor forme , precum şi
organizarea de pieţe sezoniere specializate pentru produsele ecologice în marile oraşe
ale ţării.
CAPITOLUL 1 PIAŢA DE LEGUME ECOLOGICE
1.1 Producţia legumelor ecologice în România
Suprafaţa alocatã producţiilor ecologice reprezintã aproximativ un procent din totalul
suprafeţei cultivate a României, conform informaţiilor oferite de Ministerul Agriculturii,
respectiv 44.000 de hectare, din care circa 12.000 de hectare sunt cultivate cu cereale,
1000 de hectare cu legume şi 50 de hectare cu pomi fructiferi
În ceea ce priveşte locul de aprovizionare cu legume, piaţa este de departe pe primul loc
în preferinţe, urmatã de varianta “altã sursã”( autoconsumul şi supermarketul).
Datele Ministerului Agriculturii arată că România poate produce anual circa 4,9 milioane
de tone de legume şi fructe, din care 45% legume, struguri pentru masa - 15% si fructe -
40%. Valoarea producţiei de fructe si legume in 2006 a reprezentat 3,09% din PIB, adica
2,9 mld. euro (1,96% in cazul legumelor si 1,13% în cazul fructelor).
La nivel naţional, suprafaţa destinată segmentului de legume, fructe şi struguri de masă
este de pâna la 600.000 de hectare, dar specialiştii spun ca aceasta este in declin, chiar
dacă în ultimii ani s-a plantat intensiv.
În 2007 producătorii au fost afectaţi de seceta, iar in 2008, chiar dacă prognoza
favorizeaza producţia, au fost tergiversări ale actelor normative cu privire la sprijinul
financiar, ceea ce i-a determinat pe agricultori să renunţe la suprafeţe alocate culturilor
cu legume. Nu au avut încredere că vor primi banii şi nu au vrut sa rişte. Producătorii de
legume şi fructe au primit anul trecut subvenţii in valoare de 50 de euro/ha de la Comisia
Europeană. Cei care au reuşit să îşi facă proiecte au putut aplica pentru Programul
Naţional de Dezvoltare Rurală, banii urmând să vină în a doua parte a acestui an.
Cea mai mare cantitate de legume - fructe, aproximativ 60%, se comercializează în
pieţe, restul fiind reprezentat de hipermarketuri, supermarketuri si magazinele de cartier.
Iarna volumul legumelor şi al fructelor existent in pieţe scade în favoarea celor prezente
pe rafturile magazinelor din comertul modern. Cele mai vandute produse sunt bananele,
portocalele, rosiile, merele, cartofii si salata. In acest domeniu, marea majoritate a
produselor au vanzare sezonieră, vârfurile de vânzare fiind inregistrate întotdeauna
înaintea sarbatorilor.
Preferinţa pentru comertul tradiţional sau cel modern se manifesta şi in funcţie de tipul
produselor. Pentru sortimentele exotice românii apelează la supermarket şi hipermarket,
în timp ce pentru sortimentele tradiţionale merg în piaţă.
Sesizând deficitul de produse autohtone, investitorii au început de anul trecut să
valorifice livezile de meri, peri sau pruni cu densitate mare la hectar.
Noua tendinţa în materie este astfel pomicultura performanta, aşa cum se practica în
ţarile din Vest. Aceste plantaţii au o calitate superioară, intrând pe rod din al doilea an,
iar in anii trei si patru ajung sa producă intre 30 de tone si 60 de tone la hectar şi pot
aduce producătorului intre 15.000 de euro si 30.000 de euro anual.
Un hectar cultivat cu meri necesită investiţii de până la 5.000 de euro. Asta inseamnă că
cel care risca sa inceapa o afacere din pomicultura isi poate amortiza investitia intre doi
si patru ani, asta daca il ajuta si vremea.
Nu doar plantatiile de mar aduc profit pomicultorilor, ci si cele de par, cires sau prun.
Pentru cires sau prun se pot investi doar 50%- 60% din valoarea costurilor de productie
pentru plantatiile de măr, iar preţul de vanzare al produselor este si mai mare.