INVITATUL NOSTRU:

Viața de scriitor la 15 ani

Pentru Sorina, poezia este o formă de eliberare, „o

modalitate prin care societatea mileniului III dispare brusc,
înecată într-un pahar cu apă". A învăţat cât este de uşor să
conştientizeze că există doar ea, poeta, şi foaia de hârtie pe
care o are în faţă. Deşi, spune adolescenta, în zilele de
astăzi numai Dumnezeu mai este original, în poeziile pe
care le scrie încearcă să dea un contur numai şi numai
ideilor sale.(Monitorul de Suceava)

Cum te-ai hotarât să începi această pasiune?

N-a fost un buton pe care l-am apăsat și am zis “să-i dăm drumul”. Probabil
volumul a fost cel mai mare și mai greu pas pe care l-am făcut de la început.

Cât de greu a fost să scrii toate poemele din “Paisprezece vieți și încă o
eternitate “?

Nu a fost greu să le scriu ,mai degrabă să scormonesc toate folderele prin care le-
am lăsat de-a lungul timpului. Și să le aduc pe cele vechi la o formă acceptabilă.

De ce ai ales acest titlu?

La vremea aceea , acest titlu (de parcă am îmbătrânit mult de atunci ,știi?) mi se
părea o chestie serioasă, o promisiune pe care mi-o făceam mie însămi că treaba cu poezia
va avea continuitate in viitor.

Și încă continui să scrii?

Din când in când, da.

Dacă ai putea să alegi un poem cele publicate in carte , care te descrie cel mai
bine, care ar fi acela?

Nu mai văd poemele din carte cum le vedeam inainte. Stilul meu de a scrie este in
continuă schimbare. Nu cred că mai e un poem acolo care să fie in perfectă legatură cu
Sorina cea de acum.
 Acum in prezent, ai vreun poem care să te descrie?

“pe marginea nevoilor dezvoltate în somn

mi-am stabilit balansul sunt gata acum să

încep /să închei lanțul ontologic al tulburărilor mele

o ratare uriașă sau cum singurătatea își scoate dresurile, și

se face comodă în sufragerie

hai să ne așezăm amândouă aici pe

marginea nevoilor dezvoltate în somn

pe bune că-mi place poziția asta nimeni nu se-apropie nici eu

nu mai trag după mine revolta sensului

nevoia stupidă de a ceda puterea vinedcătoare a conștientizării

migrarea din corpul meu în al ei nu lasă la mijloc

nici măcar disperarea

la ce bun să fii singur impulsurile devin nule tu devii nevoia de a roti starea asta

flămandă ca pe un cub rubik până ameteste și se satură”

Probabil ăsta.

Ce sfat le-ai da tinerelor talente care vor să publice o carte?

Cel mai important sfat e să nu vă grăbiti ! Aveti tot timpul din lume să publicați.
Participați la concursuri ,lipiți-vă de oameni care au sfaturi pe care le căutați și nu
le dați drumul! Marele meu regret este că am lăsat un astfel de om să plece.
În rest , munciți ,citiți, mergeți la lansări de carte. Și fiți fericiți în timp ce le faceți
pe toate.