Sunteți pe pagina 1din 1

În opinia mea, autoportretul de licean nu reprezinta ceea ce cred profesorii despre un elev cunoscându-l

doar din 3-4 ore pe săptămână, sau de pe holurile liceului. Autoportretul reprezinta de fapt, ceea ce
simte elevul, ceea ce-l insipiră, ceea ce-l face să se simtă liber.

În primul rând, ai nevoie de timp ca să reușești să-ți găsești ,,idealul,, în viață. Eu, pentru că despre mine
este vorba aici, încă nu știu ce vreau sa urmez, ar fi 2 opțiuni, pe care nu o sa le fac publice,dar e greu
pentru noi, elevi de a IX-a să reușim să spunem clar si concret ce vrem să urmăm. Sincer, nu cred că
viitorul meu are legătură cu unele materii care se fac în liceu și trebuie să recunoaștem că unele materii
chiar sunt inutile. De exemplu, noi cei pe de matematică-informatică, nu ne ajută la matematică sa știm
ce e nota întreagă sau perspectiva liniară.

În al doilea rând, eu cred ca elevul nu trebuie constrâns de către un profesor să facă ceva în viață. Uneori
nu toată lumea înțelege că nu toți din generația noastră fugim după bani, degeaba îmi găsesc eu o
meserie plătită extraordinar de bine dacă nu îmi face plăcere să o fac. Să ajung să-mi irosesc mai mult de
o treime din viață cu ceva ce nu-mi place doar ca sa primesc mai multi bani? Mai bine cu un salariu
minim pe economie si încă puțin mai mult și să fiu fericit toată viata, decat sa fiu asa- zis ,,bogat,, și să fiu
mohorât toată viata, să nu pot să mă bucur de viață.

În concluzie, autoportretul meu de licean e complicat, pentru ca niciun autoportret nu poate fi la fel,
avem idei si țeluri diferite, avem concepții și aspirații diferite.