Mazilu Iulia Cristina

Grupa 1749, Seria B

Anul III, MK

DISCURS DE ABSOLVIRE FACULTATE

Stimaţi profesori, părinți, colegi, distinși invitați…Uitați-ne la final. Încă o etapă din viață
noastră care se închide. Mi-aș dori să pot spune că mi-am petrecut acești 3 ani făcând tot ceea ce
mi-am dorit, însă nu așa a fost să fie.

În primul rând, ca la orice început, totul se desfășoară mai încet, mai greu, este nevoie de
acomodare, ei bine, în cazul meu, acomodarea a durat un semestru. Și nu, nu mă refer la acea
acomodare care ține de învățat sau de profesori, ci la acomodarea cu noul meu stil de viață, la
viața de cămin, la faptul că trebuie să stau la o distanță atât de mare de casă, la faptul că trebuie
să mă gândesc ce o să fac după ce termin această facultate.

Acum, când totul se termină, realizez că acele gânduri au fost doar pentru a-mi oferi pe
moment o siguranță, o certitudine, o speranță. Acele planuri nu au fost făcute neapărat pentru a fi
realizate, ci pentru a mă motiva să merg mai departe, să-mi găsesc un rost în aceasta instituție.
Nu stiu cât de bine m-am identificat cu aceasta facultate și cât de mult mi-am găsit rostul în ea,
până la urmă, am fost doar un student. Un student din cei mai bine de 1000 care fac parte în
fiecare an din această instituție.

Dacă aș spune că regret că se termină, aș minții. Da, mi-a plăcut, da, îmi amintesc cu
nostalgie momentele petrecute acolo, da, o să-mi fie dor. Dar era momentul să se termine. Am
cules suficiente informații de care aveam nevoie pentru a merge mai departe. Informații care nu
au neapărat legătură cu materiile predate, acestea modificandu-se de la un an la altul, ci
informații care să mă inițieze ca viitor adult.

Cred că de la fiecare materie am învățat ceva, de exemplu, matematica m-a învățat că

indiferent cât de priceput ești, mereu o să existe ceva care o să-ți dea bătăi de cap, sau faptul că
unele lucruri sunt învățate în timp, prin repetiție și că e ok. Am învățat că nu este important cât
durează să reușești, ci faptul că la un moment dat o poți face. Am ales acest exemplu deoarece, în
trecut, eram foarte bună la această materie (știu, spun asta cu nu prea multă modestie), ca mai
apoi ajungând la facultate și ca totul să pară o materie cosmică), presupun că nu sunt singura care
am pățit asta, iar dacă da, atunci nu mă aflu printre cei norocoși.
Mazilu Iulia Cristina
Grupa 1749, Seria B
Anul III, MK

Revenind la ideea inițială legată de faptul că nu mi-am petrecut acești ani exact cum mi-
am dorit, al doilea motiv este perioada crucială în care ne aflăm din cauza nesuferitului de virus
supranumit Covid-19. Acest virus care ne-a răpit din libertate, din interacțiunile cu ceilalți, din
aerul proaspăt de care dispuneam în acel moment și nici nu realizam. Însă, cum se întâmplă în
general, ceva ce iți ia pe o parte, iți oferă pe alta. Acest virus ne-a făcut mai constieni (pe unii din
noi, desigur), ne-a făcut să apreciem mai mult ce avem, ne-a autoeducat. Cel mai de preț lucru pe
care mi l-a oferit acest virus a fost faptul că mi-a readus aminte că nu sunt nemuritoare, că totul
este trecător, că nu sunt un robot care își petrece viață într-o linie dreaptă fară ca nimeni să poată
să mi-o șteargă cu o gumă de șters ca și cum nu ar însemna nimic.

Virusului nu îi pasă de noi sau de situația noastră economica, așa cum nici nouă nu ne-a
pasat într-o oarecare măsură. Acest fenomen, dacă îi pot spune așa, a avut efectul de a ne da un
restart, de a ne scoate din rutină, ne-a dat jos ochelarii de cal și ne-a zdruncinat de n-am mai știut
de noi. Acest fenomen, mi-a dat mai mult timp de gândire, m-a făcut să realizez că este nevoie ca
lucrurile să se și termine, așa cum este și facultatea.

Prin acest intermediu, vă întreb: Ce ați face dacă ați afla că odată ce intrați la facultate, nu
o să o mai terminați? Că o să fiți student ani și ani, că o să aveți sesiuni în fiecare semestru, toată
viața? Ați mai alege să vă înscrieți?”. Din acest considerent, mă bucur că facultatea s-a terminat,
fiindcă odată cu terminarea ei, încep o nouă etapă. Nu știu dacă această etapă este un loc de
muncă, începerea unui master sau un logodnic (glumesc, însă, cine știe?), voi știi acest lucru
când voi da de el, acum, nu vreau să știu sau să mă pregătesc pentru el, pentru că știu faptul că
atunci când va veni, o să fiu pregătită.

Chiar dacă facultatea nu mi-a ocupat la fel de mult timp cât mi-a ocupat liceul, tind să
cred că facultatea m-a format mai mult. Nu știu exact din ce motiv, poate datorită faptului că
profesorii au fost mai detașați, că nu au tras de noi să învățăm, iar ceea ce am făcut a fost doar
din proprie inițiativă.

Un alt motiv poate să fie faptul că aproape în fiecare semestru au apărut sau dispărut
colegi, acest lucru determinandu-mă să mă acomodez mai ușor cu oamenii. Chiar și modul în
care se desfășoară un curs m-a învățat ceva. Știm cu toții că o sală de curs are capacitatea a
aproximativ 100 de persoane, ei bine, în fața atâtor persoane vorbește un singur profesor, iar în
Mazilu Iulia Cristina
Grupa 1749, Seria B
Anul III, MK

urma informațiilor date de către acesta, nu se află două persoane care să aibă exact același text pe
foaie (spun foaie, pentru că, în general, nu prea se folosește caietul), unii chiar aleg să nu scrie
nimic. Acest lucru m-a făcut să înțeleg că deși informația este aceeași, fiecare om are modul lui
de a o înțelege.

Îmi doresc să ne întâlnim cu toții peste 10 ani aici, la fel de entuziaști, zâmbitori și veseli,
chiar dacă drumurile noastre în viață se vor desparți. Mult succes tuturor și baftă la licență!

Vă mulțumesc!

Publicat în revista Bizz.