Buna ziua is bine ati venit in aceasta universitate, care ca orice universitate este inainte de

toate un templu al cunoasterii.

Incep prin a spune ca sunt onorat sa vorbesc studentilor de anul I. D-na profesoara Cismaru
m-a rugat sa tin un discurs in cadrul acestui curs de inaugurare si trebuie sa recunosc ca a fost
putin surprinzator pentru mine aceasta solicitare. Am inteles ca unii dintre doamnele
profesoare nu au putut fi prezente si s-a ajuns la mine. Stiti, ca la executia penaltiurilor la
fotbal, esti rezerva, dar te trezesti ca iti cere antrenorul sa mergi sa executi loviturile de
departajare din diverse motive obiective…
Mai anul trecut îmi eram student la doctorat aici și acum trebuie să țin un discurs la
inaugurarea facultății! Ca să vedeți cât de valabilă în cadrul acestei instituții este zicala că
orice student poartă în raniță bastonul de profesor! Mâine poimâine unii dintre voi vor fi aici
în locul meu. Am avut, si inca am, o oarecare ingrijorare, cand am auzit ca trebuie sa va
vorbesc pt ca eu consider ca in afara ca este o onoare este si o mare responsabilitate. Este
practic primul vostru contact cu facultatea si din proprie experienta stiu cat de important este
acest aspect. Cu mult timp in urma am participat la prima prelegere de genul asta la
universitatea din iasi, facultatea de sociologie si dupa discursul unui domn profesor, personaj
important al facultatii, am hotarat imediat impreuna cu fratele meu sa ne mutam la filozofie.
Va dati seama ce fel de discurs a fost. Ei bine, sper ca dupa discursul meu sa nu plece nimeni
la alta facultate!
In sfarsit, discutand cu d-na profesoara ce as putea eu sa va spun in aceste momente, mi-a
sugerat sa va vorbesc despre cursul pe care il veti avea cu mine in anul I, semestrul 2,
Organizare de evenimente. O parte dintre voi veti avea si cursul optional cultura romana in
context european, dar asta este alta poveste.
M-am gandit ca in loc sa va descriu in ce consta cursul meu, adica sa prezint anumite subiecte
pe care le voi aborda, sa va vorbesc putin despre scopul mai general pe care il am eu in
privinta cursurilor mele si in privinta voastra, evident facand din cand in cand referiri si la
cursul organizare de evenimente.
Deci, intrebarea de la care m-am gandit sa pornesc este Care este rostul educatiei? Mai
specific, intrebarea ar fi Care ar fi obiectivele mele in privinta cursului si ce doresc eu sa obtin
de la voi la finalul cursului? Cu alte cuvinte de ce tin eu cursuri la universitate si ce sper sa
reusiti voi sa faceti dupa ce veti finaliza acest curs?
Ar putea parea ca voi folosi cuvinte mari si, poate, abstracte, insa ceea ce va voi spune este
chiar credinta mea, convingerea mea in privinta educatiei.
O noua lume. Multi dintre voi vor dori poate doar o diploma. Insa este mai mult decat atat.
Este vorba despre educatie. Mulți gânditori au zis că de fapt educația este ceea ce rămâne
după ce ai uitat tot ceea ce ai învățat! Preocuparea mea permanentă la curs și la seminarii este
asta: cu ce veți rămâne după ce veți uita toate teoriile și schemele și modelele pe care vi le voi
preda?!
Responsabilitati de partea noastra dar si a voastra. Este nevoie si de voi in aceasta educatie pt
ca este vorba despre educatia voastra.
Fiecare dintre voi stie ceva ce noi nu stim. Trebuie sa aflati la ce sunteti buni si sa impartasiti
cu ceilalti. Nu conteaza ceea ce vreti sa faceti cu viata voastra dar aveti nevoie de o buna
educatie.
Ca preambul la raspunsul ma voi referi la cursul de organizare de evenimente si va intreb:
Care este cel mai important eveniment pe care il organizati voi, zi de zi, as spune? Viata
voastra, daca poate fi considerata un eveniment, si cred ca poate.
In consecinta, un curs de organizare de evenimente ar trebui, consider eu, sa va ajute sa va
organizati si viata, daca este sa o privim ca eveniment. Daca acceptam ca exista reguli si
sabloane generale, universal valabile, si acceptam aceasta premisa tocmai pentru ca suntem
intr-o institutie academica, atunci macar unele dintre regulile si deprinderile pe care le vom
invata la cursul meu ar trebui sa se aplice si in viata.
Este ceea ce cred si de aceea unul din scopurile cursului meu, de fapt al cursurilor mele, este
ca voi sa invatati ceva care sa va ajute nu doar in meseria pe care ati ales-o si pentru care
urmati cursurile acestei facultati, ci sa va ajute si in viata: sa va ajute sa va organizati viata
mai bine, sa rezolvati mai usor problemele cu care va confruntati, sa ajungeti sa intelegeti mai
bine lumea si pe voi insiva. Acest ultim deziderat fiind de altfel considerat de marele filosof
Socrate imperativul suprem, insasi scopul vietii.
Sa te cunosti pe tine insuti si sa stii cum sa iti traiesti viata! Este intr-un fel sinonim cu
organizarea unui eveniment, a supremului eveniment, nu-i asa?
Bun, dar cum sa iti traiesti viata? Ce trebuie sa faci pentru a putea spune ca iti traiesti viata in
mod autentic si nu trece viata pe langa tine ca si cum nu ai exista?
Aici fac o paranteza care mă vă ajuta să găsesc răspunsul la întrebare: Wittgenstein, unul
dintre marii filozofi ai secolului 20 aflat in prima linie a frontului își punea aceeași întrebare.
Fiți antenți ce scria in jurnalul său:
I may die in an hour, I may die in two hours, I may die in a month or not for
few years, I can know and I can’t do anything about it one way or another: that’s how
life is. How then ought I to live in order to home my own at that moment? To live
amid the good and the beautiful until life stops of itself.
El se afla atunci în preajma morții și, așa cum se spune și cum o spune chiar Wittgenstein
“Perhaps nearness to death will bring light into my life… It is only death that gives life its
meaning”. OK, știm cu toții din literatură, artă și filosofie că doar în momentele critice ale
vieții începem practic să prețuim viața… Și de multe ori acest lucru se întâmplă prea târziu,
adică înaintea propriei noastre morți.
În acest sens amintesc unele cercetări și studii care arată că majoritatea covârșitoare a celor
intervievați în aceste studii au mărturisit înainte de moarte că regretă că nu și-au trăit viața așa
cum trebuie, adică să profite de momentele de bucurie și să fie fericiți! Însă, era prea târziu!
Deci, prima învățătură trăiți-vă viața și bucurați-vă cât nu e prea târziu!
Ce legătura are asta cu organizarea de evenimente, vă întrebați? Păi are, doar am spus că viața
e un eveniment și ce e valabil pentru un concept e valabil și pentru celălalt. Vă voi învăța un
adevăr elementar în organizarea de evenimente, de fapt voi încerca să vă învăț… Dumnezeu
știe dacă voi și reuși… Voi încerca să vă învăț că regula numărul unu în organizarea oricărui
eveniment este să luați decizii. De asta le este frică tuturor oamenilor, sau la aproape toți: să ia
decizii. Și trebuie să învățați ca viitori manageri de evenimente că mai bine luați o decizie
proastă decât niciuna… Asta este un corolar al tezei anterioare.
Aici îmi aduc aminte de ce am citit în manualul ofițerului când am făcut armata…

Revenim la întrebare, cum putem trăi binele și frumosul? Ei, asta este o întrebare!
În privința frumosului, una din variantele cele mai la îndemână, ca să zic așa, și cea mai
populară între oamenii care manipulează într-un fel sau altul cuvântul, adică între intelectuali,
este să trăiești arta. Și Wittgenstein se referă și el la această soluție, printre altele. Despre
trăirea frumosului voi încerca să vă ajut la seminariile la Cursul Cultura română în context
european, care le încep săptămâna viitoare cu unii dintre voi.
La cealaltă parte a întrebării, cum să trăim binele?, e și mai greu de răspuns. Evident avem
răspunsul religios, însă noi vom încerca să extrapolăm acel răspuns în viața noastră de zi cu
zi. Și mărturisesc că m-am întors în mediul academic să predau studenților tocmai pentru că
voi încerca și eu în măsura posibilităților mele să trăiesc binele. Așa cred eu că pot trăi binele,
încercând să îi fac pe studenți mai buni. Și vreau ca la cursul meu de organizare de
evenimente voi să deveniți mai buni! Mai buni manageri de evenimente, manageri de proiecte
în general! Pentru că asta cred eu că lipsește României: un număr critic de manageri. Și îi
putem obține doar prin Educație.
România va progresa doar când vom avea un sistem performant de educație. Altfel vom fi
mână ieftină de lucru, cum suntem acum! Așa că, după ce am încercat să fac revoluții (eu am
fost așa mai revoluționar la viața mea), după ce am bătut lumea asta în lung și lat am ajuns la
concluzia că cel mai util lucru pe care pot să îl fac este să îi învăț câte ceva pe studenți, adică
să îi învăț că sunt buni și doar trebuie să conștientizeze acest lucru, așa cum ne povățuia
același Socrate.
Vedeți că trăiți într-o lume aflată în permanentă schimbare, că sunt o mulțime de probleme și
așa mai departe. Poate vă întrebați ce căutați la această facultate? Și sunt sigur că mulți dintre
voi nu știți prea bine cu ce se mănâncă comunicarea asta, și relațiile publice.
Trebuie sa ascultati, sa invatati. Ascultatii si pe cei care nu va plac. Invatati sa invatati de la
fiecare cate ceva. Freud – stiu sigur ca in drumul meu . Puteti invata de la oricare profesor de
aici cate ceva, si de la colegii vostri.
Nu treceti prin scoala doar pt a obtine o diploma care probabil nu va folosi la prea multe.
Incercati in permanenta sa faceti ceva de care sa fiti mandri, de care sa nu va fie rusine. Chiar
si un lucru aparent mic ca a veni la cursuri si la seminarii si a scrie un referat bun (vedeti ca
aveti referate de scris pt mine la Cultura). Pare un lucru minor, dar nu este. Cel putina sa cred.
Incercati sa faceti lucrurile mai bine. Doar asa puteti sa mergeti mai departe.
Ne vom da și noi silința, la rândul nostru să vă învățăm tot ce știm.
Sunteți la început de drum, întrați într-o lume nouă, cu reguli noi, cu oameni noi. Vă spun
acum cu certitudine că va fi cea mai frumoasă perioadă a vieții voastre, mai puțin partea cu
sesiunea, dar nu e de speriat nici aia… Vă spun că este cea mai frumoasă perioadă din proprie
experiență… de aceea am și fost student aproape toată viața mea… Și sper să fiu din nou la
anul, dacă dau guvernanții noștri drumul la burse posdoctorale.
Idea care vreau să o subliniez aici este că nu trebuie să încetați a învăța, nu renunțați la idea că
trebuie să învațați în permanență pentru că doar așa veți deveni cei mai buni. Doar așa veți
putea face față provocărilor care vă așteaptă… și vor fi destule!
Sa deveniti voi mai buni, sa invatati mai bine, sa faceti aceasta facultate mai buna si aceasta
lume mai buna. Scopul meu final este sa incerc sa va fac pe voi mai buni, de fapt sa va arat, sa
va invat ca sunteti buni! Pentru ca la randul vostru sa faceti lumea asta mai buna. In asta
consta, cred eu, esenta educatiei. De asta sunt eu aici si am acceptat sa imi las treburile mele,
egoiste intr-un fel, anume de a scrie carti sau de a castiga bani, sau de a ma distra si vin aici
din brasov saptamana de saptamana pentru a preda.
Ignoranta si indiferenta – maladiile lumii moderne. Nu fiti indiferenti. Bucurati-va si faceti
ceea ce va place. Asta este inceputul unui nou drum pentru voi. Lasati comoditatea deoparte.
Nu fiti apatici. Doresc ca sa fie un inceptu pentru cucerirea lumii. Stabiliti-va scopuri mari si
nu va temeti sa luptati pentru a le atinge. Fiti indrazneti, aveti curaj. Nu va fie frica. Trebuie
sa aveti curajul de a incerca sa cuceriti lumea!
Sunteti aproape 300 de studenti in anul I. 300 sunt o armata. 300 pot face o revolutie. Nu doar
in aceasta facultate. Nu doar in aceasta universitate sau chiar in acest oras. Puteti face o
revolutie in societate. De ce sa nu faceti voi aceasta revolutie. Nu pierdeti timpul. Pregatiti-va
sa schimbati lumea. Sa cuceriti lumea.
Managementul evenimentelor înseamnă de fapt să decizi și să acționezi. Visezi și îți pui în
practică visele. Alegeți și asumați-vă alegerile! Mergeți până la capătul drumului odată ce ați
pornit pe el. Ăsta e secretul. Go all the way!
Nu va opriti la mjloc spunand ca nu se poate. Oamenii sunt nefericiti pt ca nu au ales sa fie
fericiti. Si puteau sa o faca. Voi veti regreta ca nu atv facut aia si aia. Din frica, lene,
plictiseala, ignoranta, comoditate… Pt ca este mai usor. Noi aici nu vom putea sa luam decizii
pt voi, dar incercam sa va facem sa fiti in pozitia de a putea alege si de a actiona. Este tot ce
putem face. Si mai putem ceva, cred. La fel de important, daca nu mai important: sa va
insuflam curaj! Curajul de a alege si de a actiona!
Viata este un sir lung de decizii, iar indecizia este cea care intotdeauna sta in spatele oricarei
ratari, chiar si a unei vieti. Daca stau si ma gandesc la ce am facut eu in viata, toate realizarile
mele, bucuriile mele, ca pana la urma asta conteaza, momentele de bucurie, ei bine toate
aceste momente sunt de fapt ulterioare unor decizii, nu pentru asa s-a intamplat, ca am
asteptat sa se intample.
Iar cele mai multe regrete sunt din cauza ca nu am luat anumite decizii, ca nu am actionat
deloc. Nu vă fie frică de eșecuri – din eșecuri îvățați cel mai mult. Eșecurile sunt parte
necesară a viitoarelor succese.
Nu renuntati la visele voastre. Traiti-va viata! Bucurati-va si faceti ceea ce va place!
Facetii ceea ce trebuie sa faceti! Si in organizare unui eveniment si in viata voastra. Pt ca
fiecare dintre noi stie exact ce trebuie sa faca dar nu o face din diverse motive, comoditate sau
frica.
Ce le spun oamenilor cu care lucrez in organizarea de evenimente: sa nu vina niciodata la
mina sa imi spuna „Nu se poate!” Nu exista „Nu se poate!” Frica de a gresi! Intotdeauna se
poate. Si nu vorbesc ca sa ma aflu in treaba. E vorba de credinta! Credinta ca puteti reusi! Si
veti reusi! Trebuie sa aveti incredere in voi, incredere ca veti reusi si veti reusi. Este ceea ce
vom incerca noi aici sa va invatam. Dincolo de teorii si scheme, care sunt bune si ele, pt ca la
ele te intorci in momentele cele mai grele, insa, dincolo de acestea vom incerca sa va invatam
sa aveti incredere in voi, sa luati decizii si sa mergeti pana la capatul drumului. Totul se
reduce la atitudine. La atitudinea potrivita. Asta inseamna managementul evenimentului, sau
cel putin asta cred eu ca inseamna.
Cand veti fi implicat intr-un eveniment va trebui sa va intrebati in fiecare zi, in fiecare minut
ce ati facut pentru a va atinge obiectivele pe care vi le-ati fixat? Nu sa ajungeti la sfarsitul
drumului si sa aveti regrete.
Your major goal!
La ce bun sa visati daca nu si faceti?!

Vreau ca voi sa incepeti sa visati cu ochii deschisi. Doar asa puteti sa deveniti buni manageri
de evenimente. Doar asa puteti sa va atingeti scopurile. Doar asa, as spune, puteti cuceri
lumea.
Și nu trebuie să uitați un lucru foarte important că sunteți aici cu alții, cu alți colegi cu care
veți fi cel puțin în următorii trei ani. Și asta este partea frumoasă a lucrurilor! Că sunteți parte
a unei comunități!
Nu o să putem să vă învățăm orice, scopul nostru final, cred eu, este să vă ajutăm să vă
dezvoltați abilitățile, capacitățile pentru ca fiecare dintre voi să își atingă potențialul, să
deveniți ceea ce doriți și ceea ce puteți deveni. Asta e marea provocare a noastră. Nu dorim ca
doar unu, doi dintre voi să reușească, să se descurce cumva în viață, ci dorim ca majoritatea
dintre voi să își realizeze potențialul, să deveniți tot ceea ce voi puteți deveni!
Marcus Aurelius, împărat și filosof celebru, spunea că
Dacă vrei să nu îți mai irosești viața visând la cai verzi pe pereți trebuie ca să îți petreci
fiecare zi din viață, să faci fiecare lucru gândindu-te că este ultimul din viața ta! Este oarecum
similar, dar din altă perspectivă, cu ce spune și Wittgenstein.
Ar fi multe de spus, adică multe povești din astea, dar am înțeles că nu trebuie să depășesc 15
min. Vă pun acum să vizionați una din reclamele mele favorite, care sumarizează cumva tot
ce am spus eu mai înainte:
Închei doar spunându-vă îndemnul cu care își încheia Noica scrisoarea către fiul său Rafael
(care se călugărise de fapt): Bucură-te și fă ce vrei!
Parafrazându-l spun: Bucurați-vă și faceți ce trebuie! Bucurați-vă și începeți să cuceriți
lumea! Curaj! Mulțumesc!