DESTINAIILE TURISTICE Destinatii turistice si servicii de agrement oferite Aceasta sectiune cuprinde o trecere n revista a tarilor lumii, dintr-o

perspectiva turistica. Punctele de interes vor fi fluxurile de turisti spre si din fiecare tara si atractiile turistice principale din cadrul fiecarei tari. Studierea deplasarilor de turisti este importanta din mai multe motive. Astfel, pentru tarile de destinatie este vital sa se stie de unde vin turistii. Daca se stie de unde provine piata turistica, planurile de marketing pot fi mbunatatite, astfel nct sa atraga potentialii calatori. Locurile care, dupa unii autori reprezinta ,,inima" turismului, sunt cunoscute n literatura de specialitate sub mumele de destinatii. 2.1. Destinatia turistica: continut si concept Destinatia reprezinta, locul sau spatiul geografic unde un vizitator sau un turist se opreste fie pentru o noapte de cazare, fie pentru o perioada de timp, sau punctul terminal al vacantelor turistilor, indiferent daca ei calatoresc n scop turistic sau de afaceri[1]. Destinatia constitute legatura catalizatoare ce uneste, mentine si propulseaza toate sectoarele industriei turistice, respectiv transportul, cazarea, alimentatia si agrementul, fiind un element complex si specific turismului[2]. Se considera ca destinatiile turistice sunt produse complexe compacte, precum parcurile turistice, hotelurile tip club si satele de vacante. Ele sunt, adesea, conduse de o singura firma comerciala, care nchiriaza spatii de la o alta firma comerciala, salon de nfrumusetare, baruri, cluburi, magazine etc. Totodata, pot fi considerate ca fiind destinatii turistice toate continentele. Pentru a putea fi considerata destinatie, un loc trebuie sa dispuna de un potential turistic corespunzator si sa ndeplineasca, n acelasi timp, si alte cerinte legate de infrastructura, bunurile si serviciile complementare, ce-i pot mari atractivitatea, diferentiind destinatiile si determinnd pietele tinta spre care trebuie orientata atentia firmelor de turism. n functie de optiunile turistilor, de asteptari si de modul de petrecere a vacantei, n cazul unei destinatii turistice sunt urmarite o serie de elemente determinante. Infrastructura si seviciile oferite reprezentnd unul dintre aceste elemente. Un alt element l constituie gradul de cultura si localizarea geografica a unei zone, precum si locuitorii ei, traditiile, stilul de viata si relatiile sociale. Publicitatea, de asemenea, reprezinta un element cheie n prezentarea si scoaterea pe piata a unei destinatii turistice. Prin prisma publicitatii se formeaza o imagine n mintea potentialilor consumatori despre produsul turistic. Se ntmpla ca, uneori, aceasta imagine sa difere de cea reala, ceea ce, adesea duce la un esec al activitatii turistice.

Tot ca o forma de publicitate, dar ceva mai profunda, imaginea unei destinatii poate fi influentata de mituri si evenimentele ce se petrec n interiorul granitelor. Pentru turismul extern al Romniei, elementele importante le constituie castelele din Carpatii Transilvaniei si mitul despre Vlad epes (Dracula). Exista mai multe tipuri de destinatii diterite n functie de turisti si/sau unitatile administrative care si asuma responsabilitatile pentru acestea[3] : Statiuni de sine statatoare - hoteluri de tip club, sate de vacanta; Sate, orase - turismul urban si agroturismul (turismul rural);

Zone care au o tema specifica, precum parc 515b11f urile nationale (Retezat, Cozia, Parng); Regiuni definite de limite administrative sau de numele zonei (ara Hategului, ara Motilor, ara Oasului etc.); ari; Grupuri de tari (Caraibe) si continente.

Pe piata turistica exista o mare concurenta ntre destinatiile turistice pentru atragerea de ct mai multi turisti. Se observa clar intensificarea activitatii de marketing, stimulata de autoritati si de firmele de turism, prin care se urmareste construirea si consolidarea unei imagini ct mai favorabile asupra destinatiei turistice. Imaginea lor depinde n mare masura si de experienta personala a consumatorilor, de transmiterea prin viu grai, de istorie, mijloacele mass-media, dar cel mai important pare a fi modul n care oferta publicitara satisface asteptarile si nevoile create. 2.2. Atractiile si destinatiile turistice Spre deosebire de atractii, considerate a fi, n general, unitati singulare, locuri sau zone geograficede mici dimensiuni si usor de delimitat, bazate pe o singura trasatura distinctiva, destinatiile turistice sunt zone mai vaste, care includ un numar de atractii individuale, precum si serviciile oferite turistilor[4]. ntre atractii si destinatii exista, n mod evident, o legatura puternica: de obicei existenta unei atractii majore stimulnd dezvoltarea destinatiilor, indiferent daca atractia este o plaja, un parc tematic sau un parc de distractii. Odata cu dezvoltarea destinatiei se nasc alte atractii secundare, menite sa exploateze ct mai bine piata. n jurul unor atractii se dezvolta numeroase servicii si facilitati turistice (unitati de cazare, de alimentatie, sisteme de transport, servicii de asistenta si informare pentru turisti etc.). O serie de activitati turistice folosesc atractiile ca pe o adevarata materie prima , de care depind. De exemplu, baile de soare depind de existenta unei plaje, iar practicarea sporturilor nautice depinde de existenta unor baze sau porturi de agrement etc.

Atractiile pot fi clasificate n doua mari categorii: cele principale si cele secundare. Atractiile principale sunt, n general, cele care constituie motivul principal pentru ntreprinderea unei calatorii, acestea constituind resursa vitala pentru desfasurarea unei activitati preferate, locuri n care turistii (sau vizitatorii) si petrec majoritatea timpului de vacanta. Spre deosebire de atractiile principale, cele secundare, sunt, de regula, acele locuri vizitate n drumul spre sau de la atractiile principale, rolul acestora fiind de a ntrerupe o calatorie mai ndelungata, ori de a aduce o schimbare (o variatie)pe parcursul unei calatorii. Daca o plaja poate reprezenta un exemplu tipic de atractie principala, ca si un parc de distractii, iar un restaurant - popas ori un centru de artizanat pot fi doar doua exemple posibile de atractii secundare. Pentru a spori veniturile ncasate de la vizitatori sau turisti, n zona multor atractii principale sunt dezvoltate o serie de servicii menite sa i determine pe vizitatori sa nu mai fie tentati de alte atractii secundare, amplasate n alte locuri. Zona asupra careia se poate exercita atractia poate sa fie una restrnsa, locala, poate fi regionala, atragnd vizitatori dintr-o ntreaga regiune a unei tari sau poate fi nationala sau chiar internationala. Sunt destul de putine atractiile care au zone de influenta nationala, iar cele cu influenta internationala sunt si mai putine (cum ar fi Piramidele din Egipt, Marele Canion, parcul de distractii Disnay World sau evenimente precum Jocurile Olimpice). Majoritatea atractiilor naturale (cu exceptia plajelor) se gasesc n zone rurale. Statiunile litorale gazduiesc, prin traditie, parcurile de distractie, de amuzament, precum si porturile de agrement. Exista nsa si doua categorii de zone urbane care gazduiesc atractii. Astfel, pe de o parte, orasele si municipiile istorice care gazduiesc numeroase edificii religioase (catedrale, biserici), centre de sanatate si unde se organizeaza numeroase evenimente culturale, iar pe de alta parte, exista orase industriale, unde se pot desfasura evenimente sportive importante, precum si manifestari expozitionale, turismul putnd fi utilizat ca o solutie pentru regenerarea urbana. Destinatiile turistice Atractiile pot determina aparitia de destinatii si servicii turistice, prin construirea de structuri de primire turistica n jurul atractiei. Este deosebit de sugestiva, n acest sens, comparatia atractiei cu un fir de nisip n jurul careia creste o perla, care simbolizeaza destinatia turistica. Majoritatea destinatiilor de succes ale lumii s-au dezvoltat pornind de la o atractie majora. Astfel, faima de care se bucura localitatea Luxor, din Egipt, se datoreaza existentei piramidelor si a Sfinx-ului, cea a orasului Cantebuing de la catedrala sa, asa cum cea a orasului Orlando vine de la Disney World. Marketingul acestor destinatii este centrat asupra atractiilor respective, astfel nct acestea devin simbolul destinatiei n mintea turistilor[5]. n timp ce unele destinatii se bazeaza pe o singura atractie, altele dezvolta noi atractii, pentru a satisface cererea vizitatorilor si a spori durata sederii acestora.

Conform teoriei ciclului de viata a produsului, cu timpul, este posibil ca anumite destinatii sa ajunga n etapa n care atractiile originale intra n declin. Un asemenea fenomen a putut fi observat deja n unele statiuni litorale britanice, unde facilitatile traditionale pentru distractii s-au nchis, nemaiatragnd suficienti vizitatori, iar hotelurile s-au transformat n sanatorii private. 2.3. Rolul transporturilor n dezvoltarea destinatiilor Retelele de transport sunt cele care fac accesibile, din punct de vedere fizic, destinatiile turistice potentialilor vizitatori (turisti). Legaturile rutiere, feroviare si aeriene care sa faciliteze accesul rapid si confortabil al turistilor spre destinatiile turistice sunt astfel indispensabile. Din acest punct de vedere, litoralul romnesc sufera, nca de lipsa autostrazilor, a cailor ferate modernizate, care sa permita circulatia trenurilor de mare viteza, iar proiectul de construire a unui terminal de pasageri n Portul Constanta, care sa permita accesul n conditii corespunzatoare al navelor de croaziera spre litoralul nostru se afla abia la nceput. O importanta deosebita o are si existenta unui sitem de transport bine pus la punct n interiorul destinatiilor turistice ct mai usoara si comoda a turistilor ntre atractii si locurile de cazare, alimentatie, agrement etc. din statiuni. Pna n prezent, posibilitatile de transport n cadrul si ntre statiunile litorale din Romnia s-au rezumat la faimoasele minicare formate dintr-un tractor, care produce un zgomot greu de suportat, si, mai ales, scoate un fum gros pe teava de esapament, si cteva remorci vechi, revopsite, n fiecare an, dar foarte incomode n privinta suspensiei. Se impune nlocuirea acestor minicare cu altele mai noi, mai putin poluante si mai confortabile, precum si prezenta ma multor biciclete, inclusiv a celor de doua si patru persoane, n toate statiunile de pe litoral si amenajarea corespunzatoare a unor benzi de circulatie dedicate acestor mijloace. Problema locurilor insuficiente pentru parcare ramne acuta n majoritatea statiunilor de pe litoral. Consider ca daca n privinta construirii unor parcari supraetajate n statiuni ar fi foarte mari iar recuperarea investitiei s-ar realiza ntr-o perioada prea ndelungata de timp, se poate realiza, cu costuri mult mai reduse, cte o parcare de mare capacitate la intrarea n statiuni, restrictionndu-se foarte sever accesul cu autoturismele n interiorul statiunii (cei care doresc neaparat sa circule cu autoturismul n statiune sa fie nevoiti sa plateasca taxe consistente, care sa i descurajeze). Asemenea masuri si-au dovedit eficienta n statiunile bulgaresti de pe litoralul Marii Negre. 2.4. Impactul destinatiilor turistice avea 3 tipuri principale de impact : cel economic, impactul asupra Atractiile pot

mediului si impactul socio-cultural, acestea aflndu-se, de obicei, n raporturi interrelationare. Impactul economic al atractiilor mbraca att aspecte pozitive, ct si negative.

Astfel, atractiile pot sprijini dezvoltarea economica, att a comunitatii locale, ct si a economiei unei tari, prin ncasarile de la miile de vizitatori, att autohtoni ct si straini care sunt atrasi de asemenea obiective. Atunci cnd sunt atrasi turistii straini, valuta ncasata de la acestia poate mbunatati balanta de plati externe a unei tari. Atractiile, n general, pot aduce venituri importante la bugetul de stat, sub forma impozitelor si taxelor platite de agentii economici care si desfasoara activitatea n jurul respectivelor atractii, chiar daca nu sunt percepute taxe speciale pentru vizitarea atractiilor sau aceste taxe sunt nesemnificative fata de cheltuielile presupuse de construire si ntretinere a unor atractii de tipul celor construite de om. De asemenea, atractiile creeaza locuri de munca, att direct, ct mai ales, indirect, n cadrul firmelor care presteaza servicii necesare vizitatorilor. Efectul multiplicator al cheltuielilor realizate de vizitatori poate sa fie deosebit de important pentru economia locala. Exista nsa si aspecte negative, legate de faptul ca administrarea si conducerea unor atractii sunt foarte costisitoare, o parte nsemnata a cheltuielilor revenind guvernului central. De asemenea, locurile de munca n cadrul unor atractii precum muzeele sau chiar al unor parcuri de agreement sunt relative slab platite, n special n cazul parcurilor de agreement care necesita un aport intensiv de capital. Impactul asupra mediului, spre deosebire de impactul economic al atractiilor se considera ca este, mai degraba negativ. Impactul variaza n functie de natura atractiilor . Astfel, n cazul atractiilor naturale si a celor construite de om, care nu au avut initial o destinatie turistica, problema consta n chiar impactul vizitatorilor asupra atractiei. n cazul atractiilor construite de om cu scop turistic, precum si pentru gazduirea unor evenimente speciale impactul negativ asupra mediului nconjurator se materializeaza n distrugerea, de catre vizitatori, a vegetatiei, n distrugerea, accidentala sau intentionata, a vietii salbatice si deteriorarea unor habitate, n afectarea unor situri arheologice sau a unor componente naturale geologice de grafitti si de eroziune, precum si n afectarea apei si aerului de poluare produsa de turisti. Pe de alta parte, nsa, veniturile obtinute din turism pot ajuta la conservarea mediului natural, iar una din preocuparile principale ale managerilor atractiilor turistice construite de om trebuie sa fie gasirea formulei optime de administrare a atractiilor respective, astfel nct sa se reduca impactul negativ al vizitatorilor asupra atractiei nsasi. Atractiile construite cu scopul de a atrage turisti pot avea efecte negative prin aspectul lor neadecvat si neatractiv, iar realizarea lor poate implica distrugerea unor parti din mediul nconjurator. Impactul sociocultural al atractiilor, depinde, de asemenea, de tipul acestora. Astfel, n cazul atractiilor naturale si al obiectivelor cosntruite de om fara a avea initial scop turistic, impactul negativ se refera la faptul ca un numar mare de vizitatori pot prejudicia atmosfera si pot crea senzatia unui spatiu restrns, dar, pe de alta parte folosirea unor atractii naturale n scopuri recreative amelioreaza starea de sanatate a vizitatorilor, conducnd la rencarcarea bateriilor pentru locuitorii unor zone mai putin atractive sau care au un serviciu monoton, stresant.

n privinta atractiilor construite n scop turistic si a evenimentelor create pentru ncurajarea dezvoltarii turismului, se pune problema impactului atractiilor si a vizitatorilor asupra comunitatii locale si chiar asupra culturii nationale. Aparitia de noi atractii va putea fi perceputa ca pe un element pozitiv, care sporeste numarul posibilitatilor de agrement pentru comunitatea locala, dar, atunci cnd noile atractii sunt percepute ca fiind inaccesibile localnicilor se poate naste un resentiment din partea acestora, fata de vizitatori. Impactul sociocultural negativ sau pozitiv asupra zonei este dat de gradul n care localnicii se bucura de beneficiile reale sau resimtite de acestia, cum ar fi locurile de munca nou create sau cheltuielile vizitatorilor. Atractiile noi, care introduc elemente si valori straine ntr-o tara, pot fi privite chiar ca pe o amenintare la adresa culturii nationale. Este cunoscut, astfel, exemplul unui intelectual francez care a descris parcul Disneyland din Paris ca pe un Cernobl cultural [6]. 2.5. Managementul dezvoltarii destinatiei turistice Industria turismului este mentionata, adeseori, ca un agent de dezvoltare (sau de nedezvoltare), care genereaza crearea de locuri de munca si ncasari valutare pentru o destinatie turistica. Totusi, nivelul la care turismul are potentialul de a contribui la o dezvoltare socio-economica mai larga a destinatiei este, ntr-o mare masura, conditionat de natura mediului n care functioneaza acea destinatie si de deciziile manageriale luate de administratia locala si de guvernul tarii n care se afla destinatia respectiva. Factorii externi ai destinatiei, ca, de exemplu, globalizarea, afecteaza si ei dezvoltarea potentiala a acesteia. n acelasi timp, dezvoltarea turistica nsasi poate produce schimbari, complicatii, nesiguranta si conflicte, crend probleme pentru analisti, proiectanti, manageri, conducatori ai administratiei locale si regionale si chiar pentru publicul larg[7]. Esentiala, n asemenea situatii, este recunoasterea importantei acestor forte si functionarea n prezenta lor, precum si cunoasterea modului de "manipulare" a lor, astfel nct ele sa devina agenti favorabili unei schimbari pozitive. 2.5.1. Natura dezvoltarii destinatiei Pentru ca turismul sa contribuie la o dezvoltare optima a unei destinatii, este necesar sa se nteleaga natura dezvoltarii si, daca este cazul, rolul pe care turismul l joaca n promovarea dezvoltarii destinatiei respective. Dezvoltarea este o notiune al carei nteles s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului. Definitiile initiale ale dezvoltarii s-au centrat doar pe aspectul cresterii economice, un concept usor de identificat n cadrul dezvoltarii turistice. ntr-adevar, cei care au favorizat folosirea turismului ca pe un agent de dezvoltare au evidentiat, deseori, cresteri n crearea de noi locuri de munca si n ncasarile valutare. Mult mai dificila este, nsa, conectarea turismului la notiunile extinse ale dezvoltarii, deoarece termenul a ajuns sa contina si aspecte privind mbunatatirea, n relatie cu omul, ca beneficiar al dezvoltarii, precum si extinderea alegerii unei destinatii n functie de consideratii de ordin etic, moral, social si al mediului nconjurator[8].

Se ncearca, astfel, sa se ncorporeze majoritatea notiunilor extinse despre dezvoltarea n conceptul de "dezvoltare durabila", care se refera la satisfacerea nevoilor generatiei actuale fara a compromite nevoile generatiilor viitoare. Obiectivele dezvoltarii durabile privesc mbunatatirea vietii tuturor, incluznd educatia, oportunitatile de valorificare a potentialului uman, satisfacerea nevoilor personale, ncrederea libertatii politice[9] etc. Conceptele extinse ale dezvoltarii durabile au fost integrate n cel de turism durabil. Una dintre primele strategii publice asupra turismului durabil a fost lansata n cadrul conferintei internationale Glob `90, din Canada, cnd s-a discutat despre relatia viitoare dintre turism si mediu, iar de atunci au aparut o serie de publicatii asupra modului n care se poate ajunge la o dezvoltare turistica durabila. De exemplu, Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.) a publicat lucrarea "Dezvoltarea Turistica Durabila: Ghid pentru planificatorii locali." Au fost definiti, de asemenea, o serie de indicatori potentiali care sa masoare turismul durabil (indicatori de mediu, economici, sociali, culturali si manageriali), dar majoritatea acestora ntmpina dificultati n privinta aplicabilitatii practice, fiind greu de masurat. Swarbrooke arata[10] ca este foarte raspndita opinia potrivit careia unele forme de turism sunt considerate a fi mai durabile dect altele, sugerndu-se, de exemplu, ca turismul de masa, pe litoral nu este un turism durabil, n timp ce ecoturismul, practicat la scara redusa este un turism durabil. Aceasta este, pna la urma, o abordare simplista, bazata pe judecati subiective, n realitate, toate formele de turism pot deveni durabile, daca vor fi revizuite practicile actuale. Teoria dezvoltarii poate fi mpartita n doua componente[11]: ideologia de dezvoltare (scopul) si strategia de dezvoltare (mijlocul). Este deosebit de important de analizat care este obiectivul general al dezvoltarii si cum poate fi el atins. Aspecte precum tipul si dimensiunea turismului ce trebuie introdus ntr-o anumita destinatie si cine l va controla, vor determina ct de mult va beneficia n realitate, de pe urma dezvoltarii turistice. Dezvoltarea turistica a unei destinatii depinde si de intentia guvernului, de a promova dezvoltarea la nivel national sau de a urmari dezvoltarea regionala sau locala, n ncercarea de a contrabalansa inegalitatile regionale din interiorul unei tari. Astfel, de exemplu, pot fi luate decizii ce privesc dezvoltarea turismului de masa, pe litoral, n defavoarea ecoturismului, practicat n mod izolat, la scara redusa, pentru promovarea dezvoltarii generale a unor destinatii. O importanta deosebita o are identificarea celor mai potrivite locuri (zone) pentru dezvoltarea statiunilor, a hotelurilor si a altor atractii turistice. Perspectiva dezvoltarii economice presupune utilizarea turismului ca pe un instrument n vederea dezvoltarii rationale n conditiile existentei unei simbioze ntre turism si mediul nconjurator, beneficiile de pe urma dezvoltarii turismului fiind nete, n profida unor importante costuri sociale, culturale si de mediu.

Problema esentiala care se pune este a gasirii si aplicarii acelor decizii manageriale care sa determine cresterea posibilitatii ca industria turismului sa contribuie n mod pozitiv la dezvoltarea generala a unei destinatii. Posibilitatea ca o singura industrie, cum este cea a turismului, sa contribuie la dezvoltarea tuturor zonelor dintr-o regiune sau tara este deosebit de redusa. Totusi, turismul dezvoltat dupa principii durabile poate fi capabil sa satisfaca multe dintre aspectele conceptului larg al dezvoltarii. 2.5.2. Mediul n care se dezvolta destinatia Caracteristicile mediului destinatiei vor influenta dimensiunea pna la care turismul poate fi condus efectiv pentru promovarea dezvoltarii. Marimea (dimensiunea) este un factor important, deoarece termenul "destinatie" se aplica la o larga varietate de dimensiuni, de la o tara ntreaga (sau chiar continent) si pna la o atractie turistica individuala[12]. Dimensiunea este legata, de asemenea, de marimea zonei n care, la modul ideal, se presupune ca se practica turismul. Indiferent daca destinatia este rurala, urbana, montana, litorala, insulara sau, pur si simplu, salbatica si indiferent de localizare, de la o regiune sau tara dezvoltata, la una n curs de dezvoltare, potential de contributie a destinatiilor la dezvoltarea zonei sunt diferite. Alte conditii importante pentru dezvoltarea unei destinatii sunt reprezentate de existenta n zona, din abundenta, a bunurilor necesare turistilor, precum si a resurselor umane, fara a fi nevoie sa fie aduse din alte zone ori chiar sa fie importante. O buna aprovizionare, la nivel local, cu aceste resurse va mbunatati potentialul ca industria turismului sa aiba un impact pozitiv asupra dezvoltarii zonei. Posibilitatile de procurare de alimente si materiale de constructii din zona vor creste efectul de multiplicare la nivel local. Resursele umane acopera o mare varietate de aspecte, de la disponibilitatea muncitorilor calificati care sa fie angajati, n diversele ocupatii din domeniul turismului, la posibilitatea de a gasi, pe plan local, manageri de nivel mijlociu si chiar de vrf, pentru unitatile de cazare, alimentatie, agrement etc. din statiunea turistica respectiva. Resursele umane dintr-o destinatie pot include si atitudinea gazdelor, a localurilor fata de dezvoltarea turistica si n ce masura sunt ele capabile sa ia parte la procesul de dezvoltare. O comunitate care sprijina turismul este mult mai dispusa sa accepte dezvoltarea acestei industrii, cu toate schimbarile ce vor interveni ca o consecinta a acesteia. Prezenta turismului ntr-o comunitate poate aduce o varietate de impacturi sociale. Modul n care aceste impacturi sunt manipulate de administratia locala si de catre guvern va fi determinat, n mare parte, de faptul ca turismul reprezinta o forta pozitiva sau negativa n procesul de dezvoltare. Conditiile pe care le ofera destinatia, vor avea, de asemenea, un impact deosebit asupra tipurilor de turisti care vor dori sa calatoreasca spre destinatie si, de aceea, vor avea impact asupra cheltuirii banilor, care vor ramne la locul destinatiei sau n mprejurimile acesteia, n masura n care oferta de servicii va corespunde asteptarilor clientelei, precum si n functie de calitatea infrastructurii specifice.

Un factor important cu care se confrunta multe destinatii l reprezinta sezonalitatea. Strategiile manageriale menite sa determine extinderea sezonului, cum sunt cele privind diversificarea produselor, prin campanii de marketing, au fost utilizate, cu succes, n multe situatii, dar, trebuie observat ca, datorita unicitatii multor destinatii, strategiile de management turistic ce s-au dovedit potrivite pentru o destinatie, nu au functionat si pentru altele. Un alt aspect important l reprezinta si ciclul de viata al destinatiei turistice. Ca orice produs, o destinatie parcurge anumite etape ale evolutiei sale. Managerii trebuie sa identifice n ce etapa a ciclului de viata se afla produsul lor, respectiv destinatia turistica pe care o conduc. Ciclul de viata al acesteia va diferi de la un caz la altul si va depinde de mai multi factori: accesibilitate, rata de dezvoltare, politici guvernamentale si regionale, trend-ul pietei, precum si de destinatiile cu care se afla n competitie[13]. n fiecare etapa, comunitatea locala, cea regionala, guvernul si organizatiile industriei turismului vor lua decizii care vor afecta natura dezvoltarii, iar cine va avea ultimul cuvnt n aceste decizii va determina modul n care va decurge dezvoltarea. Daca principiile generale ale dezvoltarii durabile vor fi respectate, atunci vor exista sanse mai mari ca destinatia turistica respectiva sa se dezvolte, cu bune rezultate. Natura atractiilor, dimensiunea destinatiei si oferta unei statiuni reprezinta elemente importante, dar numarul turistilor ce vor fi atrasi este limitat de accesibilitatea dificila si de lipsa facilitatilor. Din acest punct de vedere, cele mai multe dintre atractii ramn neschimbate, iar comunitatile locale trebuie sa decida daca vor sa ncurajeze dezvoltarea activitatilor turistice n zona sau nu. Rezidentii din zona pot ncepe sa ofere facilitati vizitatorilor, ca sa creasca numarul acestora. Daca activitatile turistice ncep sa se dezvolte ntr-o anumita destinatie, care devine atractiva pentru clienti, apare presiunea asupra administratiei publice locale pentru rezolvarea problemelor de infrastructura. Exista numeroase cazuri n care, unele destinatii turistice, n etapele de vrf ale dezvoltarii acestora, ajung la capacitati de cazare ce depasesc numarul populatiei locale. n asemenea situatii, organizarea si controlul activitatii n statiune pot fi preluate de companii provenind din alte zone (sau chiar tari), iar aceste firme pot sa aiba alte prioritati dect comunitatea locala. Daca factorii locali de decizie se vor dovedi slabi, pot interveni divergente ntre conducerea statiunii si administratia locala si vor trebui sa intervina organismele de planificare regionala si nationala pentru armonizarea acestor pozitii divergente[14]. n functie de modul n care evolueaza dezvoltarea, destinatia poate trece ntr-o etapa de consolidare, n care aceasta devine o parte integranta a industriei turistice. Ca n orice alta etapa, vor aparea ntrebari, ntre care si cele referitoare la cine va beneficia, n continuare, de dezvoltarea turistica, precum si daca sunt atinse scopurile dezvoltarii, conform planificarii initiale si cine este responsabil pentru luarea deciziilor, pentru dezvoltarea viitoare a destinatiei. n etapele de stagnare a dezvoltarii, dupa ce au fost atinse cele mai ridicate performante, ca numar de vizitatori, destinatia se demodeaza si, de aceea, vor fi necesare

eforturi majore promotionale si de dezvoltare, pentru a se revitaliza respectiva destinatie. Important este, n aceasta etapa, ca daca exista probleme de mediu, sociale si economice n cadrul destinatiei, acestea sa fie rezolvate, altfel nu va fi posibila revigorarea acelei destinatii. Evident ca trebuie pusa, n aceasta situatie, ntrebarea daca exista un prag, n privinta dezvoltarii generale a destinatiei, o etapa n care aceasta va trebui sa iasa din circuitul turistic sau ca este imposibil sa opresti dezvoltarea turistica, odata nceputa. n faza de declin a ciclului de viata al destinatiei numarul vizitatorilor se va pierde n favoarea altor statiuni, mai moderne si mai noi. Din perspectiva dezvoltarii, destinatia respectiva trebuie sa ia masuri pentru ca activitatea turistica sa fie revigorata, cautndu-se noi piete si, eventual schimbndu-se structura clientilor, n functie de noi motivatii, ce trebuie create. Etapa finala a ciclului de viata al destinatiei este etapa de revenire a acesteia, cnd se reuseste cresterea numarului de vizitatori atrasi. Studiul de caz ce va fi prezentat n continuare, referitor la Cascada Niagara, din Ontario (Canada) ne demonstreaza ca a fost foarte inspirata n revigorarea industriei turistice n cadrul acestei destinatii, prin deschiderea unui nou cazinou. Dupa opinia lui Cooper[15], strategiile de revenire pot fi dificil de implementat, deoarece managerii destinatiei se ocupa, mai degraba, de buna functionare a infrastructurii turistice, dect de produsul oferit. Trebuie precizat faptul ca nu toate destinatiile parcurg toate etapele ciclului de viata "standard" al destinatiilor, asa cum a fost el prezentat mai sus. Astfel, o zona izolata, nedezvoltata, poate fi vazuta ca un pilon de crestere, si, n scurt timp, poate fi construit un complex turistic de mari dimensiuni, depasind, n privinta capacitatii sale, numarul populatiei locale. n asemenea situatii, o destinatie poate sari peste unele dintre etapele initiale, iar comunitatea locala poate avea doar un rol nesemnificativ n directionarea unei dezvoltari turistice. Companiile multinationale, elitele locale sau guvernul, pot controla industria turismului n cadrul unei destinatii. O astfel de situatie, de dezvoltare rapida a unei destinatii poate aduce mai multi bani la bugetul de stat si la cel local, fara a mai fi cheltuiti bani din bugetul public pentru acest proiect, atunci cnd investitia este, n ntregime,privata. Studiu de caz. Cazino Niagara[16] Dupa o perioada de declin, cascada Niagara, din Ontario-Canada, a reusit sa ajunga, n prezent, ntr-o faza de revitalizare economica, datorita unui proiect n valoare de 800 milioane $ - Proiectul Cascada Niagara Casino (Niagara Falls Casino). Dupa nfiintarea unui cazinou temporar, actuala constructie, un complex permanent, avnd ca principala functiune cea de casino, purta pe fatada sa lozinca "Aducerea de locuri de munca si a turismului n Niagara". Noul complex va avea 3000 de masini de joc cu fise si 150 de mese de joc, un hotel Hyatt cu 368 de camere, magazine, spatii expozitionale, restaurant si spatii de divertisment. Se estimeaza ca aceasta investitie va genera 100-125 de milioane de dolari pentru lucrarile de constructie si pentru materialele de constructie si

echipamentele procurate din regiunea Niagara. Vor fi 6000 de locuri de munca n constructii, n complexul permanent - casino va crea 800-1000 de noi locuri de munca directe si va determina, n total aproximativ 5000 de locuri de munca, incluzndu-le si pe cele indirecte. Cazinoul este doar o parte a Proiectului Gateway, care include mai multe atractii, precum parcul tematic River Country, un amfiteatru cu 12.000 de locuri s.a. Orasul Niagara Falls va beneficia direct, de asemenea, din construirea acestui cazinou, urmnd sa primeasca anual un venit, cca 2,6 mil. $/an, timp de 10 ani, cte 3 mil. $/an pe urmatorii 10 ani si cte 3 mil. $/an, actualizata la inflatie, n continuare, pe toata durata existentei acestui obiectiv. Provincia Ontario din care face parte si orasul Niagara Falls, va contribui financiar la aceasta investitie prin realizarea lucrarilor de infrastructura urbana. Pe de alta parte, Privincia va beneficia de ncasarile ce i vor reveni din ncasarile corporatiei Loteriei si Jocurilor de Noroc Ontario.