Introducere

Importanța și actualitatea temei se definește prin remarcarea destinațiilor turistice și serviilor

hoteliere în Republica Moldova. Încadrarea resurselor turistice din Republica Moldova la
atragerea turiştilor străini prin destinații unice .Importanța turismul , este justificat prin faptul că,
în toate ţările, pe plan economic, el creează venit naţional, participă la echilibrarea balanţei de
plăţi externe,iar pe plan social creează noi locuri de muncă, contribuie la diminuarea
şomajului.Concepţia în dezvoltarea turismului presupune valorificarea, în totalitate, a resurselor
turistice naturale şi antropice din Moldova, iar activitatea de turism trebuie orientată spre
satisfacerea cerinţelor şi preferinţelor turiştilor interni şi străini. Politica de dezvoltare durabilă a
turismului trebuie concepută prin diversificarea formelor de turism şi adaptarea ofertei la
cerinţele cererii interne şi internaţionale,transformarea turismului într-o activitate complexă,
economică şi socială, într-un turism civilizat, competitiv.

Scopul lucrării este a identifica situația actuală a destinațiilor turistice și a serviciilor hoteliere
ai Republicii Moldova și de a implementa idei de dezvoltare.

Obiectivele lucrării cercetate pentru îndeplinirea scopului propus sunt:

 Analiza situației generale a destinațiilor turistice și a serviciilor hoteliere din R. Moldova
 Descrierea turismului în R. Moldova
 Dezvoltarea destinațiilor turistice
 Analiza destinațiile turistice în raport cu mediu înconjurător;

Metodologia de cercetare a lucrării: Propun următoarele metode aplicative de cercetare:

observații, analize grafice, metoda comarației, pentru a determina situația destinațiilor turistice și
a serviciilor hoteliere din R. Moldova.

Cuvintele-cheie: turism, destinații turistice , turiști, mediu ,impact ,țară, călătorii.

 CAPITOLUL I.DESTINAȚIIlE TURISTICE

1.1.DESTINAȚIILE ȘI ATRACȚIILE TURISTICE

Elementele de bază ale destinaţiei turistice

Destinaţiile includ un număr de elemente de bază care atrag vizitatori şi le împlinesc aşteptările
la sosire. Aceste elemente pot fi împărţite în atracţii ("de văzut" sau "de făcut") şi alte elemente.
Ele sunt sintetizate în figura 1. Calitatea şi modalitatea lor de furnizare vor fi determinante în
decizia vizitatorilor de a porni în călătorie.

Figura 1. Experienţele destinaţiilor

Gradul de atractivitate al destinaţiilor, precum şi experienţele oferite turiştilor sunt determinate de:

Atracţii Servicii suport, publice şi private Accesibilitate Resurse umane Imagine şi reputaţie Preţ

Atracţiile. Acestea se află de multe ori în centrul atenţiei vizitatorilor şi furnizează motivaţia
iniţială pentru ca turistul să viziteze destinaţia. Ele pot fi clasificate în naturale (de exemplu,
munti, parcuri, climă), construite (de exemplu, cladiri emblematice precum Turnul Eiffel,
monumente de patrimoniu, edificii religioase, facilităţi de conferinţe şi sport) şi culturale (de
exemplu, muzee, teatre, galerii de arta, evenimente culturale). Ele pot fi în domeniul public, cum
ar fi parcuri naturale, site-uri culturale şi istorice sau pot fi atracţii şi serviciile comunitare, ca de
exemplu cultura, patrimoniul sau stilul de viaţă. Altele, factori mai puţin tangibili, cum ar fi
unicitatea sau declanşatorii emoţionali sau legaţi de experieţă, atrag de asemenea turiştii către
destinaţii.
Servicii suport (facilităţi sau accesorii). Acestea sunt reprezentate de o gamă largă de servicii
şi facilităţi care sprijină şederea vizitatorilor. Ele includ infrastructura de bază, cum ar fi
utilităţile, drumurile şi transportul public şi serviciile directe către vizitatori, cum ar fi cazarea,
informarea vizitatorilor, facilităţile recreative, ghizii, operatorii, facilităţile de servire a mesei şi a
băuturilor, precum şi cele destinate efectuării de cumpărături.
Accesibilitate. Destinaţia trebuie să fie accesibilă unui număr mare de oameni prin intermediul
transportului rutier, al serviciilor de transport de pasageri aeriene, feroviare sau al vaselor de
croazieră. Vizitatorii trebuie, de asemenea, să aibă posibilitatea de a călători cu o relativă
uşurinţă în cadrul destinaţiei. Cerinţele legate de viza de intrare, organizarea punctelor de
frontieră, precum şi condiţiile specifice de intrare trebuie să fie considerate ca făcând parte din
accesibilitatea destinaţiei.
Imagine. O imagine sau un caracter unic sunt cruciale în atragerea vizitatorilor către o destinaţie.
Nu este suficient să ai o gamă largă de atractii şi facilităţi, dacă potentialii vizitatori nu sunt la
curent cu acest lucru. Diverse mijloace pot fi utilizate pentru a promova imaginea destinaţiei (de
exemplu, marketing şi branding, mass-media specializată, e-Marketing). Imaginea destinaţiei
include unicitate, privelişti, scene, calitatea mediului, siguranţă, nivel al serviciilor, atitudine
prietenoasă a localnicilor.
Preţ. Stabilirea preţurilor reprezintă un aspect important al concurenţei cu alte destinaţii. Factorii
de preţ se referă la costul transportului la şi de la destinaţie, costul la destinaţie al cazării,
atracţiilor, produselor alimentare şi serviciilor turistice. Decizia turistului poate fi influenţată şi
de alte caracteristici economice, cum ar fi schimbul valutar.
Resurse umane. Turismul este o industrie intensivă din punctul de vedere al utilizării forţei de
muncă, iar interacţiunea cu comunităţile locale reprezintă un aspect important al experienţei
turistului. O forţă de muncă bine instruită şi cetăţenii care sunt conştienţi de beneficiile şi
responsabilităţilor asociate cu o creştere a turismului sunt elemente indispensabile ale ofertei
unei destinaţii turistice. Ele trebuie să fie gestionate în conformitate cu strategia turistică a
destinaţiei.
Destinația reprezintă, locul sau spațiul geografic unde un vizitator sau un turist se oprește fie
pentru o noapte de cazare, fie pentru o perioada de timp, sau punctul terminal al vacantelor
turiștilor, indiferent daca ei călătoresc în scop turistic sau de afaceri. Destinația constitute
legatura catalizatoare ce uneste, menține și propulseaza toate sectoarele industriei turistice,
respectiv transportul, cazarea, alimentatia și agrementul, fiind un element complex și specific
turismului Se considera ca destinatiile turistice sunt produse complexe compacte, precum
parcurile turistice, hotelurile tip club și satele de vacante. Ele sunt, adesea, conduse de o singură
firmă comerciala, care închiriaza spatii de la o alta firma comerciala, salon de înfrumusetare,
baruri, cluburi, magazine etc. Pentru a putea fi considerata destinatie, un loc trebuie sa dispuna
de un potential turistic corespunzator si sa îndeplineasca, în acelasi timp, si alte cerinte legate de
infrastructura, bunurile si serviciile complementare, ce-i pot mari atractivitatea, diferentiind
destinatiile si determinând pietele tinta spre care trebuie orientata atentia firmelor de turism. În
functie de optiunile turistilor, de asteptari si de modul de petrecere a vacantei, în cazul unei
destinatii turistice sunt urmarite o serie de elemente determinante. Infrastructura si seviciile
oferite reprezentând unul dintre aceste elemente.
Un alt element îl constituie gradul de cultura și localizarea geografică a unei zone, precum și
locuitorii ei, tradițiile, stilul de viață și relațiile sociale.
Publicitatea, de asemenea, reprezintă un element cheie în prezentarea și scoaterea pe piață a unei
destinații turistice. Prin prisma publicității se formeaza o imagine în mintea potențialilor
consumatori despre produsul turistic. Se întâmpla că, uneori, această imagine să difere de cea
reală, ceea ce, adesea duce la un eșec al activitatii turistice. Tot ca o forma de publicitate, dar
ceva mai profundă, imaginea unei destinații poate fi influențată de mituri și evenimentele ce se
petrec în interiorul granițelor.
Exista mai multe tipuri de destinații diferite în funcție de turiști și/sau unitățile administrative
care își asumă responsabilitățile pentru acestea :

 Stațiuni de sine stătătoare - hoteluri de tip club, sate de vacanță;

  Sate, orașe - turismul urban și agroturismul (turismul rural);
   Zone care au o tema specifica, precum parcurile naționale
   Regiuni definite de limite administrative sau de numele zonei
  Ţari;

Pe piața turistică există o mare concurență între destinațiile turistice pentru atragerea de cât mai
mulți turiști. Se observă clar intensificarea activității de marketing, stimulata de autorități si de
firmele de turism, prin care se urmareste construirea si consolidarea unei imagini cât mai
favorabile asupra destinatiei turistice.Imaginea lor depinde în mare măsura de experienta
personala a consumatorilor, de transmiterea prin viu grai, de istorie, mijloacele mass-media, dar
cel mai important pare a fi modul în care oferta publicitara satisface asteptarile si nevoile
create.Spre deosebire de atractii, considerate a fi, în general, unitati singulare, locuri sau zone
geograficede mici dimensiuni si usor de delimitat, bazate pe o singura trasatura
distinctiva, destinatiile turistice sunt zone mai vaste, care includ un numar de atractii individuale,
precum si serviciile oferite turistilor.Între atractii si destinatii exista, în mod evident, o legatura
puternica: de obicei existenta unei atractii majore stimulând dezvoltarea destinatiilor, indiferent
daca atractia este o plaja, un parc tematic sau un parc de distractii. Odata cu dezvoltarea
destinatiei se nasc alte atractii secundare, menite sa exploateze cât mai bine piata.În jurul unor
atractii se dezvolta numeroase servicii si facilitati turistice (unitati de cazare, de alimentatie,
sisteme de transport, servicii de asistenta si informare pentru turisti etc.).O serie de activitati
turistice folosesc atractiile ca pe o adevarata « materie prima », de care depind. De exemplu,
baile de soare depind de existenta unei plaje, iar practicarea sporturilor nautice depinde de
existenta unor baze sau porturi de agrement etc.Atractiile pot fi clasificate în doua mari categorii:
cele principale si cele secundare. Atractiile principale sunt, în general, cele care constituie
motivul principal pentru întreprinderea unei calatorii, acestea constituind resursa vitala pentru
desfasurarea unei activitati preferate, locuri în care turistii (sau vizitatorii) îsi petrec majoritatea
timpului de vacanta. Spre deosebire de atractiile principale, cele secundare, sunt, de regula, acele
locuri vizitate în drumul spre sau de la atractiile principale, rolul acestora fiind de a întrerupe o
calatorie mai îndelungata, ori de a aduce o schimbare (o variatie)pe parcursul unei calatorii. Daca
o plaja poate reprezenta un exemplu tipic de atractie principala, ca si un parc de distractii, iar un
restaurant - popas ori un centru de artizanat pot fi doar doua exemple posibile de atractii
secundare.Pentru a spori veniturile încasate de la vizitatori sau turisti, în zona multor atractii
principale sunt dezvoltate o serie de servicii menite sa îi determine pe vizitatori sa nu mai fie
tentati de alte atractii secundare, amplasate în alte locuri.Zona asupra careia se poate exercita
atractia poate sa fie una restrânsa, locala, poate fi regionala, atragând vizitatori dintr-o întreaga
regiune a unei tari sau poate fi nationala sau chiar internationala. Sunt destul de putine atractiile
care au zone de influență națională, Majoritatea atracțiilor naturale (cu exceptia plajelor) se
gasesc în zone rurale. Stațiunile litorale găzduiesc, prin tradiție, parcurile de distracție, de
amuzament, precum şi porturile de agrement.Exista însa şi doua categorii de zone urbane care
găzduiesc atracții. Astfel, pe de o parte, orasele si municipiile istorice care gazduiesc numeroase
edificii religioase (catedrale, biserici), centre de sănătate şi unde se organizeaza numeroase
evenimente culturale, iar pe de altă parte, exista orașe industriale, unde se pot desfășura
evenimente sportive importante, precum și manifestari expozitionale, turismul putând fi utilizat
ca o solutie pentru regenerarea urbană.Atracțiile pot determina apariția de destinații și servicii
turistice, prin construirea de structuri de primire turistica în jurul atractiei.
 1.2.Impactul destinațiilor turistice

Atracțiile pot avea 3 tipuri principale de impact : cel economic, impactul asupra mediului şi
impactul socio-cultural, acestea aflându-se, de obicei, în raporturi inter-relationare.Impactul
economic al atracțiilor îmbracă atât aspecte pozitive, cât şi negative.Astfel, atractiile pot sprijini
dezvoltarea economica, atât a comunitatii locale, cât si a economiei unei tari, prin încasarile de la
miile de vizitatori, atât autohtoni cât şi străini care sunt atrași de asemenea obiective. Atunci
când sunt atrasi turiștii străini, valuta încasata de la acestia poate îmbunătăți balanța de plăți
externe a unei țări.Atracțiile, în general, pot aduce venituri importante la bugetul de stat, sub
forma impozitelor si taxelor plătite de agenții economici care își desfășoară activitatea în jurul
respectivelor atracții, chiar dacă nu sunt percepute taxe speciale pentru vizitarea atracțiilor sau
aceste taxe sunt nesemnificative față de cheltuielile presupuse de construire şi întreținere a unor
atracții de tipul celor construite de om.De asemenea, atractiile creeaza locuri de munca, atât
direct, cât mai ales, indirect, în cadrul firmelor care presteaza servicii necesare vizitatorilor.
Efectul multiplicator al cheltuielilor realizate de vizitatori poate sa fie deosebit de important
pentru economia locala.Exista însa si aspecte negative, legate de faptul ca administrarea si
conducerea unor atractii sunt foarte costisitoare, o parte însemnata a cheltuielilor revenind
guvernului central. De asemenea, locurile de munca în cadrul unor atractii precum muzeele sau
chiar al unor parcuri de agreement sunt relative slab platite, în special în cazul parcurilor de
agreement care necesita un aport intensiv de capital.

 Impactul asupra mediului, spre deosebire de impactul economic al atractiilor se

considera ca este, mai degraba negativ. Impactul variaza în functie de natura atractiilor .
Astfel, în cazul atractiilor naturale si a celor construite de om, care nu au avut initial o
destinatie turistica, problema consta în chiar impactul vizitatorilor asupra atractiei. În cazul
atractiilor construite de om cu scop turistic, precum si pentru gazduirea unor evenimente
speciale impactul negativ asupra mediului înconjurator se materializeaza în distrugerea, de
catre vizitatori, a vegetatiei, în distrugerea, accidentala sau intentionata, a vietii salbatice si
deteriorarea unor habitate, în afectarea unor situri arheologice sau a unor componente
naturale geologice de grafitti si de eroziune, precum si în afectarea apei si aerului de poluare
produsa de turisti.Pe de alta parte, însa, veniturile obtinute din turism pot ajuta la conservarea
mediului natural, iar una din preocuparile principale ale managerilor atractiilor turistice
construite de om trebuie sa fie gasirea formulei optime de administrare a atractiilor
respective, astfel încât sa se reduca impactul negativ al vizitatorilor asupra atractiei
însasi.Atractiile construite cu scopul de a atrage turisti pot avea efecte negative prin aspectul
lor neadecvat si neatractiv, iar realizarea lor poate implica distrugerea unor parti din mediul
înconjurator. Impactul sociocultural al atractiilor, depinde, de asemenea, de tipul acestora.
Astfel, în cazul atractiilor naturale si al obiectivelor cosntruite de om fara a avea initial scop
turistic, impactul negativ se refera la faptul ca un numar mare de vizitatori pot prejudicia
atmosfera si pot crea senzatia unui spatiu restrâns, dar, pe de alta parte folosirea unor atractii
naturale în scopuri recreative amelioreaza starea de sanatate a vizitatorilor, conducând la
« reîncarcarea bateriilor » asupra culturii nationale.

1.3.Managementul dezvoltării destinației turistice

Industria turismului este mentionata, adeseori, ca un agent de dezvoltare (sau de

nedezvoltare), care genereaza crearea de locuri de munca si încasari valutare pentru o
destinatie turistica. Totusi, nivelul la care turismul are potentialul de a contribui la o
dezvoltare socio-economica mai larga a destinatiei este, într-o mare masura, conditionat de
natura mediului în care functioneaza acea destinatie si de deciziile manageriale luate de
administratia locala si de guvernul tarii în care se afla destinatia respectiva.  Factorii externi
ai destinatiei, ca, de exemplu, globalizarea, afecteaza si ei dezvoltarea potentiala a acesteia.
În acelasi timp, dezvoltarea turistica însasi poate produce schimbari, complicatii, nesiguranta
si conflicte, creând probleme pentru analisti, proiectanti, manageri, conducatori ai
administratiei locale si regionale si chiar pentru publicul larg.   Esentiala, în asemenea
situatii, este recunoasterea importantei acestor forte si functionarea în prezenta lor, precum si
cunoasterea modului de "manipulare" a lor, astfel încât ele sa devina agenti favorabili unei
schimbari pozitive.Managementul destinaţiei reprezintă gestionarea coordonată a tuturor
elementelor care alcătuiesc o destinaţie (atracţii, servicii suport, accessibilitate, marketing şi
stabilire a preţurilor). Managementul destinaţiei adoptă o abordare strategică cu scopul de a
lega aceste entităţi, uneori foarte separate, în vederea asigurării unei mai bune gestionări a
destinaţiei. Managementul integrat poate ajuta la evitarea suprapunerii eforturilor în ceea ce
priveşte promovarea, serviciile pentru vizitatori, formarea iniţială şi continuă a resurselor
umane, sprijin pentru afaceri şi la identificarea oricăror deficienţe de gestionare care nu au
fost abordate încă.

Există diferite variante de organizare în vederea realizării managementului destinaţiei:

 Departamentul unei singure autorităţi publice;

 Parteneriat între autorităţi publice, deservit de parteneri;
 Parteneriat între autorităţi publice, deservit de o unitate de management comună;
 Autoritate(ăţi) publică(e) care externalizează aceste servicii către companii private;
 Parteneriat public-privat constituit cu scopul de a duce la îndeplinire anumite activităţi -
adesea sub forma unei societăţi non-profit;
 Asociere sau societate constituită cu scopul de a duce la îndeplinire anumite activităţi,
finanţată printr-un parteneriat al sectorului privat şi / sau prin plata serviciilor efectuate.
Managementul destinaţiei poate fi rezumat după cum urmează:
 Figura 2. Managementul destinaţiei

Elementele destinaţiei
Atracţii
Servicii suport
Accesibilitate
Resurse umane
Imagine
Preţ

OMD
Conducere şi coordonare
Marketing Livrare pe teren

Determinarea oamenilor să viziteze Să împlinească şi să depăşească aşteptările

Crearea unui cadru corespunzător:

Politici, legislaţie, reglementări, impozitare
Elementele destinaţiei sunt susţinute, în primul rând, de marketing pentru a-i determina pe
oameni să viziteze şi, în al doilea rând, de furnizarea de servicii pe teren pentru a avea
certitudinea că aşteptările vizitatorilor sunt împlinite. La baza acestor activităţi stă nevoia de
a asigura un cadru corespunzător (fizic, social şi economic) în care turismul să se poată
dezvolta. Organizaţiile de management al destinaţiei trebuie să conducă şi să coordoneze
aceste aspecte ale destinaţie.
Crearea unui cadru corespunzător - reprezintă fundamentul managementului destinaţiei de
care marketingul şi livrarea de experienţă sunt dependente. Înainte ca vizitatorul să fie atras
de marketing sau să ajungă la destinaţie, trebuie să existe un cadru fizic, economic şi social
adecvat, în care turismul să poată fi dezvoltat. O puternică şi autoritară OMD va fi necesară
pentru a asigura direcţie, pentru a conduce şi coordona acest proces. Crearea cadrului adecvat
include:
1. Planificarea şi infrastructura;
2. Dezvoltarea resurselor umane;
3. Dezvoltarea produsului;
4. Dezvoltarea tehnologiei şi a sistemelor;
5. Industrii conexe şi achiziţiile publice.
 1.4. Natura și mediul în care se dezvolta destinatiile

Pentru ca turismul sa contribuie la o dezvoltare optima a unei destinatii, este necesar

sa se înteleaga natura dezvoltarii si, daca este cazul, rolul pe care turismul îl joaca în
promovarea dezvoltarii destinatiei respective.Dezvoltarea este o notiune al carei înteles s-a
schimbat foarte mult de-a lungul timpului. Definitiile initiale ale dezvoltarii s-au centrat doar
pe aspectul cresterii economice, un concept usor de identificat în cadrul dezvoltarii turistice.
Într-adevar, cei care au favorizat folosirea turismului ca pe un agent de dezvoltare au
evidentiat, deseori, cresteri în crearea de noi locuri de munca si în încasarile valutare. Mult
mai dificila este, însa, conectarea turismului la notiunile extinse ale dezvoltarii, deoarece
termenul a ajuns sa contina si aspecte privind îmbunatatirea, în relatie cu omul, ca beneficiar
al dezvoltarii, precum si extinderea alegerii unei destinatii în functie de consideratii de ordin
etic, moral, social si al mediului înconjurator.Se încearca, astfel, sa se încorporeze
majoritatea notiunilor extinse despre dezvoltarea în conceptul de "dezvoltare durabila", care
se refera la satisfacerea nevoilor generatiei actuale fara a compromite nevoile generatiilor
viitoare.Obiectivele dezvoltarii durabile privesc îmbunatatirea vietii tuturor, incluzând
educatia, oportunitatile de valorificare a potentialului uman, satisfacerea nevoilor personale,
încrederea libertatii politice etc.Conceptele extinse ale dezvoltarii durabile au fost integrate
în cel de turism durabil. Una dintre primele strategii publice asupra turismului durabil a fost
lansata în cadrul conferintei internationale Glob `90, din Canada, când s-a discutat despre
relatia viitoare dintre turism si mediu, iar de atunci au aparut o serie de publicatii asupra
modului în care se poate ajunge la o dezvoltare turistica durabila. De exemplu, Organizatia
Mondiala a Turismului (O.M.T.) a publicat lucrarea "Dezvoltarea Turistica Durabila: Ghid
pentru planificatorii locali."Au fost definiti, de asemenea, o serie de indicatori potentiali care
sa masoare turismul durabil (indicatori de mediu, economici, sociali, culturali si
manageriali), dar majoritatea acestora întâmpina dificultati în privinta aplicabilitatii practice,
fiind greu de masurat.Swarbrooke arata ca este foarte raspândita opinia potrivit careia unele
forme de turism sunt considerate a fi mai durabile decât altele, sugerându-se, de exemplu, ca
turismul de masa, pe litoral nu este un turism durabil, în timp ce ecoturismul, practicat la
scara redusa este un turism durabil. Aceasta este, pâna la urma, o abordare simplista, bazata
pe judecati subiective, în realitate, toate formele de turism pot deveni durabile, daca vor fi
revizuite practicile actuale.Teoria dezvoltarii poate fi împartita în doua componente
ideologia de dezvoltare (scopul) si strategia de dezvoltare (mijlocul). Este deosebit de
important de analizat care este obiectivul general al dezvoltarii si cum poate fi el
atins.Aspecte precum tipul si dimensiunea turismului ce trebuie introdus într-o anumita
destinatie si cine îl va controla, vor determina cât de mult va beneficia în realitate, de pe
urma dezvoltarii turistice.Dezvoltarea turistica a unei destinatii depinde si de intentia
guvernului, de a promova dezvoltarea la nivel national sau de a urmari dezvoltarea regionala
sau locala, în încercarea de a contrabalansa inegalitatile regionale din interiorul unei tari.
Astfel, de exemplu, pot fi luate decizii ce privesc dezvoltarea turismului de masa, pe litoral,
în defavoarea ecoturismului, practicat în mod izolat, la scara redusa, pentru promovarea
dezvoltarii generale a unor destinatii. O importanta deosebita o are identificarea celor mai
potrivite locuri (zone) pentru dezvoltarea statiunilor, a hotelurilor si a altor atractii turistice.
Perspectiva dezvoltarii economice presupune utilizarea turismului ca pe un instrument în
vederea dezvoltarii rationale în conditiile existentei unei simbioze între turism si mediul
înconjurator, beneficiile de pe urma dezvoltarii turismului fiind nete, în profida unor
importante costuri sociale, culturale si de mediu.Problema esentiala care se pune este a
gasirii si aplicarii acelor decizii manageriale care sa determine cresterea posibilitatii ca
industria turismului sa contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea generala a unei
destinatii. Posibilitatea ca o singura industrie, cum este cea a turismului, sa contribuie la
dezvoltarea tuturor zonelor dintr-o regiune sau tara este deosebit de redusa. Totusi, turismul
dezvoltat dupa principii durabile poate fi capabil sa satisfaca multe dintre aspectele
conceptului larg al dezvoltarii. Mediul în care se dezvolta destinația.

Caracteristicile mediului destinatiei vor influenta dimensiunea pâna la care turismul

poate fi condus efectiv pentru promovarea dezvoltarii. Marimea (dimensiunea) este un factor
important, deoarece termenul "destinatie" se aplica la o larga varietate de dimensiuni, de la o
tara întreaga (sau chiar continent) si pâna la o atractie turistica individual. Dimensiunea este
legata, de asemenea, de marimea zonei în care, la modul ideal, se presupune ca se practica
turismul. Indiferent daca destinatia este rurala, urbana, montana, litorala, insulara sau, pur si
simplu, salbatica si indiferent de localizare, de la o regiune sau tara dezvoltata, la una în curs
de dezvoltare, potential de contributie a destinatiilor la dezvoltarea zonei sunt diferite.  Alte
conditii importante pentru dezvoltarea unei destinatii sunt reprezentate de existenta în zona,
din abundenta, a bunurilor necesare turistilor, precum si a resurselor umane, fara a fi nevoie
sa fie aduse din alte zone ori chiar sa fie importante. O buna aprovizionare, la nivel local, cu
aceste resurse va îmbunatati potentialul ca industria turismului sa aiba un impact pozitiv
asupra dezvoltarii zonei. Posibilitatile de procurare de alimente si materiale de constructii din
zona vor creste efectul de multiplicare la nivel local.   Resursele umane acopera o mare
varietate de aspecte, de la disponibilitatea muncitorilor calificati care sa fie angajati, în
diversele ocupatii din domeniul turismului, la posibilitatea de a gasi, pe plan local, manageri
de nivel mijlociu si chiar de vârf, pentru unitatile de cazare, alimentatie, agrement etc. din
statiunea turistica respectiva. Resursele umane dintr-o destinatie pot include si atitudinea
gazdelor, a localurilor fata de dezvoltarea turistica si în ce masura sunt ele capabile sa ia
parte la procesul de dezvoltare. O comunitate care sprijina turismul este mult mai dispusa sa
accepte dezvoltarea acestei industrii, cu toate schimbarile ce vor interveni ca o consecinta a
acesteia. Prezenta turismului într-o comunitate poate aduce o varietate de impacturi sociale.
Modul în care aceste impacturi sunt manipulate de administratia locala si de catre guvern va
fi determinat, în mare parte, de faptul ca turismul reprezinta o forta pozitiva sau negativa în
procesul de dezvoltare. Conditiile pe care le ofera destinatia, vor avea, de asemenea, un
impact deosebit asupra tipurilor de turisti care vor dori sa calatoreasca spre destinatie si, de
aceea, vor avea impact asupra cheltuirii banilor, care vor ramâne la locul destinatiei sau în
împrejurimile acesteia, în masura în care oferta de servicii va corespunde asteptarilor
clientelei, precum si în functie de calitatea infrastructurii specifice.  Un factor important cu
care se confrunta multe destinatii îl reprezinta sezonalitatea. Strategiile manageriale menite
sa determine extinderea sezonului, cum sunt cele privind diversificarea produselor, prin
campanii de marketing, au fost utilizate, cu succes, în multe situatii, dar, trebuie observat ca,
datorita unicitatii multor destinatii, strategiile managementului turistic ce s-au dovedit
potrivite pentru o destinatie, nu au functionat si pentru altele.  Un alt aspect important îl
reprezinta si ciclul de viata al destinatiei turistice. Ca orice produs, o destinatie parcurge
anumite etape ale evolutiei sale. Managerii trebuie sa identifice în ce etapa a ciclului de viata
se afla produsul lor, respectiv destinatia turistica pe care o conduc. Ciclul de viata al acesteia
va diferi de la un caz la altul si va depinde de mai multi factori: accesibilitate, rata de
dezvoltare, politici guvernamentale si regionale, trend-ul pietei, precum si de destinatiile cu
care se afla în competitie. În fiecare etapa, comunitatea locala, cea regionala, guvernul si
organizatiile industriei turismului vor lu decizii care vor afecta natura dezvoltarii, iar cine va
avea ultimul cuvânt în aceste decizii va determina modul în care va decurge dezvoltarea.
Daca principiile generale ale dezvoltarii durabile vor fi respectate, atunci vor exista sanse
mai mari ca destinatia turistica respectiva sa se dezvolte, cu bune rezultate. Natura atractiilor,
dimensiunea destinatiei si oferta unei statiuni reprezinta elemente importante, dar numarul
turistilor ce vor fi atrasi este limitat de accesibilitatea dificila si de lipsa facilitatilor. Din
acest punct de vedere, cele mai multe dintre atractii ramân neschimbate, iar comunitatile
locale trebuie sa decida daca vor sa încurajeze dezvoltarea activitatilor turistice în zona sau
nu. Rezidentii din zona pot începe sa ofere facilitati vizitatorilor, ca sa creasca numarul
acestora. Daca activitatile turistice încep sa se dezvolte într-o anumita destinatie, care devine
atractiva pentru clienti, apare presiunea asupra administratiei publice locale pentru rezolvarea
problemelor de infrastructura. Exista numeroase cazuri în care, unele destinatii turistice, în
etapele de vârf ale dezvoltarii acestora, ajung la capacitati de cazare ce depasesc numarul
populatiei locale. În asemenea situatii, organizarea si controlul activitatii în statiune pot fi
preluate de companii provenind din alte zone (sau chiar tari), iar aceste firme pot sa aiba alte
prioritati decât comunitatea locala. Daca factorii locali de decizie se vor dovedi slabi, pot
interveni divergente între conducerea statiunii si administratia locala si vor trebui sa intervina
organismele de planificare regionala si nationala pentru armonizarea acestor pozitii
divergente. În functie de modul în care evolueaza dezvoltarea, destinatia poate trece într-o
etapa de consolidare, în care aceasta devine o parte integranta a industriei turistice .În etapele
de stagnare a dezvoltarii, dupa ce au fost atinse cele mai ridicate performante, ca numar de
vizitatori, destinatia se demodeaza si, de aceea, vor fi necesare eforturi majore promotionale
si de dezvoltare, pentru a se revitaliza respectiva destinatie. Important este, în aceasta etapa,
ca daca exista probleme de mediu, sociale si economice în cadrul destinatiei, acestea sa fie
rezolvate, altfel nu va fi posibila revigorarea acelei destinatii. Evident ca trebuie pusa, în
aceasta situatie, întrebarea daca exista un prag, în privinta dezvoltarii generale a destinatiei, o
etapa în care aceasta va trebui sa iasa din circuitul turistic sau ca este imposibil sa opresti
dezvoltarea turistica, odata începuta. În faza de declin a ciclului de viata al destinatiei
numarul vizitatorilor se va pierde în favoarea altor statiuni, mai moderne si mai noi. Din
perspectiva dezvoltarii, destinatia respectiva trebuie sa ia masuri pentru ca activitatea
turistica sa fie revigorata, cautându-se noi piete si, eventual schimbându-se structura
clientilor, în functie de noi motivatii, ce trebuie create.Trebuie precizat faptul ca nu toate
destinatiile parcurg toate etapele ciclului de viata "standard" al destinatiilor, asa cum a fost el
prezentat mai sus.

1.5.Criteriile de alegere a unei destinatii turistice

De obicei, alegerea unei destinatii turistice reprezinta o hotarâre majora pentru

turisti. Aceasta se face, de cele mai multe ori, în functie de o experienta anterioara, sau
când oferta se suprapune în motivatie.Nivelul satisfactiei turistului, dupa alegerea
destinatiei, depinde de cum este prezentata oferta la fata locului si de felul în care
caracteristicile ofertei din informatile publicitare se suprapun conditiilor
reale.Deci, criteriul de alegere a unei destinatii este rezultatul experientelor anterioare si
receptarii informatiilor din mediul social sau comercial, acestea transformându-se
continuu.Turistul cauta ceea ce a descoperit un întreprinzator si a pregatit pentru el prin
publicitate.

Imaginea unei destinatii turistice este influentata de o serie de factori, printre care:

 Relieful,
   Clima,
  Costul calatoriei,
 Costul cazarii,
 Interesul istoric,
 Facilitatile oferite,
  Mediul înconjurator,
  Distractia,
 Sporturile,
 Vizitarea prietenilor etc.

Relieful si clima reprezinta doi factori determinanti în alegerea unei destinatii si

detinând 49% si respectiv 45% din total.Alte criterii care sunt luate în considerare sunt
costul calatoriei care detine 39% si costul de cazare care detine 33% din total. În Uniunea
Europeana, posibilitatea de a-si vizita prietenii si rudele reprezinta 17% din
total.Principale mobiluri ale calatoriilor turistice:

o Recreare si vacanta, vizitarea oraselor, participarea la diverse manifestari, plaje,

practicarea diferitelor sporturi (de amatori), croaziere, jocuri de noroc, odihna,
voiaje de nunta etc.;
o Vizite la rude si prieteni, vizitarea parintilor, concediu în familie, participarea la
diverse programe etc.;
o Afaceri si motive personale, instalare de echipamente, inspectii, vânzari si
cumparari în contul întreprinderilor straine, participarea la reuniuni, conferinte
si congrese, târguri si expozitii, participari la activitati sportive profesionale,
 misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi straine sau de pregatire
profesionala etc.;
o  Tratament medical, statiuni balneare, fitness, talazoterapie, kinoterapie, statiuni
termale si alte tipuri de cure si tratamente (slabiri, înfrumusetare);
o  Religie (pelerinaje, participarea la diferite evenimente religioase);
o  Alte motive: echipajele aeronavelor si vaselor destinate transportului public
(personal însotitor de bord), tranzit.

Organizatorul din turism trebuie sa studieze caracteristicile geografice ale turistilor

existenti, prin care se pot identifica arii aditionale de marketing, inabordate anterior. De
asemenea, s-a observat ca exista calatori pe destinatii de tip ,,sun and fun" care provin din
orasele cu o vreme friguroasa, aflate pe o raza de 200 de mile fata de destinatie.De
asemenea, este important ca organizatorul sa cunoasca toate tipurile de resurse existente
într-o destinatie:

o Resursele naturale, care nu au valoare intrinseca si nu pot fi reproduse artificial,

ele fiind create de natura. Resursele naturale pot fi numite materii primare, în
interiorul carora se poate identifica un spatiu turistic, o destinatie, limitat de
facilitatile puse la dispozitie de operatorii din turism si de celelalte activitati
economice. Ele pot disparea, daca celelalte activitati devin preponderente;
o Resursele artificiale, resurse create de om, ca valori istorice, arhitecturale,
culturale, folclorice etc.

Așa cum am precizat, pentru ca un teritoriu sa fie declarat de interes turistic, trebuie sa
raspunda la doua cerinte:

1.    Sa dispuna de resurse naturale si elemente de atractie,

2.    Sa dispuna de utilitati de acces, transport, cazare, alimentatie, instalatii, amenajari

adiacente etc.Compatibilitatea destinatiei turistice este întarita de facilitatile pe care le
ofera organizatorul, referitoare la înlesnirea participarii populatiei la activitatea
turistica.

În functie de nivelul de satisfactii pe care le ofera turistilor, facilitatile se ,,împart în

 facilitati de baza,
 facilitati complementare.

Facilitatile de baza sunt considerate cele fara de care nici un produs turistic nu ar putea fi
viabil (cazare, transport, alimentatie, agrement, divertisment).

Facilitatile complementare sunt înlesniri sau servicii care participa numai partial la

formarea unui produs turistic, reprezentate, de regula, de acele servicii cu caracter general
de care pot beneficia turistii într-o anumita masura (transport public).
Facilitatile asigura influentarea atât hotarârea de alegere a unei destinatii, cât si
prosperitatea destinatiei.

Plecând de la împartirea lor, în cele doua categorii, prin adâncirea analizei, facilitatile au
fost grupate în:

 facilitati de transport si comerciale, reprezentate de toate facilitatile si formele de

transport care servesc pentru aducerea turistilor de la resedinta de permanenta la
destinatia dorita si înapoi, precum si facilitatile de transport aeriene, navale,
terestre, pe cablu;
 facilitati de cazare, alimentatie si catering;
 facilitati sportive de agrement si distractie;
 facilitati comerciale, formate din reteaua unitatilor cu amanuntul;
 facilitati medicale;
 facililitati culturale si educative, formate, în general, din oferta turistica secundara;
 facilitati de telecomunicatii;
 facilitati de organizare a odihnei si recreeri (agentii de turism, birouri de turism);
 facilitati speciale (puncte de frontiera si control vamal);
 facilitati de gospodarie comunala.

Facilitatile turistice de acces si infrastructura sunt, în general, puse la dispozitie de

catre stat. Finantarea si constructia acestora, de obicei, se face de catre autoritatile locale
si de catre autoritatile centrale. Aceasta subventionare duce la reducerea costului
produsului turistic.

Alegerea uneia a sau altei destinatii turistice depinde, pe lânga factorii mentionati, în
mare masura de motivatie. Motivatia turistica se bazeaza pe piramida motivationala a lui
Maslow. Ea poate fi împartita în:

 motivatii sociale: de afiliere, de identificare cu altii, de apartenenta la grup;

 motivatie cognitiva: de a stii, de a întelege, de a descoperi;
 motivatie de concordanta: de cunoastere, simtire, actiune;
 motivatie de repaus,
 motivatie estetica;

Indiferent care ar fi motivele, în dezvoltarea turismului, trebuie sa se tina seama de

capacitatea totala de absorbtie a turistilor. Daca nu, fenomenul turistic nu va duce la o
crestere economica, ci la distrugerea resurselor naturale si antropice. De aceea
dezvoltarea turismului, în prezent, are loc respectându-se principiile dezvoltarii durabile.
În mediul competitiv din zilele noastre succesul destinatiilor turistice este puternic
influentat de calitatea resurselor umane. O parte importanta a experientei turistului
provine de la elementul uman, iar calitatea serviciilor, atitudinea, responsabilitatea si
atentia acordata de lucratori adauga valoare produsului turistic.
 CAPITOLUL II . SERVICIILE HOTELIERE

2.1.Piaţa serviciilor hoteliere

Analistii definesc piata serviciilor hoteliere ca fiind locul unde s-a format si activeaza
o retea de tranzactii intre cumparatorii serviciilor de cazare si reconfortare si vanzatorii
produselor particularizate ce vin in intampinarea cererilor de consum. Aceste produse pot fi
bunuri, servicii sau, cel mai frecvent, combinatii de bunuri si servicii.O activitate de prestatii
hoteliere nu se aseamana in multe privinte cu o alta aparent similara si nu serveste
intotdeauna aceeasi piata; de exemplu, serviciile de cazare si de alimentatie intr-o unitate
hoteliera de categorie superioara constituie un produs, iar serviciile unui hotel ce nu dispune
decat de un restaurant cu autoservire constituie un produs cu totul diferit de unitatea
precedenta.Unele tipuri de unitati hoteliere ofera un produs „complet”, format din servicii de
cazare si alimentatie, pe cata vreme alte tipuri de unitati hoteliere nu ofera decat servicii de
cazare asociate cu un set mai bogat sau mai limitat de servicii complementare (de exemplu,
hotelurile apartament sau campingurile ce nu dispun de unitatii proprii de alimentatie).

In practica industriei hoteliere s-au conturat cinci categorii de prestatii hoteliere:

-        servicii „complete” de cazare si alimentatie;

-        servicii de cazare plus demipensiune;
-        servicii de cazare plus micul dejun inclus;
-        servicii de cazare fara servicii de alimentatie;
-        servicii de alimentatie fara servicii de cazare.

In interiorul fiecarei categorii apar si multiple subdiviziuni cu caracteristici pronuntat

particularizate de manifestare a cererii, depinzand de preferintele ofertei de servicii ori de
tarifele percepute de prestatori. De aici rezulta si diversificarea serviciilor hoteliere, aliniate
la natura actului de cumparare din partea clientilor. Pentru supravietuire si dezvoltare firmele
hoteliere se angajeaza in tot mai multe activitati de prestatii turistice, diferentiate de la o
unitate hoteliera la alta.In interiorul fiecarei categorii apar si multiple subdiviziuni cu
caracteristici pronuntat particularizate de manifestare a cererii, depinzand de preferintele
ofertei de servicii ori de tarifele percepute de prestatori. De aici rezulta si diversificarea
serviciilor hoteliere, aliniate la natura actului de cumparare din partea clientilor. Pentru
supravietuire si dezvoltare firmele hoteliere se angajeaza in tot mai multe activitati de
prestatii turistice, diferentiate de la o unitate hoteliera la alta. Intreprinderea turistica trebuie
sa “gandeasca” astfel ca nu produce servicii sau bunuri, ci ca ea cumpara clienti. Prin
urmare, ea trebuie sa faca tot efortul pentru ca oamenii sa doreasca sa-i devina clienti.Una
din regulile de baza ale marketingului este aceea ca un produs nu se va vinde daca nu
corespunde nevoii pietei. O intreprindere se indreapta spre declin daca produsul (serviciul)
sau nu evolueaza cu nevoile si gusturile in continua schimbare ale consumatorilor sau daca
ignora concurenta de pe piata.Elementele constitutive ale produsului turistic sunt: cazarea,
alimentatia, transportul si agrementul. In cazul unitatii “International” produsul turistic este
alcatuit din ansamblul serviciilor de cazare si alimentatie publica ca servicii de baza si
servicii complementare.
 2.2. Trăsături specifice serviciilor turistice

 Personalizarea serviciilor – serviciile turistice trebuie particularizate atat la nivelul

grupului, cat si ale individului datorita comportamentului diferit al turistilor fata de
fiecare componenta a prestatiei in parte;
 Serviciile turistice se caracterizeaza prin inalt dinamism. Serviciile turistice urmaresc
indeaproape evolutia cererii turistice, pe de o parte si schimbarile comportamentale ale
consumatorilor, pe de alta parte, avand ritmuri de crestere superioare evolutiei de
ansamblu a fenomenului turistic;
 Prestatia turistica se caracterizeaza prin complexitate;
 Serviciile turistice sunt eterogene si cu participarea unui numar mare de prestatori la
realizarea acestuia;
 Serviciile turistice manifesta si o puternica variatie (fluctuatie) sezoniera – rezultat al
oscilatiilor cererii turistice, al concentrarii acesteia in anumite perioade ale anului
calendaristic;
 Substituibilitatea serviciilor rezulta din multitudinea de posibilitati de combinare si
substituire a elementelor constitutive ale ofertei turistice si duce la diversificarea ofertei,
permitand realizarea unei game largi de produse turistice;
 Serviciile turistice sunt caracterizate prin participarea unui numar mare de prestatori
(producatori) la realizarea produsului final – aceasta trasatura apare datorita numarului
mare de activitati economice cuprinse in structura prestatiei turistice (cazare-masa,
transport, diverisment, productia si vanzarea de bunuri proprii turismului, servicii legate
de organizarea turismului – Gabriela Stanciulescu, 2002).

2.  Serviciile de cazare

Serviciul de cazare vizeaza prin continutul sau crearea conditiilor si confortului pentru
adapostirea si odihna calatorului. El se prezinta ca o activitate complexa, decurgand din
exploatarea capacitatii de cazare, fiind alcatuit dintr-un grupaj de prestatii oferite turistului pe
timpul si in legatura cu ramanerea lui in unitate.Cazarea turistilor se face la orice ora din zi si din
noapte, in ordinea sosirii si in limita locurilor disponibile, tinandu-se seama, cu prioritate de
obligatiile asumate anterior (contracte si rezervari confirmate), cu informarea anticipata asupra
tarifului pentru o zi, aferent spatiului inchiriat. Cazarea se face fara nici o discriminare cu privire
la cetatenie, nationalitate, domiciliu, convingeri politice sau religioase. Lucratorii de la receptie
inscriu pe toti turistii in evidentele operative, la sosirea acestora, si asigura completarea
formularului “Fisa de anuntare a sosirii si plecarii turistilor”, formulare inseriate, cu regim
special, care inlocuiesc cartile de imobil.             Completarea fiselor se face in momentul sosirii,
de catre fiecare turist, pe baza actelor de identitate, care pentru cetatenii romani sunt: buletinul
(cartea) de identitate, pasaportul, carnetul de marinar sau licenta de zbor, pentru cetatenii straini:
pasaportul, cartea de identitate, legitimatia provizorie, permisul de mic trafic, carnetul de
marinar sau licenta de zbor, iar pentru militarii in termen si elevii institutiilor militare de
invatamant sunt: buletinul de identitate, sau, dupa caz, documentele de identitate militare
(carnetul de serviciu sau legitimatia).Este interzisa cazarea oricarei persoane care nu poseda act
legal de identitate.

Fisele de anuntare a sosirii si plecarii turistilor, completate si semnate de turistii cazati, se preiau,
impreuna cu actele de identitate, de catre receptioneri, care sunt obligati sa confrunte datele din
fise cu cele din actul de identitate, sa semneze fisele pentru confirmarea completarii corecte a
acestora si sa restituie actele de identitate titularilor.  Raspunderea pentru completarea corecta a
fiselor de anuntare a sosirii si plecarii turistilor revine receptionerilor.Fisele de anuntare a sosirii
si plecarii turistilor se intocmesc in doua exemplare, iar pentru evitarea utilizarii indigoului,
acestea sunt realizate din hartie chimizata. Originalele fiselor de anuntare a sosirii si plecarii
turistilor, grupate in ordine alfabetica, pentru romani si, respectiv, pentru straini se pun zilnic la
dispozitia organelor de politie. Fiind formulare inseriate si avand regim special, fisele de
anuntare a sosirii si plecarii turistilor se tiparesc centralizat in unitati tipografice abilitate de
Ministerul Turismului, unitatile respective asigurand si distribuirea acestora contra cost.
Obligatia procurarii acestor formulare revine detinatorilor si administratorilor structurilor de
primire turistice.Modalitatile de predare-preluare a fiselor de anuntare a sosirii si plecarii
turistilor vor fi stabilite de comun acord de catre unitatile de politie teritoriale si structurile de
primire turistice. Copiile fiselor de anuntare a sosirii si plecarii turistilor, aflate la receptia
structurilor de primire turistice, precum si celelalte elemente de evidenta si gestiune, vor fi puse
la dispozitie, pentru verificari, la cererea lucratorilor de politie, in cazuri justificate.Cazarea
minorilor sub 14 ani este permisa numai in cazurile in care acestia sunt insotiti de parinti sau de
reprezentanti legali. Se excepta de la aceasta regula minorii aflati in drumetie, tabere, excursii,
concursuri sau alte actiuni similare, insotiti de cadre didactice, antrenori si ghizi din partea
organizatorilor actiunilor respective.In scopul asigurarii protectiei turistilor, personalului
structurilor de primire turistica ii este interzis sa dea relatii si informatii cu privire la sejurul
turistilor in unitatea respectiva, fara acordul acestora.Vizitarea turistilor este admisa, cu conditia
ca vizitatorul sa anunte receptia. Lucratorii de la receptie au obligatia de a permite vizita numai
dupa obtinerea acordului turistului care urmeaza a fi vizitat.Vizitatorul poate ramane peste
noapte in camera turistului vizitat numai dupa anuntarea receptiei, completarea fisei de anuntare
a sosirii si plecarii turistilor si inregistrarea in celelalte documente de evidenta operativa, in
vederea achitarii contravalorii serviciilor prestate de catre structurile de primire turistica.Atunci
cand clientii nu sunt cunoscuti, personalul de la receptia hotelului le va solicita tichetul-
legitimatie primite alaturi de cheia camerei in care sunt cazati.Personalul de la receptia
structurilor de primire turistice au obligatia de a informa organele de politie despre aparitia
persoanelor care au savarsit infractiuni si care au fost date in urmarire, precum si a altor
persoane, cunoscute ca: traficanti, turbulenti, prostituate, proxeneti etc.Spatiul de cazare
constituie resedinta temporara a turistului si, in consecinta, acest spatiu este inviolabil, cu
exceptia situatiilor care pun in pericol viata, integritatea sau bunurile turistilor, precum si baza
materiala a structurilor de primire turistice.

Tabelul 1. Numărul de turişti cazaţi la structurile de primire turistică colective

2018 2018 în % faţă de 2017

  din care, din care,
turişti turişti
nerezidenţi nerezidenţi
364
Total 608 160 233 108,1 110,4
din care:        
Hoteluri şi 203
moteluri 188 142 465 111,4 108,2
Cămine pentru
vizitatori 5 983 - 84,5 -
Pensiuni turistice
şi agroturistice 17 709 6 155 84,6 187,2
Structuri de
întremare 32 449 847 105,1 87,8
Structuri de
odihnă (vile
turistice, sate de
vacanţă şi alte
structuri de
odihnă) 54 310 10 677 120,7 117,0
Tabere de
vacanţă pentru
elevi 50 969 89 100,1 de 3,9 ori
Sursă : Biroul Național de Statistică

Ponderi mai însemnate în numărul total de turişti străini cazaţi la structurile de primire turistică
colective le-au revenit turiştilor din România (28,0%), Ucraina (11,7%), Federaţia Rusă (8,1%),
Statele Unite ale Americii (6,0%), Germania (4,4%), Italia (4,0%), Turcia (3,4%), Polonia
(3,3%), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (2,7%), Israel (2,3%), Franța (1,9%),
Olanda, Belarus, Bulgaria și Austria (cîte 1,3%), China și Spania (cîte 0,9%), Suedia și Elveția
(cîte 0,8%).În anul 2018 la structurile de primire turistică colective au fost înregistrate 1667,8
mii de înnoptări ale turiștilor, cu 10,1% mai mult comparativ cu anul 2017. Majorarea numărului
de înnoptări ale turiştilor a fost condiţionată de creșterea acestora la hoteluri şi moteluri
(+18,5%), tabere de vacanță pentru elevi (+10,3%) structuri de întremare (+7,4%), structuri de
odihnă (+6,9%) și pensiuni turistice şi agroturistice (+4,5%). Totodată, s-a redus numărul de
înnoptări ale turiștilor la cămine pentru vizitatori (-0,3%). Din numărul total de înnoptări, 79,6%
le revine înnoptărilor turiştilor moldoveni şi 20,4% - înnoptărilor turiştilor nerezidenţi.

Tabelul 2. Numărul de înnoptări ale turiştilor la structurile de primire turistică colective cu

funcțiuni de cazare

2018 2018 în % faţă de 2017

din care, ale din care, ale
  înnoptăr înnoptăr
nerezidenţilo nerezidenţilo
i i
r r
1 667
Total 793 340 345 110,1 114,5
din care:        
Hoteluri şi
moteluri 408 670 289 882 118,5 114,3
Cămine
pentru
vizitatori 106 492 - 99,7 -
Pensiuni
turistice şi
agroturistic
e 37 660 15 756 104,5 175,0
Structuri de
întremare 472 719 10 636 107,4 89,4
Structuri de
odihnă (vile
turistice,
sate de
vacanţă şi
alte
structuri de
odihnă) 162 576 23 157 106,9 103,5
Tabere de
vacanţă
pentru elevi 479 676 914 110,3 de 4,0 ori
Sursă : Biroul Național de Statistică

Durata medie de şedere a unui turist în structurile de primire turistică colective cu funcţiuni de
cazare în anul 2018 a constituit 5,6 zile, din care 7,5 - pentru turiştii moldoveni şi 3,1 zile -
pentru turiştii nerezidenţi.
Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune pe total structuri de primire
turistică colective în anul 2018 a constituit 34,7%, inclusiv la hoteluri şi moteluri – 23,4%,
cămine pentru vizitatori – 60,7%, pensiuni turistice şi agroturistice – 13,5%, structuri de
întremare – 68,2%, structuri de odihnă – 19,7%, tabere de vacanță pentru elevi – 44,2%.
3.  Servicii de alimentatie publica
Alimentatia publica reprezinta una din laturile importante ale servirii turistice, incadrandu-se in
categoria serviciilor de baza.Privita prin prisma calitatii sale de componenta a produsului turistic,
respectiv a serviciilor de baza, alimentatia publica determina calitatea prestatiei
turisticeansamblul ei, influenteaza continutul si atractivitatea ofertei turistice cu multiple
implicatii asupra dimensiunilor si orientarii fluxurilor turistice.

Prin alimentatia publica se intelege activitatea economica ce se ocupa cu producerea unei game
variate de preparate culinare, produse de cofetarie si patiserie, care se servesc consumatorilor
impreuna cu bauturi si alte marfuri alimentare, consumul facandu-se in unitati proprii special
amenajate, ce ofera si posibilitatea de destindere, productia si servirea asigurandu-se de un
personal cu pregatire speciala.

In timpul vacantelor, turistii solicita conditii superioare de confort, indeosebi pentru serviciile de
alimentatie, conditii traduse in practica printr-o ambianta placuta a salilor de consumatie, printr-
o oferta diversificata si calitativ superioara, printr-o servire preompta si ireprosabila.

4.  Serviciile complementare

Serviciile complementare sunt corespunzatoare categoriei hotelului iar serviciile suplimentare

joaca un rol determinant in asigurarea fortei de atractie a unei destinatii turistice si indeplinesc
urmatoarele functii (Victor Balasoiu, 2003):

·       determina alegerea destinatiei turistice si contribuie la crearea de renume si la

formarea marcii unui produs turistic;
·       au o contributie esentiala la cresterea incasarilor pe turist si pe turist-zi
si reprezinta una din caile principale de dezvoltare intensiva a turismului;
·       nu pot substitui nici o deficienta din sfera serviciilor de baza, dar contribuie la
potentarea substantiala aacestora;
·       se intalnesc in toate fazele calatoriei turistice, insotindu-le pe cele de baza, iar o
parte din ele functioneaza chiar inainte de a recurge la unul sau altul din serviciile de baza;
·       asigura turistilor informatiile solicitate.

Nici un produs nu este ferit de procesul de imbatranire si daca firma turistica nu se protejeaza
impotriva acestei amenintari, concurenta ii va accelera disparitia.

Ciclul de viata al produsului (serviciului) cunoaste patru faze:

 faza de lansare;
 faza de dezvoltare (patrunderea pe piata);
 faza de maturitate (prezenta optima pe piata);
 faza de declin (pierderea segmentelor de piata).

Riscurile cele mai mari apar in faza de dezvoltare, in timp ce in faza de maturitate se recomanda
prudenta. In functie de rezultatul diagnosticului, se poate stabili: mentinerea produsului existent,
modificarea pretului pentru ameliorarea performantelor sale, retragerea de pe piata, daca el este
uzat sau imposibil de ameliorat si inlocuirea acestuia.

Imaginea produsului este perceptia favorabila sau nefavorabila de care beneficiaza produsul

turistic in randul clientilor sau intermediarilor in distributie. Importanta imaginii este
considerabila pentru ca ea intervine in mare parte in decizia de cumparare.
Imagine produsului oferit de vila “International” este favorabila atat pe piata romaneasca cat si
pe cea straina, turistii fiind in general multumiti de serviciile oferite de unitate.

Exista doua tipuri de imagini:

a) imaginea transmisa de prieteni, rude, suporturile publicitare, cea pe care o percepe

clientul potential inainte de a efectua calatoria;

b) imaginea traita, perceptia despre produsul sau destinatia turistica pe care turistul o
pastreaza dupa petrecerea sejurului turistic, pe care o va comunica anturajului sau.

Imaginea produsului turistic oferit de Centrul de Cazare si Alimentatie “International” este

destul de bine intiparita in spiritul consumatorilor, putandu-se vorbi de o imagine de marca.
Cumpararea produsului creaza un sentiment de securitate in raport cu produsul turistic al
concurentei. Diferentierea si personalizarea produsului turistic este o necesitate comerciala. De
aceea este necesara identificarea principalelor motivatii ale clientelei si ameliorarea produsului
cu ajutorul punctelor forte.Referindu-ne la clientii vilei “International”, putem spune despre ei ca
se incadreaza in segmentul clienti bogati si alt segment de care putem vorbi este clienti foarte
entuziasti. In acest fel se creaza doua tipuri de piete complementare una alteia, caracterizate ca
orice piata prin cerere si oferta: piata generozitatii si piata recunoasterii sociale. Prima, a facut
posibil si chiar necesar amenajarea unui spatiu care sa favorizeze cheltuiala generoasa si care sa
poata primi cat mai multi clienti. A doua piata, implica accentuare functiilor decorative pentru
“punerea in scena a spectacolului”.

Aceste doua piete determina o consumatie turistica importanta, caci, cei care vor sa ocupe un loc
de unde sa poata fi remarcati platesc, iar cei care vor sa vada trebuie de asemenea sa-si plateasca
locul, ca la un spectacol.

Daca segmentul detinut pe piata este insuficient se poate largi gama de produse cu conditia
de a nu atrage o clientela incompatibila cu clientela actuala.

Conducerea unitatii vila “International” doreste sa-si largeasca gama de servicii, prin
introducerea, in viitor, a serviciilor de tratament balneo-medicale.

5.  Strategii de produs

Pentru fiecare produs din portofoliu, intreprinderea de turism poate opta pentru una din
urmatoarele strategii:

·       strategia abandonarii produselor / serviciilor cu un nivel redus de performanta;

·       strategia modificarii / imbunatatirii pentru produsele care nu asigura nivelul de
performanta vizat;
·       strategia de dezvoltare a noilor produse;
·       strategia de imitare a produselor concurente care si-au dovedit viabilitatea.

Strategia de adaptare consta in modificarea produsului conform asteptarilor clientilor,

consumatorilor finali, intermediarilor si restrictiilor de rentabilitate ale intreprinderii.
Conducerea unitatii “International” se “supune” acestei strategii pentru ca a fi pe piata, a realiza
o activitate economica presupune adaptarea ofertei la cerintele si nevoile clientilor, acest lucru
trebuie sa se faca mult mai bine decat concurenta.
Strategia de dezvoltare a unui produs nou este justificata de faptul ca ameliorarea
continua a produselor existente nu este suficienta pentru a garanta perenitatea intreprinderii.
Intrucat celelalte unitati competitive de pe piata Timisoarei nu dispun de servicii de tratament
balneo-medical conducerea vilei “International” s-a gandit ca introducerea acestui serviciu in
cadrul ofertei i-ar aduce un avantaj competitiv, atragand si un procent mai mare sau mai mic din
clientii firmelor concurente.
 Concluzii

Politica de dezvoltare a turismului trebuie să contribuie la crearea unei imagini reale și atractive
a Republicii Moldova, menită să genereze cererea turistică internă, regională și internațională.
Republica Moldova, ca destinație turistică, este puțin cunoscută în străinătate. Este necesar un
ajutor considerabil din partea statului la elaborarea și promovarea unor pachete informaționale,
care ar face atractivă imaginea țării noastre. Prestatorii individuali nu dispun de cunoștințe sau de
mijloace financiare pentru a întreprinde acțiuni eficiente de marketing si promovare a produsului
touristic.
În baza analizei efetuate propun următoarele recomandări de dezvoltare a turismului în R.
Moldova:
 Diversificarea instrumentelor de promovare turistică va conține elaborarea unei politici
de promovare a potențialului turistic şi a planurilor de marketing, elaborarea, editarea şi
difuzarea materialelor promoţionale: spoturi publicitare, hărţi, ghiduri
turistice,organizare de evenimente cu caracter touristic
 Valorificarea formelor de turism active la etapa actuală va conţine activități privind
dezvoltarea turismului rural, balnear, religios, de excursii.
 Dezvoltarea unor forme de turism de perspectivă va conţine implementarea activităţilor
care ar impulsiona dezvoltarea turismului de aventură.
 Diversificarea şi valorificarea tipurilor de agrement se va realiza prin promovarea
locaţiilor şi a tipurilor de agrement, cu includerea ulterioară a acestora în ofertele
turistice.
 Îmbunătăţirea colaborării cu agenţii pieţei turistice din Republica Moldova. Realizarea
acţiunii va conţine organizarea negocierilor cu agentii pietei d eturism pentru
organziarea excursiilor in localitate.
 Colaborarea cu diaspora pentru promovarea imaginii localității şi atragerea turiştilor
străini se va realiza prin promovarea activa pe rețelele de socializate, organizarea, în
comun cu reprezentanţii diasporei, a acţiunilor de promovare a satului si a siturilor de
atracție turistica.
 Bibliografie:

1. LEGE Nr. 352 din 24.11.2006 cu privire la organizarea şi desfăşurarea destinațiilor turistice
în Republica Moldova

2. HOTĂRÎRE Nr. 643 din 27.05.2003 cu privire la aprobarea Normelor metodologice şi

criteriilor de clasificare a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi de servire
a mesei

3. Hotărârea cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a turismului ,,Turism 2020”

4. Cristureanu, C., Economia şi politica turismului internaţional, Casa Editorială pentru Turism
şi Cultură ABEONA, Bucureşti, 2002

5. Radu E., Managementul organizaţiilor publice, Editura Economică, Bucureşti, 2001

6. Curs „Management in turism” Facultatea de Stiinte Economice, Bucuresti, 2008

7. http://www.statistica.md/search.php?go=1&l=ro&q=turism, accesat pe 13.02.19

8. https://stiri.md/article/httpecomd/turismul-in-moldova-oportunitai-de-investiii-
pentruageniile-de-turism, accesat pe 13.02.19

9. http://diez.md/2015/04/07/foto-iata-care-sunt-cele-50-de-atractii-turistice-din-moldova-
promovate-pentru-straini/ , accesat pe 13.02.19

10. http://biblioturism.blogspot.com/2014/02/republica-moldova-ghid-turistic.html

11. https://vulpitacalatoare.blogspot.com/2014/03/turismul-de-aventura-turismul-de.html
ANEXE
 Tipuri de destinații turistice din R.Moldova

 Cricova

Chateau Vartely

 
Cetatea Soroca

Mănănăstirea Saharna