SCENA 1

Vitoria stă pe prispă și toarce îngândurată.

Pe fundal:
Nechifor Lipan:Nimene nu poate sări peste umbra lui.
Vitoria Lipan: Ce vrăi sa spui cu asta?
Nechifor Lipan:Spun si eu o vorba celor care au urechi de auzit
Vitoria are o viziune cu Nechifor mergând călare spre asfințit,cu spatele la ea.

SCENA 2
Vitoria: — Minodora, fata hăi!
Minodora:— Aud, mamuca!
Vitoria: — Tie nu ti-i foame?(oftand si privind parte atintit)
Minodora:— Nu mi-i foame(râde). La cine te uiti, mamuca? Îl vezi pe tata?
Vitoria: —Îl vad(suspină).Cine stie pe unde va fi fiind,singur si flamand?

SCENA 3
Vitoria: — Parinte, vorbi ea cu stapanire, nu stiu ce s-a facut omul meu. Am inceput sa am grija.
Părintele Daniil: — Ce grija? Cauta-ti de treaba. Omul se afla la afacerile lui. Mani-poimani se-
ntoarce acasa cu chimirul plin.
Vitoria: — Bine ar fi sa fie cum spui sfintia ta. Eu socot ca are o pricina, de aceea intarzie. Asa
ca eu, desi-s femeie proasta, am numarat pe degete zilele. S-a mai dus s-acu sapte ani la Dorna
dupa oi. Le-a cumparat cu bine si s-a intors cu pace. A avut vreme sa le coboare la iernatic in
locurile pe care le are naimite, le-a dat pe sama bacilor, a stat cu ei la numaratoare, a facut
socoteli, a platit simbrii, a statut si-n targ la Iasi o zi, a statut alta zi la Piatra.Si dupa douazeci de
zile a fost inapoi. Dar acu a trecut de doua ori pe atata. Acu, asta-noapte, am avut si un semn in
vis. L-am visat rau, trecand calare o apa neagra.
Daniil: — Atuncea are sa vie
Vitoria: — Nu. Era cu fața încolo.
Daniil: .— Acestea-s de-ale femeilor. De cand va bat eu capul si va spun sa nu credeti in eresuri.
Vitoria:— Ba-i vis cu adevarat, parinte, nu-i eres.

SCENA 4
Baba Maranda: — Dumneata esti, Vitorie? Te-asteptam.
Vitoria: —Da? Poate m-ai vazut trecand la parintele.
Baba Maranda:— Nu. Am eu veste din alta parte. Am inteles despre sotul dumitale, Nechifor
Lipan, ca a ajuns cu bine in locul acela la Dorna, unde trebuia sa cumpere oi de la niste ciobani.
Dar dupa aceea s-a gasit una cu ochii verzi și cu sprâncenele îmbinate, care s-a pus prag si nu-l
lăsa să treacă.
Vitoria: — Oile le-a cumparat?
Baba Maranda: — Asta nu pot ști, draga matușii. Chiar daca le-a cumparat, i-au mai ramas bani
de cheltuiala. El acolo-i ca un fecior de crai. Ia gălbanu-n gura si-l stupește tocma intre lăutari.
Vitoria: — Sa fie adevarat asta, matusa Maranda? Mie parca tot nu mi-ar veni a crede.
Baba Maranda:— Adevarat, draguta babei. Pot sa-ntind si cartile, sa vezi si dumneata singura
cu ochii cum s-arata.