BALTAGUL

ADAPTARE

Pe un picior de plai, pe o gură de rai, iată vin în cale se cobor la vale trei turme de miei
cu trei ciobănei ... Stăpâne, stăpâne, mai cheamă și un câine, cel mai bărbătesc și cel mai
Frățesc/Că l-apus de soare vor să mi te omoare.

Vitoria:-Minodoră!
Minodora:-Da mămucă!
Vitoria:-Unde ești, fată, ce faci?
Minodora:-Torc, mămucă.
Vitoria: -A venit și toamna și Lipan al meu nici că dă semn de viață, ce o fi cu el? Și io
sângură cu toată grija casei, Ghiorghiță-i cu oile cele sterpe tocmai devale, pe Jijia, și la urma
urmei, ce știe el? Ce se pricepe? E încă un copil! Noroc de Baciu Alexa! Ia! Ce s-aude? Vine
Mitrea cu cîrdișorul de oi și cele două vaci (se aud clopoței și o talangă).
Vitoria:-Minodoră, fato hăi!
Minodora:-Da` mămucă!
Vitoria:-Lasă, fată, fușălăii și cată și de altele! Văd că vine Mitrea, înainte devreme, trebuie să
se fi întâmplat ceva!
Se aude un nai.......
Minodora:- La cine te uiți, mamă? Uite, ți se răsfrânge în ochii căprii lumina castanie a
părului. Știi ce frumoasă ești, mamă, zău! La cine te uiți așa neclintit? Îl vezi pe tata?
Vitoria:-Îl văd, cine știe pe unde va fi fiind sângur și flămând. Hai, dă fuga la fântână și adu
apă!
Minodora:-Da.
Vitoria:-Ațâță focu` și pune ceaunul de mămăligă!
Minodora-Da, mămucă!
Vitoria:-Cată în cuibare vreo două ouă! Scoate o scăfița de brânză pentru Mitrea!
Minodora:-Îndată, mămucă!
Vitoria:-Hai, Mitreo, hai, hai! Hai, ce-ai rămas, ce-ai rămas încremenit și te uiți în sus? Acu
dac-ai coborât, bagă oile și vacile în țarcurile lor prin poarta din fund, spre munte.
Badea Mitrea:- Da, bine! Le bag!
Vitoria:- Ce s-antâmplat?
Badea Mitrea:-Nu s-antâmplat nimic!
Victoria:-Atunci, de ce ai venit așa de răpede acasă?
Badea Mitrea:-Apăi, am văzut că pogoară alți oameni din poieni oile și vacile, le-am pogorât
și eu! Zice că are să vremuiască!
Victoria:-Cine spune asta?
Mitrea:-Oamenii. Am văzut dumbrăvencele zburând spre soare, săăăăă duc de unde-s ele, da
mai ales m-am uitat la un nor către Ceahlău, norul acela e cu bucluc, de-acu vine iarna! Și eu
te poftesc pe dumneata, stăpână, să-mi dai tohoarcă și căciulă, și piele pentru o pereche de
opinci!
Vitoria:-Bine!
Badea Mitrea:-De-acu-i gata! Întâi are să viscolească, pe urmă are să prindă a urla lupii în
fundul râtului! Uuuuuuu!
Vitoria:-Bine! Minodoră!
Minodora-Am venit, mămucă!
Vitoria: -Ia, mai pune niște găteje pe foc!
Minodora:-Da, mămucă!
Vitoria:-Am auzit că te însori, bade Mitreo!
Badea Mitrea:-Hâh! Ce?
Vitoria:-Am auzit că te-nsori!
Mitrea:-Da` nu mă mai însor nici pe dracu`. Unde-i norocul acela? M-aș mulțumi și cu o
vădană, da` până n-oi avea oi destule, nu găsăsc. Azi îi lumea rea și femeile-s fudule! De-acu
se cheamă că vine iarna.
Vitoria:-Într-adevăr, se tulbură vremea...

Vitoria:-Ce-o fi cu el?.....
Minodora:-Cu cine, mămucă? Cu tătuca?
Vitoria:-Ia, desfă palma, să-ți pun oleacă de sare!
Minodora:-Brânza i-am dat-o lui bădița Mitrea. Mămăliga acu e gata! Dumneata, mămucă,
mănânci ? Am pus și ouăle să fiarbă!
Vitoria:-Oi mânca eu!
Badea Mitrea:-Gata-i mămăliga?
Minodora:-Acu o răstorn! Gata! Na, ține! Ajunge?
Mitrea:-O jumăta de roată? Ajunge, ajunge...
Vitoria:-Da` tu ce faci, fată? De ce nu mănînci?
Minodora:-Apăi nu mi-e foame nici mie, mămucă!
Vitoria:-Ba, tu să mă lași cu ale mele, și să mănânci! Tu nu știi câte am eu și la câte gândesc!
Hai, hai, mănâncă! Și mai ales, nu te mai gândi la lunganul acela al dăscăliței! Are un nas și
niște ochi ca de viezure! Să faci bine să-ți vezi de rânduielile tale! Oi găsî eu eu român așăzat
cu oi în munte și casă, să i te dau, să scap de tine!
Minodora:- Mămucă, nu te supăra pe mine! Și nu mă urî!
Vitoria:- Oricât ai lăcrăma, să știi că ginere ca feciorul dăscăliței, nu-mi trebuie!
Minodora:- Mămucă, să nu mă dai după urât și după bătrân, ca să mă bucur și eu de viață,
cum te-ai bucurat dumneata!
Vitoria:-Ți-am spus să mănânci!... Eu mă duc la părintele. Trebuie să trimit o scrisoare lui
Gheorghiță!
Minodora:-Da?
Vitoria:-Vezi de găini, să nu se culce flămânde! Și scoală-l pe argat, dacă cumva s-a culcat!
Minodora:-Da, mămucă!
Vitoria:-Nu te mai gândi la lungan!
Minodora:

Vitoria: - Na! A prins să fulguiască! Vine iarna și Lipan nu dă semn, nu dă semn de viață și
pace! Ce-o fi?
Vitoria-Sara bună, domnule Iordan!
Iordan:-Sara bună, Vitorie! Dar ce e?
Vitoria:-Rogu-te, să-mi dai hârtie și plic pentru o scrisoare, și într-o gărăfioară rachiu din
acela bun.
Iordan:- Numaidecât! Dar de ce nu ai intrat pe din față, ori s-a întors Lipan? Uite acum îți dau,
poftim!
Vitoria:-Mulțumesc! Sunt grăbită! Sară bună, domnule Iordan!
Iordan:- Sara bună, Vitorie! Sara bună!

Vitoria:-Părinte Dănilă! Părinte Dănilă!

Preoteasa:-Dumneata ești, Vitorie? Ai treabă cu părintele?
Vitoria:-Da, eu sunt!
Preoteasa: (câinele latră)-Marș, potaie!
Vitoria:-Bună sara, coană preoteasă! Am venit ca să mă sfătuiesc cu Sfinția Sa și să-mi scrie
un răvaș.
Preoteasa:-Bine, Vitorie, părintele e în odaia cea mare, acum s-a întors din munte.
Parintele Dănilă:-Care e acolo?
Vitoria:-Noi suntem, părinte Dănilă.
Dănilă:-Aaa, dumneata ești Vitorie, poftește încoace! Ai nevoie de vreo scrisoare? Șezi, eu
aprind lampa și ți-o scriu numaidecât.
Vitoria:-Și de asta am venit, părinte Dănilă, dar mă aduce și altă nevoie, pentru un sfat.
Dănilă-Bine, să ascultăm, ce este?
Vitoria:-Ei părinte, nu știu ce s-a făcut cu omul meu. Am început să am griji.
Dănilă:- Ce griji? Caută-ți de treabă, omul se află la treburile lui, mâine-poimâine se întoarce
acasă cu chimirul plin.
Vitoria:-Ei, bine-ar fi să fie cum spui Sfinția Ta! Eu socot că are o pricină, de-aceea întârzie...
Dănilă:-Știi ceva? Ai aflat ceva?
Vitoria:-Ei, nu, tocmai de asta sunt cu mare grijă. În 20 de ani am ajuns să-i cunosc drumurile
și întoarcerile. Poate zăbovi o zi, două cu lăutari și cu petreceri, ca un bărbat ce se află, însă
după aceea vine la sălașul lui. Știe că-l doresc și nici eu nu i-am fost urâtă.
Dănilă:-Cunoaștem asta și ne pare rău!
Vitoria:- Așa că eu am numărat pe degete zâlele! S-a mai dus și acum 7 ani la Dorna după oi,
le-a cumpărat cu bine și s-a întors cu pace. A avut vreme să le coboare la iernatic, le-a dat pe
seama bacilor, a făcut socotelile, a plătit simbrii, a stătut în târg la Iași o zi, a stătut o altă zî și
la Piatra și după 20 de zile a fost înapoi. Dar acum a trecut de două ori pe atâta.
Dănilă:-Cum se poate? Asta n-am știut.
Vitoria:-Apăi, părinte, Sfinția Ta n-ai de unde să știi.
Dănilă:-Se poate să aibă omul o pricină de întârziere.
Vitoria:-Ne-am gândit la asta părinte, ne-am gândit, aș fi primit o scrisoare, acum nu aș fi aici,
aș fi la el.
Dănilă:-O fi făcut o poznă, stă la propeală.
Vitoria:-Cine știe, pentru acest fapt am venit io.
Dănilă:-Văd că ai adus hârtii.
Vitoria:-Vreau să dau o știre băietului.
Dănilă:-Atunci e bine! Ia, s-aprindem lampa! Ți-o scriu, ți-o scriu numaidecât. Spune!
Vitoria:-Aș vre să-i spui așa, părinte: ”Gheorghieș, dragul mamii, să știi că tatăl tău nu s-a
întors la noi acasă, așa că tu înțelege-te cu Moș Alexa Baciu și vindeți cât trebuie din oile
bătrâne ca să faceți bani, iar dacă nu vă ajunge să plătiți toate angaralele, scrie, ca să vă trimit
de aici, vând ceva piei ori brânză, și vă trimit, iar după aceea să vii de Sfintele Sărbători
acasă, căci am nevoie de tine, fiind acuma tu sângur bărbat în gospodărie.”
Dănilă:-Atât?
Vitoria:-Da, părinte! Dar așa, frumos, cum știi Sfinția Ta.
Dănilă:-Bine, să scriem! Gata, Victorie, iată! ”Prea scumpul meu fiu ,din mila lui Dumnezeu
sunt sănătoasă și doresc să aflu și despre tine la fel, am să vând producte din magazin și îți voi
trimite banii de care ai necesitate”... mă rog și așa mai departe...
Vitoria:-Mulțumesc, Sfinția Ta! În primăvară am să vă dau un bărbăcuț.
Dănilă:-De cela cu coada groasă de care a adus Nechifor. Mergi sănătoasă!
Vitoria:-Eh, mă duc și eu...
Dănilă:-Mergi sănătoasă, Vitorie!
Vitoria:-Rămâi cu bine, coană preoteasă!
Preoteasa:-Te și duci, Vitorie? Sănătate multă și bucurie! Nu te teme, țin eu câinele până ieși
pe portiță.
Vitoria:-Așa! Acum să mergem și la baba Maranda! Hmmm dar s-o pornit bine ploaia! Asta-i
cățelușa vrăjitoarei...
Maranda:-Dumneata ești, Vitorie?
Vitoria:-M-ai văzut trecând la părintele?
Maranda:-Nu, am o veste din altă parte...bobii mei...
Vitoria:-Eh, mi-ai spus că-ntrebi bobii ce-i cu Nechifor. I-ai întrebat? Iaca, ți-am adus un litru
de rachiu din cel bun.
Maranda:-Aaa am înțeles despre soțul dumitale, Nechifor Lipan, că a ajuns cu bine la locul
acela la Dorna, unde trebuia să cumpere oi de la niște ciobani. Dar după aceea s-a găsit una cu
ochii verzi care s-a pus în prag și nu-l lasă să treacă.
Vitoria:-Să fie adevărat una ca asta, mătușă Maranda?
Maranda:-Adevărat drăguță, pot să întind și cărțile să vezi și dumneata singură cu ochii cum
se arată, s-a dus la așternut străin.
Vitoria:-Greu îmi vine a crede una ca asta...greu. Bucuroasă aș fi să-l văd acasă.
Maranda:-Cărțile ... să știi, mai arată bucurie și dar.
Vitoria:-Una cu ochi verzi, să fie oare cu putință?

Vitoria:-Gheorghiță! Bine ai venit acasă, dragul mamii!

Minodora:-Bine ai venit acasă!
Gheorghiță:-Dar uite ce mare a crescut Minodora, e fată de măritat, uită-te la ea...hahaha
Vitoria:- E! Acolo-s toate bune?
Gheorghiță:-Toate bune, mămucă! Am găsit stuf înalt și voinic, am durat perdele ca pentru
trei ani, am săpat bordee. Despre partea banilor, am împăcat pe toată lumea! Alexa Baciu e un
om de mare încredere. Am numărat oile și le-am trecut pe răboj.
Minodora:-Gheorghiță, ce fel de oameni sunt pe-acolo?
Gheorghiță:-Oameni ca toți oamenii, Minodoră!
Minodora:-Și se fac și jocuri?
Gheorghiță:-Da, păi cum? Stai să-ți spun! Pe urmă m-am urcat în tren ș-am mers, ș-am mers
până la Piatra...înțelegi?
Minodora:- Gheorghiță, ai mers cu trenul?
Gheorghiță:-Cu trenul am fost, sigur.
Vitoria:-Apăi încă n-am primit nici o știre de la tac-tu, Gheorghiță! Ce să fie... n-am înțeles.
M-am sfătuit cu părintele Dănilă.
Gheorghiță:-Și el ce zice?
Vitoria:-.Cică să dau veste la stăpânire, că la noi nu-i nici primar nici jandarm. Așa că trebuie
înștiințată stăpânirea, prefectul, polițaiul din Piatra. Mă gândesc și eu în fel și chip, fiind
singură în sat și fără neamuri, am să te trimit pe tine, ca un bărbat ce ești să îl cauți și să-l afli.
Gheorghiță:-Mda, m-oi duce dar se poate să i se fi întâmplat ceva...
Vitoria:-Ce să i se întâmple? Ce să i se întâmple? Să-i fi făcut farmece vreo muiere? Dacă ea
ar avea putere să știe unde e, ar avea putere să-l și întoarcă. Trebuie să te duci și să-l cauți pe
tată-tău.
Gheorghiță:-Păi m-oi duce dacă spui, numai că n-am să știu ce să fac!
Vitoria:- Of, of, of! Încă nu te-ai copt, Gheorghiță! Ar fi timpul să fii și tu bărbat. Să
pregătești sania, cu Mitrea! Mâine dimineață, ne ducem la Piatra, mergem amândoi. În tine,
nu prea văd să am deplină încredere! Trebuie să caut și să înțăleg ce poate fi cu tată-tău!
Nechifor.... Ai înțăles?
Gheorghiță:-Am înțeles mămucă, d-apăi om putea răzbi?
Vitoria:-Om cerca! Cine nu cearcă, nu izbândește!
Gheorghiță:-Și asta e adevărat! Mămucă....
Vitoria:-Ce e?
Gheorghiță:-Lasă...
Vitoria:-Lasă, că la horă s-o duce soră-ta, a spune ea mândrelor vorbe bune și noi ne-om duce
la datoria noastră. Nu te uita urât, Gheorghiță! Nu te uita urât, că pentru tine de-acu nainte
începe o altfel de viață! Las că eu te citesc pe tine, măcar că nu știu carte! Dar înțelege și tu,
băiete, că de-acuma trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău!

Gheorghiță:-Bade Mitreo! Ce zici, bade Mitreo? Luăm căluții baci? ia uite, se-mperechează
bine la umblet și-s cei mai buni la ham!
Mitrea:-Și? A...că doar nu o să pornesc în puterea nopții.
Gheorghiță:-Ei... Dacă așa vrea mămuca.Uite! În casă e lumină, s-a sculat de mult, ea m-a
trezit.
Mitrea:-S-a schimbat mămucă-ta, Gheorghiță, se uită numai cu supărare și i-au crescut semn
de aricioaică.
Gheorghiță:-Ei, bade Mitreo, e necăjită bade Mitre, tata ...
Mitrea:-Știu, dar înțeleg. Dar oricum... Ai pus fân în sanie?
Gheorghiță:-Am pus,nu vezi? Bine că nu mai viscolește..Uuuu ce mai miroase fânul
Mitrea:-Dapăi dacă-i numai din flori..
Gheorghiță:- Știi ce îmi aduce aminte mirosul fânului ?
Mitrea:- Hî?
Gheorghiță:- Parcă văd o zi din copilărie...pârâul cu bulboanele, potecile cu zmeură și mai sus
afinele. Eee era o zi când am pornit sângur după turmile ciobanilor(râde) Și mai aduce aminte
mirosul acesta de poveștile de la stână, când învăluie focul lin sub sprânceana pădurii, ee ...
Vitoria:- Gata, Gheorghiță ?
Gheorghiță:-Gata, mămucă, gata!
Vitoria:-Putem pleca ?
Gheorghiță- E uite scot sania acum din șură. Hai, gata deaaa(către cai)!! Hai, căluți !
Minodora:-Învelește-te bine mămucă! Drum bun!
Vitoria:-Să ai grijă de boi, de vite! Auzi, Mitreo!
Mitrea:-Aud, aud, stăpână!
Vitoria:- Așa, hai, Gheorghiță!
Gheorghiță:- Hai deaa( către cai)
Vitoria:- Să trăiți, Domnule prefect!
Prefectul-Despre ce e vorba, nevastă? Ce vânt te aduce? (frumoasă femeie, strașnică) Ai
umblat mult până să ajungi aici. Ei! Și ce nevoie te aduce pe aici?
Vitoria:-Nu mă aduce vânt bun, domnule prefect, mi-a plecat soțul de-acasă și nu s-a mai
întors. S-a dus la Dorna după niște oi, nu mi-a scris nu am aflat știre de la nime. Stau așa și
aștept.. și nu vine.
Prefectul:- Da....de mult a plecat?
Vitoria:-De 3 ori câte 3 săptămâni și douăsprăzece zâle .
Prefectul:-(râde) da da da de 75 de zile destul de mult. S-a dus să cumpere oi? Avea bani?
Vitoria: -Avea, ca să plătească ciobanilor de la Rarău.
Prefectul:-Și n-a mai dat niciun semn ?
Vitoria:-Niciunul....
Prefectul:-Atunci l-au prădat hoții și l-au răpus.

Vitoria:-(foarte îngrijorată) Credeți... l-au prădat hoții? Și l-au răpus😓....alta nu poate fi. Așa
mă gîndesc și eu!
Prefectul:-A... s-ar putea să fie și altceva, trebuie să dau ordin să se cerceteze, să îmi faci o
plângere și să mi-o aduci. Acum n-avem de ce ne grăbi, ai înțeles?
Vitoria:-Am înțeles! Dar nu știu să scriu, la noi părintele Dănilă...
Prefectul-Să pui pe un slujbaș de aici, sau pe un avocat să ți-o scrie, să îi lipești timbrul și să
mi-o aduci ca să scriu pe dânsa REZOLUȚIE, ai înțeles?
Vitoria:-Am înțăles ceea ce trebuia să înțăleg, am înțăles: Omul meu e mort! Asta acum
înțăleg! Și dumneavoastră spuneți să nu ne grăbim! Ba eu mă grăbesc! Că noi avem gândul și
rânduiala noastră care nu se potrivesc deloc cu ale dumneavoastră.
Prefectul:-Eeee, nu fi prea supărată, încă nu știm nimic.
Vitoria:-Păi, eu știu ...
Prefectul:-E, ce mai știi acum... așa le știți voi. STAI! stai să îți dau un om care să scrie!
Un om:- Să trăiți, domnule prefect! Porunciți!
Prefectul:- Să îi scrii femeii acesteia o plângere! E! Acum plecați!
Un om:- Am înțeles! Să trăiți, domn prefect!
Prefectul- Hai,hai,hai măi omule ce-ți spus?....hai Știți slujba mea aici e una iar scrisul altora e
alta
Mămuca-Pai știți dacă e așa,ea și bea și dumneata
Un om -Multumesc, STAI u u unde pleci stai să îți fac eu UNDE PLECI NEVASTA? Stai
(fuge după dânsa)
Mămuca-Hai,hai Gheorghiță
Gheorghiță-Unde mămuca?
Mămuca-Acasă!
Gheorghiță-Dice?
Mămuca-Nu mai pune întrebări și mână!
Gheorghiță- Haida !
Mămuca-Am în mine știința morți lui Nichifortin și am crâncenă durere...Pricepi tu
Gheorghiță?
Mămuca-Așa sau petrecut lucrurile Domnule Dănilă, în inima mea am înțeles că nimic și
nimeni nu mă poate ajuta,doar eu ,da am zis să facem și jalba de care zice și Prefectul
Preotului Dănilă- Bine! Am să scriu
Mămuca- Atâta am vrut,pe urma facă ei ce-or ști că eu nștept de la dânșii sprijin
Preotul Dănilă-atunci de ce să mai scriu jalba
Mămuca-Așa ca să fie,am 5 săptămâni până se arată colțul in muguri până atunci vând ce am
ca să strâng banii ce îmi trebuie apoi plec
Preotul Dănilă-Poate până atunci vine vreo știre
Mămuca- știrea e în inima mea părinte,pricepi? Numai eu știu asta și eu trebuie să îl descopăr
pe făptaș îl iau pe băiat ca să am lângă mine o putere bărbătească.Maine dau Faurului o bucată
de fier ca să facă un baltag
Preotul Dănilă-Atunci ai cugetat că ai să umbli drum lung ce ai să faci cu fata ?
Mămuca-Le-am rânduit pe toate pe fata o trimit la mănăstirea Văratecului am acolo sora
mamei
Preotul Dănilă-Șâ gospodăria?
Mămuca-Îl las pe Mitrea și îi spun așa, mă Mitrea să ai grijă de câte sunt in jurul tău și să nu
faci altceva decât să dormim până ce m-oi întoarce eu.
Preotul Dănilă-(râde) Asta are să îi placă mai tare decât orice.
Mămuca- ființa asta părinte a fost o pedeapsă pentru mama care la născut iar eu duc spre soțul
meu flăcău mândru și voinic asta îi dragostea mea din tinerețe pe care i-am păstrato că pe un
bambun.Am vândut coană împărăteasa Io gata de plecat la drum
O femeie-Și când vrei să pleci ?
Mămuca-mâine dimineața în zori eu îmi iau tașca plină mi frică să nu mi ia cine știe să stea la
domniile voastre și când plec bat la ușă noapte bună
O femeie-noapte bună
(Urlete pe stradă)
Mămuca- Cei hoți? Uu pușca ia pușca.Care ești acolo că trag ? TRAG!
Gheorghiță-Ai tras?
Mămuca-Pușca asta o luăm la drum cu noi nu ne-a folosi nouă, ne-a fi noua de folos
Gheorghiță-Ce mamă
Mămuca-tu nu poți încă pricepe gândul meu da zic trebuie să fi cu mare băgare de seamă,ne
pândesc primejdi la tot pasul
Un om- și zi așa victoria sa dus
O femeie-a pornit azi în zori,a trecut și i-am dat tașca cu bani nu te-ai deșteptat când a bătut ia
călare pe un cal Gheorghiță pe altul
Un om- Aha
O femeie- zicea că o ia pe sub munți când răsare soarele să se afle afară din sat,omătul ia
lustrul și cerul iera ca o floare de mac Gheorghiță purta întinat în lanț în dosul coastei drepte
baltagul cel nou
Un om-Ee
O femeie- Stăpână fuge leagă pușca de brâu și scurta înapoia un negustor în urma lor venea un
taineț cu sania care cumpărase brânză și care aduc pe semne a
Un bărbat-noroc că omătul e lucios încă

-Dumneata nevasta trebuie sa crezi sa traiesti ca sa ai putere sa-l cauti

-Eh dumneata zice asa ca sa ma mangai
- Mamuca, mamuca parca se zareste asezare de oameni
- ei suntem aproape de Bistrita
- Bistrita?
-dar vom poposi putin si ne-om opri la bicaz catre inserat si cai mei si ai dumneavoastra sunt
voinici
-De cate zile to mergem mamuca ha
- da da asta ce-o mai fi
-haa ia uiteia uite cum fug saniile pe apa Bistritei
- sfanta , uita si mireasa si drujtele cu capete inflorate
-hai ca ne-o vazut uite, uite vine un voinicel calarre spre noi
-Apai tanarul nostru imparat de dimineata so sculat ca trecand prin sat la noi ma gasit la o
turma de oi si tare ma rugat si ma indemnat sa fiu hornicel hotarat de el sa iau truda de o
noapte stropita cu lacrimi de lapte asa am plecat cu mucul inspumat cu prosca intr-o mana cu
bradu in alta mana si am trecut vai am ocolit dupa clei pe drumuri nebatute prin ape nescazute
ca sa ajung la dumneavoastra sa gustati din prosca vin din batrani si nu pelini sa inchinati
curat fata de imparat pentru cea domnita ca o porumbita
- Bine ai venit sanatos ca un brad frumos ma inchin de sanatate ca-i mai buna decat toate intr-
un multan fericiti, multumesc cinstite vornicel,din ce sat sunteti ?
-Din Cruci, da dumneata dupa port nu esti de prin partea locului
-nu, eu-s de la Tarcau si sunt nevasta lui Nechifor Lipan care a trecut si el pe aici odata si a
inchinat poate si el ca mine un pahar la nuntiile dumneavoastra.Omul meu a trecut pe aici asta
toamna,dumneata n-ai cumva stire,nu l-ai vazut?
-Echifor Lipan ,Echifor Lipan, nu n-am auzit de asa nume si nu-l cunosc
-Dumneata n-ai potcovit cumva cai din partile Tarkaului?
-Ba da am potcovit
-Nu s-a oprit cumva la covalia dumitale asta toamna un om cu un cal negru tintat in frunte
-Ba da s-o oprit
-Si-ti aduci aminte cum era imbracat acel om
-Daca ne-a da neaduc aminte purta caciula brumarie
-Da da
-Avea cojoc in clinuri din ele negru scurt pana la genunghi si era incaltat cu botconi
-Auzi Ghiorghita
-Aud aud mamuca
-Eh acela a fost sotul meu
-Daca e sotul dumitale apai n-ai ce zice vrednic roman numai numi placea ca se ducea la drum
asupra noptii , eu as fi avut placere sa cinstesc cu dansu dar el zicea ca se duce noapteca se
bucura sa umblie pe luna. De oameni rai spunea ca nui pasa are pentru dansi si pistoale
incarcate in desaj. Eh s-o dus si intr-o vreme o prins a canta dea-n sols ca sa nui fie urat
-El a fost intr-adevar.
-N-ati vazut in toamna un om calare pe un cal negru cu caciula brumarie?
-Nu n-am vazut.
-Am vazut a luat-o in sus
-Asta-i tara Dornelor
-Asta-i ghiorghita
-Dornele is numai paraie numai muntisori cu brazi, numai tapsanuri si asezari de sate cate
neamuri atatea dorne
-Aici in Dorna asta ziceau oameni ca n-a fost iarmaroc si nici vanzare de oi
-Cum n-a fost nici in saru dornei si nici in Dorna candrevilor
-hai la Vatra dorne,imi dau ori scailor cand om ajunge. Eu de ieri nu mai am liniste si somn,
nu mai imi trebuie mancare, nu mai imi trebuie apa
-Eu eu nu inteleg
-Ai sa intelegi tu la vremea potrivita, hai
-Hai
-om bun in care parte-i ulita iarmarocului
-Spre dreapta
-Si cantelaria
-Si
-Cu ce pot sa va fiu de folos
-Te-am rugat domnule sa-mi spui despre niste vanzari de oi care s-au facut asta toamna
-Eh se poate pai asta nu costa parale multe
-Om daca trebuie
-In ce luna?
-Noiembrie
-Asa, noiembrie da este in luna noiembrie duminica intaia Gheorghe Adamate si Vasile
Ursache au vandut oi, 300 lu Nechif Orlipan.