DESPRE CERCETARE

Stiinta este un fenomen complex, care poate fi privit din diferite puncte de vedere (o baza a
conceptiei despre lume si natura, o forma a constiintei sociale, o componenta a
culturiispirituale, o componenta a fortelor de productie) si care este definita în
cele mai diferiteformule. Lasând deoparte definitiile mai sofisticate (Einstein)
si altele mai simplificatoare(Kotarbinski), stiinta îsi dezvaluie continutul daca vom
spune ca este „un ansamblu decunostinte sistematizate si verificate de practicaâ€, „ o
cunoastere bazata pe fapte reale careexplica si rezolva problemele practiceâ€, „o cunoastere
care poate fi verificata si confirmataempiricâ€, „o cunoastere care se ocupa cu studiul legilor
care guverneaza realitatea si pe baza carora se elaboreaza previziunistiintificeâ€. Stiinta, potrivit
Dictionarului Pétit Robert,este definita drept „cunoastere exacta, universala si verificabilaâ.

O alta dimensiune a stiintei rezulta din particularitatile ei fata de arta; în timp ce stiintareda
realitatea eliminând orice aspect subiectiv, arta reda realitatea obiectiva raportata la om,la
subiectivitatea lui.Orice stiinta are zestrea sa, un nucleu paradigmatic si o structura
alcatuita din patrucomponente:a) materialul faptic acumulat istoric; b) ipoteze confirmate si
neconfirmate;c ) r e z u l t a t e l e o b s e r v a r i l o r s i e x p e r i m e n t a r i l o r c o n c r e t i z a t e s u b
f o r m a a b s t r a c t i i l o r s i generalizarilor stiintifice: limbaj, concepte si notiuni; principii, legi,
teorii, axiome confirmatede practica;d) metodologia de cercetare stiintifica sau modelul de
cercetare a realitatii practice.Aceasta structura (în special prin componentele c si d) îi confera
stiintei superioritateneta fata de cunoasterea comuna. În timp ce cunoasterea comuna
este superficiala, rod al
învatarii prin ucenicie, cunoasterea stiintifica are o armatura teoretica, a
r e m e t o d e d e investigare, are procedee de verificare a ipotezelor si, în fine, are un limbaj
propriu (concepte,notiuni)

1.2. Apariţia şi dezvoltarea învăţământului în România

"Istoria naţională e ştiinţa cea mai temeinică pentru întărirea conştiinţei de neam, e cea mai
în măsură să lege şi mai mult solidaritatea dintre azi şi ieri,dintre trecut şi prezent, să
adâncească în sufletele noastre cultul strămoşilor pecare se sprijină tăria şi mărirea unei
patrii.” (E. Lovinescu)
Prima şcoală latină cunoscută este cea prezentată în „Legenda SfântuluiGerard“ care funcţiona
în Cenad (Banat), încă din anul 1028. A fost înfiinţată cuscopul pregătirii personalului de cult şi a
misionarilor având aproximativ 30 deelevi. În această şcoală tinerii, sub îndrumarea
„magiştrilor“, într-o clădireamenajată special pentru acest scop, învăţau scrisul, cititul,
gramatica elementară alimbii latine, precum şi muzica bisericească. Odată cu începerea invaziei
tătare, dinanul 1241, porţile şcolii se închid.Tot în Banat, călugării de la mănăstirea burgundă din
Pontigny întemeiază laIgriş (Timiş) şi la Cârţa (Făgăraş) câte o „abaţie“ care aveau organizate, pe
lângăşcoală, câte o bibliotecă care cuprindea, pe lângă scrieri teologice şi de cult şi opereale
clasicilor latini: Cicero, Seneca, Quintilian şi alţii
Istoricul ingrijirilor medicale in RomaniaValean Mariana-11.01.2010
Nu se poate stabili perioada in care activitatile medicale au aparut la
l o c u i t o r i i teritoriilor romanesti , dar se stie ca a existat o stiinta a tamaduirii inca din timpuri
foartevechi. Un eveniment remarcabil este atestat dupa descoperirea in 1970 a unui
craniu per a z a c o m u n e i L i v e z i l e d i n j u d e t u l A l b a . A c e s t c r a n i u p r e z i n t a o
z o n a d e c u p a t a , c u margini precise. Profesorul Horia Ciugudean de la Muzeul de
Istorie din Alba Iulia acolaborat in 2001 cu o echipa de cercetatori scotieni ,
preocupati de problema craniului.In urma studiului amanuntit, s-a determinat ca operatia
fusese o trepanatie si avusese locin preajma anului 2700 i.Hr., in plina Epoca a
Bronzului. Cranii cu asemenea urme deinterventie se mai descoperisera dar orificiile
produse nu depasesc 3-4 cm. Specialiştii aum a i s t a b i l i t c ă a f o s t v o r b a d e s p r e o
femeie cu varsta intre 35 si 40 de ani si
c u caracteristici mediteranoide. Profesorul Horia Ciugudeam afirma ca inst
r u m e n t e l e folosite erau confectionate din obsidian si silex. Pacienta a supravietuit
cel putin patruluni dupa interventie, depasind socul post operator si eventualele
infectii ,
combatute p r o b a b i l p r i n m i j l o a c e p r o p r i i e p o c i i , b a z a t e p e p r o d u s e d
i n p l a n t e s i m i n e r a l e . Prof.Ciugudean mai spune ca operatia s-a facut in
s t a r e d e s e m i c o n s t i e n t a , f a p t c e presupune folosirea unor substante
halucinogene.Practicarea trepanatiilor este dovedita si de craniile gasite la Cristesti (lânga
TarguM u r e s ) , D e c e a M u r e s , D i n i a s T i m i s , H o l b o c a ( l â n g a I a s i ) , P o i a n a -
B a r l a d , S a r a t a - Monteoru (langa Buzau). Interventiile asupra regiunilor frontale si
parietale erau maifrecvente. Ele erau realizate cu ajutorul cutitelor de silex sau cu
instrumente din fier.Scopul lor era fie îndepartarea fragmentelor osoase rezultate în urma
ranirii fie
eliberarea p e r s o a n e i d e “ s p i r i t e l e r e l e c a r e a u c a u z a t b o a l a ” . U n e l e t r e p a n a t i i
p r e z i n t a c a l u s , confirmând succesul operatiei si însanatosirea.Stiinta medicilor daci nu era
una pur empirica. Medicii erau si sacerdoti, si conformregulilor castei preotilor , a druizilor
, precum si a confreriei pitagoreicilor din Grecia,cunostintele lor erau secrete si se
transmiteau prin viu grai de catre maestru catre discipol.S p r e d e o s e b i r e d e m e d i c i i d a c i ,
c e i c a r e p r a c t i c a u m e d i c i n a i n G r e c i a s a u R o m a , i s i notau cunostintele. Insusi
Hipocrate, considerat parintele medicinei, a stat o vreme înnordul Traciei, iar unele carti
ale sale au fost scrise intr-o greaca tracica (cartile I si II aleEpidemiilor). (Mircea Eliade, "De la
Zamolxis la Ginghis Han”).In Transilvania dacica se cunostea inca de prin secolele III-II i.Hr.
efectul terapeutica l u n o r a p e m i n e r a l e . I z v o r u l t e r m a l d e l a G e o a g i u p u r t a
n u m e l e d e G e r m i s a r a , d e l a cuvantul indo-european germ (devenit therm sau
warm, cald). Razboaiele perpetue austimulat perfectionarea interventiilor chirurgicale. Daca
unele operatii, precum
scoateream a n u a l a a v a r f u l u i s a g e t i l o r s a u o b l o j i r e a r a n i l o r c u f r u n z e d i n p l a
n t e a s t r i n g e n t e , hemostatice si cicatrizante, a fost o practica milenara, nu acelasi
lucru se poate spunedespre instrumentele chirurgicale sofisticate gasite in siturile dacice de
catre arheologi caIon Horatiu Crisan, Constantin Daicoviciu, Radu Vulpe.M e d i c i i - s a c e r d o t i
construisera o teorie despre vindecare, afirmand ca trupul sisufletul
formeaza un tot unitar, si pentru a vindeca un organ sau madular
v a t a m a t , medicul trebuia mai intai sa se ingrijeasca de sanatatea sufletului. Aici practica
medicalase impleteste cu credintele religioase, medicul apeland la descantece pentru tamaduirea
sif o r t i f i c a r e a s u f l e t u l u i . P l a t o n , î n d i a l o g u l s ă u c u C h a r m i d e s , p o m e n e s t e l
e a c u r i l e ş i descantecele medicilor daci, precum si despre credinta unitatii intre trup si suflet
, citandcuvintele unui medic trac, pe care l-a cunoscut in timpul unei expeditii. Acest medic i-ar 1

mai fi spus :
“ Caci motivul pentru care medicii greci nu se pricep la cele mai multe bolie s t e a c e l a c ă e i n u
cunosc tainele întregului pe care-l au de îngrijit[…]Aceasta
este g r e ş e a l a p e c a r e , a c u m , o s a v a r ş e s c o a m e n i i , î n c e r c a n d s ă v i n d e c e
o p a r t e f a r a cealalta”
In afara de Platon, despre stiinta tamaduirii dacilor mai exista si alte izvoare scrise.Herodot
scrie despre Zamolxis ca acesta ar fi trait pe langa Pitagora, mai intai ca sclav,iar
apoi ca prieten si discipol al lui. Intorcandu-se bogat si cu multa invatatura printre
aisai, Zamolxis a impartasit cetatenilor de vaza experienta sa, inclusiv stiinta
vindecarii bolilor. Strabon scrie in "Geografia" despre ascetismul dacilor, iar un alt
scriitor antic,I o r d a n e s , s c r i e i n " G e t i c a " d e s p r e g e t o - d a c i c a s u n t o a m e n i
v i t e j i s i c a , i n t r e d o u a razboaie, unii studiaza filozofia, unii poezia cerului, iar
altii "proprietatile ierburilor sia r b u s t i l o r " . S i D i o s c o r i d e n e i n f o r m e a z a d e s p r e
s t i i n t a l o r , m e n t i o n a n d 4 2 d e p l a n t e medicinale cu nume dacice. Pseudo-Apuleius,
scriitor şi botanist din veacul al II-lea e.n.,î n l u c r a r e a s a
„De medica minibus herbarum“
, m e n ţ i o n a a l t e 3 7 d e p l a n t e c u e f e c t e terapeutice existente în Dacia.Multe din aceste
plante sunt utilizate şi astăzi în arsenalulfitoterapeutic.Tradiţia medicinei sacerdotale s-a
păstrat de-a lungul timpului pe teritoriul dac, şichiar dacă astăzi religia predominantă nu
mai este cea de atunci, trecerea de la o religie laa l t a s - a f ă c u t l i n , f ă r ă c o n f l i c t e
m a j o r e ş i c u s i g u r a n ţ a c e e a c e a s t ă z i c u n o a ş t e m s u b numele de medicina
isihastă este urmaşa medicinei sacerdotale dacice. Esenţa terapieiisihaste este, după
cum spune Vasile Andru „concepţia de bază, hieratică (numită astăzi şih o l i s t i c ă ) , î n c a r e
t r u p u l e s t e v ă z u t c a u n î n t r e g f i z i c ş i s p i r i t u a l ” . Ş i i e r o m o n a h u l Ghelasie
Gheorghe, terapeut isihast, spune că „sacroterapia înseamnă terapie – vindecaredublă prin suflet
şi prin corp[…]Sacroterapia se apropie de religie, de aceea cei mai puţinreligioşi vor fi
respingători ai acestei medicini isihaste”.Partea empirica a medicinei daco-getilor s-a transmis pe
aceeasi cale orala in randul populatiei , prin intermediul vindecatorilor. La inceputuri
nu se punea problema uneiautorizari sau acceptari in baza unei rutine sau calificari.
Vindecatorii erau acceptati caatare si in virtutea prestatiilor lor erau primiti sau
respinsi de catre obste. Astazi vorbimde leacuri babesti , care sunt efectul unor asemenea
practici.A l t a c a l e d e e v o l u t i e a m e d i c i n e i a f o s t c e a b a z a t a p e c e r c e t a r e s i
c u n o a s t e r e a legilor naturii. De acum incolo se despart cele trei curente
: medicina isihasta, practicilet a m a d u i t o r i l o r s i c e r c e t a r e a m e d i c a l a c a r e a
e v o l u a t d i s t i n c t p a n a i n z i l e l e n o a s t r e . Locatiile in care se studiau sau se
aplicau tehnicile medicale s-au specializat cu timpul,ajungandu-se la o
institutionalizare a acestora, medicina fiind recunoscuta ca stiinta siocupatie
independenta .De pilda,la batranete, Stefan cel Mare isi angaja cu increderedoctori
francezi si italieni, acestia fiind deja constituiti in scoli sau curente .In secolele XIV-XV,
medicina populară se practica in bolniţele din cele mai multemanastiri, cum ar fi Tismana,
Bistriţa(Oltenia), Neamţ, Prislop (Moldova), in care sefoloseau plante medicinale
recoltate din flora spontana din jurul manastirii sau cultivatein grădinile proprii. Bolile
erau cunoscute
prin denumiri populare : aprindere (congestie p u l m o n a r a ) , o f t i c a ( t u b e r c u l o z a ) ,
r a c ( c a n c e r ) , b l a n d a ( u r t i c a r i e ) , b r a n c ă ( e r i z i p e l ) , buboaie (furunculoza),
cartiţe (varice), dalac (antrax), galbinare (icter), lungoare (febratifoida), vatamatura
(hernie), tranji (hemoroizi), galci (amigdalita).Domnitorii din acele vremuri incurajau
utilizarea plantelor medicinale.Alexandrucel Bun a acordat privilegii deosebite
negustorilor din Lvov (anul 1408), iar Mircea celBătrân a acordat privilegii negustorilor
din Braşov (anul 1413), pentru a se aduce produse2

farmaceutice din plante şi condimente procurate din strainatate (tamaie, piper,

şofran,scorţişoara, cuişoare, nucşoara, ghimbir).P r i n t r e c e l e m a i v e c h i t e x t e p ă s t r a t e
în ţara noastră în domeniul fitoterapiei
şiaromaterapiei se numără manuscrisul intitulat Folosirea plantelor de leac
, d a t a t d i n secolul al XVI-lea şi conservat în Arhivele Statului din Bucureşti.În Evul
Mediu au fost înfiinţate primele farmacii orăşeneşti, susţinute financiar
de p r i m ă r i i l e d i n S i b i u ( 1 4 9 4 ) , B r a ş o v ( 1 5 1 2 ) , B i s t r i ţ a ( 1 5 1 6 ) ş i F ă g ă r a ş , c
a r e l i v r a u extracte, siropuri şi uleiuri eterice din plante, mai ales ape de roze,
mentă, tei şi soc. Las f â r ş i t u l s e c o l u l u i a l X V I -
l e a , p l a n t e l e m e d i c i n a l e p e n t r u t r a t a m e n t e e r a u d e n u m i t e „specii“ şi se
distribuiau de către spiţer, în timp ce plantele aromatice erau distribuite dea r o m a t o r i ,
cunoscuţi în Iaşi încă din anul 1594. În „Pravila“ lui Vasile Lupu
( 1 6 4 6 ) , aromatorii se mai numeau „vraci“, iar în timpul lui Dimitrie Cantemir erau
denumiţi„apotecari“ (în greacă, apotheke înseamnă depozit).Primul spital din ţară care a folosit,
cu predilecţie, plantele medicinale autohtone af o s t c o n s t r u i t î n B u c u r e ş t i , l â n g ă
m â n ă s t i r e a C o l ţ e a , î n t r e a n i i 1 6 9 5 - 1 7 0 8 , p e b a z a planurilor elaborate de
spătarul Mihai Cantacuzino. Spitalul avea 24 de paturi destinate bolnavilor săraci, care
erau trataţi cu diferite plante tămăduitoare. În timpul lui Grigore alIII-lea Ghica din Moldova este
fondat Spitalul „Sfântul Spiridon“ din Iaşi (1757), în caretratamentele pentru
toate bolile îmbinau folosirea plantelor de leac cu rugăciunea
pentruvindecarea suferinţelor şi iertarea păcatelor. Necesarul de plante era asigurat
de spiţerulAnton Faermann, decedat cu întreaga sa familie în timpul ciumei din anul 1770.Un
alt lăcaş bisericesc orientat spre folosirea plantelor în tămăduirea bolnavilor afost
Mănăstirea Obedeanu, în incinta căreia s-a infiinţat spitalul din Craiova în anul 1777.In
Transilvania, la Sibiu se gaseste primul spital atestat in principatele romane, in1292.
Pana la inceputul secolului al XVIII-lea - intre viata medico-sanitara a comunitatiiorasului
Sibiu si viata medico-militara nu se poate face nici o distinctie; locuitorii
erauorganizati in bresle si aveau atributii de corporatii militare, aparandu-si cetatea,
decilocuitorii insisi ai acestei cetati formau Garnizoana Sibiu. Primele date despre
SpitalulMilitar de Garnizoana Sibiu, dateaza din anul 1742. La ora actuala Spitalul
Militar deUrgenta Sibiu este o unitate de elita a medicinei militare romanesti.Spitalul Clinic de
Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu" din Bucuresti estecel mai vechi spital de copii
din Europa de Est, si a fost construit in anul 1886, dupa un proiect englez. Spitalul de
Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc functioneaza într-o cladirecare a fost construita în anul 1885.
Din datele istorice se distinge clar perioada secoluluiXIX , in care a luat avant constructia
de spitale si modernizarea activitatii in
asistentam e d i c a l a r o m a n e a s c a . I n 1 8 7 6 a p a r e C r u c e a R o s i e r o m a n a , a f i l i a t a
l a o r g a n i z a t i a internationala de Cruce Rosie, bazata pe munca de voluntariat.
Imediat dupa infiintare,membrii sai au primit botezul focului, participand cu o ambulanta cu
voluntari la razboiulsarbo-turc. Aceasta organizatie s-a distins prin activitatea ei in Razboiul de
Independenta,R a z b o i u l d e I n t r e g i r e , A l D o i l e a R a z b o i M o n d i a l s i i n p e r i o a d a
i m e d i a t u r m a t o a r e , acordand asistenta medicala si ajutoare in medicamente
si alimente populatiei vatamatede foametea din 1946.P e p a r c u r s u l i s t o r i e i , s - a
o b s e r v a t p o r n i n d d e l a t e h n i c i l e d e t a m a d u i r e p a n a l a medicina moderna, o
asezare pe perioade a evolutiei acestui domeniu de activitate intre practicile
originale si impresionante ale medicilor sacerdoti daci pana la importul decunostinte,
rutine si tehnologii din zonele mai evoluate, precum si aportul personalitatilor românesti la
cunoasterea medicala mondiala.