Psihoterapia Eficientă (Trei, 2013) PDF

PSII{OLOGIE .
PSIHOTERAPIE
Colecfie coordonatd de
Simona Reghintovschi
I
IRINA HOLDEVICI
BARBARA CRACIUN
A
TRCI
EDIToRt
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zahfiresa!
Drrf,cror 8D[oruAr
Matdalena Ngrqdescu
Coprnrr
Faber Studio
R.aDACTON
Raluca Hurduc
Drucrol rtooucpr
Cristian Claudiu Coban
Drp
Ofelia Cotman
Cor3cruni
Rodica Petc1l
Elena Bilu
De..riq€. CIP . 0ibliot cii Nrtion.lc

HOI-DEVICI, IRINA
Psihoterapia eficientl / kine Holdevici ti Barbara Cdciun. -
Budreftir Edihm Trei, 2013
Bibliotr.
rsBN 9a-q7t7tt-71G3
I. CrSciuI! Baltara
615.85r
O EDITTJRA TREI, 2013
C.P. 27-0490, Bucuretti

Tel./Fa\: +4 021 300 60 90
e-mail: comenzi@dituratrei.ro
www.edituratrei.ro
ISBN 978-971707-770-3
Cuprins
Cuadnt-inainte. Sd alegem o psihoterapie efcientd
I Abordarea cognitiv-comportamentale
de scurtl duratii 11
II Aplica$i ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale

de scurtd duratd 68
III Abordlri centrate pe solugie 138
IV Relaxarea 186
V Hipnoza gi terapia de scurti duratd 212
VI Hipnoza permisivi 356
VII Psihoterapii scurte de grup 423
Bibliografe 465
Cuvint-inainte
Si alegem o psihoterapie eficienti
Epoca modemi se caracterizeazi printr-o cregtere accentuati a

influen!ei factorilor stresanli ce aclioneazi asupra indivizilor gi
grupurilor dinspre gi in multiple direclii. Ritmul foarte rapid al
transformirilor care au loc in societate, bombardamentele infor-
malionale prin intermediul relelelor de mass-media, intemetului gi
al refelelor de socializare, cerinlele tot mai complexe care se con-
tureazi in planul profesional gi social, competenta acerbi din toate
domeniile, diminuarea inlluenlei unor sisteme religioase gi morale,
cregterea importantei organizaliilor fundamentaliste 9i, nu in ultimul
rAnd, efectele crizei economice exercitl o presiune putemici asupra
tuturor generatiilor.
In aceste condilii, numirul afecgiunilor psihice gi psihosomatice
este in continue cregtere. Putem spune ci astizi sindromul de
epuizare profesionali (burn-out) sau atacurile de panici sunt
raportate ca fiind extrem de prezente gi frecvente de cltre mulli
pacienfi. Din aceastd perspectivi, 9i nu numai, sunt din ce in ce mai
necesare intervenliile de specialitate din domeniul consilierii
psihologice gi psihoterapiei.
Costurile acestor interventii trebuie si fie cAt mai scizute, iar
durata cAt mai redusi, pentru a-gi susline eficienla. Daci in prima
jum6tate a secolului XX psihanaliza freudiand definea supremafia
in domeniul psihoterapiei, mult timp fiind considerati singura
metode de luat in seami in acest domeniu, lucrurile au cipitat un
alt contur in ultimii 30-40 de ani. Abordarea psihanalitici presupune
o derulare terapeutici de lungl durate, costuri ridicate, Precum
gi existenla unor criterii de includere a pacienlilor intr-un astfel de
demers (vArstd, nivel intelectual, cultural, structuri de personali-
tate etc.). Ulterior, psihanaliza a inceput si piardi teren in favoarea
psihoterapiilor de scurti duratS" dintre care, astizi, cea mai agreate
Irina Holdevici, Barbara Criciun
pare si fie abordarea cognitiv-comportamentale, decontatd integral

prin sistemul de plati al caselor de sinetate din Statele Unite ale
Americii gi din multe liri ale Uniunii Europene.
In afari de psihoterapia cognitiv-comportamentaltr, s-au dezvoltat
gi alte sisteme de psihoterapie de scurtd durati, dintre care putem
menliona aici intr-o ordine absolut aleatorie: psihoterapia dinamicd
de scurti durati, psihoterapia strategici, psihoterapia sistemici,
abordarea modular-contextuali, psihoterapia cenhati pe probleme,
psihoterapia centrate pe solutie, abordarea alegerilor realiste sau
diversele variante ale hipnoterapiei de orientare ericksoniani.
Dorim sE accentuim faptul cd nu contestim valoarea psiho-
terapiilor de profunzime (psihanaliza ortodoxd freudiani, jungiani,
adleriand, psihoterapia experien.tiali sau psihoterapia Unificirii
[Iolanda Mitrofan, 2004]) care igi propun o restructurare de esente a
personalti$i, dar, din cauza caracterului complex al acestora gi dura-
tei prelungite, rimanem adepfii terapiilor de scurti durati.
In opinia noastre, caracteristicile psihoterapiei eficiente sunt
urmatoarele:
. durata scurttr, dar variabili in funcfie de obiectivele tera-
peutice stabilite in cadrul diadei client-terapeut;
. algoritmizarea demersului terapeutig care face ca terapia si
depindi mai pulin de structura personalitifii clientului gi
mai mult de o serie de pagi care trebuie urmali; acest pro-
cedeu poate fi insugit cu relativd ugurinli de citre psihotera-
peuli in cadrul cursurilor de formare profesionale;
. caracterul flexibil care face trimitere la posibilitatea intro-
ducerii acelor strategii care se potrivesc fiectrrui client in
parte, in funcgie de problema ctr care a venit in terapie;
o caracterul eclectic, presupunAnd imprumutul de metode gi
tehnici din alte sisteme terapeutice de scurtd duratii. Precizem
insi ci demersul terapeutic eficient nu reprezinte o coleclie
de metode combinate la intAmplare, ci un proces riguros
care are ca fundament un plan terapeutic bine stabiliq
. conceptualizarea fiecirui caz in parte 9i individualizarea
demersului terapeutic in funclie de configurarea pe care o
aduce fiecare client problemelor sale;
. stabilirea cu claritate a obiectivelor terapiei, urmirirea inde-
plinirii acestor obiective realiste, posibil de atins intr-un
interval de timp rezonabil;
CuvAnt-inainte
cuantificarea obiectivelor psihoterapiei;

aplicarea tehnicilor specifice de interventie Pentru cazuistica
individuald, pentru cupluri, familie sau gruPuri;
utilizarea unor strategii specifice care vizeazd atAt nivelul
congtient, cAt gi cel incongtient al clienfilor;
demersul psihoterapeutic va avea un caracter profilactic,
reparator, dar gi autoformativ;
interventia psihoterapeutici se adreseazi unor clien!i cu
afecliuni psihice, psihosomatrce, non-psihotice sau unor
persoane interesate de optimizarea Performanlelor in
diverse domenii de activitate (profesie, sport, invi-tare, arti);
in cadrul acestui tip de demers psihoterapeutic nu se anali-
zeazh in exces conllictele din trecut, accentul fiind pus pe
prezent gi viitor;
menlinerea unui caracter strategic, in sensul ci ii vom
propune clientului aplicarea unor strategii clar definite qi
structurate;
caracterul sistematic, presupunAnd abordarea clientului in
contextul social in care igi desfiqoari activitatea;
durata psihoterapiei se desfdgoari intr-un numir aproxi-
mativ de 12-14 gedinle a cate 50-60 de minute, realizate la
inceput siptdmAnal gi apoi negociate de terapeut impreuni
cu clientul, in sensul sciderii frecvenlei. Durata nu este fixi,
ea put6nd fi scurtat; sau prelungiti dupd caz;
utilizarea, in cadrul psihoterapiei, a sarcinilor pentru acasi
(temele pentru acasi) care presupun exerciliile dintre intAl-
niri pe care clientul le are de fdcut, exprimate prin indepli-
nirea qi cuantificarea unor activiti$ diverse, prin practicarea
unor comPortamente achizi!ionate sau Prin Practicarea
relaxirii gi autohipnozei ir:r funqtie de sugestiile teraPeutului;
acest gen de psihoterapie nu implicd o psihodiagnozi in
sensul clasic al cuvAntului, ci utilizarea unor iumale gi scale
de autoevaluare a problemelor qi simptomelor pe care le-a
adus clientul in terapie, precum gi oblinerea unor rezultate
misurabile ce privesc gradul de indeplinire a obiectivelor;
principalele componente ale unui demers de psihoterapie
eficienti sunt, in opinia noastri: 1. psihoterapia cognitiv-com-
portamentali de scurti durati (Beck, 1995; Bond & Dryde+
2002; Cully & Teten, 2008); 2. psihoterapia centratd Pe
l0 Irina Holdevici, Barbara Criciun
solugie (Nelson & Thomas, 200D;3. hipnoza gi autohipnoza

clinici (Hilgard 9i Hilgard, 1983) 9i 4. hipnoterapia de
orientare ericksoniani (Rossi, 1980; Zeig 9i Rennic( 1991).
lndicaliile nosografice pentru modelul terapeutic propus de noi

sunt urmdtoarele:
r tulburdrile emotionale: tulburarea anxioasi generalizati,

atacurile de panicd, agorafobia cu sau fere atacuri de panic;,
fobiile specifice, fobia sociald, tulburarea depresivi ugoari
gi moderati, tulburirile posttraumatice de stres;
o tulburirile psihosomatice: astmul brongic, hipertensiunea
arterialS, colit4 gastrita gi ulcerele, tulburirile dermatologice
(prurit, psoriazis), tulburdrile endocrinologice;
o tulburirile conduitei alimentare: anorexie, bulimie,
obezitate;
o tulburirile sexuale psihogene;
e nevrozele motorii: balbismul, nevroza ticurilor;
. combaterea durerii in bolile psihosomatice cu caracter cto-
nic sau in cazul recupererii dup5 accidente sau traumatisme;
o relafionarea in cuplu qi familie;
o tulburlri de comportament la copii gi adolescenfi;
. deprinderi gregite: fuma! consum abuziv de alcool sau dro-
guri, jocuri de noroc;
. optimizarea performanlelor umane in activitatea profe-
sionalS, sport, invS|are;
o combaterea tracului precompetifional gi profesional.
Acest model de egte la paciengi psihotici

(schizofreni, paran afectivi uni- 9i bipolard),
la persoanele cu acientii cu demenle de
diverse tipuri sau la paciengii cu tulburiri de personalitate.
Strategiile propuse in cadrul acestui tip de demers pot fi aplicate
impreuni cu o medicalie psihiatrici uEoari, dar din experienla
personald am observat ci, de cele mai multe ori, rezultate pozitive
se obfin gi in absenla acestui tratament medicamentos.
Formarea terapeulilor in acest domeniu se realizeazd in sfera
psihoterapiei cognitiv-comportamentale, a hipnozei ericksoniene gi
a terapiilor de scurti duratS.
Abordarea cognitiv-comporta mentali
de scurtl durati
Psihoterapia cognitiu-comportamentali
1.1.
de scurtil duratl
Psihoterapia cognitiv-comportamentali scurti igi propune si

asigure maximum de avantaje intr-un timp cat mai scurt gi cu costuri
minime pentru client.
In cadrul acestui sistem terapeutic, timpul este utilizat in mod
flexibil 9i nu toate gedinlele de psihoterapie vor avea in mod obli-
gatoriu aceeagi duratd gi frecvenli. Durata intregului demers
terapeutic depinde de particularitdgile personalitigii clienlilor, de
imprejuririle de via!5, de stilul lor personal, de capacitatea de rezol-
vare a problemelor pe care acegtia o pun in practicS, precum gi de
nivelul de inteligenld. Ceea ce conteazi pentru acest tip de terapie
sunt eficienta, atitudinea gi indeplinirea obiectivelor stabilite de
client impreuni cu terapeutul.
CurwerL Palmer 9i Rudelle (200$ pp. H) prezinte cAteva parti-
cularitS$ ale acestui demers terapeutic:
r psihoterapia are un caracter pragmatic, nu presupune un
demers de remodelare a structurii de bazd a personaliti$i
clientului; presupune insd o modificare intr-unul din
sectoarele existentei clientului, ce va avea efecte gi asupra
altor zone ale acesteia;
. demersul terapeutic se bazeazi pe o perspectivi evolufio-
nisti, conform cireia anumite modific5ri psihologice sunt
inevitabile de-a lungul existenlei subiectului (Gilligan, 1982;
t2 Irina Holdevici, Barbara Criciun
Newgarten, 7979; Y aillant, '1,977); aceastd, perspective este

utilizati in scop terapeutic;
o problemele clientului sunt acceptate ca atare, dar in acelagi
timp sunt stimulate resursele gi disponibilitd$le latente ale
fiecirei persoane, accentul fiind pus pe acestea, gi nu pe
deficienle, puncte slabe sau simptome psihopatologice;
. multe modificiri pozitive in viala clientului pot sa se
produci gi dupe ce demersul terapeutic s-a incheiat deja;
. demersul terapeutic nu se desfe$oari intr-un timp nelimitat,
ci dimpotrivi, se stabilesc limite pentru acesta;
o psihoterapia poate fi ineficienti in cazul in care este aplicatA
in mod neselectiv (Frances qi Clarkin, 1981);
o psihoterapia trebuie si aibi o finalitate, nu trebuie se facem
psihoterapie de dragul psihoterapiei, pentru cA viala este
mai importante decAt psihoterapia.
Metaanaliza realizati de Howard gi colaboratorii sli (1985) a

demonstrat faptul ci 50o/o dintre clienli igi amelioreazi starea dup;
a opta Sedinte de psihoterapie, iar 75o/o, dupi a douizeci gi gasea.
Pdncipiile gi metodele terapiei cogni6v-comportamentale
Unul dintre principiile de bazi ale acestui demers terapeutic se

referi la faptul ci emotiile, gAndurile, stirile fiziologice gi compor-
tamentele reprezinti elemente ale unui tot, astfel incat o modificare
a unuia dintre ele se va reflecta Ei asupra celorlalte.
Demersul terapeutic pornegte de la modificarea cogni!iilor cu
caracter dezadaptativ, modificare ce va avea efecte gi asupra stlrilor
emolionale, proceselor fiziologice gi comportamentelor. Procesele
afective 9i comportamentele nu sunt determinate direct de stimulii
exteriori (de impreiuriri), ci de modul in care subiectul le inter-
preteazi. Acest adevir se regisegte in maxima filosofului grec
Epictet, care spunea: ,,Oamenii nu sunt perturbati de situalii, ci de
modul in care acegtia le privesc".
Terapia cognitivi, in forma in care o cunoagtem astizi, igi are
originea in studiile lui Beck (1964) asupra depresiei gi are urmitoarele
postulate:
Abordarea cognitiv-comportamentali de scurti durati 13
g5ndurile sunt cele care genereazi emo$i gi comportamentre;

tulburirile emolionale sunt cauzate de un stil de gAndire
negativi, disfuncfionalS;
aceste tulburlri emoqionale pot fi vindecate sau ameliorate
prin modificarea gAndurilor gi convingerilor negative care
au caracter dobAndit.
GAndirea negativi include doui componente: gindurile negative

automate care apar in mod involuntar in anumite situalii 9i convin-
gerile negative disfunc$onale care stau la baza acestora gi reprezinti
un fel de reguli de viafi, formate in copilirie, in urma interacliunii
cu persoanele semnificative din anturajul subiectului gi care il aiuti
pe acesta din urmi si confere semnificagie evenimentelor lumii
inconjuritoare. Odati structurate aceste convingeri, ele vor deter-
mina modul de procesare al informaliilor, influenlAnd felul in care
o persoani gAndegte, simte gi actioneaze.
Astfel, o persoani care nutregte convingerea ce ,,existenta este
periculoasS" va trii stiri de anxietate in maioritatea situaliilor.
O astfel de convingere cu caracter general, care afecteazi o mare
parte din aspectele vie$i clientului, reprezinti o schemi cognitivi
sau o convingere cu caracter primar, cu un caracter rigid, global gi
suqrageneralizat.
Intre schemele cognitive (convingerile primare) 9i gAndurile
negative automate se situeaze convingerile intermediare, care pot
imbrica trei forme (Curwen, Palmer gi Ruddell, 2008, p. 10):
o Atitudini: loarte rdu sd te afli in pericol;

este
. Reguli de viafi: trebuie ca intotdeauna sd md simt in siguranld
gi sd aclionez cu pruclenld;
. Supozlli: dncd aclionez cu prudenld, existenla oa fi mai pu[in peri-
culoasd.
inainte de a trece la evaluarea gi la aplicarea strategiilor psiho-

terapiei cognitiv-comportamentale, terapeutul trebuie si respecte
anumite reguli valabile pentru orice demers de consiliere gi terapie
de scurti durati: sd manifeste o atitudine empatici gi de acceptare
necondilionati, si il intAlneasci pe client,,pe terenul siu" 9i si
sesiseze corect problemele gi simptomele acestuia. Terapeutul il va
aiuta pe client si-gi identifice gi si-gi inleleagi gi accepte stirile
t4 lrina Holdevici, Barbara Criciun
afective, se detecteze ganduri-le negative automate care le-au generat

gi convingerile disfunclionale de bazi. Acestea din urmi vor fi
combetute prin metoda contraargumentdrii gi inlocuite cu unele mai
ragionale, cu caracter adaptativ.
O primi etapi in demersul de combatere a gAndurilor gi con-
vingerilor negative cuprinde familiarizarea clientului cu distorsio-
nirile cognitive (Burns, 1980, 1989). Acestea reprezinti erori de
logici, prin intermediul cirora oamenii altereazd frecvent datele
realitifii. Clienlilor li se explicd faptul cd persoanele stresate sau
fulburate emogional nutresc anumite gAnduri sau convingeri care
par credibile, dar care nu au nimic de-a face cu realitatea obiectivi,
avdnd un caracter nerealist. Este important ca subiectul sd fie
informat de faptul ci aceste erori de logice sunt specifice maioritilii
oamenilor gi nu au nicio legituri cu nivelul de inteligenld.
Prezentim in cele ce urmeazi lista principalelor distorsiuni
cognitive adaptati de Curver, Palmer gi Rudell (2008) dupd Beck
(1954), Ellis (1953) 9i Bums (1989):
o Gindirea de tip dihotomic (,,alb-negru"; ,,totul sau nimic")

Se caracterizeazi prin aceea ci subiectul se evalueazi pe sine
insugi, pe ceilalli, imprejuririle gi lumea in general in culori extreme.
Acest mod de gAndire este absolutist gi nu permite nuanle de
cenugiu. Astfel, de pildi, un individ se va aprecia pe sine ca fiind
lipsit de valoare in toate domeniile, daci a comis la un moment dat
o gregeali minord.
c P ersonalizarea gi blamarea
Personalizarea caracteilzeazl modul de gAndire al unei persoane
care se blameazi pe sine pentru toate lucrurile care merg prost,
asumSndu-gi responsabilitatea pentm evenimente pe care nu le poate
controla pe deplin (,,Eu sunt vinovati pentru egecul gcolar al fiului
meu"). Atitudinea opusi consti in blamarea celorlalgi sau a impreju-
ririlor, ignorAnd contribu!ia persoanei la producerea problemei
(,,So!ul meu este vinovat pentru destrimarea cisniciei noastre").
c Catastrofizarea
Are loc in situalia in care persoana prevede faphrl ci evenimentele
vor lua o intorsituri negativi. Acest tip de gAndire este specific
subieclilor anxiogi care se gAndesc la tot ce este mai rdu in orice situa-
$e (,,Voi fi cu siguranli respins la interviul de oorpare a postului pe
care il doresc", ,,Nu-mi voi mai gisi niciodati un loc de munci").
Abordarea cognitiv{omportamentali de scurti durati 15
. Iudecata afectiad
Se caracterizeazd prin aceea ci persoana trage concluzii referitoare
la un eveniment doar pe baza triirilor sale afective, ignorAnd total
datele realitilii. De pildi, un tAnir a cirui prieteni a intArziat la
intahire igi spune in gAnd: ,,M-a paresit", ignorAnd faptul ci fata ar
fi putut fi blocatl in trafic Ai gi-a uitat acasd telefonul mobil.
. Afrrmatiile de tip absolutist (,,Trebuie neapirat sd....")
Subiectul se conduce dupi nigte imperative categorice care ii
spun cum trebuie si fie el, alte persoane sau lumea inconjuretoare.
Dorinlele gi expectaliile sale devin nigte imperative categorice (,,Eu
trebuie neapirat sd obgin intotdeauna gi cu orice pre! afecfiunea gi
preluirea celorlalli"). Atunci cand expectafiile unei astfel de persoane
nu sunt indeplinite, ea va deveni perturbati emotional, simlind
depresie, mAnie gi frustrare.
c Abstragerea selectiod
Persoana acordi o atentie exagerati unui aspect netativ mhor pe
care il rumineazi la nesfArgit, ignorAnd toate celelalte aspecte
pozitive. in acest fel, daci rrn a primit o serie de cronici
pozitive ale cirtii sale gi doar una "uto,
negativS, el va tinde sI se con-
centreze doar asupra acesteia din urm6.
. D esc al ifi c are a pozitioului
Clientul va ignora aspectele pozitive ale unei situalii, afirmAnd
faptul cE acestea nu prezintd importanli (exemplu: un student care
a avut numai note bune la examene va considera ci profesorii s-au
ingelat in cazul siu).
c Suprageneralizarea
Persoana este de pirere c5 o experienld negativi singulari se va
repeta la nesfArgit. Astfel, o fati piresite de prieten va fi convinsi ci
niciun bliat nu o va mai curta gi iubi vreodati.
. Amplificarea gi minimalizarea
Subiectul face aceasti eroare de logici atunci cAnd se evalueazi
pe sine, pe ceilalli sau lumea inconiuritoare; acesta va avea tendinta
sd amplifice aspectele negative gi sI le minimalizeze pe cele pozitive
(exemplu: un angaiat care a primit o apreciere care include gi laude,
gi critici le va amplifica pe acestea din urmi, considerAndu-se o per-
soani lipsiti de valoare).
. Etichetarea
Persoana se evalueazi pe sine sau pe ceilalti prin intermediul
unor etichete cu caracter general (,,Sunt un ratat"; ,,El este o canalie";
,,Sunt un prost").
I6 lrina Holdevici, Barbara Crdciun
. lnfercntele arbitrare
Acest tip de gAndire se caracterizeazd prin aceea ci subiectul
trage concluzii negative firl a avea suficiente dovezi 9i imbraci de
obicei doui forme:
Citirea gAndurilor: clientul crede ce gtie ce gAndesc ceilalgi,
ignorind alte explicalii posibile ale unor comPortamente sau
atitudini (un angajat se intAlnegte cu geful s5u, care este incruntat,
gi interpreteazi acest lucru ca reprezentAnd nemulgumirea aces-
tuia fate de el, ignorAnd faptul cI geful ar putea fi supdrat gi din
multe alte motive).
Ghicirea viitorului: Persoana prezice faptul cA evenimentele
viitoare vor avea un final negativ (un pacient ciruia i s-a reco-
mandat o tomografie computerizate va Eage concluzia cI suferi
de o boald gravi).
Trebuie subliniat faptul ci un gAnd negativ sau o convingere
disfunqtionali poate include mai multe tipuri de distorsioneri cogni-
tive. De asemenea, un anumit subiect Poate utiliza mai frecvent un
pachet de astfel de distorsiondri, cum ar fi imperativele categorice,
inferenlele arbitrare sau judecilile afective, in timp ce diferitele
tulburiri emolionale au la rAndul lor tipare specifice de erori de
logici.
Caracteristicile terapiei cognitiv-comPortamentale de scurti durati
(Curwen, Palmer gi Ruddell,2008, p. 17) pomesc de la faptul c5:
o stilul abordat de citre psihoterapeut are un caracter activ gi

directiv, dar in acelagi timp este bazat pe inlelegere gi comu-
nicare empatici;
o formularea problemelor reprezinte o etapi imPortante.
Terapeutul va culege informafii referitoare la problemele clien-

tului, pe baza mesaielor verbale gi nonverbale oferite de acesta.
Interviul de evaluare are loc la inceputul terapiei (prima gedinti de
psihoterapie), iar in urma acestuia se realizeazi concePtualizarea
cazului in termeni cognitiv-comPortamentali, concePtualizare care
va fi revizuiti in funclie de noile informalii care aPar Pe Parcurs.
Aceasta poate include evenimentul activator extem (situafia), gAn-
durile negative automate, convingerile disfunclionale sau schemele
cognitive de bazd, stirile emolionale, reacliile fiziologice comPorta-
mentale problematice gi factorii precipitatori ai acestora.
Relalia terapeuticd are un caracter colaborativ, clientul gi tera-

peutul lucrAnd impreuni la formularea gi solulionarea problemelor
clientului. In acelagi timp, aceasta are gi un caracter educalional,
clientul fiind informat intr-un limbaj accesibil asupra principiilor qi
strategiilor terapeutice. Clientul este incuraiat si participe activ la
demersul terapeutic ai sd-gi asume responsabilitatea acestuia, inci de
la primele gedinle de psihoterapie. Obiectivele 9i ordinea de zi a
fiecirei gedinle de terapie (agenda Eedintei) se stabilesc impreuni de
cAtre psihoterapeut 9i client, acegtia oferindu-9i in mod reciproc
feedbackuri la finalul intAlnirilor.
Psihoterapia cognitiv-comportamentale de scurtd durati se
potrivegte in cazul problemelor relativ simple, clar gi precis deli-
mitate. Pentru tulburirile din sfera personalitilii, este necesar un
demers cognitiv-comportamental ceva mai lung.
Structura unei tedinte de psihoteraPie
Cu excepgia primei Eedinle, toate celelalte au o structure relativ

standardizati, care insd nu trebuie urmatd in mod rigid. Aceastd
structura ii ajuti pe terapeut gi client si economiseasci timp, si nu
omite elemente imPortante, si menlini o atitudine gi o orientare
pragmatici gi si monitorizeze mai ugor progresele inregistrate.
Etapele unei gedinte de terapie sunt urmitoarele:
. evaluarea dispoziliei clientului;

. trecerea in reviste a evenimentelor care au avut loc in cursul
ultimei septemani;
. stabilirea agendei pentru gedinta respectivi;
o feedbackuri gi conexiuni cu gedinlele anterioare;
. evaluarea indeplinirii sarcinilor Pentru acase;
. parcurterea punctelor stabilite in agendi (ordinea de zi);
. trasarea noilor teme pentru acasi;
o solicitarea unor feedbackuri referitoare la modul in care s-a
desfigurat gedinla de psihoterapie.
18 Irina Holdevici, Barbara Criciun
Psihoterupia cognitio-comportame tald de scurtd duratd este orientstd

cdtre scop.
Atunci cAnd clienhrl igi prezinti problemele in fala terapeutului,
acesta din urmi il incuraieazi si le exprime in termeni compor-
tamentali. Astfel, unui client care afirm6 ci se simte deprimat,
terapeutul ii va cere si explice in ce mod se manifeste depresia sa.
Un alt exemplu: daci pacientul se plAnge cd nu mai line o dieti
corespunzitoare sau ci a abandonat activiti$le care inainte ii ficeau
plicere, modificarea in sens pozitiv a acestor comportamente poate
deveni unul dinhe obiectivele terapiei.
Reamintim faptul ci obiectivele terapiei vor fi stabilite de comun
acord de catre client gi terapeut. Existi sihra$i in care, la inceputul
terapiei, clientul igi fixeazi obiective nerealiste sau contraproductive
(de exemplu, un subiect cu fobie sociali ar dori si nu mai simti ziob-
ilatd teaml atunci cSnd se afli intr-un loc public), caz in care terapeu-
tul il va a.juta si stabileasci obiective mai realiste, posibil de atins.
Specilicul terapiei cognitio-compottamentale conste in combaterea
stilului distorsionat de g6ndire. Aga cum am sublinia! terapia cogni-
tiv-comportamentald pomegte de la premisa ci gAndurile gi convin-
gerile sunt cele care determinl stirile afective, comportamentele gi
reacliile fiziologice ale individului. GAndurile negative sunt combe-
tute, spre exemplu, prin intermediul metodei dialogului socratic,
ajutAndu-l pe client si sesiseze caracterul nerealist gi lipsit de logic6
al acestora.
Palmer gi Dryden (195) 9i Palmer gi Skickland (1996) ne prezinti
o listi de intrebiri care ii pot fi utile terapeutului specializat in
psihoterapia cognitiv-comportamentali de scurti durati.
Prezentim mai ios cAteva dintre acestea:
1. Care este dovada cI respectiva convingere este adevirati?

2. Oare un om de gtiinti ar fi de acord cu punctul tdu de vedere?
3. Unde scrie aga ceva?
4. Ar fi de acord colegii sau prietenii cu ideile tale?
5. Este toate lumea de acord cu acest punct de vedere? Daci
nu este, ce crezi cdii determind pe ceilal$ si nu fie de acord?
6. Ce anume face ca aceasti situalie si fie atdt de ingrozitoare?
Va mai fi atAt de riu peste o lune, doui sau mai multe luni?
8. Oare nu exagerezi importanla problemei tale?
9. Oare nu prezici o situafie, firi a avea dovezi ci cel mai riu
lucru se va intAmpla?
Abordarea cognitiv-comportamentald de scurti durati 19
10. Daci nu vei putea suporta acest lucru, oare ce se va

intdmpla cu adevirat?
11. Oare nu cumva te concentrezi prea mult asupra slibi-
ciunilor tale, ignor6ndu-fi caliti$le?
12. Nu cumva te stresezi in privinla modului in care vor evolua
lucrurile in loc sE le iei ca atare gi sI incerci si rezolvi
situa$a?
13. Unde te duce un astfel de gAnd sau atitudine?
14. Oare convingerea ta te aiute s5-fi atingi obiectivele?
15. Nu gAndegti cumva in termenii ,,totul sau nimic"?
16. Nu cumva ili pui etichete cu caracter general (,,incapabil")
daci ai ficut o gregeald minord?
77. Oare nu privegti evolulia evenimentelor in mod prea per-
sonal?
18. Nu i$ stabilegti singur standarde rigide, de genul ,,trebuie
neapdrat"; oare au aceste standarde sau reguli un caracter
constructiv?
19. Oare nu dai vina in mod excesiv Pe ceilalti, Pentru a te
simli bine pe moment?
Terapia cognitiv-comportamentale de scurttr durati genereazd

modificiri in comportamentul clientului incd inainte ca demersul
terapeutic sd se fi incheiat. Clientul igi va insugi o serie de abilite$ Si
deprinderi sociale gi de rezolvare de probleme, deprinderi care il vor
transforma in propriul sAu terapeut. Acest lucru se intAmpli
deoarece clientul are un rol activ in timpul gedinlelor de terapie 9i in
cadrul realizlrii sarcinilor pentru acasi. Trebuie menlionat ci
demersul terapeutic este limitat in timp gi presupune obligatoriu qi
lucrul individual al clientului (sarcinile pentru acasd).
Evaluarea gi psihoterapia cognitiv-comportamentale de scurti
durati implici o serie de rispunsuri la urmitoarele intrebiri:
Care este problema climtului?
Este terapia cotnitiv-comportamentale Potrivite Pentru resPec-
tivul client gi pentru problema acestuia?
Ajutd conceptualizarea cazului in termeni cognitia-comportamentali la
stabilirea obiectiaelor ?
Nu to$ clienlii care se prezinti la psihoteraPie au fost diagnosticali
cu o tulburare psihicd in conformitate cu Manualul Diagnostic qi
Statistic al Asociatiei Psihiatrilor Americani (D.S.M. IV, A.P.A.,
)n Irina Holdevici, Barbara Criciun
1994), iar unii dintre acegtia nici micar nu suferi de o astfel de

tulburare, cum ar fi de pildi un client care este insuficient de asertiv.
Terapeutul va trebui sd evalueze clientul $i si decidi daci toate
problemele sale sau doar o parte dintre acestea se potrivesc abordirii
cognitiv-comportamentale de scurti durat6.
Studiile au demonstrat cd terapia cognitiv-comportamentale de
scurti durate poate fi utilizati cu succes in urmdtoarele situalii
(Curwen, Palmer gi Ruddell, 2008, p. 31-32):
. tulburdri ale conduitei alimentare (Agras ef al., 1993;

Fairbum et al., 799'li Gafiret et al.;7993);
o probleme de cuplu (Baucom et al., 1990);
o tulburarea arxioasl generalizate (Buttler et a1.,7991);
. depresia reactive (Bowens, 7990; Miller et aL, 1989; Thase et
al.;7997);
. depresia majori (Dobson, 1989);
o abuzul de substanle (W oody et al., 1983);
. atacuri de panici (Clark, 1986, 1988).
Unul dintre motivele importante pentru utilizarea demersului

cognitiv-comportamental de scurti durati se bazeazi pe inregistrarea
unor progrese terapeutice evidente intr-un interval scurt de timp.
Curwen, Palmer gi Rudell (2008) au evidenEiat patru criterii pe baza
cerora se poate decide dacd pacientul este potrivit pentru acest tip
de terapie:
o Problemele clientului pot fi identificate cu precizie Ei pot fi

solutionate intr-un interval scurt de timp;
o Subiectul rispunde pozitiv incd de la primul contact cu
terapeutul, realizat in cadrul primei gedinle de psihoterapie;
o Clientul este capabil si inleleagd in ce constau problemele
sale, precum 9i specificul demersului terapeutic;
. Nu existe contraindicalii majore pentru terapie.
Safran 9i Segal (1D0 a) au pus la punct o scali pentru determinarea

misurii in care clientul este potrivit pentru psihoterapia cogni-
tiv-comportamentali de scurti durati, cu urmitorii itemi (Curwen,
Palmer gi Ruddell, 2008):
. gradul de accesibilitate al gAndurilor negative automate;

Abordarea cognitiv-comportamentale de scurti durati 2l
o congtientizarea gi capacitatea de a diferenlia emofiile;

. acceptarea responsabilitilii personale pentru schimbare;
. compatibilitatea cu stilul de lucru specific terapiei cogni-
tiv-comportamentale;
. capacitatea subiechrlui de a relagiona in timpul gedinlei de
psihoterapie (de a forma alianta terapeutici) 9i in afara
acesteia;
o caracterul cronic sau acut al afecfiunii;
. capacitatea subiectului de a se focaliza asupra problemelor
sale;
. atitudinea optimiste/pesimistd cu privire la rezultatele
psihoterapiei;
. misura in care comportamentul clientului pune in pericol
demersul terapeutic (rezistenle, comportamente de evitare).
Aga cum am specificat, una dintre sarcinile de importanli majori

pentru terapeut este conceptualizarea cazului in termeni cogni-
tiv-comportamentali. Acest demers se referd la identificarea gAn-
durilor negative automate, a convingerilor disfunclionale de bazl gi
a modului in care acestea influenleazi stirile emolionale, com-
portamentul qi reacfiile fiziologice ale subiectului.
Terapia este focalizati asupra prezenhrlui, dar, cu toate acestea,
este cunoscut faptul ci modul negativ de gAndire s-a format in
decursul timpului, interacliunile subiectului cu persoanele sem-
nificative din copilirie contribuind la structurarea convingerilor
disfunclionale de bazd, care se activeazi sub influenla stimulilor
activatori externi.
Conceptualizarea cazului poate imbreca forma urmitoare
(Curwery Palmer gi Ruddell, 2008, p. 39):
Trecut Prezent
Factori predispozanH (experiente Factori care menlin problema (situatii
timpurii) curente)
Supozitii Si convingeri de bazi Cogmlii (ghduri neBative automate)
Factod precipitatori (incidente critice) Emolii, comportamente $i reactii
fiziologice
Activarea supozitiilor ii convingerilor
disfuncgionale primare (de baze)
Prezentim mai jos un model de conceptualizarc a cazului pentru o

clienti care s-a prezentat la psihoterapie pentru depresie. Ana, o
profesoari in vArst5 de 36 de ani, a fost consultatd la inceput de
medicul psihiatru care i-a prescris medica$e antidepresivi, la care
insiaceasta nu a reacgionat pozitiv. In etapa actuali, Ana prezinti
dispozilie depresivl 9i dificultigi in menlinerea unor relalii afective
apropiate.
Evolutia clientei Aspecte cognitive

Factori predispozanli (experiente Convhgeri disfun4ionale de bazi:
timpurii): mamd hiperautoritarS, ,,Ceva este in nereguli cu mine";
tatil absent mult timp (a luqat in ,,Nimeni nu mtr vrea";
stldinetate) ,,Nu fac nimic bine";
,,Sunt lipsite de valoare".
Factori precipitatori (incidentul Ganduri negative automate
critic)
In adolescm;i a fost peresittr brusc de Suprageneralizare gi i8norarea
primul prieten. pozitivului:
Actualul prieten ii cer€ se se mute ,,Am stricat totul".
impreunE. Gandire dihotomici de tiput ,,totul
sau nimic":
,,Sunt pe ca-le sE stric $i rclatia asta;
stric orice relaue cu cineva".
Situatia curenE diagnosticati cu:
. dispoziFe depresive;
. dificultiti de a nen$ne o relalie
apropiatd.
Steri afective: depresie, anxietate,
episoade de m6nie.
Comportamente Personalizare
Inactivitate, lipsi de motiva$e, pl6rs ,,Marian wea sA ne mutem impreune
facil, izbucniri de furie, tendinF de pentru ctr ii e mili de mine."
retragere.
Aspecte fiziologice
lnapetentd, insomnie
Etapa inilialtr a terapiei
Psihoterapia cognitivromportamentalS incepe cu evaluarea clien-

tului, care se realizeazd in prima gedinli de terapie. Obiectivele clien-
tului sunt negociate impreuni cu terapeutul, pe baza conceptualizirii
cazului. in acelagi timp, terapeutul are propriile sale obiective care

se modificA pe parcursul desf5gurdrii psihoterapiei.
Pentru etapa iniliali, terapeutul igi va propune urmitoarele
obiective (adaptare dupd Curwery Palmer gi Ruddell, 2008, p. 45):
. conceptualizarea cazului in termenii terapiei cognitiv-com-

portamentale;
r dezvoltarea gi menfinerea unei relatii terapeutice de tip
colaborativ;
o informarea clientului cu privire la natura problemei sale,
precum gi la rnodul in care funclioneazd terapia cogni-
tiv-comportamentald;
. incurajarea acestuia prin metodele psihoeducafionale;
. aiutarea clientului si realizeze distincfia dintre diverse stiri
afective;
. explicarea modelului cognitiv-comportamental;
. aiutarea clientului si identifice gindurile negative automate;
. aiutarea clientului si sesiseze legitura dintre g6ndurile
negative automate, emotii gi comportamente;
. explicarea faptului ce subiectul este responsabil pentru
schimbarea sa;
. inceperea demersului de verificare a Fadului de veridicitate
a gAndurilor negative automate gi de inlocuire a acestora cu
unele mai realiste;
r formarea atitudinii optimiste a clientului cu privire la rezul-
tatele terapiei cognitiv-comportamentale;
. identificarea indoielilor gi a conceptiilor eronate cu privire
la terapie gi clarificarea Si corectarea acestora;
. evidenfierea obiectivelor clientului gi colaborarea cu acesta
pentru stabilirea unor obiective realiste;
o identificarea comportamentelor de evitare.
Degi conceptualizarea cazului poate suferi unele modificiri pe

parcursul terapiei, este important ca aceasta si se realizeze cAt mai
precis inci de la inceput. Absenla unei conceptualiziri clare a
cazului reprezintd o piedicd, pentru o duratd scurtd a desf5guririi
psihoterapiei. Atunci c6nd clientul nu este de acord cu formularea
terapeutului, conceptualizarea cazului va fi renegociati cu idei noi.
Aga cum am aretat, o conditie a succesului psihoterapiei cogni-

tiv-comportamentale de scurti durate se refere la capacitatea clien-
tului de a realiza diferenla dintre gAnduri gi stdri negative, precum
gi dintre diferitele stdri emolionale.
Astfel, in cazul in care clientul se prezinti la terapie pentru de-
presie, se intAmpld ca gandurile negative automate care se evi-
denliazd la inceputul terapiei si se refere la anxietate (,,Daci merg
la magazin o sd legin" - igi spune in gAnd o agorafobicd); terapeutul
va putea trage concluzia cd depresia reprezinti un simptom secundar
care are la bazi astfel de gAnduri: ,,Voi rimAne pentru totdeauna cu
aceastd problemi", ,,Nu voi putea merge niciodati singurd pe shadi?"
Daci subiectul confundi termenii referitori la g6nduri negative qi
stdri emofionale, terapeutul i se poate adresa astfel: ,,Am observat
ca, atunci cdnd te-am intrebat ce ganduri !i-au trecut prin minte in
acel moment mi-ai descris ce stdri ai avut. Este important pentru
activitatea noastre comuni si faci diferenla dintre gAnduri gi
sentimente, astfel incAt si inlelegi mai bine felul in care acestea sunt
legate intre ele".
Clientul care are dificultili in identificarea stirilor emofionale va
fi ajutat de cetre terapeut prin intrebiri suplimentare: ,,Te simfi mai
curand speriat sau trist?"
Prezentarea modelului cognitiv poate pomi de la descrierea unei
stdri afective pe care clientul afirmd cd a simlit-o intr-o anumiti
situatie. Componentele modelului cognitiv sunt stabilite mai ugor
dupi modelul ABCDE propus de Ellis (1979) in care:
A - evenimentul activator extem (situalia)

B - gAnduri gi convingeri
iB - ginduri gi convingeri iralionale (negative)
rB - g5nduri gi conwingeri ra$onale (alternative)
C - consecinle in plan afectiv, fiziologic qi comportamental
D - contraargumentare
F - efecte in plan cognitiv, afectiv, fiziologic Ai comportamental
La aceste componente putem adduga Ei distorsiondrile cognitive

sau erorile de logicd. Evenimentul activator este o situafie de viali
prin care trece clientul qi care poate avea o importanli mai mare sau
mai mic5, dar cireia acesta ii confere o semnificatie negativi

(,,Prietena mea a intArziat la intAlnire", ,,M-am ingresat Si nu ma mai
incape rochia", ,,Am avut un nou conflict cu geful", ,,Am fost trecut
pe lista de disponibiliziri" etc.)
In practicl este necesar, agadar/ sI pomim de la stirile emogionale
pentru a identifica evenimentul care le-a generat. Evenimentul
activator nu reprezinti totdeauna o situalie externi, el putAnd fi
chiar o amintire sau o imagine (,,Eram la bucdtirie gi deodati m-am
simlit triste").
Terapeuful ii va explica in continuare clientului maniera in care
stirile afective sunt produse de gAndurile negative automate.
Dialogul terapeutic va imbrica forma urmitoare:
Terapeutul: Ai afirmat c5, atunci cand te sim$ deprimat dimineala, gSndul

care iti trece prin cap este: ,,Nu fac niciodatl nimic cum trebuie". Ai mai
spus cI ieriai luat IO la examenul de anatomie. Cum se potrivette asta cu
afirmalia ctr nu faci nimic bine?
Matei: (dup5 o pauzi): Ei bine, nu se prea potrivegte.
T: DacI fi-ai fi spus in gind cE nu faci bine doar unele lucruri, nu pe toate,
te-ai mai fi simlit ata?
M: A,5 fi fost pugin trist, dar in niciun caz nu m-a$ fi sim;it ca azi-dimineal5.
Terapeutul gi clientul vor lucra in continuare asupra legdturii

dintre gAnduri gi sterile afective gi in gedinlele viitoare. in acelagi
timp va fi abordati gi problematica gAndurilor negative disfunc-
lionale automate.
PAni in momentul identificirii unor ganduri alternative cu
caracter mai realist, se recomandi o abordare mai directivi din
partea terapeutului, ca in exemplul urmetor:
Terapeutul: DacI in loc sI gandetti cE ... (se introduce un gand negativ

automat) ai urmEtorul g6nd ... (se sugereaz5 un g6nd alternativ ralional)
cum crezi cd te-ai simF?
in cazulin care aceastl abordare nu dI rezultate, se poate proceda astfel:
Terapeutul: Cunogti vreun prieten care a trecut printr-o situalie
asemlnltoare, dar s-a simfit altfel?
Clientul: Da, Lucian.
Terapeutul: Ce ganduri crezi cI a avut el, care l-au determinat si se simtl
a ltfel?
Clientul va fi ajutat in continuare si descopere $i celelalte

consecinte ale gAndurilor negative: comportamentele gi reacliile
fiziologice.
Terapeutul: Camelia, ai afirmat cI, atunci cand teful fipl la tine, te infurii.
Poli s5-mispui ce modificlrise petrecin corpulttru atunci cSnd seint6mplS
acest lucru?
Camelia (exemplificl): MI simt rIu, inima imi bate mai repede...
Terapeutul: ti atunci observi cI aclionezi altfel decit de obicei?
Elementul cel mai important al terapiei consti in a-i demonstra

clientului faptul ci gAndurile gi convingerile altemative realiste sunt
posibile. Este preferabil ca pacientul si identifice singur aceste
cogni$i altemative, gi nu si le primeasci de la terapeut.
Mulli clienli afirml c5, deqi inleleg la nivel intelectual modelul
cognitiv, le este dificil siJ aplice in practicd pentru problemele lor
concrete. in astfel de situaEii, terapeutul le va explica faptul ci orice
schimbare survine in urma exersirii celor invilate. Daci terapeutul
constati ci gAndurile automate ale clientului nu contin erori de
logici (distorsiuni cognitive), demersul cel mai potrivit va fi cel
centrat pe rezolvarea de probleme. Ugurinla cu care clientul invala
si identifice gAndurile negative automate reprezintd un indicator
pentru eficienta terapiei cognitiv-comportamentale de scurti durati.
int ebe.ile adresate de terapeut pentru a-l ajuta pe client se acce-
seze gAndurile negative automate vor imbrica forma urmdtoare:
- Ce gi-a trecut prin minte in acel moment?

- Ce !i-ai spus in gAnd atunci cand s-a intAmplat aceasta?
- Ji-a venit in minte vreo imagine?
- Ce a insemnat situafia respectivi pentru tine?
Sarcinile pentru acasi prezinti o importangi majori pentru
psihoterapia cognitiv-comportamentali in general gi pentru terapia
cognitiv-comportamentald de scurti duratd in mod special, deoarece
in cadrul acestora clientul va pune in practici cele invilate in cursul
Eedintei de terapie.
Prezentim mai jos un fragment din cadrul dialogului terapeuhc
realizat cu Ana, o economisti in varste de 27 de ani, diagnosticati
cu fobie sociali.
Abordarea cognitiv-comportamentali de scurti duratd 27
Ana: CSnd ies pe hol ;i m5 int6lnesc cu colegi din alte birouri, care se uitl
la mine ;i se agteapti sI-i salut, mI simt speriate.
Terapeutul: Ce anume te face sI te simli speriatS?
A: Atunci cand trebuie sA vorbesc cu o persoanS necunoscutl me simt
jenatr, me inrotesc, iar uneori sunt chiar paralizati de team5.
T: Ce ifi trece prin minte atunci c6nd te afli in aceasttr situa$e?
A: Daci voi inlepeni de teame, ei vor observa gi vor crede ctr sunt o proasttr
;i cI nu merit sI imi vorbeascS.
T: Pe o scalS de la O la IOO noteazi cat de mult crezi cl acest gand este
adevlrat?
A: Cam 85olo.
T: Revenind la g6ndul cI oamenii te vor considera proastl, ce anume
inseamntr asta pentru tine?
A: Mtr face s5 mI simt inutill ;i cred cI voi rlmane singuri, plrlsiti de
prieteni.
T: Ai spus ce te simfi speriat; in astfel de situafii. Mai simgi 5i altceva?
A: MI simt 5i deprimat5.
T: Pogi si evaluezi aceste stlri afective pe o scaltr de la O la IOO?
A: Da. ME simt speriatd in propo4ie de 80% 5i tristi cam de 7oolo.
T: SI ne intoarcem din nou la gSndul care Ii-a trecut prin minte. Te-ai
simfit recent paralizatt de teamS?
A: Da, acum douS sEptSm6ni, la o petrecere.
T: Au existat ti situagii c6nd te-ai aflat in compania altor oameni gi nu te-ai
sim;it paralizati de fricS?
A: Acum, cdnd vorbesc cu dumneavoastrd... sau cu prietena mea Sonia
5i
cu algi colegi de birou. Cu ei mi simt relaxat5.
T: Consideri oare ace;tia ce e$fi o proastS?
A: Nu, nu cred... Mi se int6mpli doar cu persoane pe care nu le cunosc.
Nu-mi vinein minte nimic interesant str le spun.
T: Etti totdeauna ticutS in compania prietenilor cu care te simfi relaxati?
A: Uneori, poate.
T: $i crezi ci ei te considerl proast;?
A: Nu, nu cred.
T: ln cazulin care persoanele de pe coridor;i se vor adresa, iar tu te vei simti
paralizatE de fricl, crezi c; acestea ar mai putea crede ti altceva despre tine,
in afarE de faptul ce egti proaste?
A: Da, poate. Ei ar putea crede cA sunt timidi sau ci me preocupl altceva.
T: Cum evaluezi aceste alternative?
A: Timidi 75%, preocupatl de altceua 600/o.
28 Irina Holdevici, Barbara Crdciun
T: JinSnd seama de ceea ce ai afirmat, cat de mult mai crezi in gindul cI

ceilalli te vor crede proastS?
A: Mai pu$n, poate 3O%.
T: $i cum te simti acum?
A: Mai pufin speriatS, cam in proporlie de 25olo.
Atitudinea optimisti a clientului cu Privire la efectele pozitive ale

terapiei reprezinti de asemenea un factor de seleclie a clienlilor
pentru demersul de scurti duratd. Degi terapeuhrl se va stridui si
trezeasci increderea clientului, va trebui si manifeste in acelaqi timp
o atitudine realisti, explicAndu-i acestuia din urmi faptul cA teraPia
nu reprezinti un demers liniar, ci sinuos, cu suiguri 9i coborAEuri. Cu
cat obiectivele terapiei sunt mai clar formulate, cu atit demersul
terapeutic va fi mai focalizat gi va avea o durati mai scurtS.
Aga cum am mai subliniat, cliengii se prezintd adesea la terapie cu
obiective vagi, care trebuie clarificate impreund cu teraPeutul sau cu
obiective pe termen lung, care trebuie fragmentate astfel incat se fie
posibil de atins. Pentru a realiza acest lucm, se pot trasa clienh:lui sar-
cini care si-l aiute si se confrunte cu sihra$ile pe care inainte le evita.
Experimentele in sfera comPortamentali il ajuti pe client sd
verifice in practici nivelul veridicitilii gAndurilor negative automate
gi al convingerilor disfunclionale de bazi. Aceste sarcini trebuie si
fie gradate sub aspectul dificultefli, astfel incAt ele si-l provoace pe
client, dar si nu-i depigeasci posibilitifile (Palmer 9i Dryden, 1995).
Prezentim un model de astfel de sarcini in sfera comPortamentale.
Clientul: Mihai, 19 ani, student. Fobie socialS.

Obiectiv principal: sE invite o fati la o intalnire.
Obiectiv intermediar: sI realizeze contacte sociale ftrr5 si trSiasctr o stare
de anxietate.
Sarcini: s5 intre in diverse situalii de tiP psihosocial si meargd intr-o
-
cafenea, la sala de fo4e, se telefoneze unor prieteni.
Experiment: se opreascd trec5tori pe care s5-i intrebe unde se aflS o
anumitd strad5 5i si le zimbeasca amabil (va testa astfel convingerea
negativS cI ace'tia nu ii vor rispunde prietenos).
Un aspect important al terapiei il reprezintd depistarea comPor-

tamentelor de evitare, care blocheazi progresul demersului. Aceste
comportamente pot imbrica forme foarte diferite, de la evitarea
Abordarea cognitiv-comportamentali de scurti durate Zg
contactului vizual cu terapeutul pAni la consumul abuziv de alcool,

sau se pot prezenta ca imagini, gAnduri sau amintiri. Strategiile de
evitare pot fi active sau pasive (Kirk, 1989).
Strategiile active se referl la acele comportamente pe care le-a pus
in acliune clienhrl in incercarea sa de a rezolva problema, ca de pildi
ritualurile specifice tulburirii obsesiv-compulsive. Cele pasive se
referi la comportamentele pe care clientul le-a stopat, pentru a se
elibera de problema sa (un agorafobic nu mai frecventeazd locurile
aglomerate). intrebdrile adresate de terapeut pentru a identifica
aceste comportamente de evitare sunt de tipul urmdtor:
o P^entru strategiile de evitare cu caracter activ:

In cazul irn care problema ta ar dispirea, ce anume ai inceta si faci?
-
- Ai inceput sd faci ceva nou sau ceva diferit din cauza problemei
tale?
. Pentru strategiile de evitare pasive:
- Ai incetat si faci anumite lucruri sau si te duci in anumite
locuri din cauza problemei pe care o ai?
Structura unei prime gedinte de psihoterapie cognitiv-com-

portamentali de scurti durati poate cuprinde urmitorii pagi (dupi
Curwery Palmer 9i Ruddell, 2008, p. 67):
. stabilirea agendei de lucru;

o evaluarea dispozitiei clientului;
. trecerea in revistd a problemelor rezultate in urma inter-
viului clinig identificarea problemelor curente gi acordul cu
privire la obiectivele terapiei;
. descrierea modelului terapiei cognitiv-comportamentale de
scurte duratA;
. evaluarea expectafiilor clientului cu privire la terapie;
. informarea clientului cu privire la natura tulburirii sale;
. realizarea acordului cu privire la sarcinile pentru acasa;
o rezumatul gedinfei de terapie;
. obtinerea anor feedbackuri de la client.
Prezentim mai jos un fragment din cadrul primei gedinle de

psihoterapie cognitiv-comportamentali de scurta durati intre tera-
peut gi Soriry un economist de 34 de ani.
Terapeutul: At dori sI incepem tedinla Prezentandu-!i agenda a ceea

ce vom lucra astezi. Vom face acest lucru la fiecare int6lnire, pentru a fi
siguri cI nu vom omite niciun element important. l[i voi prezenta cateva
elemente ti te voi ruga sI adaugi ceea ce crezi tu de cuviin15. E bine a;a?
Sorin: Da.
T: Va trebui de asemenea sI ne cunoattem ceva mai bine unul pe celelalt
pentru a colabora la rezolvarea problemelor care te fr5m6nt5. Pentru
inceput ag dori sI aflu cum te simti gi ce anume te-a adus la cabinetul de
psihoterapie. Este important se ttiu care sunt problemele 5i dificulttrlile
tale ti ce anume ai dori sI ob$i in urma Psihoterapiei. Egti de acord?
S: Da, desigur.
T: Voi nota pe aceastl foaie de hirtie ordinea de zi (agenda) tedintei de
terapie. A9 dori apoi sl-fi explic modulin care funcgioneazi psihoterapia
cognitiv-comportamentali de scurte duratS. Vom discuta apoi ce vei avea
de flcut panl la viitoarea Sedinlt de psihoterapie. Ai dori sI mai adaugi
ceva fa15 de cele discutate?
S: MI bucur cI m-am hotlrat intreprind ceva Pentru a-mi rezolva
s5
problemele. Trebuie sA mlrturisesc faptul cI mI simt foarte r5u in ultimul
timp, mai ales la serviciu. MI simt trist, deprimat, obosit, apatic.
T: Poate ar trebui sI notlm in agenda noastrl ;i un punct care sI se
refere la modulin care depresia ii influenleazl Pe oameni ti altfel decet
afectindu-le dispozi$a.
S: Da, cred ctr avefi dreptate.
Stabilirea agendei de lucru este deosebit de imPortantl Pentru

terapia de scurti durate, pentru ce, in absenla acesteia, demersul
terapeutic nu va putea fi suficient focalizat gi structurat.
Evaluarea stdrilor emolionale ale clientului se realizeazi cu
ajutorul unor scale de depresie gi anxietate, dintre care cele mai
cunoscute sunt cele realizate de Beck gi Hamilton:
. Inventarul de depresie Beck (B.D.I.: Beck, 1978)

o Scala de depresie Hamilton (HRSD: Hamiltorg 1950)
o Inventarul de anxietate Beck (BAI: Beck Ei Steer, 1990)
. Scala de anxietate Hamilton (HAS: Hamilton, 1959)
. Scala liPsei de speranli (Beck et a1.,7974b).
La acestea se adaugi interviul clinic, observarea atenti de citre

terapeut a comportamentelor clientului, precum gi monitorizarea
dispoziliei pe o scali gradati de la 0 la 100.
Abordarea cognitiv-comportamentali de scurti durati 3l
In continuare, terapeutul ii va prezenta clientului modelul

cognitiv, pomind de la o experienli recente a acestuia din urmi.
Terapeutul: Sorin, a5 dori sI obseM modulin care gandurile tale influen-

leaz5 modul in care te simfi. Pofi s5-fi amintetti un moment in care starea
ta psihicd a devenit mai rea?
Sorin: Da, eram la seMciu gi unuldintre subalternii meia venittaziu de la
bufet (eveniment activator).
T: ti ce anume ai sim[it?
S: M-am simfit deprimat, descuraiat (consecinle emotionale).
T: lgi aduci aminte ce fi-a trecut prin minte?
S: Ei bine, m-am gandit cI ar fi trebuit sE-i fac observatie pentru c, a
intarziat, dar nu am fost in stare (gind negativ).
T: Pentru inceput este bine. Identificarea gi evaluarea
96ndurilor tale vor
constitui o parte important, a lucrului nostru impreunL Aceasta reprezintt
o deprindere pe care trebuie sI o exersezi. SI ne intoarcem la gEndurile
tale. DacI am inteles eu bine, au existat douJ gSnduri: ,,Ar fi trebuit sI-i
fac observafie" gi ,,Nu am fost in stare si o fac,,.
S: Da. Corect.
T: $i aceste g6nduri au fllcut se te cuprindl un val de depresie.
Terapeutul va prezenta exemplul respectiv in termenii modelului

ABC 9i apoi ii va solicita clientului si se refere gi [a alte exemple.
T: Analizind exemplele respective, la ce concluzie ai aiuns referitor la

legltura dintre ganduri gi st5rile emogionale?
S: Se pare cI modul in care gindesc mE determini str mE simtintr-un
anumit fel.
Este important ca subiectul si aiungi singur la aceasti concluzie,

firdca terapeutul si-i spuni in mod explicit ci lucnrrile stau aga.
ln etapele timpurii, terapeutul va acorda o aten$e deosebiti h tot
ceea ce spune pacientul gi realizeazi acest lucru in vederea intiririi
alianlei terapeutice bazate pe ingelegere empatici.
32 Irina Holdevici, Barbara CrEciun
in .errrmarea Primei $edinte, teraPeutul va utiliza Pe cat Posibil

cuvintele clientului, evitAnd insi si-i activeze gAndurile negative
disfunclionale. Feedbackul care i se cere clientului la finalul gedintei
oferi posibilitatea clarificirii oricirei neinlelegeri care ar afecta
bunul mers al terapiei.
Terapeutul: Sorin, am discutat astizi tot ce ne-am proPus 9i acum a9 dori

sd fac un rezumat al principalelor aspecte dezbltute.
Sorin: Bine.
T: La inceput am stabilit agenda gedinlei de Psihoterapie. Apoi am trecut
la evaluarea dispoziliei tale afective 5i am analizat problemele tale curente.
Am stabilit impreunl obiective realiste pentru terapie, obiective asupra
clrora vom lucra in int6lnirile noastre viitoare. Am discutat de asemenea
despre modelul cognitiv ti despre modulin care acesta te poate aiuta sl
te eliberezi de dificultS$le ti problemele tale. Ai constatat cI felulin care
g6ndegti influenleazl modulin care te simti, precum 9i maniera in care
depresia i;i afecteazi existenta. Am stabilit 5i ce anume va trebui st faci
acasl pan; la intSlnirea noastrtr viitoare. Ti se par aceste sarcini posibil de
indeplinit?
S: Cred cE da.
Etapa intermediari a psihoterapiei
Focalizarea demersului teraPeutic se modifici pe parcursul des-

figuririi acestuia. Conceptualizarea cazului rimAne elemenhrl central,
dar Ei acesta poate suferi modificiri pe misuri ce apar noi informalii
relevante sub aspect psihologic. Obiectivele teraPeutice specifice
etapei intermediare sunt urmitoarele (Curwen, Palmer 9i Ruddell,
2008, p.58):
. RelaFa de colaborare intre client 9i teraPeut se va afla intr-un

continuum;
. Continuarea demersului de acordare a unor feedbackuri
pozitive clientului;
. Procesul construirii modelului cognitiv al problemei;
. Comutarea focalizirii teraPiei de la gAndurile negative
automate la convingerile disfunc$onale de bazd;
. Aiutarea clientului si se autoaccePte (daci este cazul);
Abordarea cognitiv-comportamentali de scurti durate n
. Spriiinirea clientului si lucreze asupra problemelor sale in

afara gedinlelor de terapie;
. Comutarea responsab peut la client;
o incuraiarea clientului I seu teraPeuU
. Incuraiarea clientului ci sarcinile pentru
acasi intre gedinlele de terapie;
o Pretitirea clientului pentru Posibilele reclderi, Pentru ter-
minarea terapiei gi pentru reducerea frecvenlei recdderilor.
Aga cum am aretat anterior, teraPia cognitiv-comPortamentalA

are drept obiectiv principal si produci modificiri la nivelul vielii
psihice gi comportamentului clientului, astfel incAt acesta se Poate
face fa!i solicitirilor existenlei in mod eficient.
Pentru unii clienti, este suficient si se lucreze doar asupra gAn-
durilor negative automate pentru a-i elibera de stres gi astfel a le
-iunclionare
asigura o eficienti in plan social gi profesional' in
maioritatea situaliilor insi, clienfii vor continua si rumineze tot felul
de gAnduri negative care au la bazi convingeri disfunc$onale. Aceastd
categorie de cliengi va necesita o abordare de mai mare profunzime.
Demersul terapeutic va incepe in ambele cazuri cu abordarea gAn-
durilor automate negative, caie sunt mai ugor de accesat. in cazul
unei persoane stresate, frecvenla gi intensitatea gAndurilor negative
automate sunt mai mari. Ele au un caracter suprageneralizat, inflex!
bil, imperativ gi sunt rezistente la schimbare (Beck ef al., 1990b).
Totodati, subliniem faptul ci schemele cognitive pot avea de
asemenea conlinut pozitiv (,,Sunt o persoani valoroasi", ,,Po!i avea
incredere in ceilalli" etc.), nu numai unul negativ (,,Nu merit si fiu
iubit"; ,,Nu poli avea incredere in nimeni"; ,,Lumea reprezinti un
loc periculos").
A9a cum aretam anterior, convingerile cu caracter intermediar
pot imbrica forma unor atitudini, reguli de viald 9i supozilii.
Atitudinile la rAndul lor, au un caracter evaluativ: ,,Este ingrozitor
si nu fii iubit de toati lumea". Regulile sunt imperative: ,,Trebuie,
cu orice pre! si fac totul perfect", in timp ce supoziliile au o formi
condigionati: ,,Daci nu mi apreciazi toate lumea, inseamni ci sunt
o persoani lipsiti de valoare".
Identificarea convingerilor de bazl ti a celor cu caracter

intermedia r
Existe situaEii in care clientul igi prezinti direct convingerile de

bazd sau pe cele intermediare ca gi cum ar fi gAnduri automate gi
este sarcina terapeufului sd le identifice ca atare. Cu toate acestea,
este posibil ca respectivul client si nu fie incd suficient de pregitit
pentru a le procesa, situalie in care terapeutul va amAna lucrul cu
acestea pan5 cdnd vor fi discutate gAndurile negative automate
situalionale.
In acest sens, o modalitate de lucru folositi in terapia cogni-
tiv-comportamentale este tehnica sigelii verticale (Burns, 1980;
1989). Terapeutul il va ajuta pe client si identifice un gAnd negativ
gi apoi ii adreseazi acestuia intrebarea: ,,Si presupunem ci acest
lucru ar fi adeviraf ce ar insemna aceasta pentru tine?"
Acest tip de intrebiri va continua pani cand se ajunge la convin-
gerile de bazd sau cu caracter intermediar. intrebiri aseminitoare
sunt gi urmdtoarele:
. Ce se va intampla atunci?
o Daci va fi aga, de ce va fi acest lucm atAt de rtru?
o Daci acel lucm se va intAmpla, ce ne va putea spune despre
tine? (Fennell, 1989).
Un indicator al faptului ci a fost identificatd o convingere dis-

funclionali de bazi il reprezinti modificarea bruscd a dispoziliei
clentului.
Prezentlm mai jos un exemplu de aplicare a tehnicii ,,s5gelii
verticale" in cazul clientului Petre.
A. Situatia: o ceartl cu Marina.

B. Ginduri automate: ,,Ce sens mai are str continui aceast, relalie?"
C. Consecinle; emo$i: deprimat, nervos.
Terapeutul: Sd presupunem ce ar fi adevlrat tindul cI nu mai are rost sI
continui aceasti relalie, ce arlnsemna aceasta pentru tine?
Petre: C5 voi distruge ;i o altt relafie.
T: SI presupunem cE s-arintampla ata, ce arinsemna asta pentru tine?
P: Ctr nu fac nimic cum trebuie.
T: fi dact nu faci nimic cum trebuie, ce ar insemna asta pentru tine?
Abordarea cotnitiv-comPortamentali de scurti durati 35
P: CI ceva este in nereSulS cu mine.

T: fi dactr ar fi a5a, ce arinsemna?
P: CI nu sunt bun de nimic.
T: Ce inseamnl pentru tine cI nu e;ti bun de nimic?
P: CE nimeni nu mI va iubi vreodattr... cI nu merit sI fiu iubit.
Identificarea unei teme comune care rezult5 in urma analizei

gAndu rilor negative automate
Beck et al. (1979) descriu etapele procesului de identificare a con-

vingerilor disfunclionale de bazA:
. Clientul identifici gi relateazi anumite gAnduri negative

automate;
o Se extrag teme generale in urma analizei acestora;
o Se formuleazi reguli sau convingeri nutrite de client.
Un exemplu ar fi urmltorul:
Terapeutul: Petre, este important ca, pentru ceea ce lucrtrm imPreuna,

sI gisim nitte elemente comune care leagl intre ele problemele tale.
Am ascultat cu atenlie ce mi-ai spus 5i am identificat o teml comunl:
eu trebuie si fiu iubit ti apreciat de toatd lumea. Crezi cI se potrivette in
cazul tEu?
Interogarea clientului cu priv'ire la tema care face legdtura dintre

diverse eveni mente
Terapeutul: Am lucrat panS acum foarte bine impreunl aici, in cabinet, ti

am analizat modulin care ai realizat temele pentru acasl. Astfel ai reutit
sE identifici g6ndurile negative automate 7i sd veri6ci in ce mSsurA acestea
sunt adevlrate intr-o serie de situafii. Poli identifica vreo temE comunl
care le uneSte?
Petre: Da, cred cI este vorba despre faptul ci doresc cu orice prel 5i
totdeauna sI fiu iubit ti apreciat.
JO lrina Holdevici, Barbara Crlciun
Interogarea directl a clientului in leglturd cu convingerile sale

disfu ncfionale de bazl
Terapeutul va utiliza aceastA abordare cu caracter direct doar

atunci cand va fi convins ci pacientul seu este Pregetit Pentru aceasta
pe baza modului in care a lucrat p6ni in momentul respectiv asupra
problemelor sale.
Terapeutul: Care este convingerea ta referitoare la faptul c5 vei strica o noul

relatie?
Petre: Am distrus deja cateva relatii. Probabil sunt o persoanl care nu
meritl sI fie iubitS.
Tehnica frazelor intreru pte
Aceastd tehnici a fost pusd la punct de Padesky (1994) 9i pre-

supune solicitarea clientului sd completeze o serie de fraze intre-
rupte. Frazele sunt de tipul urmitor: ,,Eu sunt..."; ,,Ceilalgi oameni
sunt. . . "; ,,Lumea este..."
Clientul Petre a completat propoziliile astfel:
,,Eu sunt o persoani care nu meriti sI fie iubiti"; ,,Ceilalli oameni
sunt foarte critici"; ,,Lumea este o lungld".
Pentru identifi carea unor convingeri disfunclionale intermediare
de tip condilional, i se poate Prezenta clientului Prima Parte a
propozifiei, cerAndu-i-se sd o completeze pe cea de-a doua, dupd
modelul: ,,Daci... atunci" (,,Daci voi face pe placul tuturor, atunci
ei mi vor iubi").
Completarea unor chestionare de atitudini gi convingeri
Cele mai cunoscute astfel de chestionare sunt: Scala de atitudini

disfunqtionale (DAS; Weissman gi Be&, 1978; Weissman, 1979; 1980),
Lista schemelor cognitive (Beck ef al.;799O) 9i Chestionarul de
scheme cognitive (Young, 1992).
Dupi ce terapeutul l-a aiutat pe client si identifice una sau mai
multe convingeri disfunclionale de bazd, acestuia i se vor oferi
explica$i suplimentare in legituri cu modul lor de func$onare.
Abordarea cognitiv-comportamentali de scurti duratd 37
Prezentim mai jos un fragment din cadrul dialogului teraPeutic

realizat cu clientul de mai sug Petre.
Terapeutul: Petre, am ajuns in acel punct al terapiei in care am identificat

unele din convingerile tale disfunclionale de baztr. Afirma;ia ta: ,,Sunt o
persoanl care nu meriti sI fie iubit5" reprezinti o astfel de convingere
disfuncgionalS de baz5. Ai idee de unde provine aceastl convingere?
Petre: Se pare cI din copilSrie. Nu m-am simlit iubit atunci cind eram copil.
T: DacI plrinfii tli fi-ar fi arltat dragostea lot acum te-ai fi sim$t altfel?
P: Cred ci da.
T: Asta pare sE indice faptulcI aceastl convingere: ,,Nu merit str fiu iubit"
este una invSFte. Pare logic, nu'i aga?
P: Da, aga pare.
insutit convingerea cI nu meriti sI fii iubit. Cu
T: Cu alte cuvinte, ti-ai
secole in urmi, oamenii credeau ci ptrm6ntul este plat, iar acum nutresc
convingerea cI este rotund, bazindu-se pe datele realit;tii. tn acest mod
5i tu pogi sI achizilionezi nitte convingeri mai realiste. Vom lucra impreun,
pentru a realiza acest lucru.
P: De acord, dar totul mi se pare foarte greu.
T: Atuncicind te sim[i mai pu[in deprimat, probabilcl aceastl convingere
cI nu merili sI fii iubit nu te afecteazl atet de mult, crezi mai pu;in in ea.
ln schimb, atunci c6nd te confrunfi cu o situagie de respingere, convingerea
ta se activeazi 9i devii deprimat.
P: Da, aga se int6mpl5.
T: Mai mult, odati ce ai devenit deprimat, orice dovadl ce contrazice
convingerea respectivl va fi trecutl cu vederea, in timp ce dovezile care vin
in spriinul ei vor fi amplificate. Tu nu faci decet # filtrezi datele realitEgii,
permi96ndu-le dovezilorin favoarea convingerii tale negative s5-fi invadeze
mintea, in timp ce le blochezi pe celelalte. Se potrivette ceea ce spun cu
modul in care procedezi?
P: Da, foarte mult.
Modifi ca rea convi ngerilor disfunclionale de bazd
Spre deosebire de gAndurile negative automate care au un carac-

ter situalional gi sunt mai ugor de modificat, convingerile dis-
funcgionale de bazi sunt relativ rezistente la schimbare. Procesarea
terapeuticd incepe cu identificarea gi modificarea gindurilor
automate, acestea fiind inlocuite cu unele mai realiste. Se trece apoi

la identificarea convingerilor care se afle la baza acestora. Este im-
portant ca, odati identificate, ele sd fie definite utilizAndu-se limbajul
clientului, pentru ce, in felul acesta, impactul psihologic va fi mai
mare. Padesky (1994) recomandi utilizarea unor intrebdri de tipul
urmdtor: ,,Cum ai formula acest lucm cu propriile tale cuvinte?";
,,Po!i s6-mi dai un exemplu din viala ta personald referitor la modul
in care se manifeste aceasti convingere?" etc.
Convingerile disfuncgionale se referd la mai multe domenii ale
existenlei, cum ar fi: nevoia de dragoste, aprobare, atagament, per-
feclionism, omnipotenta sau autonomia, aga cum rezultl in urma
analizei itemilor Scalei de atitudini disfun$onale (DAS; Weissman,
1980). Aceasti scald indici domeniul in care convingerile disfunc-
lionale sunt mai putemice in cazul unui anumit client.
Convingerile disfunclionale au un continut negativ, iralional,
dezadaptativ, nerealist gi autoblocant, in timp ce convingerile alter-
native sunt realiste, cu un conEinut pozitiv, rafionale, adaptative gi
au rolul de aJ ajuta pe client se-gi rezolve problemele gi si-gi atingi
obiectivele de viali.
Majoritatea oamenilor nutresc atat convingeri realiste, adaptative,
cat gi convingeri cu caracter disfunc$onal, acestea din urmd acti-
vAndu-se sub influenla unor factori precipitatori. Odatd ce o con-
vingere disfunclionalS a fost identificati, se va trece la procesul
terapeutic de inlocuire a acesteia, dupi ce clientul gi-a insugit de-
prinderea de combatere a gandurilor negative automate.
Convingerea alternativi care o va inlocui pe cea disfunc$onali
trebuie si fie rezultatul activitelii comune desfigurate de citre
terapeut gi client, continutul acesteia depinzAnd de o serie de factori
cum ar fi structura personalite$i clientului, experienla de viala a
acestuia gi stilul siu personal de adaptare gi relagionare.
Prezentim mai jos un fragment din cadrul dialogului terapeutic:
Terapeutul: Petre, am identificat impreuni convingerea ,,Nu merit s5 fiu

iubit", convingere in adevlrul c5reia tu crea foarte tare.
Petre: Da.
T: Ai putea descoperi o convingere alternativtr care s5-qi fie de mai mare
aiutor?
P: Sunt o persoanl care meriti s5 fie iubit5.
T: Nu prea e;ti convins de adevlrulei, nu-i ata?
Abordarea cognitiv-comportamentali de scurti duratl 39
P: Nu sunt sigur cI pot crede in ea.

T: Existi vreoaltl convingere alternativS in care ai putea sI crezi?
P: Cred cI sunt o peEoantr care meritl str fie iubitl de unii oameni, uneori.
A5 putea crede intr-o astfel de convingere.
T: AceastE convingere pare mai realist5, nu-i a'a?
P: Da. Ea imi aminte5te de afirmagia conform cereia pogi face uneori pe
placul unor oameni, dar nu ii poti multumi pe toli, totdeauna.
Odatd identificatd noua convingere, aceasta va fi notati in jumalul

de psihoterapie al clientului. Vechea convingere cu caracter
dezadaptativ va fi combituti prin intermediul urm6toarelor tehnici:
a) Dialogulsocratic
Terapeutul il va ghida pe client sd giseascd argumente impotriva
convingerii negative. O metodi relativ simplS de a realiza acest
lucm constd in transformarea unor convingeri cu caracter absolutist
gi categoric in convingeri cu caracter condi$onal, ca in exemplul de
mai ios:
Petre: Da, cred cu tlrie in convingerea cI trebuie neaplrat sI fiu o persoanl

care meritS sE fie iubittr [regulS de viatl] Siin faptul cI este ingrozitor sI nu
fii o persoanl iubitl.
Terapeutul: Ce inseamni pentru tine se fii o persoantr care nu meritl sI
fie iubittr?
P: Ei bine,inseamnl cl sunt lipsit de valoare.
T: Agadar, tu nutretti convingerea: dact nu merit sI fiu iubit, inseamni ce
sunt lipsit de valoare [supozilie cu caracter condilional]. Cat de mult mai
creziacum cE aceasti convingere este adevdrat5?
b) Evaluarea convingerilor pe o scale gradati

Aga cum am mai subliniat, convingerile sau schemele cognitive
de bazd au un caracter suprageneralizat, inflexibil, imperativ gi sunt
rezistente la schimbare (Beck et al.;190b). Obignuirea clientului si
evalueze pe o scali gradati nivelul la care crede in gAndurile
negative sau in convingerile disfunc$onale conduce la relativizarea
acestora, pentru ci ele nu vor mai fi privite in termeni absolutigti
(,,totul sau nimic"). Astfel, clientul Petre va con$tientiza faptul ci nu
se situeazi doar la capetele scalei ci undeva pe la miilocul acesteia.
0+ '1.000/"
fiYo
X = Pnsoand care n eritd sd fre iubitd in proporlie de 5f/.
Acest tip de evaluare poate fi utilizat gi in cazul altor convingeri

cu caracter dihotomic:
Total nesociabil 0 100% Totdeauna sociabil
c) Jocul de rol
O serie de terapeuti din afara sistemului de psihoterapie cogni-
tiv-comportamentali au constatat ci, daci subiectul poate acfiona
intr-un mod care vine in contradiclie cu schemele sale cognitive
disfunclionale, acestea vor suferi schimbdri ce, la rAndul lor, vor pro-
duce modificiri la nivelul comportamentului manifest.
O astfel de abordare este specifici psihoterapiei prin intermediul
jocului de rol (Bonarius, 7970; Epnng 1984; Karst gi Trexler, 1970;
Kelly, 1955, Skene, 1973). Acest demers se apropie de principiile
terapiei cognitiv-comportamentale care postuleaz; faptul ci gAn-
durile, emoliile gi comportamentele sunt interconectate, o modificare
a unui element generAnd modificiri gi la nivelul celorlalte elemente.
Odati ce o noud convingere cu caracter adaptativ este identificati,
clientul va fi ghidat de cdtre terapeut si giseasci noi modalitili de
a acliona, ca gi cum convingerea respectivi ar fi adevlratS. Ulterior,
clientul va primi drept sarcinl pentru acase si joace noul rol in
Eedinld 9i in intervalul dintre gedinlele de terapie, la inceput in
situalii cu o incircituri emofionali mai redusi.
Beck (1995) denumegte aceastl strategie ,,a actionl ca gi cum" .late
prezentat un fragment ce ilustreazd cadrul dialogului terapeutic:
Terapeutul: Petre, ai afirmat ce, dacl nu etti o pe6oane care merita se fie
iubitr, e$ti lipsit de valoare. C6t de mult mai crezi asta acum?
Petre: Cred ctr ceva mai pufin, dar a9 putea spune cI mai cred in propo4ie
de 600/o.
T: Cum ar fi dacE ai crede 5i mai pufin cI ata stau lucrurile?
P: Ar fi minunat, dar nu cred cI pot.
T: Bine, dacl in loc sI crezi cE nu meriti sl fii iubit, ai crede cI unii oameni
consider5 uneori c5 meriti str fii iubit, pogi s5-gi imaginezi ce ai face in mod
diferit astlzi, maine sau sEpt5m6na viitoare?
Abordarea cognitiv-comportamentali de scurte duratd 41,
P: At putea s5-mi aiut solia la treburile casnice.

T: $i altceva?
P: Am merge impreuni la socri 5i ea ar fi foarte incentatt.
T: DacI ai proceda in acest mod, s-ar schimba ceva?
P: Relafia noastrtr ar functiona mai bine 5i eu m-a5 simgi iubit.
T: Cu alte cuvinte, vrei sI spui c5, dac5 nutretti convingerea: ,,Unii oameni
consideri uneori cI merit sI fiu iubit", ceilal$ se vor purta mai frumos cu
tine Si te vei simfi iubit 5i apreciat?
P: CredcI da.
T: Dac, pofi sI te imaginezi pe tine comportandu-te astfel, ce ar fi si o faci
slptlmana viitoare?
Terapeutul ii va explica clientului motivul penku care a procedat

astfel gi ii va trasa sarcini concrete care se exprime noua convingere.
Tehnica jocului de rol poate fi aplicati 9i in timpul gedinlelor de
psihoterapie in varianta propusi de terapeulii gestaltigti Fagan gi
Shepherd, 1970; Feder gi Ronall, 1983; Perls, 1969, 1973; Polster gi
Polster, 1973.
Aceasti tehnici se aplic5, de reguli, dupi ce clientul gi-a insugit
dialogul socratic (Curwen, Palmer gi Ruddell, 2008) 9i const5 in
aceea ce subiectul va trebui se aduci argumente impotriva convin-
gerilor sale iralionale. La inceput, terapeutul il ajutS pe client si
identifice gi si completeze o listi de gAnduri care vin in sprijinul
convingerilor disfuncgionale 9i o alta care contine argumente contra
acesteia.
|ocul de rol incepe cu clientul care exprimi argumente in sprilinul
convingerii disfunclionale, iar terapeutul va aduce argumente
impotriva convingerii respective. Ulterior, cei doi vor inversa rolu-
rile, terapeutul devenind un fel de ,,avocat al diavolului" (Dryden,
1995, p. 1s8).
In cadrul tehnicii ,,scaunului gol", clientul va juca in mod alter-
nativ cele doui roluri.
d) Experimentele in sfera comportamentalS

Acestea au drept obiectiv declangarea unor rispunsuri compor-
tamentale care se contrazici sau micar si nu vini in spriiinul unui
gAnd sau unei convingeri negative. Terapeutul va avea griii ca
experimentele si fie incununate de succes, iar in cazul in care tofuEi
acestea vor egua, clientul va avea oricum ceva pozitiv de invilat.
Este foarte important se se insiste asupra faptului ci este vorba doar

despre nigte simple experimente.
Astfel, Petre avea convingerea intermediari ci nu este o persoani
de incredere, convingere care venea in sprijinul schemei cognitive ci
,,este o persoane care nu merit; dragostea celor din jur". Terapeutul
i-a propus sd verifice pini la gedinla viitoare de terapie convingerea
ci ,,nu este o persoani de incredere" asumAndu-gi rlspunderea
pentru trei acliuni diferite: ii va telefona soliei atunci cAnd este pus
in situalia de a intArzia acasi, va discuta cu dirigintele fiului siu,
ciruia i s-a scezut nota la purtare, gi va contacta o firmi pentru mo-
demizarea conexiunii la intemet.
e) Realizarea u nor compara$i intre client ii alte persoane

Aceaste tehnicd are ca obiectiv distanlarea gi decentrarea
clientului de la propriile sale probleme (Beck, 1967 , 7975, 1976; Beck
et a1.,1979), acesta renuntand si se mai considere un fel de centru al
universului. Tehnica este utilizati impreuni cu cea a dialogului
socratic Ai consti in a-l solicita pe client si identifice anumite per-
soane pe care le valorizeazi 9i care na au aceleaEi convingeri cu
caracter dezadaptativ, precum gi pe unele pe care nu le apreciazd gi
care au convingeri asem6nitoare cu ale sale.
f) lurnalul modificlrii convingerilor (Curwen, Palmer gi Ruddell,

2008, p.88)
Reprezinti un instrument de automonitorizare a experienlelor
clientului in afara gedinlelor de psihoterapie gi il aiute pe acesta sd-9i
modifice stilul de gAndire.
Convingere disfunclionali: ,,Sunt o persoani care nu meriti
afecliunea celor din jur".
0m%
70"/"
Clientul crede in adevirul acestei convingeri in proporlie de 70%.

Convingere realisti altemativa: ,,Merit alecfiunea unor oameni in
anumite situalii".
5J'/o
Argumente in favoarea Argumente in favoarea Contraargumente la

noii convingeri vechii convingeri vechea convingere
F1000/o (Fl00% 0-1000/0
Prietena mea doregte Tatf meu a parisit Au existat mai mulbe
si oficializdm legdtura familia noaski c6nd motive pentru care tata
noastrS; ea tine la mine. aveam 4 ani. a plecat de acase ti nu
fiv, 80v" toate au legiturd cu
mine.
75y.
Am tlei prieteni foarte Mama nu a fost prea Mama este o persioani
apropiafi care au afectuoasa cu mine. rec€, care nu-gi exprimi
inqedere in mine. 70"/" sentimentele. Aceasta
70y. nu insearn; cd nu md
iubegte.
N"A
Vecinul de vizavi MI c€rt frecvent cu Degi multe din relaFile
mi viziteazi frecvent. prietena mea. mele au e$uat, cred ci
55"/" fi"/" prietenele mele au finut
irtr-un fel la mine. Sunt
unele lucmri pe care
ar hebui s5 [e schimb
in comportamentul
meu, dar aceasta nu
inseamna ci sunt o
persoane care nu meriH
afeqiunea niminui.
75yo.
Certurile pe care le am
cll prietena mea sunt la
fel cu cele pe care le au
toF indrAgostitii. Poate
unele lucmri nu ar 6
trebuit si le spun, dar
aceasta nu inseamnd
ca sunt o persoane
nedemni de dragoste.
75"/".
g) Dezvoltarea atitudinii de autoacceptare

Deficitul in ceea ce privegte autoacceptarea reprezinte o atitudine
disfunclionali cu caracter autodistructiv, care este indicat sd fie
abordata in mod direct in cursul terapiei.
Clientului trebuie sd i se explice faptul ci nu este logic, realist 9i
nici util se se aplice etichete cu caracter general propriei persoane
sau celorlalgi (,,Sunt un ratat"; ,,Sunt un incapabil,,; ,,El este un
ticilos" etc.). Treseturile, calitigile defectele pot fi evaluate, dar nu

gi fiinla umani ca atare.
O strate8ie util6 Pentru a realiza acest lucru este tehnica Eului
mare Si a eului mic (,,Big I, little i", Ellis et al., 1998). Terapeutul va
desena pe tabld sau pe o foaie de hArtie litera E in aga fel incAt si fie
umpluti cu litere mici (e).
Dialogul terapeutic decurge astfel:
Terapeutul: Mihai, litera ,,E" te reprezint6 pe tine in totalitate. Curand

o vom umple cu litere mici ,.e" care se referl la anumite asPecte care te
reprezint; (cum te imbraci, cum te exPrimi, ce anu me ifi place si faci etc.).
Mihai: Am inleles.
T: Acum vom incepe sI umplem litera E cu diverse lucruri care te reprezintS.
Care ar fi punctele tale forte pe care le g;sesc prietenii tli la tine?
M: Sunt inteliSent, generos... am simtul umorului.
in continuare, teraPeutul il va aiuta pe client si identifice 9i

aspecte negative sau neutre, pAni cAnd litera E este umpluti.
T: Mihai, tu afirmicI e;ti un ratat dupl ce ai avut o discu[ie in contradictoriu

cu Seful t5u ti ai considerat c: ar fi trebuit sI Sestionezi altfel situalia
(terapeutul mai deseneazl cdteva litere,,e" mici).
M: Da, a fost o ceartl in toati regula, una dintre multe altele pe care le am
la serviciu sau acas5, cu PIringii.
T: Da, inleleg (teraPeutul mai deseneazl un ,,e"), dar nu mi-e clar cum o
simpltr ceartS te Poate face sE devii un ratat sau o persoan; total lipsitl de
va loa re.
M: Nu am intenfionat sI sPun asta...
T: Mihai, se pare c5 ai unele dificult5$ atunci cand trebuie si comunici cu
penoanele investite cu autoritate ti te compo4i uneori astfelincat lucrurile
s5 se complice ti mai mult (mai deseneazl un,,e"), dar putem observa,
analizind ce am notat pe tabl5, c! acest lucru nu te face sI fii un ratat. Avem
nevoie de toate datele despre tine pentru a trage o asemenea concluzie.
M: Da, se pare ci mai am o tanse.
T: Ai dreptate. Ce ar fi dacl am nota in caiet de cate ori te-ai crezut un ratat
de-a lungulintregii tale existenle de PanA acum?
M: CSnd am picat Prima datE la examenul de admitere la facultate, c6nd
m-am desp;(it de Mariana, c6nd am fost concediat de la primul loc de
muncl $i... cam atat.
Abordarea coSnitiv-comportamentale de scurti durata 43
T: Ce concluzie ai putea trage in urma celor discutate?

M: Pot considera cI unele lucruri nu le-am Ecut bine, dar sunt o perso-
nalitate prea complexE pentru a mi considera un ratat.
T: Da, pogi str-gi evaluezi comportamentele, trlslturile, abilitlfile, defectele,
dar nu 5i persoana ta in ansamblu.
h) Formarea unor abilitlli de rezolvare a problemelor de viali

Un numir insemnat de clienti au probleme emolionale din cauza
unui deficit in ceea ce privegte abilitatea rezolvirii problemelor cu
care se confrunti. Acegtia vor beneficia de un antrenament special
de formare gi dezvoltare a acestor abilitifi.
Prezentim mai jos etapele procesului de rezolvare de probleme
dupi Wasik (1984) (redat de Curwen, Palmer gi Ruddell, 2008, p.94).
Etape Intrebiri/Actiuni
1. Identificarea problemei Ce anume mi frtrmAnti?
2. Stabilirea obiectivelor Ce doresc se obln?
3. Generarea unor solu$i Cum ag putea se acFonez?
4. Evaluarea consecintelor Ce s-ar putea irtAmpla?
5. Adoptarea deciziei Ce am hoterat?
6. Implementarea Si trecem la treabd!
7. Evaluarea Am obfinut rezultahrl dorit?
Terapia cognitiv-comportamentald de scurti durati pune un

accent deosebit asupra sarcinilor pentru acasi in cadrul cdrora
clientul trebuie si se confrunte de unul singur cu situa$ile dificile.
Aceste teme p€ntru acasi fac parte integranti din terapie gi nu au un
caracter optional. Inainte de a ajunge la un acord cu clientul in
privinta temelor pentru acas5, terapeutul va aprecia daci existd
potenfiale obstacole, cum ar fi de pildi gAndurile negative automate
care ar putea impiedica indeplinirea sarcinilor trasate. Aceste
dificultdfi vor fi analizate impreuni cu clientul in timpul gedinlei de
psihoterapie. Terapeutul va avea in vedere gi faptul cd temele pentru
acasi ar putea fi prea dificile sau insuficient de clar formulate.
Modul de indeplinire a temelorpentru acase va fi analizat la ir:cepu-
tul fiecirei gedinle de terapie. In etapa intermediari a demersului
terapeutic se va insista gi asupra reducerii frecvenlei gi intensite$i
reciderilor.
Clientul va fi informat asuPra faPtului ci terapia nu este un

demers liniar, ci unul sinuos, in care reciderile sunt uneori inevi-
tabile. in felul acesta, clientul va fi pregitit sd faci fali recdderilor 9i
nu va avea tendinla de a le catastrofiza. Clientul va elabora imPreune
cu terapeutul un plan pentru a face fali reciderilor sau situafiilor
dificile care pot si apari in viitor.
incheierea terapiei
Stadiul inigial, intermediar 9i final al terapiei se afld intr-o strdnsl

interdependenli, ceea ce le diferenliazi fiind focalizarea demersului
terapeutic. in etapa finali se va insista asuPra consolidirii achiziliilor
gi incurajdrii activitSlii independente a clientului. Pregitirea
clientului pentru incheierea terapiei incepe foarte devreme in terapia
cognitiv-comportamentald de scurti durati.
Terapeutul va preciza inci de la inceput durata estimate a psiho-
terapiei gi il va informa pe client, in diverse etape, despre timpul pe
care acesta il mai are la dispozilie. Reamintim faptul ci terapia
cognitiv-comportamentali de scurti durati reprezinti un demers
limitat in timp, care nu igi propune si rezolve toate problemele
clientului, ci doar pe cele mai imPortante. Procesarea teraPeutice
asupra unui numir limitat de probleme il va ajuta Pe client sa-9i
formeze deprinderi care il vor ajuta si rezolve gi alte asPecte care ii
creeazl dificulti$.
Trower ef al. (1988) sunt de pdrere ci pacientul poate trdi doui
tipuri de ingriiordri referitoare la incheierea terapiei: prima se referi
la faphrl cE nu va putea aplica cele invdlate in timpul terapiei in mod
independent gi a doua, ci nu se va descurca firi sprilinul emo$onal
al terapeutului. in cazul in care apar astfel de convingeri, ele vor fi
abordate in acelaqi mod ca gi alte convingeri disfunc$onale.
Prezentim mai ios un fragment din cadrul dialogului terapeutic.
Terapeutul: Te sim[i cumva ingrijorat cI vom pune caplt gedinlelor noastre

de terapie?
Corneliu: Da, me tem de asta. Nu Stiu cum mI voi descurca.
T: Ce gEndurii$ trec prin minte atunci cEnd vorbim despre terminarea teraPiei?
C: Nu cred ci me voi putea descurca f5r, aiutorul dumneavoastra. Nu cred
ce a5 putea suporta sl mI simt la fel de r5u ca inainte.
Abordarea cognitivromportamentali de scurti durat; 47
T: Ceea ce afirmi pare o convingere negativl. Hai sI vedem ce dovezi avem

cI acest lucru va fi adevlrat ti sE le evalu5m.
C: Poate catastrofizez prea mult, dar lucrurile au mers bine pentru mine
in timpul terapiei, in ciuda perioadelor de recldere pe care le-am depl;it
destul de ugor. Simt cA am aiuns intr-un punct bun nu a9 dori str fiu din
,i
nou ca la inceput.
T: Si vedem cum ai flcut fall dificultltilor care au aplrut pe parcursul
terapiei.
Terapeutul 5i clientul trec in reyistl situatiile in care au ap;rut ganduri
negative automate pe care clientul le-a comb5tut
$i pe care le-a inlocuit
cu ganduri alternative mai ragionale.
C: Cred cI Stiu cum s5-mi gestionez problemele acum. DeSi este posibilsE
trec prin perioade grele, o si procedez in acela;i mod in care am procedat
pSnI acum. Cele invSlate mi-au fost de folos cred cE imi vor fi gi in
5i
continuare.
presupune ci pacientul stepanegte in

se
cognitiv gi ci acesta il poate ajuta si-gi
din aceasti perspecdvA. Nu este necesar
ca un client sd practice toate tehnicile invllate in timpul gedinlelor
de psihoterapie, fiind suficient ca acesta si utilizeze doar unele
dintre ele, pe care le consideri ca fiindu-i folositoare. Odati ce tera-
peutul s-a convins de faptul ci subiectul stipanegte in suficienti
mdsuri modelul gi tehnicile terapiei cognitiv-comportamentale, il va
solicita si identifice cdteva potenliale dificultili viitoare, care vor fi
procesate apoi in timpul gedintei de psihoterapie.
Un element important al psihoterapiei il reprezinti feedbackul
pozitiv pe care terapeutul il acordi clienlilor sdi. Aceasta nu in-
::::il"T:f;
achizigilor clientului, precum gi o recunoagter",
de acesta. "r"r[1[::T;:$
Existi gi cazuri cAnd unii clienli dor
situalii in care terapeutul a subestimat
blemelor acestora gi a recomandat in
scurtl durati. Astfel de solicitiri vor fi acceptate mai ales atunci
cAnd clienlii igi achiti singuri costurile terapiei.
in finalul terapiei va fi elaborat 9i un Plan concret Pentru

depigirea unor Posibile dificultili care a
va fi realizat in cadrul penultimei ged e
client in cursul sarcinilor Pentru aca a
intAlnire. Prezentdm in cele ce urmeazi un model de astfel de plan
adaptat dupi Curwen, Palmer gi Ruddell (2008, p. 105)'
Posibile recideri Rispunsuri Rispunsuri adaPtativei C€ Pot

dezadaptative face eu
Prima luni
Revenirea la Sd clachez atunci 1. Sa inc€rc se evit
programul de 8 ore (a cand sunt supus la supraincercarea, se cer din timP
avut program redus). presiuni. aiutor g€fului de birou.
2. Sd mtr calmez practic6nd
exercilii de ralaxare.
3. Se revtrd notitete din timpul
terapiei c6nd am lucrat asuPra
perfec$onismului (metoda E/e).
Peste trei luni Strmd striduiesc 1. Si examinez gAndurile negative
(bilanlul de sfArgit prea mult; se deYin legate de perfec.tionism li si le
de an). nervos Si se Fp la inlocuier cu unele mai realiste.
toattr lumea. 2. Sd fiu mai ingiduitor cu ProPria
persoantr, si mi bucur de viati.
3. Str le permit colegilor sI mi
aiute.
Peste Sase luni imi spun in gdnd str combat $i si
l. Si identifig
(controlul de fond; cd nu o si fac fald. modifi c g6ndurile negative
stres putemic la locul automate.
de murctr). 2. Si md concentrez Pe c€ea ce Pot
face, nu pe ceea ce nu pot face.
3. Toate aceste evenimente mi se
vor pirea nesemnificative Peste
cateva luni.
Peste un an Am prea multe pe 1. Se utilizez strategia de rezolvare

(fiica sus$ne cap! a problemelor de viatr.
examenul de 2. Sa ii las pe ceilal$ sA Preia unele
bacalaureau sotia responsabiliti.ti (mama, f ratele
a plecat penku lase meu, geful de birou).
luni in strlinetate.) 3. Sd imi amintesc convingerea
mea realiste referitoare la
perfectionism. Si strAng din nou
argumente ir favoarea acesteia.
in funclie de natura gi complexitatea problemelor, terapeutul

poate aranja intrevederi cu clientul dupi trei, qase sau douisprezece
luni, astfel incAt incheierea terapiei si nu aibi pentru acesta un
caracter prea brusc.
Strategii ;i tehnici aditionale
Acestea trebuie utilizate doar in combinalie cu formularea

problemei in termeni cognitiv-comportamentali gi sunt utile pentru
o serie de probleme psihopatologice 9i psihosomatice. Cele mai
utilizate tehnici cognitive gi comportamentale sunt urmdtoarele:
a) Tehnica imaginatiei diriiate, pentru a optimiza capacitatea

clientului de a face fafi unor evenimente stresante sau unor
schimbiri viitoare (Laza rus, 1980)
Astfel de evenimente anticipate pot fi decesul unei persoane
apropiate, pensionarea, pierderea locului de munci, plecarea de
acasi a copiilor sau o pierdere material6 insemnate. Terapeutul va
discuta impreune cu clientul despre modalitilile de a face fali cu
bine acestor evenimente. In continuare, acestuia i se cere in stare de
relaxare si-gi imagineze ci pune in funcliune una sau mai multe
strategii care sunt incununate de succes.
Aceasti tehnici poate fi utilizati gi in etapa finali a terapiei,
pentru prevenirea recEderilor, precum gi pentru pregdtirea con-
fruntirii cu alte situalii stresante, de amploare mai redusS: examene,
interviuri de ocupare a unor posturi, situatii legate de vorbitul in
public etc. Este important si i se explice clientului ci trebuie doar
sd facd fald situaliei, nu sI o stipAneascd perfect. De pildi, un client
care se teme sd vorbeasci in public va trebui si se vizualizeze
realizAnd o prezentare bune, nu neaperat perfectd. Clientul va primi
ca sarcini de la terapeut si realizeze exerciliul gi in cadrul temelor
pentru acase.
b) Analiza beneficiilor 5i costurilor

Reprezinti o tehnici de tip comportamental care constd in
stabilirea costurilor gi beneficiilor unor convingeri, deprinderi sau
comportamente cu caracter dezadaptativ. Clientul 9i terapeutul
vor alege o convingere sau un tip de comportamente, vor impirgi in
50 lrina Holdevici, Barbara Criciun
doui o foaie de hArtie, vor stabili avantajele gi dezavantaiele men-

linerii acestora 9i apoi vor descoperi impreuni o convingere sau un
comportament altemativ. Metoda poate fi aplicati gi pentru gAn-
durile negative automate, distorsionlrile cognitive gi convingerile
disfunclionale de bazi.
Convingere disfunc$onali: ,,Trebuie totdeauna si fac totul perfect".
Avantaie Dezavantaie
Voi elabora lucrtrri de bunA calitate.
Lucririle mele vor fi apreciate de 5efi. Voi lucra tot timpul in stare de stres.
Voi trdi sttrri de anxietate ti driar
atacuri de panictr h perioadele
aglomerate.
Voi luoa mai incet decat colegii mer.
Nu voi avea curajul si me prezint
la conorsul pentru postul de gef de
birou.
Convingere altemativtr: ,,Este bine se faci lucrurile cAt mai corect,

dar a gregi este omene$te gi i se poate intAmpla oricui".
c) Continuumul decatastrofizlrii (Curwen, Palmer 5i Ruddell,

2008, p. lll)
Se aplici in cazul clientilor care au tendinta de a anticipa con-
secinlele negative ale unor evenimente. Acegtia vor comite erori de
logici de tipul amplifictrrii sau gAndirii dihotomice. in loc si con-
sidere ci un eveniment va fi neplicut, dar ci nu va ,,veni sfArgitul
lumii", acegti subieqti se exprime in termeni extemi: ,,Va fi groaznig
teribil, oribil, nu voi putea suporta aceasta" etc.
Terapeutul ii va cere clientului si noteze pe o scalS gradatd de la
0 la 100 consecintele negative ale unui eveniment.
o Si cad la examenul de admitere la facultate;

o Si fiu concediat de la locul de munci;
. SA mtr cert cu prietena mea.
in urma disculiilor purtate cu terapeutul, clientul va reugi sd

ageze evenimentele de-a lungul intregii scale.
Abordarea cognitiv-comportamentaH de sorte durata 51
30 50 80 100
30 = Sd mi cert cu prietena
60 = Si cad la examenul de admitere la facultate
80 = Se fiu concediat de la locul de munci
d) Tehnica,,insulei pustii" (Palmer, I993a)

Nu toli clienlii devin congtienli de necesitatea modificirii
convingerilor disfunclionale 9i a gAndurilor negative automate.
Tehnica ,,insulei pustii" ii va ajuta sd inleleagi faptul cd men$nerea
gindurilor gi convingerilor negative, gi nu modficarea evenimenhrlui
activator extern va conduce la perpefuarea unor tulburiri emo-
gionale cum ar fi anxietatea, depresia, ostilitatea sau culpabilitatea.
Prezentim mai ios un fragment din cadrul dialogului dintre client
gi terapeut.
Terapeutul: Am discutat despre modelul ABC al terapiei cognitive. Cu

toate acestea, nu pari prea convins de faptul cI 96ndurile 5i atitudinile tale
contribuie la felulin care te sim;iin diverse situagii stresante. DacI nu ai
nimic impotrivl, voi incerca s5-1i demonstrez maniera in care funqioneazl
acest proces.
Matei: Da, de acord.
T: SE presupunem cI ai naufragiat pe o insulS pustie, unde nu eSti insofit
de niciunul dintre prietenii t:i Si tu nutretti convingerea cI este bine sI ai
pe cineva l6ngl tine. Ce vei simliin aceastl situatie?
M: Cred cE a; fi trist ctr sunt singur.
T: Dar dactr, aflandu-te pe aceeati insulS, ai avea convingerea cE trebuie
neapdrat, cu orice pret, sE ai pe cineva cu tine? Cum te-ai simli atunci?
M: Foarte speriat!
T: Sl ne imaginEm acum c5 sosesc echipele de salvare gi unul dintre
prietenii tli se afl5 printre cei care au sosit. Ce vei simli?
M: MI voi simfi foarte uturat.
T: Oace nutretti in continuare convingerea cE trebuie neaperat, cu orice
prel, sI ai pe cineva impreunl cu tine, ce s'ar putea intampla pentru a te
simli din nou supSrat sau speriat?
M: Poate dactr prietenul meu ar trebui sI plece.
T: Cum anume te-ai comporta atunci?
M: Din c6te mI cunosc, voi incerca sE mI aglt de elin cazul in care trebuie
si plece.
T: $i acest lucru vaimbunStiti relatia care exist, intre voi?

M: Nu cred. Probabil el va fi gi mai doritor s; plece dac5 va avea ocazia.
T: SE modificlm din nou scenariul. Te afli pe insuli, prietenul tlu este
impreunl cu tine, iar tu ai de data asta convingerea: ,,Ar fi bine sI am un
prieten cu mine, dar dacl nu-l voi mai avea, mI voi descurca totuti"; te vei
mai simli oare la fel de speriat?
M: Nu, mI voi sim;i mult mai bine.
T: Ce te va facesI te simli mai bine?
M: Pentru cI nu voi maiinsista asupra dorintei ca prietenulsi fie neapSrat,
obligatoriu cu mine.
T: DacI ai fost atent, ai observat cE in toate cazurile era vorba de aceeaSi
situatie. Singurul element diferit il reprezentau convingerile tale, iar
convingerile diferite au trezitin tine stlri emo$onale diferite care, la randul
lor, au condus la comportamente diferite. Convingerile categorice te-au
flcut sI te simli mai anxios, in timp ce convingerile mai flexibile te-au
determinat s5 te sim$ doar pugin ingrijorat. Cred cE egti de acord cu faptul
ci regulile 5i convingerile rigide produc un nivel ridicat de stres.
M: Da, sunt de acord.
T: Acum sI revenim la problema ta. Ce i;i spui in gSnd atunci c6nd trebuie
s5-$ prezingi activitateain fala Consiliului Director al firmei?
M: CI trebuie neaperat sI fac o prezentare bun5.
T: fi daci nu vei avea o prezentare bund, care va fi rezultatul?
M: Va fi ingrozitor. teribil, de nesuportat.
T: Te vei mai accepta ca peBoan5?
M: Nu, m5 voi considera un ratat!
T: Atata timp cat se intemplS aceasta (terapeutul noteaz: pe o foaie de
hafiie: A = prezentarea activitlFi in fala Consiliului Director al firmei; B =
trebuie neaptrrat str realizez o prezentare foarte bunE, daci nu se intemple
acest lucru, va fi ingrozitor, oribil, de nesuportat gi mE voi considera un
ratat) cum te vei simti?
M: Foarte speriat.
Terapeutul completeazi modelul cognitiv la punctul C.
T: ti te va aiuta acest lucru str te prezingi mai bine?
M: Nu. C6nd mI simt anxios, nici nu pot sI mI exprim cum trebuie.
T: Nu crezi cI ar fi mai bine sI examinlm aceste cognifii care interfereaze
in mod negativ cu sarcina gi si le inlocuim cu unele orientate spre sarcinS,
care se te aiute s5 te simli mai pulin speriat, mai concentrat 5i se ai o
performanll mai bune?
M: Da, pare o idee bun5.
Abordarea cotnitiv-comportamentali de scurti duratd 53
Tehnica insulei pustii se utilizeazi cu prec5dere la inceputul

demersului terapeutic, etapi in care este necesar se se insiste foarte
mult gi asupra distorsionirilor cognitive.
e) Adresarea unei scrisori unei persoane semnificative

Unii clienli au dificultili in a-gi exprima deschis sentimentele fali
de anumite persoane. in astfel de situalii, terapeutul va recomanda
ca sarcine pentru acasi redactarea unei astfel de scrisori (citre o per-
soani semnificativi din viala sa), pe care insi clientul nu o va
expedia niciodati. Tehnica este foarte utili mai ales in situalii de
doliu sau abuz. Terapeutul va analiza impreund cu clienful conli-
nuhll scrisorii, vor fi identificate convingerile negative disfunc-tionale
care vor fi ulterior procesate sub aspect terapeutic.
fl Antrenamentul mental cu scop motivator

Palmer 9i Neenan (1988) au dezvoltat o varianti a tehnicii ima-
ginaliei dirijate (Ellis et al., 1998; Lazants, 1984) pentru a-i motiva pe
clienli si facE fali problemelor care ii fremantS. La inceput i se cere
clientului si-gi vuua\zeze viitorul evitAnd confruntarea cu problema
respectivi. lmaginile referitoare la lipsa de ac$une vor fi asociate cu
toate dezavantajele acestui tip de comportament. Ulterior, clientul
va fi solicitat se-gi reprezinte modul in care face fali situaliei in
viitor, asociindu-se de data aceasta avanta.jele noului comportament.
Prezentim mai jos un fragment din cadrul dialogului terapeutic.
Corina: Nu pot sE suport gandulcl va trebui sI mi intorc la seMciu. Voi fi

din nou stresati. Nu mi vid Ecind acest lucru.
Terapeutul: Ar fi interesant sI analiz5m modulin care va arita viala ta de
acum incolo, daci nu te intorci la seMciu gi nu-fi depi$egti fricile.
C: De acord.
T: ImagineazS-1i cE pI r5se;ti ca binetu l, mergi acasl piiispui solului t5u cd
nu mai vrei te intorci la serviciu. incepe$ se discutafi impreunS despre
sE
viitor. Po[i s5-[i reprezinfi acest lucru cu ochii minfii?
C: Cred ci da!
T: Spune-mi, ce anume vizualizezi?
ci el se va suplra pentru
C: Cred ctr nu ne vor ajunge banii si nu este corect
si munceasci doar el.
T: Ce se va intampla daci nu vor ajunge banii?
C: Nu voi mai putea se-mi duc fetila la balet ti s5-i cumpir lucErii, nu voi
mai avea bani de haine noi, de cafea, de benzintr...
T: Dar ce spui despre zugrivit sau despre mobila nou5 despre care mi-ai
vorbit?
C: De a;a ceva nici nu mai poate fi vorba.
T: inchide ochii 5i incearc, si-Ii reprezinli toate acestea: solul tEu este
supErat ;i ifi face observalii zilnice, Cristina nu mai merge la balet, ifi cere o
iucirie noui ti tu nu po1i si i-o oferi, nu ai bani nici de cafea, mergi la pia1tr
pe )os, de;i plouE ti bate vantul... Imagineazl-1i acum cI aceasti situafie va
dura toatl viata. Poli str-;i reprezin$ ce anume se intSmplS?
C: Da, foa rte clar.
T: (cu o nott de umor): fi dacl solul tIu te va p5risi?
C: DupI cSte mi-ar reproga, ar fi posibil gi acest lucru.
T: M5 intreb ce se va intSmpla cu increderea ta in tine?
C: Care... incredere?
T: Daci aceastl situalie va continua pint la sfirgitul existenlei tale, cum
te-ai simfi?
C: lngrozitor, foarte deprimat5... cred cI ti prietenii mI vor p5r5si...
T: Str inleleg cI nu i1i place acest scenariu de viitor?
C: Nu, chiar deloc.
T: Ce ar fi sE construim un scenariu diferit: imagineaz5-ti acum cI pleci de
la cabinet, mergi acas, ti ii spui sotului cI te intorci la serviciu gi c; poti
s5-I stepanegti temerile. G6ndegte-te la avantaiele materiale: Cristina are
performanle deosebite la balet, are lucrurile pe care pe care;i le dore5te, tu
circuli cu ma;ina, etti bineimbrlcatl, bei cafea... ai foarte multi incredere
in fo4ele proprii, iar la 50 de ani nu va trebui sI mergi cu mijloacele de
transport in comun. cum te simfi acum?
C: Mult mai bine.
T: Care crezicl a fost obiectivul acestui exercitiu?
C: S5-mi demonstrati faptul cI, dacl nu mtr voi intoarce la serviciu, exis-
tenla mea va fi mult mai rea decit acum.
T: Bine, ti ce propui?
C: Evident cE voi reveni la serviciu!
Aceastd tehnicd nu este indicati in cazul unor clien$ cu depresie

severi gi idealie de tip suicidar (Palmer 9i Drudery 1995).
Abordarea cognitiv-comportamentali de rurti durati 55
g) Tehnica proiectiei in timp

Clientului aflat in stare de relaxare i se cere sd-gi imagineze ci se
intoarce in trecut sau se proiecteazi in viitor, c6nd evenimentul sau
sihratia negativi au fost depdgite (Lazarus,1989). Astfel, spre exem-
plu, un client poate fi deprimat pentru ci a fost concediat. Acesta
poate fi solicitat sd-gi imagineze cum ar ardta existenla lui dupl gase
luni, un an sau doi ani, sau chiar mai mult.
De reguli, clientul respectiv se va imagina pe sine angajat la un
nou loc de muncd. Pentru clienlii care au dificultel sd-gi imagineze
un final pozitiv, terapeutul va sugera scenariul pe baza ciruia se va
desfdEura exerciliul de imaginalie diriiati. Proiectarea in trecut il va
aiuta pe client si retriiasci diverse situalii cu conlinut pozitiv,
menite s6-i redea speranla in capacitatea sa de a face fali unor
situalii dificile.
h) Oprirea gindurilor
ln etapele incipiente ale terapiei, clienhrl poate avea dificultiS de
a-gi controla gAndurile gi imaginile cu conginut anxiogen. Acestuia i
se cere sd evoce o imagine sau un gAnd obsesiv (Salkovskis gi Kirk,
1989) qi si-i semnaleze terapeutului cAnd a reugit si faci acest lucru.
Terapeutul va pronunla cu voce tare cuvintul stop, iat clientul va
opri derularea gAndului sau imaginii respective. Procedeul va fi
continuat pAni cAnd clientul va putea stopa cogniliile cu conlinut
anxiogen fdri ajutor din aIari. La incepu! exerci$ul se va desfdgura
in cabinetul de psihoterapie gi apoi va fi prerris in calitate de sarcinl
pentru acasi.
i) Contractele terapeutice
Terapeutul il va ghida pe client sA realizeze nigte contracte for-
male cu persoane semnificative (membrii familiei, colegi de serviciu),
in care si-gi asume obligagia ci va intreprinde anumite modificdri
pozitive in plan comportamental cum ar fi: si abandoneze fumatul,
si fini o curi de slSbire sau se renunle Ia doliu. Este important ca
aceste obiective si fie simple, clare, ugor de realizat Ei si conlini
elemente pozitive pentru ambele pirli.
j) Modelarea
inainte ca subiectul si realizeze o anumiti acgiune, terapeutul ii
va demonstra, in pagi mici, modul de indeplinire a acesteia. Este
recomandabil ca terapeutul si-l stimuleze pe client, realizand

respectiva acgiune la nioel acceptabil, qi nu perfect (Milner 9i Palmer,
1998; Palmer 9i Drydeo 1995). Tehnica modelerii se poate utiliza cu
succes mai ales in formarea gi dezvoltarea unor caliti$ de comunicare
sau de comportament aseftiv.
k) Tehnica recompenselor sau pedepselor

Clientul va fi dirijat s5-qi administreze o recompensi ahrnci cAnd
a indeplinit sarcina trasat5 (si-gi cumpere un obiect, sd minAnce
alimentul favori! si meargi la un spectacol) gi si pliteasci o anu-
mite amendi atunci c6nd sarcina nu a fost dusd la bun sfdrgit (de
exemplu, a continuat si fumeze).
l) Prevenirea rispu nsu lui

Seutilizeazd mai ales in cazul clienlilor cu tulburare obsesiv-com-
pulsivi (Salkovskis qi Kirk, 1989). Clientul este expus progresiv Ia
stimulii care evoci declan$area ritualurilor compulsive qi dirijat si
reziste punerii in acfiune a acestora. ln fazele incipiente ale terapiei
i se poate cere clientului sd prelungeascd timpul de dinaintea declan-
girii ritualului gi si reducd numdrul de repetlri ale comportamentului
ritualizat (si se spele pe maini de trei ori pe ore, gi nu de 10 ori).
m)Controlul stimulilor din mediul inconju r5tor

Consti in modificarea ambianlei in aqa fel incat cfientul se nu
aibd un acces facil la stimulii care declangeazi comportamentul
dezadaptativ. Astfel, unui client care doreqte sd se lase de fumat i se
va cere si nu lind in casi flgeri, scrumiere, brichete gi si evite
temporar vizitele la persoanele fumitoare.
n) Tehnicile de relaxa re
Se pot utiliza tehnici diferite de relaxare inspirate din antrena-
mentul autogen al lui Schultz, din relaxarea progresivi facobson,
tehnici de meditafie, respiralie controlate, imaginalie dirijati sau
hipnozi clinici.
1.2. Evaluarea gi principiile

tratamentului conditii
valide ale unei psihoterapii eficiente de scurti duratl
-
Evaluarea ;i principiile tmtamentului
Lane (2000) subliniazi faptul cd evaluarea reprezinte o parte

integrantd a unei psihoterapii eficiente, incep6nd cu psihodiagrroza
iniliali qi cu elaborarea planului de tratament, continuAnd cu
monitorizarea progreselor terapiei gi terminAnd cu evaluarea
rezultatelor finale. Un element important al evalulrii se referi la
stabilirea misurii in care acest 8en de tratament de scurtd durati
este potrivit pentru un anumit client (Vaillant, 7997).ln condiliile
actualei crize financiare, o psihoterapie de scurti durati cu cosfuri
reduse reprezinti o opliune pentru un numir foarte mare de clienfi.
Evaluarea va conduce la conceptualizarea cazului gi se referl la
inlelegerea cauzelor gi contextului care l-au condus pe client in
situalia de a prezenta simptomele respective, precum qi a modului
in care aceste simptome se manifesti. Conceptualizarea cazului va
conduce de asemenea la conectarea psihodiagnozei descriptive cu
istoria personali qi familiali a clientului prin intermediul analizei
relaliilor functionale, care se referi la factorii predispozanli, preci-
pitatori, de exacerbare, menlinere sau ameliorare a simptomelor
specifice tulburirii diagnosticate. Mai precis, conceptualizarea
cazului line de urmdtoarele aspecte:
. evidenlierea aspectelor relevante ale simptomelor in

contextul relaliilor fu ncfionale;
. identificarea acelor aspecte care ar putea fi accesibile unor
intervenfii directe;
. stabilirea obiectivelor psihoterapiei gi prioritizarea acestora
in functie de importanta pe care le-o acordi clientul precum
9i de posibilite$le concrete de a le atinge.
s8 lrina Holdevici, Barbara Criciun
Psihoterapia de scurtl duratl

in cazul unui episod depresit maior
Antonuccio, Lewinsohn, Piasecki gi Ferguson (citati in Hersen gi

Biaggio, 2000) ne prezinti un model de abordare terapeutici a
depresiei majore.
Studiu de caz
Marian, un inginerin varstl de 40 de ani, se prezinttr la cabinetul de psihoterapie

cu o simptomatologie de tip depresiv. Clientul lucreazi ca inginer la o firml
privaG ti este c;dtorit a doua oar5. ln urm5 cu trei ani, Marian s-a aflatintr-un
autoturism care a intrat in coliziune frontalE cu un altul. in urma accidentului
au decedat patru persoane, clientul suferind doar unele traumatisme utoare
(fracturl de umer ti la piciorul sting). Duptr spitalizarea ti recuperarea care au
durat aproximativ cinci luni, Marian s-a intoB la seMciu, dar a inceput sd con-
sume zilnic alcool. Clientul a fost diagnosticat de cetre mai mulli speciali5ti
cu tulburare posttraumatic5 de stres. incep6nd cu acel eveniment au aplrut
primele simptome depresive. Marian s-a prezentat la cabinetul de psihoterapie,
la indicalia medicului psihiatru, pentru dispozilie depresivE, lip$ de rezonanlS
emogionalS (anhedonie), izolare sociale, lentoare psihomotorie 5i fatigabilitate.
Marian a afirmat faptul ctr ;i-ar dori sI moar5, dar nu prezenta intenfii suicidare
clar formulate, datoritE existenlei celor doi copii din prima cEs5torie, copii care
locuiau impreunS cu mama lor.
Printre obiectivele terapiei clientul a indicat urmitoarele: ti-ar dori sI se simttr
mai pulin deprimat, mai pugin anxios;i ingriiorat, se se simt5 mai bine in pielea
sa, sI scape de 96ndurile negre legate de moarte ti sI fie mai pufin izolat social.
Acesta a afirmat cA in ultimii trei ani parctr nu a tr5it de loc, simflndu-se
"mort
pe dinluntru". Clientul a mai afirmat ti cI se simte ,,adormit" ti apatic, ce ti-a
pierdut interesul pentru activitllile pe care le considera inainte agreabile, cat ti
pentru relaliile sociale. Marian a relatat faptul c, a mai avut un episod depresiv
in jurul varstei de 17 ani, cind s-a desptrrfit de prima sa prietenS, ti cE atunci s-a
gandit si se arunce de pe terasa blocului in care locuia. in acela;i timp afirm, ctr
nu are probleme legate de accidentulin care a fost implicat (neavand cotmaruri,
amintiri intruzive, anxietate legate de acest eveniment sau comportamente de
evitare).
Randamentul profesional s-a diminuat semnificativ, clientul risc6nd sI fie
trecut pe lista de disponibilizlri. Timpul liber si-l petrecea mai mult in pat sau in
fotoliu, uitendu-se la televizor. Rareori Marian trtria sentimente de invidie fatl de
colegij de facultate care au atins pozilii sociale mai inalte. in momentul inceperii
Abordarea cognitiv-comportamentali de scurti durate 59
terapiei, clientul urma tratament cu antidepresive ti anxiolitice, admiterea sa la

terapie fiind conditionatl de abandonarea totalS a consumului de alcool.
Conceptualizarea cazului
Deti clientul avea o istorie mai veche a simptomatologiei depresive, problemele
sale s-au accentuat in urma accidentului rutier in care a fost implicat. Marian a
inceput s5 consume alcool pentru a face fatt anxietlfii, depresiei ti singurtrt5fii.
Alcoolul nu a Ecut decet str amplifice simptomele sale depresive, izolarea socialtr,
ti conflictele cu cei din iur. Oeti clientul a renunlat la alcool in urma inceperii
demersului psihoterapeutic ti a urmat tratamentul cu antidepresive, simptomele
nu s-au ameliorat.
Reamintim aici ctr psihoterapia de scunA duratS nu este indicattr cliengilor cu
deficienle mentale, schizofrenie, tulburare schizoafectivS, tulburare afectivl
bipolartr sau celor cu abuz acut de alcool.
Tinand seama de simptomatologia sa, Marian a fost diagnosticat cu episod
depresiv major, recurent nonpsihotic. Scorul la scala de depresie Beck (BDI) a
fost de 28 de puncte, in timp ce la scala de anxietate Eeck (BAI) clientul a oblinut
un scor mai sc5zut, de 8 puncte, elemente care indicau faptul cI Marian era mai
mult depresiv decet anxios.
Modelul comportamental al depresiei majore (Lewinsohn et al., 1979) poate
fi declanpat de c5tre un factor stresant care penurbtr modelele uzuale de
comportament ale subiectului, fiind intlrit de anumite evenimente din mediul
inconiurltor, care aclioneazS la un moment dat asupra acestuia. ln cazul in
care clientul nu este capabil si modifice balanla acestorint6riri negative, el va
deveni tot mai conttient de situafia in care se glselte, fapt ce va conduce la o
autoevaluare negative (Lewinsohn et al., I985).
Acest modelsugereaz, $i faptul ce membrii familiei $ celelalte relele de suport
social nu fac decet sI int5reasc, starea depresivl a clientului (membrii familiei
sunt excesiv de inSriiorafi, medicul de familie abordeaztr problema suicidului, cu
tofii fac eforturi nereusite de a-l mobiliza pe client). Din acest motiv, psihoterapia
de scurtd durat5 are menirea de a-l ajuta pe client sI amplifice angaiarea sa in
activittrii agreabile, si achizitioneze abilittrli sociale 5i de rezolvare de probleme,
s5-ti modifice stilul negativ de gendire ti sI practice cu regularitate relaxarea. Un
astfelde demers se poate desElura individualsauin grupuri de tas€ panl la zece
clienti, cuprinzand aproximativ 12 Sedinte a cate doul ore. in primele patru
siptlmeni Sedinlele vor avea loc de doul ori pe slptlman:, iar la un interval de
gase luni se programeazl o tedin!5 de reevaluare. Elemente ale acestui tip de
pro8ram i-au fost aplicate individual $i clientului din cazul prezentat.
ln cadrul primelor dou5 tedinte de psihoterapie a fost realizat5 evaluarea
clientului cu ajutorul inteMului clinic semidiriiat, s-a realizat conceptualizarea
cazului ti a fost introdus modelul cognitiv-comportamental de scurtt duratr.
Clientul a fost instruit str-ti monitorizeze zilnic dispozilia 5i frecventa activitlfilor
agreabile. Acesta a ales menul pe bicicletS, iocurile pe calculator ti s-a inscris la

un curs de Reiki. De asemenea, Marian a fost incuraiat s5-gi viziteze mai des
copiii din prima cls5torie ti sI realizeze o serie de activiteF in aer liber impreunt
cu acet6a.
Clientul a fost surprins sB constate faptulcl a inceput s5 se simte binein compania
blielilor lui.lncepind cu cea de-a treia tedinl5 de psihoterapie, dispozilia clientului
a urcat la cinci (pe o scald de la 0 la l0). iar dup5 a patra tedint5 aceasta s-a situat
in jur de 7. Numlrul de activitdti aSreabile a crescut de asemenea de la 1-2 la 6-7
pe siptimanr. Clientul a inceput sI se bucure de activitilile sportive. de cursul de
Reiki de intalnirile cu copiii s5i. tedinlele 5 ti 6 au fost dedicate formerii $i
ti
dezvolterii unor deprinderi de comunicare socialt. Dqi clientul a incetat s, mai
petreac5 un timp indelungat in fotoliu ruminand ganduri negative, el a continuat
strnutreasci sentimente de culpabilitate legate de episoadele de consum abulv
de alcool, de e'eculin carierd Si de destrlmarea primei sale cisnicii.
$edinlele 7 ti 8 au fost dedicate achizilionlrii deprinderilor de 96ndire
constructivtr. Clientul a fost dirijat sI identifice 5i sE combatl, cu aiutorul dia-
logului socratic, gtndurile negative disfunclionale cu variante ralionale, adecvate.
Majoritatea gandurilor negative idenfificate au fost de tipul urmtrtor:,,Nu ar fi
trebuit str consum niciodattr alcool", ,,Nu ar fi trebuit sI-mi peresesc familia
pentru altl femeie", ,,Am distrus viitorul copiilor mei pentru cI i-am condamnat
sE trtriascl intr-o familie dezorganizatl" etc.
Marian a identificat ceteva tipuri de distorsiuni cognitive specifice gandirii sale
disfuncgionale: suprageneralizarea, citirea 96ndurilor, descalificarea pozitivului
ti gandirea dihotomictr de tipul ,,totul sau nimic". Clientul a fost ghidat de cltre
terapeut sI se accepte pe sine ti sI-ti acorde iertare, pentru cI este o fiinll ome-
neascl supusl gretelilor. De asemenea, el a aiuns la concluzia cI mulfi copii
din familii dezorganizate ajung st aibE un viitor frumos ti ctr trecutul nu poate
fi modificat, dar ctr este mai important ce va intreprinde el, ca individ, in viitor.
In cursul celei de-a noua gedinle de psihoterapie clientul a suferit o uloare
recldere declantatS de faptul ci fiii s5i au amanat o intilnire cu el din cauza
unui meci de fotbal. El nu ti-a indeplinit sarcinile pentru acasE ti a exprimat
o serie de inSrijorEri in legtturE cu eficienla terapiei. lntervenfia terapeutictr a
constat in trecerea in revistl a succeselor obtinute de client in timpul Sedinlelor
de psihoterapie, pe care le-a enumerat pani in momentul prezent. Terapeutul
a oferit un feedback constructiv, subliniind eforturile pe care Marian le-a de-
pus pentru oblinerea acestor schimblri. Au fost intreprinse actiuni pentru
consolidarea in continuare a alianlei terapeutice ti cei doi au colaborat pentru
revizuirea obiectivelor terapiei.
incep6nd inctr de la prima tedintl de psihoterapie a fost introdus un program
de relaxare muscularl cu sugestii specifice, clientulavand sarcina de a practica
relaxarea tiin mod individual acas5, ulterior, Si de a nota pe o scaltr gradattr de la
0 la lO nivelul de incordare muscularl 9i de tensiune psihicl resimfit. Exercifiul
Abordarea cognitiv-comportamentali de scurti duratd 6l
de relaxare a fost practicat zilnic, timp de 20 de minute, de cStre client. pe

parcursul derulSrii terapiei, clientul a afirmat cI se simte mult mai bing iar scorul
la scala de depresie B€ck (BDI), reaplicatl la un intervalde timp stabilit, a arltat
o scldere evidentl. Idealia suicidarl a disptrrut complet.
Incheierea terapiei a avut loc la finalul celei de-a doulsprezecea tedinle,
clientul fiind invitat la o reevaluare dupd un interval de timp de o lun5. Marian
s-a prezentat la aceastl ultiml intelnire terapeutice intr-o dispozifie bunI,
comunicativl ti zambind frecvent. Clientul s-a declarat mullumit de rezultate ti
a afirmat cI a achizilionat o serie de deprinderi care s5-i permitd in viitor sE facB
fap stresului. Medicalia psihiatrictr a fost redusS treptat pantr aproape de zero,
sub indrumarea medicului psihiatru.
Prezentim mai jos cateva modele de fige de automonitorizare

utilizate de client in cadrul demersului terapeutic (adaptate dupl
Antonuccio, Piasecki 9i Fergusorl 2(X)0).
Figi de autoevaluare cotidianS:

Numele: Marian
Virsta: 40 de ani
Profesia: Inginer
Data:
A. Evenimenhrl activator.
Descrie$ pe scurt evenimentul sau situalia care v-a determinat se
ve sim$ti neplicut sub asped emotional.
B. GAnduri, convingeri, vorbire interioari. Nota$ tot ce v-a!i spus
in legituri cu A.
.l
10
Puneti un semn inainte de fiecare afirmagie pe care o considerali

distructivi sau iralionali.
C. Consecinlele in plan emolional.

Descrieli fiecare stare pe care afi trdit-o cAnd s-a Petrecut eveni-
mentul A gi nota$ pe o scale de la 0 la 10 cdt de intensi a fost acea
triire.
Exemplu: M-am sim$t speriat.
0 = deloc; I = foarte pufin; 5 = aga gi aga; 9-10 = foarte sPeriat,
aproape in panicd.
D. Combaterea gAndurilor 9i convingerilor negative disfunc-
lionale.
Analizali fiecare afirmalie sau convingere de la punctul B 9i gisili
contraargumente pentru a o combate. inlocuigi fiecare gAnd sau afir-
matie disfunc$onali cu una conskuctive, realistd.
Diagrama actioitdlilor agreabile recomandate gi a stdrilor emolionale

genente de realizarea acestora
Dispozitie 10 Frccventa
foarte activititilor
buntr agreabile
9
E 12
7 10
6 8
)
4 6
3 4
2 2
Dispoziiie 0
foarte rea
Ztle 1 2 3 I 5 6 7
Diagrama eoaludrii niaelului relatdrii
80
70
60
50
40
30
20
10
0
w€st SUD HDRS aDt At
kgendd: 0 = foarte relant

70-- foarteinco at (panicd)
Monitorizarea gradului tle relatare in timpul actiaitd[ilor cotidiene
Luni Marg Miercuri Joi Vineri Samb;ti

Scor
9 I 7
lntervalul Ora Oru 77 Oft 2L
din zi l3:30
Tipul de in in parc Acasi, in
activiteF biroul cu copiii timpul
(situafia) gefului unei
discugi
cu
partenera
kgentld: Q =fsarte relarat

10 = foarte incorilat (in panicd)
Prezentim in cele ce urmeazl planul care cuprinde principalele

skategii terapeutice utilizate in cadrul demersului terapeutic.
$edinta I
o Prezentarea modului in care funclioneazi psihoterapia
cognitiv-comportamentali de scurti durati;
. Stabilirea obiectivelor terapiei;
. Explicarea modelului ABC (Ellis, 1986,7990), in care A =
eveniment activator extem; B = credinle (gAnduri) referi-
toare la A; C = consecinfe in plan emotional Fi comPor-
tamental;
. insugirea unor deprinderi elementare de relaxare (primele
exerci$i din cadrul antrenamentului autogen Schultz);
o Sarcinile pentru acasd:
- Completarea figei evenimentelor agreabile;
- Automonitorizarea gAndurilor negative gi a dispoziliei.
$edinta 2
o $edinla este dedicati in principal elaboririi unui plan de
schimbare de citre client, sub indrumarea terapeutului.
Acesta va fi aiutat nu numai sd alcituiasci planul respectiv,
ci sd-l 9i puni in practici.
. Sarcinile pentru acase in aceasti gedinti sunt urmdtoarele:
- Continuarea automonitorizerii gAndurilor negative gi a
convingerilor disfu nctionale;
- Continuarea automonitorizarii dispoziliei gi activiti$lor
cu conginut agreabil;
- intocmirea planului de depigire a stirilor depresive Ei
stabilirea prioriti!ilor in cadrul acestuia.
Sedinla 3
. Continuarea identificirii gAndurilor gi convingerilor dis-
functionale negative;
. Monitorizarea dispoziliei gi activitifilor agreabile;
. Formarea unor deprinderi de relaxare mai complexe;
. Introducerea sugestiilor cu caracter general (de intdrire a
Eului) gi a celor specifice;
. Sarcinile pentru acase:
- Continuarea monitorizirii dispozitiei, activitililor agrea-
bile gi a nivelului relaxirii.
Abordarea cognitiv-comPortamentali de scurtd durati 65
ledinlele 4-5
in cadrul acestor gedinte se va insista asupra perfecgionirii
abilitd{ilor de relaxare. Clientul va fi invilat nu numai sI practice
erapie sau indePenden! acas5,
relaxare la activitdli cotidiene
ze in situa$i sPecifice)'
Sarcinile pentru acase:
o Monitorizarea dispozifiei activiteFlor agreabile gi a nive-
lului relaxirii;
. Exersarea relaxirii in situalii problematice de viafi.
Sedinla 6
Este dedicati cregterii frecvenlei activitililor agreabile in decursul
unei zile gi pe durata siptAmAnii. Clientul va congtientiza imPortanta
activitd$loi agreabile gi a modului in care acestea ii modifici dispo-
zilia gi va elabora un plan pentru creqterea frecvengei acestora'
Sarcinile pentru acasa:
. Continuarea monitorizirii dispoziliei 9i a nivelului de
relaxare;
. CreQterea numirului de activitili plicute 9i monitorizarea
dispozif,ei in funclie de acestea.
ledinla 7
Este rezervati restructurerii cogrritive conform modelului ABC al
lui Ellis (1986, 1990). Clientul va realiza cat mai multe exercilii de
identificare, combatere gi inlocuire a gAndurilor 9i convingerilor
disfunclionale negative, pomind de la anumite situalii prezentate in
terapie.
Sarcinile pentru acasd:
o Continuarea monitorizdrii dispoziliei, a derulirii activi-
titilor agreabile gi a nivelului de relaxare;
o Realizarea unor exercifii de identificare, combatere 9i inlo-
cuire a gAndurilor disfuncfionale negative cu unele realiste,
conform modelului ABC, aga cum s-a inceput activitatea in
cabinetul de PsihoteraPie'
Sedinta 8
Obiectivul acestei gedinle se referi la elaborarea unui plan de
dezvoltare pentru un mod de gAndire mai constructiv. Clientul va
Sarcinile pentru acasi:

o Monitorizarea dispozifiei 9i a nivelului relaxirii;
. Aplicarea autosugestiilor 9i in afara relaxdrii, anume in
situafii de viatd specifice;
. Continuarea exercitiilor de restructurare cognitivd dupi
modelul ABC.
Sedinla 9
Este dedicatl formdrii unor deprinderi 9i abilite$ de comporta-
ment social. Clientul va fi aiutat si identifice acele zone in care se
manifesti un anumit nivel de deficit in sfera abilitililor sociale, va
lucra impreuni cu terapeutul pentru formarea gi perfeclionarea
acestora gi apoi le va pune in aplicare in situafii sociale reale.
Sarcinile pentru acasS:
o Continuarea monitorizirii dispozifiei, a activitd$lor agrea-
bile gi nivelului relaxirii;
o Alcituirea unei liste de situafii in care clientul ar dori sI se
comporte mai asertiv;
o Practicarea zilnici a unor exerci$i de imaginafie dirijati cu
confinut asertiv, in starea de relaxare, timp de 15 minute.
$edinfa lO
Are drept obiectiv punerea in pracdce a comportamentului aser-
tiv in timpul realizdrii unor activitegi cu continut agreabil. Clientul
va evalua misura in care se angajeazi in aceste activitdli agreabile,
care presupun interac$uni cu alte persoane, gi va elabora un plan de
creqtere a frecvenfei acestora.
Sarcinile pentru acasi:
o Continuarea monitorizdrii dispozitiei, a nivelului de re-
laxare gi activitifilor agreabile;
o Exersarea comportamentului asertiv in situagii psihosociale
reale;
o Elaborarea de planuri pentru cregterea frecventei interac-
fiunilor sociale plScute;
. Practicarea relaxirii acasi gi in situatii de viafl specifice.
Abordarea cognitiv-comPortamentali de scurti durate 67
$edinla ll
Este dedicati elaboririi unui plan de menlinere a achiziliilor obli-
nute in timpul terapiei. Clientul va trece in revisti cele invilate, igi
va autoevalua periodic nivelul depresiei, pentru a-i identifica
primele semne Precoce, gi va invila de asemenea sd realizeze o
detectare precoce a factorilor stresanti care Pot facilita aparilia
depresiei.
Sarcinile pentru acasd:
o Continuarea monitorizirii dispoziliei gi frecvenfei acti-
vitifilor agleabile;
. Practicarea relaxirii acasd 9i in situafii cotidiene;
. Continuarea practicirii exercitiilor de restructurare cogni-
tivi;
. ComPletarea periodici a chestionarului de depresie Beck
(BDI);
. Stabilirea unor prioritlfi in funcfie de derularea evenirnen-
telor exteme;
. Elaborarea unui plan de urgenld care il va ajuta pe client si
anticipeze gi si gestioneze anumite situatii stresante care
pot se aParS in viitor.
$edinta 12 - incheiere
Obiectivul acestei gedinle este elaborarea unui plan general de
via!5 care si contribuie Ia consolidarea achiziliilor oblinute 9i si
ajute la prevenirea unor noi episoade depresive. Clientul va fi ajutat
si realizeze planuri pentru viitor, care sd includi obiective indivi-
duale gi interPersonale. Se va lucra asupra construirii aqa-numitei
.g6ndiri preventive", care va consta din elaborarea unor atitudini
constructive fald de viali.
il
Aplicalii ale psihoterapiei
cognitiv- com porta menta le
de scurtE durati
2.1. Psihoterapia de scurtl durati

in cazul tulburlrii anxioase generalizate
Newman (200
tali a tulburirii a
cdreia ingrijordri
cognitivi, comportamentali 9i fiziologici ai anxieti!ii, care depo-
tenleazi reciproc sub forma unei spirale. Din acest motiv, demersul
anumili stimuli intemi sau externi in declangatori ai anxietdlii.

De asemenea, clientul va reugi astfel si opreasci ,,bulglrele de
ziryadd" al anxietdlii care, pe ,,misuri ce se rostogolegte, devine tot
mai mare".
Strategiile utilizate ln cazul tulburlrii anxioase
Intervenlia terapeutici in cazul fulburirii anxioase generalizate

cuprinde restructurare cognitivi, tehnici de relaxare gi desensibilizare
conkolate fali de cognifiile, senzafiile Si comportamentele declan-
qatoare ale anxietilii.
Aplicagiialepsihoterapieicognitiv-comportamentale... 69
Restructurarea cognitivi este menitl si ajute clientul sd inleleagi

faptul ci maniera de interpretare, gi nu situalia in sine genereazi
reaclia anxioasi. Subieclii care suferi de aceasti tulburare au
tendinla de a interpreta situaliile cu caracter ambiguu ca fiind peri-
culoase. Acegtia sunt convingi in acelagi timp de faptul cd hgrijoririle
lor exagerate le sunt utile pentru ce le menlin starea de vigilenli fald
de posibile pericole. Relaxarea musculard, tehnicile de respiralie
abdominalS controlati, precum gi cele de imagina$e diriiati citre un
eveniment pozitiv vor avea, la rAndul lor, un efect benefic asupra
comportamentelor neurovegetative ale anxietdfii.
in acelagi timp, desensibilizarea controlati in plan imaginativ va
ajuta clientul sd se familiarizeze cu declanEatorii discrelir ai reacliei
anxioase (de pilde, imaginile de la locul de munci Pot evoca anxie-
tatea legate de presiunea timpului gi de faptr.rl ci subiectul nu-gi va
putea indeplini toate sarcinile de serviciu). Obiectivul acestei
strategii (desensibilizarea) este si-l invege Pe client se rimini relaxat
gi atunci cAnd se confruntd cu imagini care in mod obignuit func-
lioneazd ca declangatori ai reacgiei anxioase.
Clientul va fi ajutat de cetre terapeut sA stoPeze gi comPortamentele
de evitare a situagiilor anxiogene. Spre exemplu, in cazul pacientului
care evitd si se mai uite la gtiri pentru ce acestea ii provoaci anxie-
tate, terapeutul ii va recomanda si le urmireasci in continuare,
explicAndu-i ci nu gtirile ii declangeazi anxietatea, ci modul de
interpretare a acestora.
O strategie utilS in cazul clien$lor cu anxietate generalizati este
gi focalizarea acestora asupra prezentului (si triiascd momentul
,,aici gi acum", gi nu si rememoreze situalii periculoase din trecut
sau si realizeze scenarii referitoare la posibile pericole sau dezastre
care ar putea avea loc in viitor).
Studiu de caz
Maria, de profesie biolog, in varst, de 25 de ani, s-a Prezentat la psihoteraPie

pentru ingrijorEri excesive care,,ii transformau viala intr-un calvar". Aceste
ingriioriri o determinau sI evite orice situalie care i-at putea produce teaml
(ttirile de la televizor, discu$ile despre accidente, imbolnlviri, calamitli). Clienta
era permanentincordattr, avea crize frecvente de plans, insomnii, disPozilie tristi,
prezenta sclderea capacitrFi de concentrare a atentiei 5i a randamentului util
(se afla in stagiul de pregedre a tezei de doctorat). Maria a afirmat faPtul ctr
70 Irina Holdevici, Barbara Crtrciun
totdeauna a fost o persoantr temltoare, darin ultimul timp simptomele sale s-au
accentuat odatl cu admiterea ei la doctorat ti cu bursa de masteratin Olanda,
primit, de sotul ei. Clienta se temea cI nu se va descurca singurl in absenta
sotului, de faptul cI iti va pierde seMciul din cauza disponibilizlrilor, dar ti de
problemele de slnEtate ale plrintilor.
Temerile se declan;au automat mai ales atunci cand vorbea la telefon cu solul,
cu pdrinfii sau cu profesorulindrumStor de la facultate. Maria se temea ti de
faptul cE ar putea intra holii in casl, cI s-ar putea imbolnlvi de vreo boall grav5
sau cI ar putea da nattere in viitor unui copil bolnav sau handicapat. Clienta,
diaSnosticatS cu tulburare anxioas5 generalizatl, considera cI lumea este un loc
periculos, observa cu atenlie ce se intamplt in iur sau in interioiul organismului
ei, Bandindu-se permanent la posibile pericole din trecut, prezent sau viitor.
Maria iti punea in permanenttr intreblri cu confinut anxiogen (,,Ce va fi dacl mE
voiimbolnlvi de hepatitS?"), declanta comportamente de evitare (evita sI a6ngl
clanla utii sau butonul de la toaletS) ti trEia o serie de senzalii fiziologice: tremor,
supraincordare muscularl, transpirafii abundente. Fiecare reacfie de acest tip
atrlgea dupl sine o alta, sttrrile emolionale negative potenlandu-se reciproc.
IngriiorErile permanente au devenit strategia adaptatve de bazi pentru a evita
pericolele potenliale. Ori de cate ori evenimentul negativ nu se producea, se
intlrea convingerea clientei cA ingriiorlrile sale au avut un efect benefic, de
preintempinare a acestuia. Mai precis Maria iti formase convingerea cI nu s-a
imbolnlvit pentru cI ti-a filcut griji, declanSSnd astfel un fel de comportament de
tip superstiqios conform clruia, dacE nu 5i-ar fi Ecut griji, evenimentul periculos
s-ar fi produs.
Manualul Diagnostic ti Statistic (D.S.M.) al Asocialiei Psihiatrilor Ameri(ani
definegte tulburarea anxioasl generalizati ca fiind o team! exageratl ti necon-
trolabile referitoare la producerea unei serii de evenimente sau acfiuni. Pentru a
putea fi diagnosticatd tulburarea, subiectul trebuie s5 se ingrijoreze in maioritatea
timpului, acest lucru afectand functionarea normalE a clientului ti creendu-i
acestuia un disconfort subiectiv maior. Simptomele persoanei nu au drept cauzl
consumulde substante, o stare medicalS patologict sau vreo alttr tulbunre psihicE.
Subiectul cu tulburare anxioasE generalizatl mai prezintE trei pantr la tase dintre
urmtrtoarele simptome: nelinitte psihomotorie, supraincordare, hipervigilentd,
fatigabilitate, dificultlli de concentrare a atentiei, iritabilitate, tensiune muscularl
5i tulburtri de somn. Tulburarea anxioasl generalizatl este relativ dificil de
diagnosticat, pentru cA simptomele au un caracter cronic. maioritatea pacieniilor
a6rmand cI au fost a$a dintotdeauna. Acestora le este dificil sI sesizeze ,,impactul
negativ pe careilau ingrijorlrile asupra funcfionlrii cotidiene".
Clienta Maria a fost diagnos6catl cu tulburare anxioasl generalizatE gi fobie de
contaminare.
inainte de inceperea terapiei, clientului i se explici faptul ctr anxietatea are un rol
adaptativ atunci cend este moderat:l Si se manifesti doarin unele situafii, aceasta
Aplicagiialepsihoterapieicognitiv-comportamentale... 7l
devenind problematicd doaratuncicand este prea intensl ti se manifestl excesiv

de frecvent. Obiectivul tratamentului nu este inllturarea totald a anxiettrlii, ci
invllarea clientuluise o Bestioneze ti sE o aducE la un nivel moderat. Un accent
deosebit este pus pe temele pentru acasl, deoarece deprinderile de autocontrol
al anxietdfii, ca orice alte deprinderi, trebuie exeRate.
Tehnicile psihoterapeutice de scurti duratE aplicate sunt urmrtoarele:
l. Detectarea precoce a semnalelor declantatoare ale anxietltii
Clienlii vor fi inv5tali s5-9i monitorizeze nivelul anxietSlii (pe o scalS de la O la lO
sau de la 0la l0O) tistimuliideclantatori ai acestuia.
Astfel, de pild5, pentru Maria funcfioneazE ca stimuli declantatori ai anxiettlii
intreblrile adresate de alte persoane:,Cum te descurci atata dmp ce solulttru
este plecat din larl?", ,,Cand ifi vei termina teza de doctorat?" etc.
2. Antrenamentul de relaxare
Clienta ti-a insutit o tehnictr de gimnastici respiratorie cu autosugestii. A fost
utilizatl respiralia abdominaltr controlatl pe ritm l/2 (1 respirafie ti 2 expi-
- -
ragie) sau cu formule sugestive de tipul: ,,Respir calm, dau afartr teama din mine".
Acest exerciliu va fi utilizat de c5tre clientl ori de cate ori nivelul anxietlFi crefte.
De asemenea, Maria ti-a insutit ti primele exercilii din cadrul antrenamentuiui
autogen Schultz. Odatd obfinuttr starea de relaxare fizictr 5i psihicS, clienta iti
va spune in gSnd cE ,,teama p5r5sette corpul", vizualizand in acelaSi timp, in
maniera sa peEonall, rind pe rind, modul in care incordarea dispare ti starea
de linitte care se instaleazl.
ln acelagi timp, Maria va trebui sI se imagineze pe sine afl3ndu-se intr-un loc
pltrcut, unde se simte foarte bine, in deplinE siguranltr (pe plaj5, pe malul unui
rau, la munte etc.). Exercifiul de imaginalie dirijatl va trebui sd factr apel la toate
modalitllile senzoriale: vizualS (,,vede cu ochii minfii"), auditivi ("i'i spune in
gand") ti hnestezicl (simte adierea vantului, atingerea ierbii etc.).
3. Restructurarea cogni6va
Maria a fost instruitl sI sesizeze relalia dintre stdrile anxioase ti gindurile
negative care ii apar in minte (,,Dactr nu voi reu;i s5-mi termin doctoratul?",
,,DacI se va imbolnlvi mama?", ,,DacI nu mI voi putea descurc singurl cat timp
solul meu este plecat din IarI?" etc.).
Au fost identificate ti convin8erile disfun4ionale de bazl cu caracter anxioSen:
,,I!ttea pttr -te la ceea ce este mai rru ti atunci vei fi pregltit5 s5 faci faII", "Dactr mtr
relaxez atunci cand ar trebui sI me ingriiorez, voi deveni vulnerabilS". GAndurile
ti convingerile disfunctionale, odatl identificate, vor fi combttute prin metodele
specifice terapiei cognitiv-comportamentale: vor fi sesizate distorsionlrile
cognitive, se va aplica tehnica dialogului socratic ti analiza costurilorgi beneficiilor
ti vor fi inlocuite cu alte Benduri ti convin8eri mai ralionale.
Maria era atat de convinsd de rolul benefic al ingriiordrilor, incat ignora costurile
care se manifestau astfel: insomnie, anxietate cu caracter cronic, obosealS cro-
nicr, dispozifie depresivl Si dificulttrIi de concentrare a aten$ei.
7Z Irina Holdevici, Barbara Criciun
De asemenea, clienta a fost indrumatl sI verifice veridicitatea convingerii

negative: ,,Dact te attepti la ceea ce este mai rdu, vei fi pregItitl", constatand
faptulcl maioritatea situa$ilor periculoase de care se temea nu se produceau
de fapt. Mai mult, dact un eveniment negativ era prevSzut corect, anxietatea ti
simptomele asociate acesteia o impiedicau str-i facl faIS cu bine.
Pentru a verifica nivelul veridicitttii convingerii disfunclionale,,dacl nu te
ingrijorezi, devii vulnerabild", Mariei i s-a cerut sI dea un exemplu de situafiein
care absenta ingriiorlrii i-a accentuat nivelul de vulnerabilitate. Clienta a afirmat
faptul cl insriiorErile legate de o posibilS imbolnlvire o fac sI fie mai vigilentl
faitr de posibilitatea de a se contamina. Terapeutul i-a adus contraargumente
afirmend c5 anxietatea nu crette vigilenta, ci, dimpotrivtr, scade capacitatea
de concentrare a atenliei. Clientei is-a cerut, de asemenea, sI verifice teoria
conform ctrreia, atunci cand nu a fost vigilentS, s-a imbolntrvit. Maria s-a amuzat
afirmand cI de-a lungul intregii sale vieli s-a imbolnlvit de mai multe ori, deti
ti-a luat toat€ mlsurile de precautie.
Maria a fost inv5tatS str abordeze toate gandurile ti imaginile cu conlinut
anxiogen ca pe nilte ipoteze de lucru, al ctrror grad de veridicitate trebuie verificat
prin aducerea unor argumente pro $i contra. Aceste ganduri ti convingeri negative
disfun4ionale au fostinlocuite cu altele, cu caracter realist, elaborate de clientl
impreunl cu terapeutul. Clienta a primit 5i sarcina de a realiza mici experimente
in sfera comportamentaltr. Astfel, ea a trebuit str verifrce convingerea conform
clreia ingrijordrile pot avea un efect pozitiv, hotlrend sl nu se ingriioreze in mod
deliberat o anumitl perioad5, observand dacl fun4ionarea psihicl este mai bun,
sau mai rea.
O probleml importanti de care trebuie sd tini seama clientul care sufertr de
aceast5 tulburare este cE nu-i de aiuns si identifice una sau doul afirmalii
nespecifice cu caracter ra[ional, care sI fie valabile pentru contracararea tuturor
96ndurilor negative anxiogene (,,Voi putea face fagE situa$ei", ,,Voi fi bine" etc.),
ci cete un gend alternativ, rational, pentru fiecare gind negativ concret.
4. Tehnica expunerii in plan imaginativ
Aflat5 in stare de relaxare, clienta va fi instruittr str-ti imagineze dive6e declan-
tatoare ale anxiet5lii (de pild5, sI-ti imatineze faptul c5 se intelnette cu o
prietenl care o intreabl cum se descurctr in timp ce sotul este plecat din Iare).
Scena trebuie mentionatl pe ecranul mental panl cand anxietatea cre$te sufi-
cient de mult, situatie in care clienta va atenfiona terapeutul prin intermediul
unui semnal stabilit inainte de inceperea exerciliului de relaxare (de pildd,
ridicarea de8etului arltltor drept). ln acel moment, imaginea va fi inlocuit5 cu
una in care teama o plrrsette, clienta afland u-se intr- u n loc pl5cut, sigur. DupI
ce nivelul anxietr[ii s-a redus, clienta i'i va imagina faptul c5 face fat, situafiei
iniFale rSmanand calml ti relaxatd (20 de secunde). 5e revine apoi la imaginarea
scenei relaxante (20 de secunde).
Aplicaliialepsihoterapieicognitiv-comportamentale... 73
5iin cazul tulburtrrii anxioase generalizate este necesar un demers de prevenire a

recrderilor. Acestea se produc mai ales atunci cand aceasttr afeqiune este asociatt
cu alte tulburlri emolionale sau in cazulin care clientul nu urmeazl cu regularitate
procedurile cognitiv-comportamentale. ln acest ultim caz se recomandl reluarea
terapieiin vederea recapitulerii tehnicilor deja invelate. Acela$i lucru este valabil
ti atunci cand clientul traverseazd o perioadt deosebit de stresant5.
2.2. Psihoterapia de scurtl duratl

in cazul atacurilor de panicl
Tsao gi Craske (2000) subliniazd faptul ci atacurile de panici

reprezinti episoade de frici puternicS, acompaniate de cel pulin
patru sau mai multe simptome fizice gi cognitive cum ar fi: palpitagii,
dureri/disconfort in zona toracici, respiragie accelerat6, ameleli,
depersonalizare gi teami de moarte sau de pierderea autoconkolului.
Simptomele apar brusc Ai ating intensitatea maximi in aproximativ
10 minute (D.S.M. IV TR.). Atacurile de panic5 pot si apare pe
fondul unei mari varietili de tulburiri anxioase, diagnosticul de
tulburare de tip atac de panici putand fi atribuit numai atunci cAnd
aceste atacuri au un caracter recurent, apar brusc ai sunt urmate de
cel pugin o luni de zile in care clientul se ingrijoreazi de faptul cd ar
putea si mai apari un atac, sau atunci cAnd se constati modificiri
semnificative ale comportamentului in urma acestor atacuri.
Atacurile de panici sunt considerate neagteptate in cazul in care
nu se asociazi cu anumiti declangatori situalionali (apar,,din
senin"). Clienfii care suferi de atacuri de panici pot insi avea uneori
astfel de atacuri gi atunci cAnd se confrunti cu anumite situatii
declangatoare. Atacurile de panici pot si fie sau sd nu fie insogite de
agorafobie, care se referi la teama subiectului de a se afla in locuri
sau situa$i din care iegirea ar putea fi dificili sau jenanti, sau in care
nu pot apela la un ajutor in cazul apari$ei unui atac de panici. Astfel
de situalii sunt evitate sau suportate cu mare dificultate de cetre
client gi se referi la locuri aglomerate, mall, sali de cinematograf,
agteptarea la coad5, cil5toria cu metroul sau cu alte mijloace de
transport in comun sau orice loc din afara casei.
Comportamentul de evitare al agorafobicului poate fi ugor,

moderat sau sever. Astfel, de pildi, un subiect cu agorafobie mo-
derati va evita sd gofeze pe distanle lungi, dar va reugi si faci acest
lucru de acasd pAnd la serviciu, va conduce magina doar atunci cAnd
este insolit gi va evita mallurile sau pielele aglomerate. Clienlii cu
agorafobie severi nu pirisesc aproape niciodatd locuin!a. Psiho-
terapia cognitiv-comportamentali pentru atacurile de panici simple
sau insogite de agorafobie s-a dezvoltat intre anii 1980 9i 1990 9i are la
bazd modelul biopsihosocial al atacurilor de panici (Barlow, 1988).
Conform acestui model. primul atac de panici este considerat ca o
alarmi falsi care poate si apari la indivizi vulnerabili in condiqii de
stres. Acegti subiecli posedi o tendinld geneticd de hiperreactivitate
neurofiziologici in situalii stresante. Aceasti hiperreactivitate neuro-
fiziologici interaqtioneazd cu o vulnerabilitate de nahrri psihologici,
reprezentate de un set de convingeri disfunclionale referitoare la
anumite senzagii corporale (,,Daci am palpitalii inseamni ci voi face
un atac de cord") sau la maniera de a se comporta in lume (,,Nu am
control asupra corpului meu").
Aceste concepte referitoare la hipersensibilitatea de tip anxios
(Reiss et al., 1985) 9i lipsa de autocontrol (Barlow, 1998) sunt specifice
schemei cognitive a atacului de panici gi agorafobiei: conform
acestui model, o alarmi falsd ap5ruti la un subiect vulnerabil poate
conduce la o asociere intre stimulii externi gi senzaliile specifice
atacului de panici. Astfel, un subiect care a avut la un moment dat
tahicardie 9i retriieqte aceeagi senzalie atunci cAnd face exercilii de
gimnastici va considera ci igi va putea declanga un atac de panici
atunci cAnd face sport. Drept consecinli a primului atac de panici,
subiectul predispus va dezvolta o hipervigilen!5 in raport cu stimulii
proveni$ din interiorul organismului sdu.
Stimulii exteriori prezenli in momentul atacului de panicd pot fi
la rAndul lor asociali cu producerea acestuia, conducAnd la evitarea
de tip agorafobie. Atat declangatorii intemi, cAt gi cei extemi pot se
fie generalizali in decursul timpului, conducAnd la evitarea unei
game largi de situatii.
Aga cum am mai subliniat, subieclii vulnerabili dezvolti o apre-
hensiune anxioasi legati de producerea unui nou atac de panici,
deoarece consideri senza!iile corporale specifice activirii ca fiind
periculoase. Din acest motiv, o activare neurovegetativi accidentali
va genera teama, care la r6ndul ei va activa senzaliile fiziologice
Aplicatiialepsihoterapieicognitiv-comportamentale... 75
specifice fricii, fapt ce va intensifica fric4 formAndu-se un cerc vicios.

Deoarece primele senzalii fiziologice pot sd nu fie evidente, individul
va percepe atacul de panictr ca,,apirand din senin" (Barlow, 1988).
Psihoterapia cognitiv-comportamentale se adreseazi atat com-
portamentelor fiziologice, cAt gi celor cognitive specifice atacului de
panici 9i evitirii de tip agorafobic. Terapia dureazi inhe 8 Ei 12 sip-
tdm6ni gi aproximativ 75% dintre pacienli ob$n beneficii de pe urma
acesteia (Craske, 1999).
Acest tip de psihoterapie a fost utilizat 9i in cazul atacurilor de
panici noctume, cAnd subiectul se trezegte brusc din senin in plin
atac de panici, firi si fi avut vreun cogmar, sd se fi produs vreun
zgomot puternic sau alte evenimente care sd-i perturbe somnul.
Simptomatologia atacurilor de panici noctume este similari cu cea
a atacurilor de panici diurne gi apare la aproximativ 40% dintre
clienlii care sufere de atacuri de panici asociate sau nu cu agorafobie.
Diagnosticarea atacului de panici insotit sau nu de agorafobie se
realizeaze cu ajutorul lnterviului pentru tulburdri anxioase bazat pe
manualul D.S.M. IV (Brown et ol.,l94).
Autoevaluarea realizati de client in prima gedinli de psihoterapie
este de asemenea utili gi se referi la frecvenla, durata, contextul
situalional gi simptomatologia fiecirui atac de panici, precum Ei la
nivelul general al anxietigi din timpul zilei, preocupirile clientului
referitoare la posibilitatea declangirii unui nou atac de panici gi
medicagia administrati. Aceasta autoevaluare trebuie si continue pe
parcursul intregului demers psihoterapeutic.
Se utilizeazi gi testele comportamentale, in cadrul cirora clientul
este invSlat si-gi monitorizeze nivelul anxietilii gi al simptomelor
fiziologice in diverse situalii de viali (si meargi la cumpirdturi
intr-un magazin mare, si stea intr-o sali de cinematograf, sA se
deplaseze cu metroul etc.).
Studiu de caz
Mihai, un economist in varstt de 42 de ani, a trtrit primul sdu atac de panice

atunci cand se afla la Predeal ti a fecut o ascensiune ugoarl pe munte intr-o zi
c5lduroasS de vare. Simptomele au fost urmtrtoarele: palpitalii, dureri in zona
toracicl, respirafie acceleratr, ameleli ti teama ctr va muri. Clientul s-a intors
la matine ti sotia l-a dus la camera de gardl a celui mai apropiat spital. Aici
clientului i s-au administrat sedative ti i s-a comunicat cI nu existe nicio cauztr
organicl pentru simptomele sale. DupI acest episod, Mihai a incePut s5 aibl
3-4 atacuri puternice ti 9-lO atacuri ufoare de panicd in fiecare lunI.
lnainte de declan;area primului atac de panicl, Mihai fusese trecut pe lista de
disponibiliztrri a firmei li avusese neinlelegeri cu sotia. EPisoadele ulterioare au
debutat cu o presiune puternictr in zona toracelui ti tahicardie ;i se declan;au in
momentulin care practica exercigii fizice, se aflain locuri aglomerate, conducea
ma$ina pe distanie lungi, in afara localittr$i, cSnd se afla afarl in zile cllduroase
de varE sau cand se simtea stresat, Sendindu-se sE Participe la interviuri de
ocupare a unui nou loc de muncd.
Atacurile de panictr i-au schimbat viata, ficandu-l sI renunle la activittrIi care
inainte ii elceau plScere: mersul la munte, cllltoriile cu matina sau exerciliile
fizice. Clientul a constatat de asemenea, o sc5dere a caPacit5fii de concentrare a
atenfiei, o dispozitie depresiv5, aceasta din urml imPiedicandu-l s5-9i glseascl
un nou seMciu. Teama ctr va face un nou atac de Panic5 ii ocupa aProaPein tota-
litate mintea, clientul gSndindu-se permanent la modulin cale va face fall unui
nou atac sau in care va plrlsi de urgenll loculin care s-ar Putea afla.
In timpul atacului de panictr, Mihai se oprea din orice activitate, se intorcea acasi
tilua cate o tablete de Xanax ti una de calciu efervescent, singurele medicamente
pe care le-a ales din releta prescrisl de medicul de familie. ln ciuda acestei
medicaFi, clientul continua sI evite situaliile in care atacurile de Panice ar Putea
aprrea. Mihai s-a prezentat la psihoteraPie, dar a continuat sE ia Xanax ti calciu.
Psihoterapia individualS a durat 20 de Sedinte, desflturate la inceput de doutr
ori pe sip€man5, apoi slptlmanal.
Sedintele initiale au fost dedicate evalulrii clientului;i expliclrii naturii simPto'
melor anxietltii $i panicii, pSnI c6nd Mihai a inleles cI acestea sunt total lipsite
de pericol. in continuare, clientul a invSlat un exercifiu de resPiratie controlatl
(respiragie abdominaltr pe ritmul 1/2, insPiratie, exPiraFe) care l-au ajutat s5-9i
controleze simptomele fiziologice. Apoi, clientul a fost invEtat 5I identifice ti
sI combatl gandurile negative automate referitoare la caracterul periculos al
simptomelor fiziologice specifice atacului de PanicE ti sd le substituie cu unele
mai rationale, realiste.
A fost utilizate $i tehnica desensibiliztrrii sistematice in Plan real (in vivo) li
imaginativ (in stare de relaxare), pentru ca subiectul sI se confrunte ti str se
familiarizeze cu situatiile anxiogene (str cSlStoreascl cu matina pe distanle tot
mai lungi, s: mearga in magazine aglomerate, si alerge in zile cElduroase de varl)
utilizand exerciliile de relaxare, respiralie controlat5 ti restructurare cognitivl,
pentru a face fali respectivelor situafii controlandu-ti simPtomele.
Psihoterapia atacurilor de panici gi agorafobiei Poate avea loc

individual sau in grupuri de patru pdni la gase participan$. $edinlele
de psihoterapie sunt foarte bine structurate gi focalizate asupra
Aplica$ialepsihoterapieicotnitiv-comportamentale... 77
simptomelor curente qi gAndurilor negative disfunc(ionale asociate

cu acestea. Temele pentru acasi reprezinti o componenti importante
a psihoterapiei, iar triirile clientului, precum Ei progresele acestuia
sunt atent monitorizate.
Aga cum am mai subliniat la prezentarea cazului clinic, psiho-
terapia debuteazi cu explicalii referitoare la natura anxieti(ii gi
panicii. Clienhrl este inlormat in legituri cu faptul ci frica reprezinti
o triire normali, specifici reacgiei de,,fugi sau lupti" din lumea
animali, reactie care se declangeazi la aparilia unui stimul ame-
nin!5tor. Bazele fiziologice ale simptomelor atacului de panicd sunt
explicate in detaliu (de pildd, accelerarea bitiilor inimii este necesari
pentru a pompa mai mult sAnge la nivelul membrelor, pentru ca
animalul sA poatd fugi mai repede).
Miturile referitoare la anxietate sunt discutate qi demontate (,,prea
multi anxietate conduce la epuizarea sistemului nervos"). Terapeutul
ii va explica subiectului natura adaptativi a reacliei de,,fugi sau
lupti", reaclie care este necesari supraviefuirii in lumea animali sau
a omului primitiv. Este subliniat faptul cd obiectivul hatamentului
psihoterapeutic nu este eliminarea anxietdfii, ci formarea unor meca-
nisme autoreglatoare de gestionare a formelor extreme ale acesteia.
I se explici subiectului gi faptul ci reaclia anxioasi de tip panici
depinde de ce anume simte, gandeste gi face persoana in cauzi.
I se prezinti clientului modelul reacliei de panici, subliniindu-se
rolul cognigiilor qi comportamentului in aparitia gi menlinerea
simptomelor atacului de panici. Anxietatea de intensitate patologicd
este descrisi ca o reaclie care poate fi declangatd de stimuli sau in
momente nepotrivite gi care conduce la aparilia unor simptome
foarte puternice, dar total lipsite de un pericol real. Atunci cAnd
clientul nu identifici stimuli exteriori care ar putea explica prezenla
anxieti!ii, el iqi indreapti atentia spre interiorul corpului, inter-
pretand eronat anumite reacgii fiziologice (,,Daci inima mea bate mai
puternic, voi face un atac de cord gi voi muri"). Aceste interpretiri
eronate conduc, la rAndul lor, la amplificarea simptomelor fizio-
logice, fapt ce nu face decat si confirme supozitiile false ale subiec-
tului, in plan comportamental apirdnd reaclia de fugd din locul in
care se afla clientul la momentul declangirii atacului de panici.
Terapeutul va insista asupra faptului cd simptomele anxietilii sunt
normale gi au caracter limitat in timp, acesta fiind punctul de la care
se incepe procesul de restructurare cognitivi.
Tehnicile respiratorii sunt introduse in continuare avAnd ca obiec-

tiv si demonstreze clientului faphrl ci simptomele specifice hiper-
ventilaliei sunt asemdnitoare celor din cadrul unui atac de panici.
Pentru a demonstra acest lucru, Mihai a fost solicitat si respire
profund 9i rapid odat5 cu ridicarea gi coborarea umerilor timp de
90 de secunde in cabinetul de psihoterapie gi si compare simptomele
cu cele pe care le triiegte in timpul atacului de panici. Clientul a
confirmat aseminarea, dar a subliniat faptul cd anxietatea lipsegte
deoarece se simte in siguranli in cabinet.
Terapeutul ii va explica subiechrlui faptul cd un proces de hiper-
ventilalie se poate declanga in mod spontan, firi ca acesta si congti-
entizeze ceea ce se petrece, in situaliile de stres, cAnd organismul
face eforturi de a spori aportul de oxigen. Procesul fiziologic de
hiperventilalie este descris in detaliu. Astfel, daci organismul va
primi qi utiliza mai mult oxigerl dezechilibrul dintre oxigen gi bioxid
de carbon din sAnge conduce la o vasoconstriclie gi reducerea canti-
tdlii de oxigen la nivelul lesuturilor, ceea ce poate declanga o senza$e
de amefeali, irealitate sau fumicituri la nivelul extremitililor. Lipsa
de nocivitate a unor astfel de senzalii este subliniati de citre
psihoterapeut.
Clientul va invita apoi o tehnici de gimnastici respiratorie, pen-
tru a contracara procesul de hiperventilatie sPontane. Acesta va
consta, aga cum am ardtat mai sus, in exersarea resPiragiei abdo-
minale realizate la nivelul diafragmului. Subiectul va pune accent pe
expiralie, care se va produce prin coborArea diafragmului, exPiratie
care va fi mai lungd decat inspira$a (ritm: 2 - expira$e, I - inspirafie).
Exerciliul de respiragie va cuprinde gi autosugestii de tipul: ,,Inspir
calm, dau afari toati teama din mine" etc. Clientul va invila respi-
ralia controlatd in cabinetul de psihoterapie qi va fi instruit si o
practice acasi de doui ori pe zi, timp de cAte 10 minute gi apoi in
fazele incipiente ale declangirii atacului de panicS.
Partea cea mai importanti a psihoterapiei o rePrezinte restruc-
turarea cognitivi. Gindurile negative referitoare Ia caracterul pericu-
los al senzaliilor fiziologice au un caracter automat gi involuntar,
avAnd drept rezultat imediat comportamente de fugi din locul in
care se afli subiectul sau ciutare de spriiin (cauti un loc in care si
se ageze). Aceste gAnduri negative anxiogene pot varia in func$e de
situafie. Astfel, la clientul Mihai, gAndurile referitoare la teama de
moarte se declangeazi mai ales atunci cAnd este singur, in timp ce
unele referitoare la faptul ci se va face de r6s apar mai frecvent in

situalii psihosociale.
Identificarea gAndurilor negative automate specifice fiecirui atac
de panici necesiti o interogare foarte atentl din partea psiho_
terapeutului. Odati identificate, acestea vor fi definite fie cu supra-
evaludri ale unor posibile pericole sau ,,catashofizeri,, (evenimentele
pe care le anticipeazl subiectul vor lua proporlii catastrofale). in
continuare, clientul este invilat si testeze gdndul de veridicitate al
unor astfel de gAnduri prin intrebiri de tipul urmitor: ,,Care este
dovada ci acel eveniment se va produce?,,, ,,Ce probabilitate existi
si faci atac de cord?", ,,Ce catastrofi se va produce daci vei legina
cu adevirat?" etc.
Va fi utilizati 9i tehnica expunerii la senzaliile interoceptive,
pentru a destructura legitura condi$onati dintre acestea reicqiile
9i
de panicS. Mihai a practicat in timpul Sedintei de psiiroterapie
exercigii de hiperventilalie 9i apnee voluntari (refinerea respiragiei),
acestea fiind realizate pAni cAnd nivelul anxietdlii produs de ele s-a
redus complet. Pe parcursul exerci!iilor respective, clientul a fost
instruit se tolereze anxietatea, pentru a se convinge de faptul ci
efectele negative anticipate nu se produc (nu legini, nu irurebunegte,
nu igi pierde autocontrolul). Odatd insugite, aceste exerci[ii vor fi
practicate gi individual acasi, de trei ori pe siptimAni.
In cazul cliengilor care manifesti comportamente de evitare de tip
agorafobic, va fi utilizati gi expunerea in plan real gi imaginativ (in
stare de relaxare) la situafii anxiogene, ierarhizate pe o scaii gradati
de la cea mai pufin anxiogenl pAni la cea mai anxi,ogeni (si meargi
la.cumpirSturi intr-un magazin aglomerat, si rdm6ni un timp intrlo
sali de cinematoglaf, sE conduci magina in afara localitd$i). Clientul
este instruit ca gi in timpul exerciliilor de expunere si identifice
gAndurile negative, disfunclionale gi si le inlocuiasci cu unele
altemative, realiste. De asemenea, in timpul expunerii in plan real
(in oiao) vor fi utilizate exercilii de respiralie abdominali controlati
pentru stoparea atacurilor de panici intr-o fazi incipienti. Vor fi
identificate Ei stopate strategiile dezadaptative de a face fagi
atacurilor de panici (utilizarea telefonului mobil pentru a cere
ajutor, tehnici de distragere a atentiei, utilizarea de medicamente
tranchilizante).
In cazul atacurilor de panici nocturne, clientului i se explici
_
faptul ci supraactivarea fiziologici din timpul somnului po;te fi
lrina Holdevici, Barbara Criciun
faptul ci anumite senzatii fiziologice cum ar fi, de pildi, pulsul

accelerat sunt mai periculoase in timpul somnului decat in stare de
veghe. Pentru clienfii care suferi de atacuri de Panicd noctume este
neiesari qi stabilirea unor rutine Precise in ceea ce priveqte starea de
somn sau veghe.
Exercigiile de respiralie abdominali controlate vor fi practicate
atat imediat inainte ca subiectul si adoarmi, cat 9i atunci cand se
trezegte din somn qi declangeazd atacul de panici. De asemenea,
acegti cliengi vor fi instruili si practice relaxarea de .doun ori pe zi,
unul dintre exercilii fiind realizat inainte de culcare. In cazul in care
clienlii cu atacuri de panici suferi gi de o formd de depresie ugoari
sau moderat5, lipsd de motivalie sau dificultdli de concentrare 9i
atenfie, efectele terapiei vor fi mai reduse 9i vor fi vizibile dupi un
numir mai mare de gedinle, adesea cu un tratament psihiatric
suplimentar. Totodati, atragem atenlia ce este obligatorie instituirea
tratamentului medicamentos in cazul depresiei majore, c6nd
subiectul manifestd lipsi de sPeranle qi idei suicidare.
Prezenla unor tulburiri de Personalitate nu reprezintS in sine o
contraindicalie pentru psihoterapia cognitiv-comportamentalS, dar,
aqacum de Patologii Prelungeqte
gi comp fi unori excesiv de soli-
citanli E tul, Pot vorbi Prea mult
despre problemele lor sau, dimpotrivi, Pot avea serioase dificultili
de comunicare).
Medicalia psihiatrici administrate Poate, la r6ndul ei, interfera cu
demersul psihoterapeutic deoarece tranchilizantele reduc simpto-
clientul nutreqte convingerea ci nu se poate descurca firi medi-

camente.
Aplica$ialepsihoterapieicognitivromportamentale... 8l
O strategie importantd, care di rezultate Pozitive Pentru Pre-

venirea reciderilor, este realizarea ultimelor gedinle de psihoterapie
la intervale mai mari de timp (10 zile, doui siptimini, lunar). De
asemenea, clien.tilor li se permite sd menfini un contact telefonic cu
psihoterapeutul, ciruia trebuie si i se adreseze in cazul in care apare
un eveniment stresant sau se anticipeazi aparilia acestuia. Este
recomandati gi practicarea independenti a automonitorizirii stirilor
afective, a relaxirii gi exerciliilor de respiralie controlate.

in cazul tulburlrii obsesiv-compulsive
Ralph Turner, Belinda Bernett 9i Kathryn Karshin (2000) preci-

zeazd fap[i ci, in cazul tulburirii obsesiv-compulsive, concep-
tualizarea cazului igi are originile in teoria lui Mower (1950) cu
privire la invilarea evitanti. Prin intermediul mecanismului condi-
lionirii, stimulul neutru devine unul condigionat, care atrage duPA
sine o reacgie anxioasi. h felul acesta, imagini, ginduri sau cuvinte
neutre incep sE evoce anxietate, care devine tot mai Puternice 9i mai
perturbatoire pentru subiect. in etapa a doua clientul incepe si puni
in fun$une mecanisme pentru a reduce sau a se elibera de anxietate'
in cazul clien$lor cu tulburare obsesiv-compulsivS, aceste mecanisme
vor genera comportamentele ritualiste sau compulsive. Reducerea
anxietelii qi a disconfortului ca efect al acestor comPortamente va
servi drept invilare a modelu-lui de gindire obsesivi, precum 9i a
comportamentului ritualizat. ln felul acesta, actele compulsive vor
deveni modalitili de evitare, in vederea reducerii anxietilii la un
nivel tolerabil.
Pornind de la aceasti concePtualizare, teraPia va imPlica exPu-
nerea clientului la stimulii generatori de anxietate (obsesii) pentru
o perioadi extinsd, odati cu stoParea comPortamentelor de evitare
(compulsii). in urma unor expuneri succesive gi prelungite, se
produce un fenomen de habituare ce are drePt rezultat reducerea
anxietelii care apirea in cazul in care clientul nu-qi ducea la inde-
plinire ritualul. Ideea de baze a tratamentului consti in aceea ci
ritualurile compensatorii nu vor mai fi necesare dacl obsesiile nu

mai creeazi un disconfort maior.
Unele studii clinice au evidenliat faptul ci aproximativ Z0%
dintre clienlii tratati prin intermediul metodei expunerii gi stopirii
comportamentului ritualist au ob$nut progrese insemnate (Steketer,
1993). Cu toate acestea, dupi cum se poate constata, existl un pro-
cent de clienli cu tulburare obsesiv-compulsivi care nu obtin
beneficii de pe urma acestei abordiri. Din acest motiv, demersul
psihoterapeutic devine mult mai eficient dacd expunerea prelungiti
odati cu stoparea comportamentului compulsiv vor fi asociate cu
modificarea atitudinilor 9i convingerilor clienfilor, precum gi a sche-
mei cognitive conform cireia lumea este un loc periculos in general,
iar obsesiile particulare ale clienlilor sunt la rAndul lor periculoase.
cognitiv al
maginile 9i
insolite de
g6nduri negative automate legate de faptul ci subiectul gi-ar putea
face riu lui insugi sau celorlalgi. Aceste gAnduri negative automate
ii determinl pe clientii care suferi de tulburare obsesiv-compulsivi
sI intreprindi acliuni care s5-i elibereze de culpabilitate sau de
blamarea veniti de la cei din jur.
a obsesiilor sunt indreptate
in generate de teama fagi de
co ul acesta, ritualurile capiti
caracterul unor mecanisme de adaptare gi sunt mentinute prin
intermediul intiririi negative. Strategiile cognitive pot fi utilizate
pentru a-l convinge pe client si se angajeze in experimente in plan
comportamental, pentru a determina obsesiile si fie mai pulin
terifiante qi mai accesibile intervenfiei terapeutice, pentru cregterea
complianlei la psihoterapie, dar gi pentru modificarea atitudinilor
disfunc$onale gi a schemelor cognitive de bazi.
Studiu de caz
Andrei, un economist in varstl de 37 de ani, clsltorit, suferea de rumina$i cu

caracter obsesiv de mai mull ani. Clientul rumina obsesiv gendul cd a produs un
accident atunci cand mergea cu matina la seMciu sau acasd $i se intorcea de mai
multe ori la locul unde credea cI ar fi putut avea loc accidentul. Aceste lntoarceri
ii consumau aproximativ douS-trei ore, ceea ce il flcea sI aibl probleme cu
Aplica$ialepsihoterapieicognitiv-comportamentale... 83
intazierile sanqiunile repetate, Andrei obitnuia si plece

la seMciu. Pentru a evita
de acasi la ora 5 dimineala, Pentru a aiunge la firmtr la ora 9. Sofia clientului eIa
foarte suplratl ti pentru faPtul cI acesta intarzia foarte mult cBnd trebuia sI
ajungl acas5, ameninl6ndu-l cu divo4ul dacl nu i;i rezolvl problema.
Gandurile nega6ve pe care le nuttea clientul se refereau la faptul cI le-ar Putea
face rdu celorlalf, prin intermediul 96ndurilor sau acliunilor sale, ti din acest
motiv se afla permanentin gard5. Clientul a afirmat cE astfel de Senduri ii ocupau
aproximativ 6O% din timp, impiedicandu-l si intera4ioneze adecvat cu ceilalfi.
Printre acliunile sale cu caracter ritualic se numrrau, in afarS de intoarcerea din
drum, verificarea faptului cI a incuiat uta, a stins aragazul, lumina, Precum ti
telefoane repetate date persoanelor cu care se intalnise de curand, Pentru a
verifica dac, acestea se simt bine.
Andrei a relatat faptul cl temerile sale datau din adolescenltr cend intla adesea in
conflict cu tatll stru alcoolic gi abuziv, pent;u a-ti apdra mama $i sora mai micl.
ln cursul unui astfel de conflict, Andrei 5i-a lovit tatll destul de tare Si, incePand
cu acea perioadS, a avut fantezii legate de faptul cI ar putea face rIu cuiva.
in momentul prezentlrii la cabinetulde psihoteraPie, clientulse aflain tratament
psihiatric cu antidepresive ti anxiolitice care l-au determinat s5-ti controleze
mai bine stlrile emolionale, dar care nu au redus obsesiile ti comportamentele
compulsive, cu caracter ritualic.
Demersul psihoterapeutic s-a bazat pe tehnica exPunerii $i bloclrii comPorta-
mentelor compulsive in plan real (in vivo) 9i in plan imaginativ. A fost utilizate o
tehnicl terapeutic! intensivl - trei tedinle Pe sSPtImantr ti de scurtS duratl -
trei slptlmani. O tedinttr de psihoteraPie a durat aPtoximativ douS ore. Structura
unei tedinle a fost urmtrtoarea (Turner, Barnett ti Korslein& 2OOO, P. 125):
a sarcinilor Pentru acasl;
-verificarea modului deindeplinire
- modificarea ierarhiei obiectivelor Prioritare (daci este cazul) in funclie de
rezultatul temelor pentru acasi;
- expunerea ;i blocarea reacliilor (comportamentelor compulsive) in Plan
imaginativ;
- expunerea gi blocarea reacliilor in plan real (acestea au fost realizate de noi
exclusivin cadrul temelor pentru acastr, sPre deosebire de autorii modelului, care
aplicau aceastl strategie ti in timpul tedintei de psihoterapie);
- stabilirea unor noi sarcini pentru acas5.
Clientului is-a explicat faptul cI tratamentul nu va fi nici facil, nici agreabil ti
s-a administrat urmdtorul instructai:,,1n cadrul programului de psihoterapie
ne vom concentra asuPra obsesiilor tale, precum ti asuPra comPortamentelor
compulsive (de verificare). Vei fi solicitat s5 te exPui situaliilol pe care le consideri
periculoase ErI a avea voie si declan$ezi ritualurile sau Sandurile care te-ar ajuta
eliberezi de anxietate.
str te
Motivul pentru care vom proceda astfel este acela c5, dactr te vei confrunta cu
situaliile care te sperie ErE a declanta comPortamentele de evitare (ritualuri), vei
constata cl acele consecinle catastrofale de care te temi nu se vor produce. Vei

observa, de asemenea, cI anxietatea ti ingijorarea ta se vor red uce ii cI ritualurile
pe care le puiin a4iune nu mai sunt necesare.
A5a cum am subliniat la inceput, acest demers nu va fi deloc pllcut pentru cd,
atunci cand nu vei pune in acfiune ritualurile, anxietatea ta va crette la inceput,
dar aceasttr stare nu va dura mai mult de dou5zeci de minute ti, dacl vei reuti str
rezitti, anxietatea se va reduce simfitor. In cazulin care nu vei reu$i sI rEmai in
situatia anxiogenS, rlspunsul condifionat de tip ritualic se va accentua..,
De$i neincrezltor, Andrei a acceptat sI se angareze in demersul terapeutic,
afirmind ctr ,,nimic nu ar putea fi mai reu decat ce simlea el acum,,. Dupe
incheierea celor trei sipEmani de terapie intensivl, Sedinlele au fost programate
o date pe sSptlmanl timp de doutr luni, apoi la o lunl gi la trei luni, iar clientul a
revenit pentru o reevalure la tase luni.
ln realizarea sarcinilor pentru acasl a fost implicati ti sotia clientului, clreia i
s-a explicat maniera in care lucreazl terapia ti care a fost instruit, sl-l ajute in
realizarea expunerii la situa[iile anxiogene (conducerea matinii) fErtr str punE in
actiune comportamentele compulsive (si se intoarcl din drum pentru verificlri).
Margareta, solia lui Andrei, a menfionat faptul cE ea panE atunci nu Ecea altceva
decat s5 intlreascl modul de comportare al solului, asigurindu-l ci nu a flcut
niciun accident. Ea a fost de acord str refuze sE mai comenteze impreun5 cu
Andrei obsesiile sale ti si-i mai pregEteasctr miculdejun foarte devreme pentru
a avea 6mp si ajungl la seMciu, de'i obignuia str se intoarctr de mai multe ori
din drum pentru a face verificeri.
Ori de cete ori Andrei ii cerea asigurlri, sotia trebuia si-i r5spundl in mod
stereotip astfel: ,,ln1eleg de ce imi adresezi astfel de intrebiri, dar vreau sI te
ajut sI te simF mai bine, ata cA nu ifi voi respunde la intreb5ri. SI nu uiii cE
}in
la 6ne ti te sprijin inceea ce faci, pentru a scdpa de 96ndurile care te obsedeazt.,.
Clientul a inv5tat o tehnicE de relaxare (exercifiile de greutate ti clldur, din cadrul
antrenamentuluiautogen Schultz).Incepind cu a treia gedinll de psihoterapie,
fost indusl hipnoza cu aiutorul tehnicii fixIrii privirii. Clientul a intrat destul
a
de repede in transtr medie. A fost alc5tuit! impreun! cu clientul o ierarhie a
situaliilor anxiogene, de la cele mai pulin anxiogene (sI opreascl ma'ina fIrI sI
verifice dact a incuiat uta) pane la cele mai anxiogene (str conducl pintr la locul
de munc5). Aceste situafii au fost repetate mental ln transe hipnoticS impreun,
cu terapeutul.
Aga cum am subliniat mai sus, temele pentru acase au constat in

realizarea efectiv5 a sarcinilor din cadrul ierarhiei de situalii anxio-
gene gi acest lucru s-a desfegurat impreund cu sogia clientului. inain-
te gi dupi confruntarea cu situalia, Andrei era solicitat si evalueze
nivelul anxieti$i pe o scalS gradati de la 0 la 10, unde 0 a reprezentat
starea de calm, iar 10, anxietate maximi.
Se trecea la urmdtoarea situalie anxiogeni doar atunci cind

nivelul anxietilii scidea pAni la 2 sau 1.
Prezentim in cele ce urmeazi, ierarhia situaliilor de expunere
referitoare la conducerea autovehiculului, situatii urmate de regule
de comportamente de verificare (dupi Tumer, Barnett gi Korslund,
2000, p. 130).
Situatie Disconfort
,10
Conducere in trafic lejer
Conducere in trafic moderat 50
Conducere in traJic aglomerat 60
in timpul zilei, poate

Blocat in trafic 70
vedea magina din spate in oglinda
retrovizoare
Blocat in trafic in timpul zilei, nu 80
vede manevrele celui din sPate in
oglinda retrovizoare
Btocat in trafic pe timp de noapte, 90
nu vede semnalele celui din sPate in
oglinda retrovizoare
Consecinlele posibile de care se temea clientul erau urmitoarele:
e Am si-l determin pe cel din sPate si-gi piardi controlul gi

sd aibi un accident mortal;
o Am sd-l determin pe cel din spate si aibd un accident Srav;
o Am si-l determin pe cel din spate sd aibi un accident uqor;
o Am sd-l determin pe cel din spate sd intre Pe contrasens Si
sd fie cAt pe ce sd faci un accident.
in timpul gedinlelor de desensibilizare, clientul a fost instruit si

conduci firi sI se intoarci din drum, degi reacliile fiziologice se
apropiau de intensitatea unui atac de panici.
Este necesar sd subliniem faptul ci titualurile mascate desflqrrate
in plan mental sunt mai dificil de detectat de citre terapeut, dar gi
de citre pacientul insuqi. In astfel de situalii, terapeutul ii va solicita
clientului se se concentreze asuPra conlinutului exerci!iului de
expunere, evitAnd ritualurile mentale de nerealizare. De asemenea,
obsesiile 9i ritualurile cu continut religios sunt mai rezistente la
psihoterapie gr, pentru a se evita egecul acesteia, este de dorit si fie

implicat in terapie gi un cleric, pentru a-l aiuta pe client sI inter-
preteze corect doctrina religioasi.
Studiile clinice au evidenliat faptul ci aproximativ 20% dintre
clienlii tratali prin metoda expunerii qi stopdrii comportamentelor
compulsive pot suferi recideri (O'Sullivan gi Marks, 1990). Aceste
recdderi sun! de reguli, asociate cu evenimente psihotraumatizante
sau/gi cu episoade depresive. Cea mai buni strategie in astfel de
situatii constl in informarea clienlilor in legiturd cu aceste posibile
recideri, precum gi in invSlarea lor si detecteze cAt mai rapid
stimulii declangatori ai unor astfel de recdderi. Clienlilor li se va
explica gi faptul ci revenirea la psihoterapie pentru o scurtd perioadl
nu reprezinti un egec al tratamentului psihologic. De asemenea,
cliengii vor fi instruili sA practice zilnic o forml de relaxare gi ma-
nagement al stresului, utilizAnd desensibilizarea in plan imaginativ
ori de cAte ori este nevoie.

in cazul tulbudrilor somatoforme
Asaad (2000, p. 180) subliniazi faptul ci au fost emise numeroase

ipoteze referitoare la explicarea conexiunii dintre psihic Ai somatic.
Este astizi unanim acceptate teoria conform cireia conflictele de na-
turd incongtienti stau la baza tulburdrilor psihosomatice gi somato-
forme. Acelagi autor prezintd mai multe tipuri de afecliuni care se
incadreazi in aceast5 categorie (Asaad, 2000, p. 180).
Tulburarea somatoformi se caracterizeazi prin aceea ci simpto-
mele somatice pe care le acuzi clientul nu pot fi explicate prin in-
termediul unei afecliuni medicale cunoscute. Clien{ii se adreseazi
frecvent unor cabinete medicale de specialitate, fac o serie de in-
vestigalii gi analize de laborator pentru a descoperi cauza afecliunii
lor, dar firi niciun rezultat. Toate asigrrririle pe care le primesc nu
sunt suficiente pentru a reduce teama lor ci au o boali real5, clien$i
respingAnd, de reguli, ideea unei cauze psihologice a bolii lor.
Aplicaliialepsihoterapieicognitiv-comportamentale.. 87
Tulburarea de somatizare se referi la prezenla unor pl6ngeri mul-

tiple gi recurente referitoare la simptome fizice, in absenla cauzelor
fiziologice care le-ar putea explica. Spre deosebire de tulburarea
somatoformi, tulburarea de somatizare se manifesti qi la indivizi
care suferi de o anumiti afecliune organici, dar intensitatea simPto'
melor este mult exageratX. Aceastd tulburare apare la Persoane
tinere, sub 30 de ani, mai ales la femei, 9i imbraci o formi cronicd ce
poate afecta funclionarea sociald gi ocupalionali a persoanei.
Tulburarea conversivi se caracterizeazi prin prezen!a unor
simptome care presuPun un anumit deficit in Plan motor sau senzo-
rial, deficit care nu Poate fi explicat prin rezultatele unor examin5ri
medicale. Astfel de simPtome se pot referi la paralizia isterici, ceci-
tatea sau surditatea isterici sau la pseudoconvulsii, care mimeazi
epilepsia. Tulburarea are o prevalen!5 mai mare in rAndurile popu-
laliei feminine gi in mediile cu nivel socioeconomic mai scizut'
Tulburarea hipocondriaci se defineste ca o PreocuPare excesivd
insoliti de o teami exagerati, cAt 9i de credinla de neclintit ci per-
soana suferi de o boali gravi, incurabili. Aceasti credin[i are la
baz; interpretarea eronati a unor senzalii sau simptome minore.
Tulburarea se manifestd in egali misurd la femei 9i birbali 9i tinde
sd imbrace o formi cronici.
Tulburarea dismorfofobici se referd la preocuparea exagerati
referitoare la infiligarea clientului, bazati pe convingerea eronati ci
o anumiti parte a corPului are un asPect dezagreabil sau deformat.
Defectul este imaginat sau minor 9i este mult exagerat de client
(D.S.M. rv-TR).
Preocuparea patologicd Poate sd caPete un caracter sever, Poate
crea un stres accentuat gi poate interfera cu funcgionarea normalS in
plan social gi ocupagional a persoanei. Tulburarea debuteazi, de
reguli, in adolescenli gi alecteazi in egali misuri ambele sexe. De
Leon et al. (1989) subliniazd faptul ci aceasti tulburare Poate se
apari uneori gi la femeile aflate la menopauzi.
Durerile psihogene Pot se aPari Pe fondul tulburirii somatoforme
gi se referi la durerile puternice care Pot fi declangate sau exacerbate
de factori psihologici. Intensitatea durerii nu poate fi explicati pe
baza afec$unii somatice a clientului. Aceasta ii produce subiectului
un stres puternic Ai perturbi functionarea sa sociali gi ocupalionala.
Tulburarea poate se se instaleze la orice vArsti, Poate fi de scurte
durati sau cronicd gi se intAlnegte mai frecvent la populalia feminini.
Etiologia tulburirii somatoforme nu este pe deplin cunoscuti.

Kellner (1994, cit. Asaad,2000, p. 181) se referi la factori genetici,
psihiatrici, fu iologici, comportamentali sau de naturi psihodinamicd.
In majoritatea cazurilor, avem de-a face cu o combinatie a acestor
factori. De asemenea, mulfi clien-ti prezinti gi alte simptome, cum ar
fi depresie, anxietate, atacuri de panici sau prezinti unele tulburdri
in sfera personalitdlii.
Factorii stresanti sunt adesea prezen$ in istoria vielii acestor cli-
en!i, preom gi unele tulburdri in sfera senzorialitilii sau experiente
psihotraumatizante timpurii. Teoriile psihodinamice pun accentul
pe agresivitatea refulat5, pe mecanismele inconqtiente de atragere a
atengiei celorlal!i, pe beneficiile secundare sau pe utilizarea unor
metafore corporale pentru a comunica un conflict de nafuri incon-
gtientd (Asaad, 1996).
Clienlii cu tulburiri somatoforme sunt in general reticenli fali de
o abordare sau un tratament de nature psihiatricd sau psihologici.
Aga cum aritam, acegti clienli se preocupi de plAngerile lor fizice gi
viziteazd, frecvent cabinete sau clinici medicale de specialitate.
in astfel de cazuri, este absolut necesard colaborirea cu medicul
pacien$i cunosculi cu tulburiri de tip somatoform pot sd nu fie luali

in serios atunci cand se imbolnivesc cu adevirat.
D.S.M. IV-TR postuleazi faptul ci, pentru diagnosticarea tulbu-
ririi de somatizare este necesari prezenta mai multor simptome
aparlinind de categorii diferite:
o Patru simptome care presupun dureri in zona capului, sto-

macului, in zona pelviani, membre sau in alte zone ale
corpului;
o Doui simptome din sfera gastrointestinali (de exemplu
senzafiile de greali gi flatulen!a);
. Un simptom in sfera sexuali cum ar fi impotenta sau
menstrele neregulate;
o Un simptom pseudoneurologic, cum ar fi paralizia, pierde-
rea sensibilitifii, pierderea vocil convulsii sau amnezie.
Aplicagiialepsihoterapieicognitiv-comportamentale... 89
in cazul tulburdrii conversive apar, de reguld, unul sau doui

simptome referitoare la disfunclii motorii sau senzoriale, similare
celor prezentate mai sus in cadrul celei de-a patra categorii. Trebuie
subliniat faptul ce o serie de afecliuni medicale serioase cum ar fi
scleroza multipli, lupusul sistemic eritematos, miastenia gravis,
unele tulburiri endocrine sau afecliuni maligne acute pot se se
manifeste prin prezenta unor simptome reg;site in tulburarea
somatoformi. Asaad (2000, p. 183) subliniazi ci psihoterapia acestor
clienli este in acelagi timp un demers frustrant, dar gi provocator.
Niciun pacient psihosomatic nu va fi acceptat in terapie decAt in
cazul in care toate cauzele organice au fost eliminate.
Obiectivul psihoterapiei conste in reducerea sau eliminarea
simptomelor de nature organice, preorm gi a celor psihiatrice care le
insogesc. In astfel de cazuri, sprijinul psihologic Ai asiguririle nu
qi-au dovedit utilitatea, deoarece clienlii se lasd cu greu convingi,
chiar dace rezultatele examinirilor medicale de laborator nu
eviden$azd niciun fel de afecliune de naturi organici.
Terapeutul va trebui si investigheze conflictele intrapsihice sau
factorii stresanli care ar putea contribui la aparilia sau menlinerea
tulburirii. Deoarece acegti clienti sunt extrem de rezistengi la
psihoterapie, progresul acesteia va fi lent gi va avea un caracter
limitat. Din acest motiv, terapeutul va trebui si fixeze impreuni cu
clientul obiective realiste qi si stabileasci o alianli terapeutici pe
termen mai lung. Terapeutul va trebui si asculte cu atenlie gi empa-
tie lista lungi de plAngeri ale clienhrlui, si accepte faptul cd acestea
ii genereazi un disconfort real gi, degi nu este de acord cu convin-
gerile acestuia, si nu i se opune in mod f5gig.
In timpul psihoterapiei, clientul va fi indrumat si lind legitura cu
medicul seu curant, dar va fi descurajat se se supuna prea frecvent
unor analize sau examiniri medicale realizate cu aparaturi de
specialitate. in etapele timpurii ale psihoterapiei vor fi culese
informalii referitoare la istoria psihosociali de viald a clientului in
vederea identificirii unor posibili factori stresanli care ar putea sta
la baza simptomatologiei somatoforme. Clientul va fi ajutat in conti-
nuare sd sesizeze legdtura dintre problemele psihologice gi simpto-
mele somatice. Vor fi invdfate apoi diverse strategii de adaptare la
factorii stresan[i.
Interpretirile psihologice oferite prea devreme vor trebui evitate,
pacientul fiind ghidat si descopere singur relalia dintre simptomele
fiziologice gi conflictele psihologice. Demersul psihoterapeutic

trebuie si fie unul de naturi eclectici gi se se caracterizeze prin
flexibilitate. Pot fi utilizate strategii cognitiv-comportamentale,
strategii orientate pe insight (inlelegere profundi) de naturi psiho-
dinamici, strategii suportive, tehnici de relaxare, biofeedback sau
hipnozi clinici.
Deoarece la acegti clienli apar frecvent simptome cum ar fi
anxietatea generalizatS, depresia sau atacurile de panici, acestea vor
fi abordate prin intermediul metodelor psihoterapeutice specifice,
precum gi cu aiutorul medicaliei psihiatrice, daci este cazul. Atunci
cAnd demersul terapeutic este incununat de succes, simptomele de
naturi fizici incep si se reduci, fiind inlocuite de unele psihologice.
Aparigia acestui val de simptome psihologice poate fi considerati un
succes al terapiei, deoarece reprezhti o modalitate mai sinitoasi de
exprimare a conflictelor intrapsihice.
Tulburirile somatoforme au adesea tendinta de a se croniciza gi,
din acest motiv, clienlii revin adesea la psihoterapie pentru diverse
simptome. Ei trebuie pregdtili psihologic si revini la psihoterapie
ori de cAte ori simt nevoia. De asemenea, mulli dinhe ei vor Putea
beneficia de terapia de suport realizate in interiorul unor grupuri de
autoarutorare.

in cazultulbuddi posttraumatice de stres
Baza teoretici a psihoterapiei scurte in cazul tulburirii posttrauma-

tice de stres este modelul bioinformalional al emogiei, elaborat de
Lang in 1.979 (dupi Keane Streel gi Orcutt, 2000, p. 141). Prima
abordare pleaci de la ideea conform cireia frica are un rol esenlial
in apari$a gi menginerea acestei tulburiri. Autorul afirmi ci emofiile
in general gi teama in mod special sunt reprezentate Pe harta mentali
sub forma unor relele informalionale care stocheazl in memorie
reprezenterile stimulilor Seneratori de anxietate. Aceste relele in-
clud elemente legate de situafiile generatoare de anxietate, elemente
referitoare la reaclia subiectului fagi de acegti stimuli, precum gi
Aplica$ialepsihoterapieicognitiv-comportamentale... 9l
informalii referitoare la semnificalia respectivilor stimuli Ei a reac-

!iilor la aceqtia.
Astfel, in cazul unui dient care a fost victima unei agresiuni urmate
de o tAlhirie, stimulii anxiogeni pot fi: bdrbali mascaF, cugl tAlh5rie,
Besturi gi cuvinte cu caracter ameningitor, club, in timp ce reacliile
victimei pot fi exprimate asffel: ,,Am rimas stani de piatri", ,,Am intrat
in panici", ,,Ei m-au lovit cu pumnii 9i un cu!it", in timp ce semni-
ficalia celor petrecute s-ar putea traduce astfel: ,,Voi muri", ,,Nu o
si-mi mai vid niciodati solia gi copiii", ,,Sunt lipsit de apirare" etc.
ln timp ce relelele informafionale ale fricii nepatologice se refere
la conexiuni realiste dintre elemente, in cazul celei patologice se
structureaze conexiuni eronate gi disfunclionale intre elemente,
conexiuni exagerate, care nu reflectd realitatea obiectivd. Astfel, in
cazul persoanei taherite gi lovite cu cutitul, elementele regelei
informalionale: ,,Birbafi mascali inarmali cu bAte gi culite inseamni
c5 sunt in pericol" au un caracter realist, in timp ce o conexiune
nerealisti ar putea fi: ,,Sunt in pericol ori de cAte ori intru intr-un club
sau restaurant". Releaua informalionald de teami patologici poate
fi activati mai ugor qi mai frecvent atunci cAnd existi numeroase
conexiuni eronate intre stimuli, reaclii gi semnifica(ii ale acestora.
Foa gi Kozak (1985) postuleazi faptul ci relelele informalionale
ale subieclilor care au suferit o psihotraumi diferd atit sub aspect
cantitativ, cAt qi calitativ de cele ale altor persoane anxioase. Dife-
renla conste in aceea cd dimensiunea acestor retele ale fricii pato-
logice este mai extinsi, conlinand un numir sporit de conexiuni
eronate, acestea sunt mai ugor de activat, iar rispunsurile emolio-
nale gi fiziologice sunt mai intense. Se poate afirma astfel ce simpto-
mele tulburirii posttraumatice de stres sunt foarte intense gi produc
un nivel de activare fiziologici foarte ridicat (tahicardie, hiperten-
siune, tremor, transpiralii, suprainclrcare musculari etc.), precum
gi stiri emolionale accentuate (panici, anxietate). La rAndul lor, gi
reacliile comportamentale de evitare sau fugi, precum gi hipervigi-
lenga subiec$lor au un caracter exagerat.
Nivelul de activare emolionali fine de maniera in care amintirile
sunt stocate, ele fiind declangate de memoria afectivd. Astfel, un
individ speriat va avea tendinla de a evoca mai des aminhri legate
de situaqii periculoase.
Relelele informafionale de teami patologice, precum gi simptomele
cognitive afective $i comportamentale declangate de acestea vor
92 Irina Holdevici, Barbara Crdciurt
interfera cu procesarea normale a datelor legate de traumd qi vor

afecta funclionarea normali in plan ocupafional gi interPersonal.
Psihoterapia bazatd pe tehnici de expunere are menirea de a facilita
procesarea normali a tuh-rror informaliilor legate de traume, faPt ce
va conduce, la rAndul siu, la reducerea simptomelor.
Procesarea experienlelor traumatice trebuie sd indeplineasci
doud condilii. in primul rAnd, individul traumatizat va fi indrumat
si aibd acces la materialul informalional legat de traume Pentru a
putea reacliona asemindtor cu sifualia reali pe care a triit-o. ln al
doilea rAnd, subiectul aflat in aceasti situatie va trebui si aibi acces
gi la alte informalii cu caracter corectiv. Daci aceste doui condigii
sunt indeplinite, terapia de expunere va reduce simptomele tul-
buririi posttraumatice de stres prin reducerea comPortamentelor de
evitare.
misuri ce terapia progreseazd, clientul traumatizat va invila
Pe
faptul ci fuga gi evitarea nu reprezinti singurele modalitifi de a face
fa[e amenintirilor cu caracter psihotraumatizant. In felul acesta,
refelele informa$onale cu caracter patologic sunt modificate, clienful
reugind se reinterpreteze in mod corect semnificatia situaliilor
generatoare de anxietate qi stres. Aceasti restructurare cogrritivi este
rezultatul eforturilor clientului gi se realizeazi in urma interac$unii
acestuia cu psihoterapeutul.
Studiu de caz
Costel, un bErbatin varsti de 43 de ani, cSs5torit, tatl a doi coPii, lucra in calitate
de mecanic auto la un atelier.lntr-o sear5, a sosit la atelier un tanlrintr-o magin;
de lux, pe care a lusat-o pentru revizie. La mai pulin de jumltate de or5, trei
blrbafi mascafi au pitruns in atelier, unul dintre ei ameninlandu-l cu un culit
pentru a-i lua banii. Costel s-a speriat, a dat Portofelul Si a incercat sE fuga,
moment in care a fost injunghiat de c5tre unul dintre infractori. Costel a pierdut
mult sange Si, in acele momente, s-a gandit cU va muri ti nu-ti va mai vedea
familia.
Sansa lui a fost ci unul dintre lucr:tori a revenit in atelier pentru ctr uitase ceva,
l-a glsit ztrcand pe jos 5i a chemat ambulanla. Clientul a suferit mai multe
intervenfii chirurgicale la spitalul de urgentS, recuperarea sa fiind lentl $i dificilI.
Acesta a revenit la lucru dupE aproximativ patru luni, dar s-a simlit cuPrins de o
teamd puternicl de a nu fi atacat din nou. Anxietatea ti atacurile de panicl s-au
accentuat foarte mult, astfelincat Costel a trebuit s; renunle la seMciu. Treptat,
acesta nu a mai fost capabil sI iasl deloc din casi. in acest moment, familia
Aplica(ii ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale... 93
l-a convins sE i se adreseze unui medi( psihiatru, care a stabilit diagnosficul de

tulburare posttraumaticE de stres, de tip anxios-depresive, complicat, cu un
consum abuziv de alcool ti a instituit tratamentul de specialitate. In acelagi timp,
psihiatrul i-a recomandat clientului ti psihoterapie cognitiv-comportamentaltr.
Costel i-a relatat terapeutului faptul c, avea colmaruri pe tema agresiunii, teama
de a iesi din casE, atacuri de panict, incapacitate de concentrare a atentiei,
iritabilitate, pierderea elanuluivital$i a interesului pentru activittr!ile careinainte
ii ficeau pltrcere (privitul la televizor, bricolajul sau lucrulin grldinl). in acela;i
timp, clientul nutrea puternice sentimente de culpabilitate pentru cI nu mai
putea munci ti pentru cI se purta urat cu solia copiii.
,i
Interviul clinic a fost orientat asupra modului de funciionare al clientului
inainte de producerea psihotraumei, a informaliilor referitoare la psihotrauma
propriu-zis5, asupra simptomatologiei actuale, precum;i a impactului acesteia
asupra diferitelor sectoare ale vie i ti activitEfii clientului. Intr-o primtr etape
a terapiei, Costel a fost de acord si reducd semnificativ consumul de
alcool, ca
unice strategie de a se elibera de simptomele de stres. Clientului is-a explicat
mecanismul tulburtrii posttrauma6ce de stres,i el a fost foarte mirat sE afle cE
gi alte persoane suferl de tulbureri asemsnltoare.
in cea de-a doua tedinll de psihoterapie, clientul;i-a insugit o tehnictr de
relaxare (primele exercifii din cadrul antrenamentuluj autogen Schultz), precum
gi respiralia abdominalS controlattr pe ritmul l/2 (l inspiratie, 2 _ expirafie)
-
cu autosugesdi focalizate pe reducerea simptomelor de panict.
incepSnd cu cea de-a Sasea $edintl de psihoterapie, a fost introdusE tehnica
desensibilizlrii sistematice in stare de relaxare, clientul fiind expus in plan
imaginativ la stimuli legali de psihotrauma suferitl. Clientul a retrEit in plan
mental, sub indrumarea terapeutului, cele petrecute. Scenele au fost evocate
pentr cand anxietatea clientului a crescut foane mult, dup, care terapeutul
i-a
sugerat sI-Si imagineze scene agreabile. 0e asemenea, a fost aplicat; tehnica
,i
modificlrii amintirilor, conform clreia clientul trebuia sE se perceapl pe sine nu
ca pe o victiml lipsittr de aplrare, ci ca pe un supravietuitor puternic,i stlpan
pe sine.
ln cursul pedinlelor 9-12 a fost continuate desensibilizarea sistematictr in plan
imaginativ, in transe hipnoticl (hipnoza a fost indus5 prin adancirea relaxlrii
ti prin tehnica fixlrii privirii) ii
a fost introdusl desensibilizarea in plan real (in
vivo) ca sar<ine pentru acas5. Clientul a fost instruit si parcurg; treptat drumul
pan, la fostul loc de muncA unde s-a produs evenimentul traumatic, insolit fiind
de sogie sau de fratele sIu. Odati ajuns in acel loc, clientul a fost indrumat sE
rlmane singur acolo la inceput cateva minute, apoi un timp maiindelungat.
in timp ce persoana de spriiin il attepta afarI. A fost u6lizatl restructurarea
,i
cognitiv5 referitoare la identificarea, combaterea gi inlocuirea gandurilor
ti convingerilor negative disfunctionale cu privire la pericole potentiale, la
neajutorare, inutilitate ti autodevalorizare. DupI incheierea primei etape, Costel
a fost capabil s5-ti controleze anxietatea ti atacurile de pank5 ti sE revinS la
serviciu.
In continuare, au fost abordate Probleme legate de depresie;i consumul abuziv
de alcool, clientulfiind invitat la psihoterapie sEptemenal, ti nu de dou5 ori pe
sSpt5manS, ca ln Prima etaPE a deme6ului.
$i in cazul tulburirii Posttraumatice de stres este necesari

ela-
borarea unui Plan Pentru Prevenirea recederilor. Acesta va include
gedinle de psihoterapie fixate la data cAnd a avut loc trauma, Precum
i se adreseze sesi-
reinstalirii tu te de
cter intruziv, sub-
stante sau episoade de iraribilitate accentuati. De asemenea, terapia
ar trebui reluati gi in cazul in care clientul se afld in situalia de a fi
expus unor noi psihotraume.

in cazul fobiilor sPecifi ce
in ultimii abordiri terapeutice de

50 de ani au aPerut mai multe
orientare comportamentale Pentru tulburirile anxioase in general 9i
cele fobice in mod special. Prima abordare comportamentali cu-
noscute este desensibilizarea sistematici a lui Wolpe (1990) ce are la
bazi ideea cd fricile reprezinti un comPortament invdlat, bazat pe o
condilionare de tip pavlovian, care PresuPlme o activare a sistemului
nervos simPatic in prezenla anumitor stimuli specifici'
Psihoterapia are ca fundament deconditionarea rispunsurilor
confruntarea cu stimulii care ii produc teami, de la cei mai pugin

anxiogeni pAni la cei mai anxiogeni.
Aplicaliialepsihoterapieicognitiv-comportamentale...
95
Terapia propriu-zisd este orientatd in direclia dezvoltdrii unor

expectaEii pozitive referitoare la eficienla personali gi acest lucru se
realizeazd prin achizilionarea unor abilitdli sociale gi de rezolvare de
probleme formate, in principal, prin intermediul tehnicii modelirii.
Realitatea clinicd a demonstrat faphrl ci tehnicile de expunere in
plan real (in aiao) sau in plan imaginativ, precum gi modificarea
cogni(iilor negative referitoare la natura fricilor dau rezultate foarte
bune in cazul fobiilor specificg in multe cazuri chiar fdri tratament
9i
medicamentos asociat.
Studiu de caz
Diana, o economistl in varstl de 29 de ani, a fost trimis5 la cabinetul de psiho-

terapie pentru ci se temea sI se supuni unei examiniri RMN (rezonanlI
magneticS nuclearS), investigafie propustr de medicul neurolog in urma unui
accident rutier utor. Clienta descria situafia investigatiei medicale ca fiind una
,,ingrozitoare", asemintrtoare, din punctulei de vedere, cu situatia de a se afla
intr-un sicriu, ingropatE. in momentul in care a incercat si realizeze investigafia
respectivS, care de altfel a etuat, Diana a afirmat cA a simfit ce se sufoci cd
,i s_a
temut cI nu va mai putea ieti de acolg ti cE va muri.
Clienta mai prezenta Fi alte temeri ii reacfli de evitare atunci cand se afla in locuri
aglomerate precum magazine mari, slli de cinematografsau la orele de v6rfin
metrou. De asemenea, aceasta evita s: c itoreasci cu avionul sau sE utilizeze
un lift in care se aflau mai multe persoane, menlionand ce nu se temea cl acesta
s-ar prlbuti, ci doar ci s-ar afla in spafii din care nu ar putea sI ias5. Clienta a
relatat faptul ctr fobiile sale au debutat in copilErie, in perioada grldinilei, cand
nitte copii au incuiat-o intr-un dulap.
Demersul psihoterapeutic a avut drePt obiectiv str o aiute pe Diana sd scape

de fobia de investigalia RMN, precum 9i de teama de a merge la supermarket'
Clienta a fost de acord cI investiSatia resPectivl este absolut necesarl, iar
cumplrSturile realizate intr-un mare magazin din aProPierea casei ar fi
aiutat-o si e(onomiseascl mult timP. PsihoteraPia, de orientare Predominant
comportamentalS, a implicat utilizarea mai multor tehnici specifice, elementul
central fiind expunerea in plan real 9i in Plan imaginativ, in stare de trans:
hipnotici, clienta avand un nivel ridicat de sugesdbilitate.
Interviul clinic de evaluare a evidentiat faPtul ci Problema clientei era
claustrofobia. Clienta se temea ci va declanSa un atac de Panici in timPul
examinUrii RMN sau atunci cand se va afla intr-un magazin aglomerat, precum
;i de faptul cI se va face de ras in Public deoarece se va comPorta ciudat'
Psihodiagnosticul realizat cu aiutorul Interviului Pentru tulburSri anxioase
bazat pe D.S.M. IV-TR a evidenliat faPtul ci Diana suferea de o fobie specific;
(cla ustrofobie) in comorbiditate cu o tulburare de tip atac de Panici ti anxietate
generalizattr.
Demersulterapeutic
Au fost utilizate tehnicile expunerii in Plan imaginativ, a exPunerii in plan real
(in vivo), precum tirestructurarea cosnitivI Pentru modificarea gandurilor
negative disfunclionale referitoare la situafile de expunere.
ln cazul fobiei de investigatia RMN, a fost utilizat5 doar expunerea in Plan
imaginativ in stare de transe hipnoticl. A fost aplicat5 scala de hipnotizabilitate
Harvard a lui Shor 9i Orne, la care clienta a obtinut 1l din totalul de 12 puncte
posibile. Induc[ia hipnoticl Propriu-zisE a fost realizati prin intermediul adEncirii
stlrii de relaxare cu care clienta era deja familiarizati. in transl hiPnoticl i s-a
cerut clientei sI-ti imagineze ci se afle in tubul pentru RMN, la incePut doar
cateva minute $i aPoi treptat un timP mai indelungat, pani la 3O de minute'
De asemenea, insetia imaginarl in interiorul aparatului a fost treptatS Pand
cand clienta ti-a imaginat cI se afl5 cu tot corpul introdus in tubul respectiv'
ln cadrul fiecirei exPuneri imaginare, Diana era instruit5 s5 semnalizeze Prin
ridicarea unui deget momentulin care anxietatea cre;tea foarte mult Au fost
realizate zece tedin[e de exPunere in trans5 hipnoticS. La sf6qitul fiec5rei tedinle
de psihoterapie, clientei i se cerea sd evalueze pe o scalS gradatb de la O la 1O
nivelul anxietSfii li profunzimea transei. Au fost administrate ti sugestii sPecifice
referitoare la disparifia simPtomelor fiziologice specifice anxietS[ii.
La ultimele trei tedinle de Psihoterapie, clienta a afirmat cI s-a relaxat atat de
profund, incat i s-a Perut ce a dormit 5i ci nu iSi amintette nimic din cele petre-
cute, fapt ce nu i-a mai permis st evalueze nivelul anxietElii. Gindurile negative
automate apSrute in cadrul primelor gedinle de psihoterapie au fost de tipul
urmltor:,,Mtr voi sufoca", ,,lmi va fi imposibil sI ies de aici", ,,Este posibil sI
mor" etc. Aceste ganduri au fost procesate conform metodei specifice teraPiei
Aplica$i ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale... 97
cognitive: au fost identificate, evaluate, comb5tute gi inlocuite cu unele mai

rafionale, realiste.
In cazul fobiei de a se afla intr-un mare magazin aglomerat au fost utilizate
trei tedinle de antrenament mental in stare de hipnozS, in vederea realizErii
desensibi lizE rii sistematice. Partea cea mai importantl a tratamentului a
reprezentat-o desensibilizarea in plan real (in vivo) care s-a realizat cu ajutorul
unei persoane de sprijin, sora clientei, instruit5 in prealabilde cltre Psihotera'
peut.ln cadrul primei expuneri, clienta a fost insoiitt de sora ei in supermarketul
Cora;i a reugit sI rlman5 acolo timp de zece minute. Cele doud au P5rdsit
magazinul ti au statin magintr, in parcarea de suprafat5 alte zece minute, duPS
care au intrat din nou, au cumptrrat ceva ti s-au atezat la coadtr la cas5. La un
moment dat, Dana a afirmat cI se simte r5u ;i a pidsit coada, lis6nd-o pe sora
ei s; achite cumptrrUturile. incercarea a durat aproximativ un sfert de or5. Sora
clientei, in calitate de cotelapeut, i-a cerut sA intre din nou in maSazin, dar Diana
a refuzat, pretextand ctr este obositE.
in cursul celei de-a doua tedinle de psihoterapie, clienta a fost instruittr s5 intre
singurl in magazin ti sI seintalneasc5 cu sora ei, care o attePta la un raion mai
pu!in aglomerat (produse electrocasnice), duPtr care cele doul s-au deplasat
in sectorul alimentar (mai aglomerat) 9i au ftrcut cumpirtrturi timP de 30 de
minute. in timpul exercifului de expunere sora a rtrmas pulin in urml ti a lSsat-o
pe Diana sI targuiasctr singurl. Au mai fost realizateincl doul astfel de tedinle
de expunere in cursul unei sEpttrmani.
Urmetoarea $edinItr a fost programate vineri dupS-amiaz;, cand aglomeratia
in magazin este maximtr. De data aceasta, sora ei a a$tePtat-o la cafeneaua din
cadrul magazinului, in afara caselor de marcai. La urmltoarea incercare. sora i-a
spus Dianei sI intre singur, ii si se intalneascE apoi la cabinetul de psihoteraPie.
Defiecare dat5, clienta a primitcate o listS de cumPIrtrturi, la incePut maj puline,
apoi din ce in ce mai multe. Aceasta a fost instruitS, de asemenea, s5-5i noteze
stlrile afective, pe cele psihofiziologice, Sendurile negative care i-au venit in
minte, gandurile alternative mai realiste, precum ti maniera in cbre a procedat
in situalia respectivS.
Automonitorizarea a avut loc la inceputul exerciliului de expunere, Precum giduPi
incheierea acestuia. Clienta a relatat faptul ct a mai simlit teama, a transPirat ti a
avut senzafia ci letintr de cateva ori, dar a reu'it sI factr fa!tr situaFei cu aiutorul
exercifiilor de respi ratie abdominall controlatl ti autosugestiilor (,, Expir agitalie,
inspir energie, dau afartr toatS teama din mine - exPir, totulva fi bine - insPir")
Oiana a primit ca sarcinl pentru acasi sE meargi la cumP;rSturi de doui ori Pe
s;ptlmend in urmltoarea lun5 ti str nu P5r5seascl maSazinul dacl simte vreo
senzatie de team5.
in urma terapiei, clienta a reutit si realizeze cu succes investiSalia RMN 5i str
meargl la cumpirlturi atunci cand avea nevoie. Tratamentul fobiei de zbor cu
avionul a fost aminat dupl vacanta de var5.
2.7. Psihoterapia de scurtl duratl in cazulfobiei sociale
Fobia socialS poate fi caracterizati prin atengia exagerati pe care

clientul o indreapti asupra propriei persoane, asociati permanent
cu anumite comparalii cu alte persoane (Kleinknech! 2000, p. l9Z).
Atunci cAnd se afli in situalii sociale, clienlii care suferd de acest
tip de fobie acordl o atenlie exagerati modului in care se comportd,
se simt sau aratd, temAndu-se de faph:l ci ceilalli oameni ii vor eva-
lua in acelagi mod in care ei se autoevalueazi in urma exploririlor
anxioase. De fapt, ei se tem ci vor apdrea ca fiind ridicoli, stupizi sau
plictisitori in situaliile de care se tem, ci vor fi umilili gi igi vor
pierde statutul in ochii celorlalgi. GAndurile negative disfunclionale,
referitoare la modul in care ei se prezinti in public, asociate cu
atentia concentrati in exces asupra propriei persoane menlin fobia
sociali. Aceasta are la bazi convingerea cd ceilalli indivizi le vor
acorda o atentie exagerati. mai precis ci ei se vor situa in centrul
atenliei celorlalli.
Atunci cAnd se afli in situalii psihosociale, atenlia acestor fobici
este indreptate spre interiorul fiinlei lor, asupra modului in care se
simt. Ei se concentreaze asupra bitiilor inimii, asupra faptului cd
transpire, le tremuri mAinile sau asupra altor senzatii corporale,
convingi fiind de faptul ci ceilalli vor remarca modul in care se
manifesti. Clienlii pun un semn de egalitate intre faptul ci se simt
in centrul atenliei gi faptul ci sunt cu adevlrat in centrul atenliei
(Clark 9i Wells, 1995).
Persoanele fobice se compari permanent cu ceilal$ gi presupun
in mod eronat ci gi ceilalfi oameni fac acelagi lucru. Semnul de
egalitate este pus intre ,,a te simti diferif' 9i ,,a fi diferit,, (Kleinknecht,
2000, p. 192). De cele mai multe ori, clienlii cu fobie sociall au in
antecedente situa$i in care au fost umilili ori s-au simlit jenali (de
reguli, in adolescen!d). Din cauza acestei condilioniri, subieclii
incep si evite situaliile respective gi se simt extrem de stresati atunci
cind trebuie si le faci fa!i.
Deoarece persoanele cu fobie sociali igi focalizeazl excesiv atenlia
citre interior, ele nu mai sunt capabile si perceapi cu acuratete
sihrafiile in care se afli sau rispunsurile pe care le dau la un moment
dat- Un element suplimentar care duce la men(inerea fobiei sociale
il reprezinti comportamentele de asigurare, cum ar fi, de pildi,
Aplicalii ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale... 99
supraincordarea musculari exageratS, pentru ca ceilalli sa nu obser-

ve tremurul extremitefllor subiectului. Astfel de comportamente, in
loc si previni evenimentul de care se teme clientul, nu fac decAt sI
creasci probabilitatea producerii acestuia sub forma unei profefli
autoimplinite. Astfel, o persoani supraincordatl va avea un com-
portament rigid 9i plin de stAngicii.
Tratamentul cu cele mai bune rezultate in cazul fobiei sociale se
bazeazd pe tehnica expunerii la situalii anxiogene, ca gi in cazul
fobiilor specifice. Butler gi Wells (1995) considerd cd, pentru a fi
eficient5, expunerea trebuie si aibi anumite caracteristici:
- si fie gradati;
se diminueazi.
- sI fie prelungitd, pAnd cAnd anxietatea
Cu toate acestea, expunerea in situalii psihosociale nu este la fel
de ugor de planificat, din cauza diversitilii crescute a acestora. Mai
mult, uneori simpla expunere poate sd fie neproductivd deoarece
accentueazd focalizarea aten$ei clientului citre interiorul fiinlei sale,
reducind performanlele subiectului in situatii psihosociale. Din
acest motiv, aspecful cognitiv care conduce la instalarea 9i men$nerea
fobiei trebuie procesat psihoterapeutic. Solulia cea mai eficientl o
reprezinti in acest caz restrucfurarea cognitivi a gAndurilor gi con-
vingerilor disfunclionale care mentin reactia anxioasi gi, drept
consecinli, comutarea atengiei spre interior, care trebuie imbinati cu
expunerea progresivi la situalii anxiogene (Heinberg et al., 1'998).
Studiu de caz
Damian, un profesor de limba engleztr in vatstl de 27 de ani, a fost trimis la

cabinetul de psihoterapie de c5tre medicul de familie, pentru fobie socialS.
Clientul iliindeplinea cu succes obligatiile profesionale, desi afirma ci avea
emolii ori de cate ori intra la clasi.
Fobia socialS se manifesta mai ales atunci cSnd era obligat si foloseascl o
toalettr publici. in cazulin care se mai afla cineva acolo sau intra cineva, clientul
se inrotea, iti inco.da intreaBa musculatu15 a corpului, avea senzalia c5 i se
inmoaie genunchii, pulsul i se accelera ti, din cauza incordirii, nu reuiea str
urineze. Clientul se simtea ,,stan; de piatr5", nu putea scoate un cuvant ti se
temea de ce anume vor spune ceilalgi daci il vor vedea in aceastE situatie. Reacfii
asemanttoare, dar nu atat de ample, avea atunci cEnd se afla intr-un restaurant
sau intr-o institulie publicS unde avea ceva de intrebat sau de solicitat.
Teama puternici a clientului se referea la faptul ci oamenii il vor observa ti il vor
evalua in mod negativ, teama sa atin8and aproape dimensiunea unui atac de
100 Irina Holdevicl Barbara Crdciun
panic5. GEndurile negative disfuncfionale care ii treceau prin minte erau de tipul
urmltor: ,,Nu vreau sI md fac de ras", ,,Ceilal;i vor crede cI este ceva in neregull
cu mine" etc. Clientul evita pe cat posibil situaliile psihosociale anxiogene ti,
dacU totuti nu reutea sl faci acest lucru, anxietatea sa devenea atat de puternici,
incat reutea si se fact de r6s, lucru de care se temea cel mai mult.
Fobia de a utiliza toaletele publice este foarte rispandite in Statele Unite, incidenta
acestei tulburiri fiind de 2,3 % din populafia generalS (Kessleret al., 1998). in cazul
clientului Damian, putem vorbi mai mult de fobie socialS precis delimitat;, ti nu
o
de una cu caracter generalizat. Aceast5 fobie s-a instalat la clientin adolescenle, in
clasa a X-a, cand acesta a constatat cE are o deanoltare ceva mai lentii a caracterelor
sexuale specifice varstei. Damian aincetat s5 mai utilizeze toaleta Scolii 5i era foarte
precaut atunci cand se schimba pentru ora de educa$e fizictr.
Ajuns la virsta adultl, clientul s-a dezvoltat normal, a terminat facultatea, s-a
clsltorit ti avea o fetiil in varst5 de 4 ani. Ocupa un post de profesor la un liceu
bucureltean de renume, unde era bine apreciat de elevi, colegi 5i conducerea
$colii. Cu toate acestea, el afirma c5 se simte intimidat in fata clasei, deti elevii
nu remarcau acest lucru, sau atunci cand trebuia sE ia cuvantul la $edinlele
consiliului profesoral. Damian refuza str iasd cu colegii la,,bere" de teamtr cl va
fi nevoit sI meargl la toalettr. in acela$i timp, el nu consuma lichide la ;coa15, iar
dac5 totuti avea nevoie $ mearge la toaletS, planifica totul astfel incat $ fie in
timpul orelor de curs, cand probabilitatea ca un coleg s; se afle acolo era foarte
redusS- Clientul s-a decis sd se adreseze psihoterapeutului atunci cand a aflat ce a
cAstigat o bur$ de ceteva luni pentru pedeclionarea limbii engleze ti ce va trebui
sI se cazeze intr-un ctmin din Marea Eritanie.
In evaluarea clientului a fost utilizat inventarul de anxietate adaptat dupE
criteriile D.S.M. IV (ADIS IV; Brawn et al., 1994), inventar care conline o sec[iune
specialtr referitoare la fobia sociali. Clientul a fost instruit apoi s5-ti evalueze
temerile ti tendinta de evitare in diverse situalii conform unei scale ierarhice (,,Se
aflI singur la toalettr", ,,Intr5 li mai giseste acolo o pe6oanI"; ,,5e afl5 in incdpere
ti mai intrt o pe6oane" etc.).
Demersul psihoterapeutic a cuprins trei aspecte principale:

. lnsutirea unei tehnici de autoreglare a incord5rii musculare
Clientul ti-a insutit primele exercilii din cadrul antrenamentului autogen
SchulE, pe care trebuia s5 le practice individual acastr, de doul ori pe zi, timp de
lO-15 minute. Ulterior, clientul a fost invllat sI se relaxeze 5i in situafiile reale
anxiogene. Relaxarea a fost utilizat5 ti pentru a realiza un antrenament mental
de expunere in plan imaginativ.
. Restructurarea co8nitive
Au fost identificate gEndurile negative automate referitoare la mersul la
toaletl (,,Sper cI nu va intra nimeni acum"; ,,Sper cI nu voi intra in panicr"
etc.). Aceste genduri disfunclionale au fost comb5tute ti inlocuite cu unele
Aplicaliialepsihoterapieicognitiv-comPortamentale... l0l
alternative, mai realiste, ganduri care au fost transformate in formule su8es6ve

de autoimbtrrbdtare:,,MI relaxez 5i termin ce aveam de flcut, fErI sE intru in
panic5".
. Desensibilizarea prin intermediul tehnicii de expunere la situalii anxiogene,
expunere realizat5 la inceput in plan mental, in stale de relaxare ti aPoi in Plan
rea l.
Prima tedinF de psihoterapie a fost dedicatl evaluSrii prin intermediulinteMului

clinic semistructurat ti al inventarului pentru tulburari anxioase (ADIS IV).
Sedinla a doua a fost dedicatt insutirii deprinderilot elementare de relaxare dupd
metoda antrenamentului autogen al lui Schulu. Clientul ti-a insutit exercifiile
de greutate ti caldurtr in membre gi exercifiul de destindere generall. Clientul
a invtrtat ti tehnica respirajiei abdominale controlate cu ajutorul autosu8es6ei:
,,lnspir calm, dau afarl teama din mine".

Ata cum am subliniat mai sus, clientul a fost instruit str Practice relaxarea
acas5, de doul ori pe zi. De asemenea, el a invSlat sE iti verifice nivelul de re-
laxare-incordare in timpul activitltilor cotidiene ti sI se relaxeze atunci cind
simlea nevoia str o fac5.
Sarcinile pentru acasi au fost urmStoarele:
- sI se relaxeze atunci cand urineaz5 acasl sau in alte locuri considerate sigure;
- si noteze Bandurile neSative automate referitoare la mersul la toaletS;
practice relaxarea de doui ori pe zi, timp de 10-15 minute.
-s5
Sedinla a treia: Damian i-a descris terapeutului urmetoarele doul incidente: se
afla la Scoall 9i, simlind nevoia sd iasi afarl, s-a relaxat Pentru a se comporta
a5a cum a convenit cu terapeutul. Cand a aiuns la toaletS, a observat cI mai era
cineva induntru 5i s-a into6 din drum, adresSndu-'i eticheta de ,,Prost". Deti
clientul a considerat maniera sa de a se comPorta ca fiind un etec, teraPeutul a
apreciat pozitiv eforturile clientului de a se PregEti P€ntru a face fall Problemei
dupl numai doutr tedinle. In continuare teraPeutul a realizat o tedinltr de
relaxare impreunl cu clientul ti au rePetat mental situalia in care acesta din
urml se preg5tette sl utilizeze toaleta.
Sedinla a patra: Au fost trecute in tevistl progresele realizate de client in cursul
slptemanii care tocmai a tlecut.
Damian a afirmat cI a utilizat de mai multe ori toaletele PUblice, dar ctr nu i-a fost
greu deoarece acolo nu se afla nimeni.
Terapeutul a decis s, treacl la expunerea in plan real cu ajutorul unui asistent
medical.
Ierarhia de situafii anxio8ene stabilitl impreunl cu clientul a fost urmrtoarea:
-clientulintrl sin8ur la toaletl;
-clientulintrl ti asistentul alteaptd la utt;
-cei doi intr5impreunS, darasistentul rdmane la ut, cu spatele la client;
- clientul intrl Si il gtsette pe asistent intuntru;
- clientul intrt, il grsette pe asistent inluntru, iar acesta din urm, incepe sI ii
vorbeasctr;
- clientul intrE la toaletl, il gtrsette chiar pe terapeut acolo; acesta ii vorbe;te;

clientul rdmene in incSpere ti este (apabil sI urineze;
- clientul a fost instruit st foloseascl de dou, ori pe sEpt5manI toalete publice.
Desensibilizarea a continuat pAnI cand clientul a reutit sI utilizeze toaleta publicl
avind un nivel de anxietate controlabil. Ultimele tedinte de desensibilizare au
avut ca obiectiv utilizarea toaletei de la loculde munc5, deoarece aceasta con-
6nua si ii creeze unele probleme.
inainte de a trece la activarea propriu-zis!, clicntul a practicat un exerci;iu de
relaxare cu antrenament mental, in cadrul cEruia i$i imagina ce merge la toaleta
de la tcoaltr ti intalnette acolo anumifi colegi sau ;efi. Terapeutul l-a ajutat s!
identifice gindurile disfuncfionale legate de faptul cI el este in centrul atenfiei
celorlalgi, sI le combat5 ii st le substituie cu unele mai realiste, alternative.
in cadrul urmltoarei tedinte de psihoterapie, clientul a primit ca sarcinl pentru
acasl ca, de patru ori pe sApEmenS, sA intre in toalete publice aflate in diverse
zone. ln cazul in care incerclrile erau incununate de succes, Damian trebuia si-ti
acorde c6te o recompensS: sI-Si cumpere un CD, si minance un fel de mencare
preferat sau si iase cu sotia in orat. Ca intlrire finalI a fost utilizatl indicafia ca,
in cazulin care timp de trei slptemeni ili indeplinette sarcinile pentru acasl, s!
planifice in vacan!tr o excursie in str5inltate impreune cu familia sa.
Demercul psihoterapeutic a durat opt tedinle. in continuare, clientul a solicitat
str mai continue psihoterapia o dattr la doul slpt5mani pentru a aborda teama
de a vorbi in fata colegilor (cu elevii nu avea probleme), la consiliile profesorale,
precum ti anxietatea manifestat5 in situalia in care intalnea peEoane noi.
Unul dintre factorii care complicl demersul terapeutic in cazul

fobiilor in general gi a[ fobiei sociale in mod special se refere la
motivatia clientilor de a realiza sarcinile de expunere in mod in-
dependent. Pentru a diminua acest risc, terapeuful trebuie si se
asigure de faptul ci sarcinile sunt clar stabilite, suficient de dificile
pentm a constitui o provocare, dar nu atat de dificile pentru a activa
comportamentul de evitare. De asemenea, in cazul fobiei sociale este
relativ dificil de identificat astfel de situatii care si permiti ca
expunerea si se realizeze tradat, prelungit gi sI aibe un caracter
repetitiv.
ln cadrul de evenirea
reciderilor. in la posi-
bilitatea produ e ce anu-
me a ldcut in mod diferit inainte ca reciderea si se produce (a incetat
sA practice relaxarea sau exerciliul de expunere etc.). Se precizeazi
faptul ci, gi in cazul in care reciderea s-a produs, nu inseamni ci el

a revenit la situalia iniliali de dinainte de inceperea tratamentului,
deoarece a achizifionat o serie de deprinderi de a gestiona stresul
problemei respective gi nu-i rimAne de ficut decAt si le reactiveze.
De asemenea, terapeutul ii va aduce la cunoqtinle clientului ci poate
reveni oricand Ia psihoterapie pentru a analiza cele petrecute gi
pentru a fi ajutat si revini pe ,,linia de plutire".
2.8. Psihoterapia motivagional5 de scuft5 duratl

in cazulabuzului de alcool
Psihoterapia motivalionali de scurti durati in cazul abuzului de

alcool are la bazi modelul terapeutic al intdririi motivaliei, model ce
le aparline lui Stephen Rollnick gi lui William R. Miller (1991), care
se prezinte ca o intervenfie de scurte durate, realizati intr-un numir
de minimum patru Eedinle. Acest demers pomegte de la supozitia
conform cireia fiecare client are capacitatea gi resursele interioare
care ii permit si renunte la consumul abuziv de alcool, principalul
atu al modelului fiind reprezentat de suportul motivational care
vizeazd mobilizarea gi dezvoltarea acestor resurse interioare. Clien-
tul este privit ca o persoani ambivalentd in ceea ce privegte schim-
barea, sarcina terapeutului fiind de a-l ajuta si depigeasci aceasti
stare de ambivalenli. In cadrul acestui model, cauzele tulburirii nu
reprezinti obiectul demersului terapeutic.
Studiu de caz (adaptat dupt modelul lui Hodgins, 2000)
Elisabeta, o pensionarl in v5rst5 de 57 de ani, fostl profesoarl

de limba francezl,
a fost trimisi cabinetul de psihoterapie de medicul psihiatru pentru consum
la
abuziv de alcool. Mcdicul a luat aceast, decizie pentru cA Elisabeta continua sI
consume alcool chiar ti dupi ins6tuirea medicafiei psihiatrice.
Clienta avea doi copii clsdtoriti ti trei nepoli in varstl de 4,7 ti U ani, fiind
divo4at, de 2O de ani. Aceasta locuia singurl, iar problemele ei s-au accentuat
mai ales dupl ce s-a pensionat la cerere, crezand cA se va ocupa de nepoF. lucru
care nu s-a intAmplat. Ea povesteSte cI obitnuia li inainte sI consume alcool,
dar problemele ei s-au accentuat mai ales dupl pensionare, cAnd a realizat cE
nu va mai fi solicitatl de familie p€ntru ingriiirea nepolilor, motivulfiind chiar
dependenla ei de alcool. Ea a inceput sI consume btruturi distilate in fiecare
sear5, in timp ce se uita la televizor. La aflarea ve'tii cE nurorile ei o considerl
incapabild se aibl grijd de copii, Elisabeta a avut un toc, a incercat str se lase
de btrutur5 ti chiar a reutit timp de trei luni, dar a reinceput sE consume dup5
decesul mamei sale. In momentul prezentlrii la cabinetul de psihoterapie,
Elisabeta consuma o jumEtate de litru de vodcl pe zi.
Elisabeta s-a dovedit o bunA candidatl pentru abordarea de scurte duratS, care
are ca punct central modelul terapeutic alint5ririi motivaliei, deoarece nu dorefte
sI pa rtici pe la o psihoterapie de grup. ln acela5i timp, clienta a demonstrat faptul
ctr a reuSit sI renunle la alcool pentru o perioadd de trei luni. Ceea ce ii lipselte
este increderea in sine ti suportul motivational. Obiectivul pe care;i l-a propus
clienta pentru psihoterapie a fost abstinenla totalS.
in terapia motivafionale evaluarea este strans legatd de interven$a

terapeutici in cet pufin doui moduri. in primul rAnd, intrebirile din
cadrul interviului de evaluare sunt astfel formulate incAt sI scoati
la iveali motioalio clientului de a se schimba. El este incurajat si-gi
exprime ingrijordrile legate de consumul de alcool, precum gi avan-
taiele abandonirii acestuia. In timp ce clientul igi exprime temerile,
terapeutul va utiliza tehnica parafrazirii pentru a-l incuraja si am-
plifice afirmafiile referitoare la temerile sale.
Terapeutul i se va adresa clientului in felul urmitor: ,,Presupun
ci te afli aici pentru ci !i-ai ficut griji referitor la biuturi"; ,,Care
sunt motivele care te fac se doregti si renunti la bduturd?"; ,,Care
sunt aspectele pozitive gi negative ale consumului de alcool?" etc.
Prezentim mai jos principalele aspecte care trebuie investigate in
cadrul interviului clinic (Hodging 2000, p. a5).
Aspecte generale Aspecte specifice

Dependenga de alcool Toleranta
lzolarea socialS
Pierderca autocontrolului
Cantitatea de alcool consumattr De-a lungul istoriei vietii clientului
Consumul zilnic in ultimele luni
Consecinte in domeniul s5ndt5tii:
probleme hepatic€
-
- hipertensiune
problemenutrigionale
-
- probleme gastrointestinale
- probleme familiale
- probleme sociale
- probleme letate de locul de
muncd
- probleme financiare
- probleme emofionale (depresie,
arxietate etc.)
- probleme spiriuale
probleme legale
-
Istoricul tratamentului Pro8rame de terapie urmate
Tratament medicamentos
Perioada de abstinent;
Participare la grupuri
Ciromstarie in care are loc Antec€dente
consumul de alcool Comportammte (consum solitar, in
compania prietenilor), consecintele
consumului
Motivafia pentru sctrimbare Motive pentru a renunta la consum
Spriiin social 9i familial
A doua modalitate prin intermediul cireia evaluarea Ei interventia

sunt conectate in cadrul terapiei motiva$onale se refere la faptul cd
rezultatele evaluirii ii sunt comunicate clientului pentru a-i fumiza
date obiective care vor inclina balanla in direclia schimbirii. Aceste
informagii cu caracter obiectiv sunt receplionate mai bine de citre
client, decat opiniile subiective ale terapeutului. Informaliile sunt
transmise intr-o manierd neuhe 9i nonpunitivi. De pilde" consumul
siptimAnal de alcool al clienhrlui poate fi comparat cu media con-
sumului populafiei tirii.
Psihoterapia motivalionali include doui etape: construirea su-
portului motivalional gi angajarea in direcfia schimbirii (Miller et al.,
1992).
a) Prima etapi: construirea suportului motiyaFonal
Evidenlierea motivelor schimbirii din timpul interviului clinic

reprezinti o sarcini terapeutice specifici primei etape. Celelalte
sarcini se vor referi la explorarea motivelor ambivalenlei. Clientul
va fi a,utat si identifice motivele pentru care ar dori si renunle la
biuturd gi cele pentru care ar dori si continue sd consume alcool.

Aceasti abordare il va ajuta pe client si congtientizeze ambivalenla
in care se afli 9i si o depigeasci, inclinAnd balanla in direclia
pozitivi. Clientul va fi invilat sd realizeze exerciliul numit ,,balanla
decizionali", la inceput in cabinetul de psihoterapie gi apoi in cadrul
temelor pentru acasi.
Prezentim mai jos un fragment din cadrul protocolului realizat

pentru exerciliul ,,balanla motivafionali", la inceput in cabinetul de
psihoterapie, in cazul clientei Elisabeta.
Argumente pro Artumente contra

Condnuarea consumului de alcool Continuarea consumului de alcool
,,MI determintr sd mI simt mai bine" Depresie

,,imi umple timpul" Anxietate
kascibilitate
,,Nu mt mai suport"
Abandonarea consumului/ pro Abandonarea consumului/ contra
,,Pot sE petrec mai mult timp impreune am cu ce s.tr-mi umplu
"Nu
cu nepofii mei" timpul"
,,MI simt mai pulin deprimatE, mai "Nu-mi
pot concepe existenla
pu[in anxioast, mai pu]in nervoasr" fErI alcool"
,,ME agreez mai mult in felul acesta"
,,Voi avea o viatl maiindelungattr"
Miller gi Rollnick (1991) ne propun mai multe strategii pentru

abordarea ambivalentei 9i rezistentei la schimbare a clientului. Ade-
sea este suficient ca terapeutul sd parafuazeze ingriioririle clientului
in legituri cu consumul de alcool, pentru a-l determina pe acesta
din urmi si adopte atitudinea invers5, ca in exemplul de mai jos:
Terapeutul: Te temi cI iti vei pierde toli prietenii dacl nu mai bei?
Clientul: Da. Dar ar trebui sl ma las de b5utur5, chiar dacl a5 fi nevoit
s;-mi caut alli prieteni.
Este utili afirmaliei clientului, dublatl de o alt6 afir-
gi repetarea
malie referitoare la ingrijoririle clientului realizate anterior:
Terapeutul: Pe de-o parte, te temi ci i[i vei pierde tofi prietenii, iar pe de
alte parte, i[i faci grijiin legaturl cu starea s5n5t5tii tale, cu familia ti cu
faptul cE fi-ai putea pierde serviciul.
Aplicafialepsihoterapieicognitiv-comportamentale... lO7
Terapeutul va utiliza 9i strategia comuterii atenliei de la situalia

problematici:
Clientul: Ar trebui sI mI las de bluturS. Sogia mea ar fi foarte mullumitl

daci nu a; mai bea.
Terapeutul: Vom reveni la problemele soliei tale ceva mai tirziu. Acum ag
dori sl-mi spui ce anume crezi cE piezi dacl nu mai bei.
in continuare terapeutul va pretinde cd este de accord cu motivele

clientului de a nu renunla la biuturS, in speranla declanqirii reacliei
inverse din partea acestuia.
Terapeutul: Este dreptul tiu s5 consideri c5 este doar problema sofiei tale
gi cE ar fi mult prea greu pentru tine sd te lati de b;utur5.
Terapeutul va evita si intireasci rezistenlele clientului prin incer-

cirile de a-l convinge ci este absolut necesar si abandoneze alcoolul.
Prima fazS: construirea motiva[iei pentru schimbare
Prezentdm mai jos un fragment din cadrul dialogului terapeutic:
ledin!a I
Terapeutul: Am inleles ctr v5 ingrijoreaz5 consumu I de alcool. Putefi sE -mi vorbili
despre a ceste ing rijor5 ri?
Elisabeta: Medicul meu de familie m-a indrumat cltre acest cabinet. Cred cA am
inceput sE beau prea mult. Nu ttiu dact sunt alcoolicd, dar este evident cI am
dep5tit m;sura. Am reugit sI mE las de btruturl pentru cateva luni, a;a cE sunt
convinsl cl pot face acest lucru singurS. Sunt interesatl de acest program de
psi h ote ra pie.
T: A;adar, nu sunteti sigure dacl sunteti sau nu alcoolicd, dar vI faceli griji. Ce
v-a determinat sE v; ingriiorafi?
E: Cantitatea de alcool ti faptul ctr nu mI pot opri.
T: PuteI sI-mi spuneti mai multe lucruri?
E: Ei bine, beau cam o jum5tate de sticlt de vodcl in fiecare zi. Iau hot6rarea sI
mI las tot in fiecare zi, dar fac mereu acelagi lucru.
T: Cu alte cuvinte, v-ati hotlrat sI vt lusafi de btruture, dar con6nuafi s5 befi.
E:MI duc la magazin, cumplr o sticl5 gi apoi mI decid si nu o beau. incep cu un
ptrhErel 5i apoi o beau pe toau. Desigur, nu pe toat5 odat5. Nu am fost niciodate
beat5 cu adey5rat, ci doar amefitl ti din cauza asta nu crd cE sunt alcoolicE.
T: Dar vI deranjeazl faptul cI nu vi puteti opri.
r08 Irina Holdevici, Barbara Criciun
D: Da.
T: Ce alte lucruri v5 ingrijoreazd in le85turtr cu consumul de alcool?
E: Ei bine, fin asta oarecum secret. Nu beau in public, nu mi urc la volan atunci
cand am b5ut. Cu toate acestea, nurorile mele comenteazS. M-am $i lisat timP
de citeva luni pentru cI nurorile mele nu au incredere in mine sE am grii5 de
nepofi. Cred ci au dreptate, dat m-am simlit foarte afectattr de acest lucru.
T: Dactr am inleles bine, ingrijortrrile tin de atitudinea nurorilor, de cantitatea de
alcool ;i de faptul ctr befiin continuare, degi v-a1i decis si nu o mai faceti. Mai
sunt;i alte motive de ingriiorare?
E:Stiu ct m-a; simli mai bine dact nu at mai bea. Ata a fost data trecutS, cend
m-am simlit mai pline de via!5 ti mai slnttoastr. Mai mult, prietenele mele au
v5zut ce s-a intamplat ii au comentat acest lucru.
T: Cine ar mai putea remarca acest lucru?
E: Cum vE spuneam, prietena mea cea mai bunE, fostul soI, blielii mei.
T: A'adar, ar 6 unele aspecte pozitive care s-ar manifesta daci ali abandona
alcoolul. Ce anume nu v-ar conveni dactr ati face acest lucru?
E: De fapt, nu exist5 arSumente serioase pentru a con6nua s5 beau. Cred ci mi-ar
lipsi totu;i bEutura.
T: Simfiqi cI v-ar lipsi ceva dacE a1i renunla la btruturS?
E: Da. Cred ci imi place Ii gustul de alcool.
T: Ce alte aspecte pozitive mai puteli identifica in leglturl cu consumul de alcool?
E: imi face plicere, dei este cam cosdsitor.
T: V-ali pus vreodat5 problema cat de mult cheltuiti? (Tera peutu I im preu ne
cu clienta fac un calcul rapid al sumei cheltuite lunar). Atadar, vi place Sustul,
simlili cI v-ar lipsi ceva daci v-agi lSsa de bluturd, dar in acelagi timp este un
obicei costisitor, v5 faceli griii in legtrture cu cantitatea, beli mai mult decat v-ali
propus, sunteti con5tientl de faptul ctr v-a$ simli mai bine daci nu a1i mai bea.
Mai este ;i altceva?
E: ME sup5r5 ;i faptul ctr uneori nu-mi aduc aminte ce s-a intamplat atunci cand
am b;ut.
T: Asta poate fi cu adevirat suplrStor. Putefi str-mi povestili cSnd s-a int6mplat
acest lucru ultima oari?
E: Nu se intamplS prea des. Uneori nu-mi mai aduc aminte cat de mult am btrut.
T: Nu vE amintili intotdeauna cat ali b5ut ti asta vE deranjeazS. Si ne oprim
pufin aici. V-at ruga acum sI completaf nitte chestionare care au menirea de a
compara cantitatea de alcool pe care o consumafi cu media populaqiei.ln felul
acesta, vefi afla cu exactitate cum stai.
Interviul clinic continui pane cand sunt oblinute toate informaliile

debazi, ambivalen(a clientului a fost scoase la lumini Qi motivatia
pentru schimbare a fost amplificati. Aceste obiective pot fi atinse
Aplicagii ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale... 109
intr-o singuri qedingi de psihoterapie sau in mai multe. Terapeutul

trebuie sd aibi griji si nu treaci la etapa urmitoare pAni cAnd clien-
tul nu este pregedt se se angajeze in direclia schimbirii.
b) Etapa a doua: acceptarea planului de schimbare
Aga cum am mai subliniat, nu se trece la aceastd etapi decAt

atunci cAnd clientul este pregitit sd se schimbe. Mai mult, ambi-
valenla clienhrlui este depdgiti gi acesta soliciti in mod implicit sau
explicit sI se meargi mai departe. Uneori, clientul Poate intreba in
mod direct ce anume trebuie si faci, iar alteori teraPeutul va fi cel
care va inclina balanla in direclia schimbirii (,,Ce pirere ai despre
cele discutate pAnd acum?"). Terapeutul va avea grijl se face in aga
fel incAt clientul sd fie cel care preia conducerea demersului tera-
peutic (,,!inAnd seama de modul in care te simli, care este planul
tdu?"). in cazul in care clientul a optat pentru abstinenli totali, tera-
peutul va trebui si intdreascd acest obiectiv.
Miller Ei Rollnick (1991) se referl la sugerarea abstinenlei, nu la
prescrierea acesteia (,,Din cele ce ai afirmat, rezulti ci gi-ai propus
sd renunli complet la biuturi"). Dacd obiectivul abstinenlei nu a fost
clar exprimat, terapeutul va trebui si adreseze urmdtoarea intrebare:
,,Scoput teu este si te lagi complet de biuture sau si o reduci?" ln
continuare, terapeutul va trebui si propuni o serie de obiective pe
termen scurt gi si investigheze ambivalenla clientului in legiturd cu
acestea. Astfel, daci pacientul sugereazd faptul ci ar trebui si nu
mai meargi la restaurant in fiecare seari impreuni cu colegii, tera-
peutul va trebui si-l inhebe cum igi va umple acel timp, daci nu va
simli o senza$e de plictiseali gi cum va rezista presiunilor exercitate
de colegii de serviciu. Dialogul terapeutic va avea drept scop sd
intireasci motivafia clientului pentru schimbare, ca in cazul clientei
Elisabeta.
Terapeutul: Din cele ce ai a6rmat am inleles cE doretti si renu nfi total la bduture.
Pare rezonabil, dar crezi cE etti pregdtit5 sE faci acest lucru?
Elisabeta: Trebuie sI fac asta. De altfel, vreau sE fac asta.
T: ASadar, te simli pregtrtiti si mergi mai departe. Te-ai gandit cum vei face
aceasta?
It0 Irina Holdevici, Barbara Criciun
E: Nu imi este foarte clar.

T: Cum anume ai procedat atunci cand ai reutit si te lati de bEuture data trecutl?
E: Eibine, m-am hotirat dintr-odatI sI mI las de b5uturd. Nu am mai cumplrat
alcool, iarin case nu maiaveam.
T: Nu ai mai cumptrrat alcool, ai eliminat orice biuturl din castr. Ce altceva ai
mai Ecut?
E: Mi-am ocupat timpul cat am putut de mult, m-am dus la fiul meu 5i am avut
grijd de nepot.
T: in te-au ajutat aceste lucruri?
ce fel
E: Nu ttiu, pur gi simplu nu am mai b5ut.
T: Atadar, aiincetat sE mai cumperi b5uturtr, ai inlSturat alcoolul din casd ti ai
incercat s5-fi ocupi cit mai mult timpul. Nu crezi cl ar fi util s5 procedezi la fel
ti de data aceasta?
E: Cred c5 da.
Clienta a a.iuns la concluzia cd a doua iumltate a zilei ar fi mai dificilS pentru
ea, astfel cI ti-a planificat activit5ti in afara casei, pentru zilele urm5toarei
s5pt5m6ni. Ea a mentionat de mai multe oriin cursul gedinlei de psihoterapie
faptul cI ii este jentr de deprinderea ei gretitE ti a povestit cI nu a spus nim;nui
ctr merge la psihoterapie. Terapeutul i-a sugerat faptul cI ar trebui sA abordeze
tiaceastl problemS.
T: Membrii familiei tale au observat probabil cI nu ai mai blut in ultimul timp.
Oare nu Ii-ar fi de folos sI le spui acest lucru in mod deschis?
E: Nu pot str-i spun fiului meu mai mare ti nurorilor mele, dar at putea si-i spun
celui mic gi uneia dintre prietenele mele.
T: in ce mtrsurI li-ar fi de folos s5-i spui gi fiului mai mare?
E: El ar fi de acord, dar nu mi-ar spune mare lucru.
T: DacE am inleles bine, nu gi-ar fi prea greu $-i spui ;i fiului tIu mai mare cate
ceva despre intenliile tale. Ti-ar fi util ca el str a;tepte un astfel de comportament
de la tine.
Sedinta de psihoterapie se incheie cu o trecere in reviste atat a obiectivelor
generale. cet ti obiectivelor specifice ale psihoterapiei. Terapeutul ii va trasa
clientei o sarcinE cognitiv-comportamentall de automonitorizare 5i de identifi-
care a situaliilorin care riscul de a consuma bSuturi alcoolice este ridicat, precum
9i strategiile de a face fatS acestor situafii.
Terapeutul: DacI am inleles bine, F-ai propus s; nu mai bei nimic incepand de
acum ti panl la $edinla noastri viitoare, iar obiectivul tiu maior este si renunli
de tot la b5uturtr. Nu vei mai cumplra bluturtr tiii vei cere fiului tdu mai mare
se ia toate sticlele care aumai r5mas in casl. li vei comunica acestuia planurile
tale. De asemenea, igi vei planifica activitili in afara casei, pentru fiecare zi a
sSpt5manii urmltoare, in special dupS-amiaza. Noteazl pe o scale de la O la lO
cat de mult crezi cl vei putea indeplini aceste obiedive.
AplicaFi ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale... l l l
Elisabeta: Sunt foarte increzEtoare cI voi reuti (clienta bifeazi cifra 8 pe scala
gradatl).
T: Crezi cI mai sunt Fi alte probleme care ar putea sI aparS?
E: Nu este chiar oprobleml, dar m6ine este ziua mea Si mi-am propus se merg
la restaurant impreund cu citeva prietene. Mi-ag dori sI pot sI beau un pahar
de vin.
T: igi este greu si te vezi renunland total la alcool?
E: Da.
T: Cred cE vei ajunge in situafia in care vei decide str nu bei nimic chiar Siin astfel
de ocazii- At fi curios st ttiu daci maine te vei putea opri doar la un pahar de vin.
At dori sI realizezi o teme pentru acasi pani la tedinla noastr5 urmdtoare: str
notezi intr-un caiet (practic, un jurnal) ce anume intreprinziin perioadele dificile,
chiar cEnd simti nevoia si bei ceva. Ne attepttm ca astfel de perioade s; mai
apartr ti ar trebui si le intelegem pentru a lua mlsuri de a le face fa15. A5 dori sI
notezi, de asemenea, pe o scali grddat6, $i cat de puternicE este dorinta ta de a
consuma alcool. Vei nota data, ziua, situafia, gandurile care fi-au venit in minte
fi intensitatea tr5irilor afective, incluzand gi nevoia de a bea.
Acest jurnal te va aiuta sI identifici care sunt modalit5tile tale preferate de a
gesdona astfel de situalii, dar ii sE prevezi ce astfel de situafii pot sI se iveasci
in viitor. in felul acesta, ifi vei putea planifica din timp strategiile de gestionare.
Sunt convins de faptul cI vei putea sI nu bei nimic pantr sSpt5mana viitoare, cu
excepFa paharului de vin de la ziua ta. Dactr vei avea succes, va fi minunat, iar
daci succesul nu este deplin, va trebui sI analizezi cu atenlie ce s-a intamplat.
c) Etapa a treiar initierea schimbtrrii ;i mentinerea

Prcgreselol obiinute
in cadrul urmatoarelor gedinle de psihoterapie sunt trecute in

revisti progresele oblinute de citre client gi sunt renegociate obiec-
tivele. Motivalia pentru schimbare este interite din nou. Nu hebuie
se ne aqteptim, din punct de vedere terapeutic, ca drumul spre
schimbare sd fie unul liniar gi lipsit de obstacole. Terapeutul va con-
tinua si menfini o atitudine nonevaluative gi va incuraja clientul si
preia in continuare conducerea demersului terapeutic.
Psihoterapia de scurti durati motivafionali, aga cum am mai
aretat, pornegte de la premisa ci subiectul aflat in terapie deline
suficiente resurse pe baza cirora se poate construi demersul specific,
de renun{are la alcool. Cu toate acestea, de multe ori este necesar ca
tt2 Irina Holdevici, Barbara Criciun
in timpul gedintelor de psihoterapie clientul sX fie ajutat si-qi for-

meze qi sa-qi perfecfione"e abilitalile de a gestiona stresul Senerat de
abandonarea alcoolului. In acest scop pot fi utilizate strategii apar-
linAnd altor sisteme terapeutice, in special cele cognitiv-compor-
tamentale. Clientul va fi invSlat sI identifice gAndurile negative
disfunclionale legate de consumul de alcool, stirile afective gi
situafiile in care s-a aflat atunci cind a consumat alcool.
Principalele strategii care pot fi utili"ate sunt urmitoarele (Hodgins,
2000, p. 55):
. evitarea stimulilor gi situa$ilor in care clientul s-a obignuit

sI consume alcool;
o strategii de a face fafi nevoii imperioase de a bea;
. tehnici de distragere a atenfiei;
. trecerea in revisti a consecinfelor negative ale consumului
de alcool;
. etichetarea nevoii de a bea gi ldsarea acesteia sd treacd de la
sine;
. utilizarea vorbirii interioare pentru combaterea gAndurilor
negative legate de dorinla de a consuma alcool;
. apelarea la anumite relele de suport social;
o achizitionarea unor abitteI de a refuza consumul de alcool,
precum gi a unor tehnici de rezolvare a problemelor de via!5.
La acestea putem adiuga gi o tehnice de relaxare cu sugestii de

intirire a eului gi sugestii specilice de abandonare a consumului
(,,Alcoolul imi este indiferent, sunt liber de domnia alcoolului") pre-
cum gi tehnica imaginaliei dirijate, in cadrul cireia clientul aflat in
stare de relaxare se imagineazi pe sine eliberat de problema sa. Este
indicat de asemenea ca subiectul si ia parte la o psihoterapie de
Brup sau la intAlniri ale Asocialiei Alcoolicilor Anonimi.
Elisabeta a urmat opt tedinte de psihoterapie timp de 12 siptlmani. Ea ti-a

propus sI renunletotal la alcool dupl ;edinla a doua, dara mai avut mici rec;deri
pan5 la ledinta a gasea, moment in care a reutit s, abandoneze consumul de
alcool. Sedinlele 1-5 au fost dedicate in special analizei situaliilor in care a b5ut,
precum ti a celorin care a reutit se se ablinS.
Clienta a obtinut o reletd pentru ,,Antalcol" de la medicul psihiatru, dar nu a
apelat la aceasti medica;ie. in Sedinlele 6 9i 7 au fost analizate stSrile afective
Aplica$i ale psihoterapiei cognitiv-comPortamentale... u3
ale clientei in leglturl cu procesul de imbltranire ti cu pensionarea. Ea a con-

6nuat sE lupte impotriva sentimentului de inutilitate ti a reutit sE-ti organizeze
mai bine timpul, intelnindu-se cu prietenele;i frecventand un curs de istoria
religiilor.ln cursul Sedinlei finale au fost trecutein revist5 motivele clientei pentru
schimbare, progresele ob$nute ;i au fost analizate posibilitS$le de Producere a
unor rectrderi. Elisabeta a fost de acord s5-i telefoneze terapeutului in cazul in
care va simli pericolul cE ar putea sI bea sau atunci cand chiar s'ar intamPla
acest lucru.
Pericolul de recidivi in cazul dependenlei de alcool este de

30 pAni la 90% in primul an de dupi terapie. De reguli, clienlii fac
intre patru gi gase tentative de a abandona consumul de alcool pini
cAnd reugesc si devini total abstinen$. Aceasta nu inseamni neapi-
rat cI tratamentul egueazi. $edinlele finale de psihoterapie trebuie
centrate pe prevenirea reciderilor gi pe minimalizarea efectelor, in
cazul in care apar recederi.

in cazul bulimiei nervoase
Mizes 9i Bonifazi (200Q p.257) definesc bulimia nervoasi ca fiind

afecfiunea caracterizati prin episoade de mdncat compulsiv urmate
de o vom6 autoprovocate sau de alte acliuni de eliminare forlati a
alimentelor ingerate, care conduc la disfunclii corporale severe. Tul-
burarea afecteazi mai ales populalia feminind formati din adoles-
cente qi tinere, dar nu este exclusi aparilia ei gi la femeile adulte gi
uneori la birbali. Clientele aparlin tuturor mediilor socioeconomice,
de la cele defavorizate pAnd la cele mai inalte. Bulimia este o tul-
burare severi a conduitei alimentare, care altereazi in mod semni-
ficativ stima de sine a clientelor, activitatea socioprofesionali gi
relagiile sociale, starea fizici a organismului acestor persoane, avAnd
ca efecte imediate depresia gi sentimentele de singurdtate gi
instriinare.
ll4 Irina Holdevici, Barbara Criciun
Studiu de caz
Alexandra, studentl la arte plastice, in varstt de 23 de ani, a inceput se aibl

probleme cu greutatea incl de la varsta de 12 ani. In perioada respectivd, clienta
avea o constitulie mai robusttr ti plrinlii au dus-o la un medic endocrinolog,
care i-a recomandat o diet5. Alexandra a inceput s5-ti provoace reactii de
vomd atunci cand considera cI a mancat prea mult. Treptat a aiuns la episoade
de mancat compulsiv, urmate de vom5, aproape in fiecare zi. La momentul
prezenttrrii la terapie, Alexandra cAntlrea 53 de kilograme la o intrllime de
1,70 metri. Clienta provenea dintr-o familie dezorganizatS, plrinlii fiind divotaF.
Avea un frate mai mare, iar mama era supraponderald. Clienta a aflat c, tatll
s5u a plrlsit-o pe mama sa pentru o altl femeie, de profesie insotitoare de
bord, moment in care a inceput sI se preocupe in mod excesiv de felul in care
arita. In acel moment, Alexandra a inceput sE fie atent5 la dietl ti se practice
erercilii fizice. ln cazulin care i se pdrea cd a mencat prea mult, iti provoca voma.
Alexandra a dat admitere la Liceul de artl ,,Tonitza", unde a intrat a doua li a fost
repartizatl la o clasd de picturl. In ciuda problemelor sale, a terminat liceul cu o
medie foarte mare ii a intrat tot pe primele locuri la Facultatea de Arte plastice.
in clasa a XII-a. a fost prietenl cu un biiat care, la un moment, dat a p5resit-o
pentru o alta fatI.
Alexandra a declan;at un episod depresiv care insl nu a fost remarcat de maml
li nu a urmat tratament, rezultatele la tcoalS fiind in continuare bune. Dupi
aceastd intamplare, ea s-a izolat tot mai mult, Fnand un regim sever ti flcend ore
intregi exercifii fizice. Cend avea cate o zi mai stresantS, Alexandra venea acasl
ti infuleca tot ce g5sea in frigider, intra in panictr, iti provoca imediat voma, dupl
care se simlea ugurat!. lncetul cu incetul, ea a inceput str renunle la diettr ti la
exerciliile fizice li a luat in greutate. A devenit din nou deprimatr, dar nu s-a
putut opri sI menance in mod compulsiv ti sI vomite.
DupE admiterea la facultate, ti-a propus sI renunle la acest comportament 5i
sE inceapl o viattr nou5. Din nefericire, multe dintre coletele ei de grup aveau
probleme similare. Simptomele s-au accentuat simlitor dupl ce clienta s-a
imbltat intr-o discoteca $i a fost abuzattr sexual de un coleg. Treptat ea s-a izolat
tot mai mult, performanlele Scolare s-au redus ti a ajuns s5 mlnince compulsiv
ti sA vomite chiar de mai multe ori pe zi. La un moment dat, i s-a flcut rdu in
atelierul de picturl ti colegii au dus-o la urgenle, dupl care a fost redireclionat,
cltre seclia de psihiatrie a spitalului studenlesc. Aici a urmat tratament psihiatric
timp de trei slpt5mani ti apoiin ambulatoriu. A urmat o perioadl (eva mai bunI,
dar simptomele s-au agravat dupe ce noul ei prieten a ptrresit-o ti el pentru alt5
fatd. in momentul prezentlrii la psihoterapie, la indicatia medicului psihiatru,
Alexandra manca in mod compulsiv ti iSi provoca voma zilnic sau chiar de maj
multe ori pe zi. Ea se ducea rar la facultate, sub pretextul ctr pregdte$te o expozi!ie.
Aplicaliialepsihoterapieico6nitiv-comportamentale... ll5
Regimul ei alimentar arlta in felul urmltor: dimineala bea o cafea fErE zahEr, la
pranz manca o salatd sau un fruct, iar seara infuleca piine, mezeluri, ciocolattr
sau ingheiatS, dupl care i$i provoca voma, ulterior simlindu-se rutinatS, fertr
autocontrol. La sfartitul sSpt5menii, cand nu trebuia sI ias5 deloc din casl,
avea mai multe episoade de mancat compulsiv, urmate de vomi, dar 5i scaune
diareice provocate de laxative. Alexandra se simlea tot mai deprimatl ti mai
sl5biti fizic. Avea tot mai pulini prieteni, iar dacl acettia o vizitau totuti, avea
fa15 de ei reaclii agresive. Ea nu mai picta aproape deloc ti nu reugea sE ducl la
bun sfartit nici mtrcar lucrarea de licenl5.
in aceastl situalie, obiectivul maior al terapiei a fost ca Alexandra sI renunte
la ideea de a sllbi, ginand seama de faptulcl greutatea ei corporalt era oricum
sub media normalitlFi. Odat5 ce se va elibera de insatisfactia leSatE de aspectul
ei fizic ti va reu'i s5-tiimbunEttteascl stima de sine, clienta va putea dep5ti
bulimia. Trebuie subliniat rolul factorilor stresanli in debutul ti agravarea simpto-
matologiei specifice unei conduite alimentare defectuoase. Reamintim faptul
cI aceastt afecliune a debutat la Alexandra odatt cu divo4ul pErintilor, clienta
nutrind convingerea cI tattl seu a perlsit-o pe mama sa pentru cl aceasta era
prea grasl.
Celelalte episoade de intensificare a tulburtrrii au fost legate tot de experienle
sexuale ti emofionale care i-au afectat stima de sine clientei. Pe baza eveni-
mentelor de viat, prin care a trecut Alexandra, ea ti-a format convingerea cI
pentru a plstra un bdrbat trebuie sE fie in mod obligatoriu
"frumoasl 9i slabtr",
convingere alimentatl in mare m5surtr ti de mesajele de tip mass-media pro-
venite din mediulinconiurtrtor. Aceste convinSeri disfuncfionale stau la baza
schemei cognitive a tulburlrilor de conduit5 alimentarl proPuse de Vitousek ti
Hollon (1990). Se poate constata cu uturinp faptul cI Alexandra conceptualizeazl
terminarea relafiilor ei emolionale in termeni simplitti, ignorend complexitatea
factorilor care ar fi putut duce la acest lucru: ,,Dacl a5 fi fost mai slab5, el nu m-ar
fi pIresit".
Modelul comportamental de mdncat compulsiv urmat de vome

provocati reprezinte gi rezultatul unor constrangeri in sfera regi-
mului alimentar. Clientele care suferi de aceast6 tulburare igi for-
meazl un set rigid de reguli, de tipul ,,totul sau nimic", referitoare
la ceea ce ai voie sau nu ai voie se menanci. Restricliile alimentare
conduc la mAncatul compulsiv in mai multe feluri: in primul rAnd,
privarea organismului de aportul caloric conduce la ,,revolta" aces-
tuia, fapt care il va determina pe subiect si minince in mod comPul-
siv. in al doilea rAnd, mdncatul in exces se produce gi ca o reacqie la
emogiile negative, cAnd autocontrolul slibegte gi subiectul nu mai are
suficienti forli sd menlini regimul alimentar restrictiv.
De asemenea, setul rigid de reguli in domeniul regimului ali-

mentar conduce la ideea ci incilcarea unei reguli (subiectul a mAncat
ceva interzis) reprezintl o catastrofa, un egec total, ceea ceil determini
pe pacient si incalce in Ei mai mare misuri regula (,,Daci tot mi-am
dat peste cap regimul, minAnc toati ciocolata!"). Nu in ultimul rAn{
regimul restrictiv genereazi efectul ,,fructului oprit", care face ca
alimentele interzise sd devini Ei mai atrigitoare. MAncatul compulsiv
ilustreazi gi un alt aspect al comportamentului clientului bulimic, 9i
anume declangarea unor reaclii de evitare, in loc de a face fali in
mod constructiv situaliilor stresante (Christiano 9i Mizes, 1997).
Amintirile psihotraumatizante referitoare la abuzul sexual suferit, Precum 9i

imaginea negativS a corpului ProPriu pe care Alexandra il considera ca fiind
,,dezgustbtor" vin sA complice tabloul clinic al acestui caz. Evaluarea clientului
bulimic va trebui si ia in considerare mai multe asPecte: simPtome, structura
psihicl, probleme nutrilionale ti condilia medicalS actuale. Vor fi culese
informalii referitoare la: frecven!a episoadelor de mancat comPulsiv urmate
de vom5, utilizarea unor diuretice sau laxative, alimentele evitate de client, pe
care preferi sI le vomite, alimente pe care le consuml in exces, alte probleme
medicale asociate cu tulburarea comPortamentului alimentar, Sreutatea actualS,
greutatea miniml 5i maximS, greutatea idealS, istoria familiald referitoare la
obezitate, idei sau comportamente suicidare, consumul de alcool, droguri sau
medicalia psihiatricS utilizat5.
Comportamentul alimentar va fi analizat in detaliu impreunE cu teraPeutul $i vor
fi evidentiate ti aspecte psihologice referitoare la insatisfaqia subiectului fa15 de
corpul propriu: se cintire$te excesiv, nu se PriveSte in oglindtr, Poarti haine largi
sau simte insatisfaqie fa15 de felulin care aratA atunci cand a consumat alimente
intezise. Este important ca terapeutul sd aducE la luminl ti schemele cognjtive
care stau la baza i nsatisfacliei in ra port cu propriul corp. intrebarea fundamentalS
la care trebuie Slsit rispunsul este urmltoarea: ,,Care este motivul pentru care
este atat de stresant pentru tine si teingra$i?"
in cazul prezentat, rEspunsul Alexandrei se refertr la faptul c5, daci va cre$te in
greutate, va deveni neatrig5toare $ va fi P5resite de blrbaF.
Un element important al evaludrii se referl qi la nivelul depresiei,

al anxietilii sau al altor simptome psihopatologice, precum Ei la
structura personaliti-tii, deoarece frecvent clienlii cu probleme de
acest gen prezinti gi tulburiri de personalitate. Trebuie avut in ve-
dere gi faptul ci, la mulli pacienli cu bulimie nervoasd, beneficiile
menlinerii simptomului pot fi mai mari decAt abandonarea acestuia,
fapt ce ii face rezistenli la psihoterapie.
Aplica$ialepsihoterapieicogrritiv-comportamentale... ll7
Etapele intervenfiei cognitiv-comportamentale in cazul bulimiei
Terapia cognitiv-comportamentali s-a dovedit a fi cel mai eficient

demers terapeutic in tratamentul bulimiei nervoase.
Modelul cognitiv al acestei tulburiri are la bazi convingerea
eronat6 conform cireia clienta trebuie sd fie slabi pentru a avea
valoare. Daci analizim aceastd convingere, comPortamentul aberant
al acestor cliente devine mai ugor de inleles. Odati aceasti convin-
gere identificati gi corectate, se va trece la inlocuirea tiparului com-
portamental dietd - mincat compulsio - oomd (comPortamente
nesdnitoase) cu unul mai ra!ional. Psihoterapia cognitiv-compor-
tamentali a bulimiei nervoase include trei etape:
. Etapa intAi (opt sdptdmAni) PresuPune: construirea unei

alianle terapeutice solide, un Program de alimentafie re-
gr:lati cu cAntirire siptimAnali qi explicarea tulburirii prin
intermediul conceptelor terapiei cognitive-comPortamen-
tale;
. EtaPa a doua (opt siptdmAni) are in vedere restructurarea
cognitivd, gi anume identificarea, combaterea gi inlocuirea
gAndurilor gi convingerilor disfunclionale care menfin
problema. in aceasti etapi se abordeazi convingerile legate
de forma corporali, preocupirile referitoare la Sreutate,
problematica stimulilor declanqatori ai m6ncatului in exces,
clientul insugindu-gi strategii de a le gestiona;
. Etapa a treia (trei siptimAni) este dedicatd prevenirii reci-
derilor.
Etapa intai
Clienlii care suferi de bulimie se simt adesea ienagi de comPor-

tamentul lor qi nu sunt dispugi si discute cu uEurinli despre acesta.
in acelaqi timp, mulli dintre ei manifestd o atitudine ambivalenti
referitoare la comportamentr-rl bulimic. Din acest motiv, este absolut
necesarX formarea unei bune alianle terapeutice.
Trebuie subliniat faptul cA, in cazul clientelor bulimice, un tera-
peut de sex masculin va avea succes numai daci este suficient de
lr8 Irina Holdevici, Barbara Criciun
empatic pentm a inlelege presiunea socioculturale care se pune pe

tinerele femei, sloganul de bazi fiind: ,,Trebuie si fiu slabS ca se am
succes". Terapeutul va trebui si abordeze clienta intr-o manieri cald6,
nonpunitivi qi suportivi. La inceputul terapiei, va fi analizati in
aceaste maniere bahnla beneficiilor gi costurilor menginerii tulburirii
conduitei alimentare. ConEtientizarea costurilor ridicate ale simpto-
mului (imbolnivire somadce, depresie, lipsl de randament in activi-
tatea profesionalS) vor contribui la motivarea clientei sI renunle la
comportamentul disfunclional. Clientei i se vor explica gi principiile
terapiei cognitiv-comportamentale, iar citre sfArgitul primei etape
vor fi abordate din aceasti perspecfivi convingerile eronate referi-
toare la faptul ci o dieti restrictive o a,uti se sldbeasci. Va fi anali-
zatd gi relalia disfunclionali dintre regimul de slibire gi mAncatul
compulsiv. Clienta va fi ghidati si monitorizeze alimentele ingerate,
episoadele de m6ncat compulsiv, cele de vomd (sau alte modalitdgi
de eliminare a alimentelor) 9i va fi analizati schema cognitivi a
tulburirii bulimice.
Automonitorizarea se va realiza sub forma unor jumale in care se
noteazi toate detaliile legate de comportamentul alimentar. in cadrul
acestor jurnale se vor nota cu exactitate momentul, cantitatea de
alimente ingerate, comportamentele de inducere a vomei sau adm!
nistrarea de laxative dupi fiecare episod de mAncat in exces, gdn-
durile care i-au venit in minte clientei, triirile afective, exerciliile
fizice practicate, locul unde s-a petrecut episodul bulimic, precum gi
orice a$ factori care au influenlat conduita alimentard. Aceste jumale
vor aiuta la identificarea factorilor declangatori ai comportamentului
alimentar patologic, a gAndurilor gi convingerilor disfunclionale
referitoare la acest simptom, precum gi la monitorizarea progreselor
terapiei pentru persoana respectiv;.
Fiecare 9edin15 de psihoterapie va include de la inceput analizarea
iurnalelor clientei in vederea verificirii acuratetei inregistririlor.
Clienta care nu va accepta aceste automonitoriziri nu va face decAt
sI saboteze terapia. in cazul in care se intAmple acest lucru, tera-
peutul va aduce in disculie balan!a decizionale (argument pentru
menfinerea sau renuntarea la simptom). AvAnd in vedere cA acest tip
de paciente se tem foarte tare de faptul ci ar putea creQte in greutate
daci igi modifici deprinderile alimentare, terapeutul le va recomanda
acestora si se c6ntireasci sdptimAnal gi si noteze rezultatul, pre-
cum 9i gAndurile 9i stirile afective pe care le-au triit c5nd s-au cAntirit.
Aplica$ialepsihoterapieicognitiv-comportamentale... I19
Clientele vor primi gi informalii referitoare la efectele nocive asuPra

sinitilii, din perspectiva aderirii la o dieti excesiv restrictivi,
a mAncatului compulsiv urmat de vomi sau a utilizirii de diuretice
qi/sau laxative.
Clientelor li se va explica in detalu modul in care dieta restrictivi
conduce la episoade de mAncat, ca o reaclie la starea de foame sau
la stiri emolionale negative. Acestea din urmi vor conduce la un
comportament voluntar de eliminare a alimentelor ingerate, ca
rezultat al culpabilitilii produse de mAncatul in exces coroborat cu
teama de cregtere in greutate. Odati ce se congtientizeazi faptul ci
se poate elimina hrana prin vomi sau prin utilizarea de laxative,
acest lucru va conduce la cregterea ingeririi cantitd$i de alimente gi
la cregterea frecvenlei episoadelor de mAncat compulsiv pentru
aceste persoane. Jena gi dezgustul fa!5 de comPortamentele de eli-
minare autoprovocate vor duce la rAndul lor la intensificarea efortu-
rilor de a controla dieta gi in felul acesta ciclul se va rePeta.
Un element important al terapiei il constihrie invitarea clientului
sd se alimenteze in mod regulat (trei mese pe zi, iar intre acestea si
fie incluse doui sau trei gustiri la interval de aproximativ trei ore).
La inceputul demersului terapeutic, majoritatea clientelor vor alege
alimente cu aport caloric scizut, obiectivul final fiind acela de a ajunge
la un consum alimentar mediu, regulat gi cu un aPort caloric normal.
De asemenea, clientele vor fi indrumate si se angajeze in activitdli
agreabile atunci cAnd simt senzalia de salietate gi nevoia de a vomita.
In cazul Alexandrei, activititile stabilite au fost plimbirile in aer
liber, cumpiriturile sau intAlnirile cu prietenele in afara casei.
Majoritatea clientelor au tendinga de a opune rezistenli la regimul
alimentar prescris, din cauza fricii ci se vor ingriga. Acestora trebuie
si li se explice faptul ci regimul indicat in cadrul teraPiei nu duce la
cregterea in greutate, ci, dimpotrivi, reduce aportul caloric pentru ci
stopeazd tendinla de a mAnca in exces. Terapeutul se va asigura gi
de faptul ci pacienta nu va face exercilii fizice in exces. In cazul in
care, la sfirEitul acestei prime etape, nu se obqin Protrese (reducerea
semnificativi a episoadelor de mAncat compulsiv urmate de voma
autoprovocate sau utilizarea de diuretice gi/sau laxative) se Poate
emite ipoteza ci pacienta se afli intr-un episod depresiv major care
necesitd medicalie psihiatrici, dupd care se poate relua PsihoteraPia.
Etapa a doua
in aceastl etapd, clienta va continua demersul de automonitorizare,

obiectivul fiind renunlarea totali la dieti gi la mAncatul compulsiv.
Acum se va acorda o aten$e sporiti la ce anume minAnci pacientele,
gi nu numai la caracterul regulat al meselor. Este cunoscut faptul ci
subiecfii bulimici au tendinla de a impSlti in mod arbitrar alimentele
in ,,bune" gi,,rele", dAndu-qi voie si consume doar alimentele per-
mise (,,bune") 9i avAnd episoade cAnd infuleci alimmtele ,,rele".
Este important sI se renunle la aceast5 impl4ire cu caracter dihotomic,

introducandu-se treptat in dieta clienlilor ;i alimente nepermise in cantitate
redusS. Astfel, Alexandra a fost instruitd str alcltuiasctr o listl a alimentelor
de care se teme, de la cel mai pugin
"periculos"
panl la cel mai ,,periculos".ln
continuare ea a fost ghidat5 sI introducl progresiv in regimul ei ti alimente
interzise, incepand cu cele mai pulin anxiogene. Acest lucru se va realiza in
terapie doar atunci cand clienta se simte intr-o stare relativ bunl gi igi poate
controla comportamentul alimentar. Pe m5surS ce clienta aiunge sI renunle
la autocontrolul rigid al alimentatiei, aceasta va fi incuraiatl sI mtrnence in
locuri diferite (restaurant, petreceri etc.). Odatl detectati stimulii declantatori
ai comportamentului bulimic, clienta va fi aiutatl s5-ti formeze deprinderi de
a Bestiona problemele cu care se confrunt!. ln cazul Alexandrei, declangatorii
sunt de nature interpersonalS, clienta mEncand in mod compulsiv atunci cend
se simte singurtr ti retr5iette amintiri legate de situafiile psihotraumatizante:
c6nd a fost pBrtrsit5 de prieten sau cand a fost abuzatt sexual. Acest lucru se
intemplS mai ales atunci cand clienta vede cupluri care par sI se inleleagl bine
sau atunci cind urmlregte filme de dragoste. Terapeutul i-a recomandat ca
in astfel de situafii sI gtrseasctr alternative pentru a gestiona sentimentele de
singur5tate Si abandon (sl desfS'oare o activitate agreabill care nu presupune
un comportament alimentar).
in etapa a doua a terapiei, se va acorda o atenfie sporiE gendurilor care ii trec
prin minte clientei atunci cand se abline de la alimentalie, mtrnancl in mod
compulsiv, vomitE sau se cantrrette prea des. Aceste ginduri negative trebuie
identi6cate, notate, analizate sub aspectul distorsiunilor negative Gare stau
la baza lor, combltute ti apoi inlocuite cu alte ganduri alternative cu caracter
rational. De cele mai multe ori, cogniliile negative asociate cu mancatul
compulsiv Iin de gandirea de tip dihotomic (,,totul sau nimic"), iar cele legate
ti cantlritul frecvent se refertr la convingeri referitoare la
de dietele restrictive
importanta de a avea un trup sublire. Acestea din urml sunt strans legate de
imaginea de sine ti insadsfacFa in raport cu corpul propriu.
Aplicagii ale psihoterapiei cogrritiv-comPortamentale... t2l
Astfel, Alexandra era convins5 cE trebuie s5 fie foarte slabi pentru a fi atrugStoare
ti a fi iubitE. Acest model s-a activat la clientE atunci cand tattrl s5u a P5rrsit-o
pe mama supraponderalS.
Terapeutul a ajutat-o si combatd aceasttr convingere disfunclionalS insistand
asupra consecintelor negative care derivl din ea (,,To;i oamenii sunt superficiali";
,,tubirea line doar de modulin care are1i"). Au fost abordate 5i probleme legate
de distorsionarea percepgiei asupra corpului proPriu,Iinand seamE de faptulcS,
de cele mai multe ori, nu personale supraponderale sunt cele care se simt grase.
Clienta a fost instruit5 sE inceteze sI consulte reviste de mod5 sau sE vizioneze
emisiuni televizate referitoare la acest subiect. Au mai fost abordate gandurile 5i
convingerile negative distorsionate cu Privire la comPortamentul masculin
Etapa a treia
Aceaste etapi are drePt obiectiv PrinciPal menlinerea achiziliilor

oblinute in urma terapiei. $edinlele se vor realiza acum o date la
doui saptimAni. Clientelor li se explici faptul ci progresul nu are
un caracter liniar gi ci se vor inregistra perioade mai bune 9i mai
pulin bune. Vor fi elaborate planuri pentru Eestionarea perioadelor
dificile, accentuAndu-se diferenla dintre situatiile in care au loc mici
abateri de la comportamentul alimentar sinetos 9i reciderea pro-
priu-zise. Clientele vor fi indrumate sd noteze acele asPecte ale tera-
piei pe care le-au considerat mai utile qi si redacteze Planuri scrise
pentm acele situatii in care consideri ci mincatul redevine o Pro-
blemi. Li se atrage atentia acestor cliente si nu cedeze tenta(iei de a
incepe o noui curd de slibire. De regulS, clienSi bulimici care au fost
hatali prin intermediul psihoterapiei cognitiv-comportamentale au
rispuns bine la tratament. Cu toate acestea, se pot produce uneori
recideri, mai ales c6nd un stres putemic aclioneazi asupra clientului
$i acesta se simte brusc depigit de situa(ie.
in astfel de circumstanle se recomandi analizarea cauzelor care
au condus la recddere 9i aplicarea acelor strategii cognitiv-compor-
tamentale pe care clienfii le-au gisit foarte utile. Serihl Peste mese
gi alegerea doar a alimentelor Permise Pot rePrezenta primele semne
ale unei recideri. Se va recomanda reinceperea monitorizirii con-
sumului de alimente gi a regimului alimentar prescris de teraPeut.
Marea maioritate a clientilor pot recaqtiSa controlul alimentar firi
ajutorul terapeufului, iar cei care nu reuqesc acest lucru Pot urma o
intervenlie psihoterapeutici cognitiv-comportamentali de scurti
duratd. Clienlilor care nu rdspund bine la psihoterapia cognitiv-com-

portamentale li se poate recomanda o atte formi de terapie, cum ar
fi cea interpersonali (ITP) sau medicagia antidepresive.
2.1O. Psihoterapia de scurtl duratl in cazul insomniei
Van Brunt gi Lichstein (2000) afirmi ci 10 pAnI la 20% dintre

adulgii americani suferi de insomnie severi sau cronici. Clienlii mai
vArstnici au mai curAnd probleme cu somnul intrerupt, in timp ce
tinerii au mai multe dificult;ti la adormire. Frecvenla insomniei este
mai ridicati in popula!ia feminini, iar incidenla insomniei cregte
odatd cu vArsta (Ford gi Kamerow, 1989). Studiile clinice au evi-
dentiat atat existenla insomniei de adormire, cAt gi problema difi-
cultililor de menlinere a somnului, ultima fiind caracterizati prin
treziri frecvente in timpul noplii sau prin trezirea subiecfilor dimi-
nea[a foarte devreme. Clienfii care se prezinti la psihoterapie aduc
in disculie existenta uneia sau a mai multor tulburiri de somn in
forma descrisl de noi mai sus.
Insomnia primarl se deosebegte de celelalte tulburiri de somn
(secundare) atAt in ceea ce privegte calitatea, cat gi durata somnului.
Interventia terapeutici in cazul insomniei primare incepe cu expli-
carea modelului teoretic cognitivist, in raport cu care se realizeazi
evaluarea gi planul de tratament. Factorii de mediu joaci un rol
important in aparilia gi menlinerea acestei tulburi{ evidenlierea lor
fiind deosebit de importantd pentru succesul demersului terapeutic.
Totugi, o tulburare cronici de somn nu va putea fi explicati numai
prin intermediul acestor factori. Insomnia primard ar trebui inleleasa
din perspectiva condition5rii unor factori ce tin de ambianla in
care se realizeazi somnul, alituri de activarea neurofiziologici gi
frustririle pe care le hiiegte clientul atunci cAnd se striduiegte si
adoarmi. Jindnd seama de aceste constatiri, eforturile pe care le
intreprinde subiectul pentru a dormi mai bine (de pildi, sti mai
mult timp in pat) nu fac decAt si inriutileasci simptomul, pentru
ca expun subiectul la activarea gi frustrarea care apar atunci cAnd
acesta incearci si doarmi. De asemenea, anxietatea asociati cu
Aplica$i ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale... t23
somnul insuficient 9i neodihnitor genereazl o stare de activare

suplimentard care este incompatibild cu somnul in sine. La rdndul
lor, cogni$ile care apar ahrnci c6nd clienhrl se striduiegte si adoarme
gi care nu au legituri cu somnul sporesc nivelul de activare (per-
soana cautd solulii la diverse probleme de viale, planifici activi-
tdli viitoare, retriiegte evenimentele care s-au petrecut in timpul
zilei etc.) in loc sI conduci la relaxarea subiecfului.
Evaluarea clientului care suferl de insomnie
Aga cum am subliniat anterior, insomnia poate fi un simptom

primar sau secundar al altei patologii, cum ar fi depresia, tulburirile
anxioase, tulburarea afectivi bipolari, atacurile de panici, abuzul de
substanle sau alte condi$i psihopatologice sau medicale. De regulS,
trezirea timpurie poate fi considerati un sefirn al depresiei, in timp
ce trezirile frecvente din timpul noplii pot fi consecinla unor factori
ambientali, a unor probleme medicale (apnee, algii diverse) sau a
atacurilor de panici.
Interviul clinic trebuie si ofere informalii referitoare la urmi-
toarele aspecte (Van Brunt pi LichsteirU 2C0[, p.286):
. Natura gi severitatea problemei (gase luni de la debutul

insomniei)
o Frecvenla tulburdrii. Degi relatdrile inifiale ale clientului pot
fi vagi (,,Am tot timpul insomnie"), terapeutul va trebui si
obtini date concrete
o Momentul debutului gi imprejuririle de via!5 in care a
apirut problema. Este vorba despre factori de naturi emo-
fionali, factori sociali, economici, despre situagii stresante
etc. in cazul in care insomnia se manifesti sporadic, trebuie
determinate circumstantele care contribuie la apari!ia gi
exacerbarea acesteia
. Date referitoare la tiparul de somn al clientului: ce inlelege
acesta prin somn normal, deprinderile legate de somn,
numirul de ore dormite, frecventa trezirilor etc.
. Starea clientului din timpul zilei: somnolen!5 diumi, obo-
seald, dispozifie performanti. Terapeutul va trebui si afle
in mod acegti factori inregistreazi fluctualii, in fungtie de

ce
calitatea somnului din noaptea precedentl
o Reactiile emolionale gi comportamentale ale clientului in
timpul unei nop$ de insomnie. Ce temeri (adesea ira$onale)
nutregte clientul atunci cAnd nu poate se doarmd? Ce face
clientul c6nd nu doarme?
. Igiena somnului: regularitatea programului de somn, con-
sum de cofeini, nicoHne, alcool, condilii de mediu, episoade
de somn in timpul zilei
. Aspecte psihopatologice: depresie, anxietate, afecliuni psihia-
trice mai severe
. Aspecte medicale: probleme cardiace, respiratorii, dureri,
sindromul picioarelor nelinigtite (clientul trebuie indrumat
cdtre medicul specialist daci astfel de simPtome sunt
prezente)
. Medicatre administratl sau consum de droguri (frecvenla
ingestiei, ce tip de medicamente sau droguri consumi gi in
ce cantitate)
. Tratamente urmate: ce tip de tratament a urmat, cu ce re-
zultate, complianta la tratament
. Opinia clientului cu privire la tulburare: ce pdrere are in
legdturi cu etiologia problemei gi ce obiective igi propune
sd atingi in urma tratamentului psihoterapeutic.
Studiu de caz
Maria, o profesoari in va6t5 de 40 de ani, a incePut sE prezinte tulburSri de

somn cu tapte luni in urm5. Simptomul principalil constituia dificultatea de
a ado;mi. Clienta a refuzat sE i se adreseze Psihiatlului deoarece era de pdrere
cE problema ei nu era de natur5 psihicl ;i a urmat diverse tratamente Pres(rise
de cetre medicul de familie, dar ferl st oblintr vreun rezultat. ln cele din urm5,
medicul de familie a trimis-o la psihoterapie, unde clienta s-a Prezentat mai mult
la insistenlele sotului sEu.
in cazul insomniei primare trebuie realizat diagnosticul diferenlial

in raport cu narcolepsia. Aceasta se caracteizeaze prin somnolenla
diumi excesivi cuplate cu inabilitatea subiectului de a rimane treaz
chiar in cazul unor sarcini care soliciti vigilenli (conducere auto). Prin-
tre alte simptome ale narcolepsiei se numiri: catalepsia (sciderea
Aplica$i ale psihoterapiei cotnitiv-comportamentale... t25
tonusului muscular in cazul unei emolii putemice), halucinaliile

hipnagogice (care se produc inainte ca subiectul si adoarml) 9i o
paralizie tranzitorie apiruti inainte de adormire sau imediat dupi
trezire. Insomnia ar putea fi confundatl cu narcolepsia de cdtre un
nespecialist, din cauza dificultililor de somn din timpul noplii 9i
somnolengei diume. Cu toate acestea, mulli insomniaci nu au epi-
soade de somnolente diumd, iar unii pacienli cu narcolepsie nu au
tulburlri nocfume de somn.
in cazul in care clientul va relata prezenta unor simptome speci-
fice narcolepsiei, este necesari investigatia neurologici. O alti
posibile confuzie apare in cazul tulburirii de ritm circadian. Multe
funclii fiziologice, cum ar fi temperatura corpului, alternanta
veghe-somn, urmeazi un ciclu care dureazd aproximativ 24 de ore.
Tulburarea de ritm circadian apare in cazul in care ritmul unui
anumit subiect nu corespunde cu expectatiile pe care le are in raport
cu mediul in care trliegte. Tulburarea circadiani de ritm se poate
confunda gi cu simptomul somnului amanat sau de trezire timpurie.
Primul se caracterizeazd prin aceea ci subiectul adoarme mult mai
tirziu decAt ora considerati poFiviti pentru somn (intre 3 9i 6 dimi-
neala) gi este fortat sd se trezeasci mai repede pentru a-gi indeplini
obligatiile cotidiene. Mulli studenti sau persoane care lucreazi in
schimbul de noapte pot avea astfel de probleme. Persoanele care
suferi de sindromul hezirii timpurii au un tipar opug gi anume ele
adorm mult mai repede gi se trezesc foarte devreme.
Un alt element care trebuie avut in vedere in evaluarea insomniei
primare se referi la numirul de ore dormite de cdtre client, numer
care variazd de la individ la individ. O persoani care doarme mai
pulin de opt ore va fi considerati insomniacd doar daci relateazd ci
nu se odihnegte suficient in orele pe care le petrece dormind. De ase-
menea, deoarece durata gi calitatea somnului se modifici odati cu
vArsta, obiectivul tratamentului nu trebuie si vizeze neapirat nu-
mirul de ore dormite, ci mai ales calitatea somnului. O problemi
medicalS importante o reprezinti apneea noctumi. Acegti subiecli
adorm ugor, dar au dificultili in menlinerea somnului, prezentAnd
deregldri in ritmul respirator, sfordit, obezitate, cefalee matinalS gi
somn de calitate mai buni atunci c6nd se afli in pozi$a gezAnd.
O alti tulburare care perturbi somnul poate fi cauzati de sin-
dromul,,picioarelor nelinigtite", caracterizat prin tendinla putemici
de a migca picioarele in timpul nopfii. Aga orm am precizat anterior,
126 Irina Holdevici, Barbara Crlciun
terapeutul va trebui si evalueze conditiile in care se desfigoari

somnul, precum gi reacliile subiectului in situa$ile in care ar trebui
si adoarmi, pentru a identifica factorii care contribuie la ment-inerea
tulburirii.
Maria obitnuia sl adoarml doar atunci cand era foarte obositS, de regulS duPtr
cateva nopti Aflatl in alt5 localitate, clienta nu avea niciun fel de
"proaste".
probleml cu somnul. Maria a relatat ti faptul cI simlea o Puternictr anxietate
anticipatorie atunci cand venea seara 5i rumina o serie de ganduri neSative
referitor la
"clt de rea va fi noaptea 5i ce obositt se va simfi a doua zi". in mod
evident, profeliile sale seindeplineau de cele mai multe ori.
Tulburtrrile Mariei s-au instalat cu aptoximativ laPte luni in urme, cand ti-a
finalizat gi sustinut lucrarea pentru gradul didactic I ti a suferit de o virozl
destul de severtr. Fiindrlcitl, ea nu a dat mare importanlt faptului ctr dormea
prost, dar dupS ce s-a vindecat a observat cE somnul ei nu se amelioreazt ti a
inceput str-ti facl griii din aceaste cauzl. La scurt timp, clienta a inceput sl ia
diverse medicamente care dupl trei-patru luni au inceput st nu-9i mai facl
efectul. Clienta s-a ingriiorat ti mai mult, intrebandu-se dacl va mai putea
dormi vreodatl normal. Ea continua sE ia medicamentelein virtutea obitnuinlei,
temandu-se c5, dacS nu le va lua, situalia se va inrdutrti ti mai mult.
Clienta a relatat faptul cI, in timpul zilei, se simlea obositE ti nervoas5 (mai ales
la clasE), fiind in acelati timp anxioast ti supraincordatl (simtea incordare in
zona g8tului, umerilor gi cefei ;i frecvent acuza cefalee in timpul zilei). De;i nu
a putut fi diagnosticate cu o tulburare dc tip anxios, Maria avea un stil cognitiv
caracterizat printr-o ingriiorare perpetu5 ti ganduri legate de posibile catastrofe
care s-ar putea produce.
Criteriile de diagnostic pentru insomnia primarl conform D.S.M. IV - TR aplicate
in cazul clientei sunt urmltoarele:
Probleme prezentate de clientl

CriteriulA
Simptomul dominant consttr in 5e plange de dificultili de ador-
dificultatea de a initia sau menline mire sau menlinere a somnului
somnul. sau somn neodih nito r, patru-cinci nopfi pe sEpt5mentr in
simptome care s-au manifestat de ultimele tapte luni.
cel pufin o lunl.
CntenulB
Tulburlrile de somn sau fatigabili- Triiette tensional tulburtrrile de
tatea diurnl asociate produc sttrri somn (este depresivi. anxioasr,
afective neSative sau perturblri in irascibilS).
Aplica$ialepsihoterapieicognitiv-comportamentale... lZ7
funclionarea socialS, ocupalionalS Activitatea profesionall este per-

sau in alte domenii importante ale turbatl (refuztr sJ facl ore supli-
vielii. mentare, nu este in formtr la clasl;
refuz5 si participe la evenimentele
sociale; petrece mult timp in pat).
CriteriulC
Tulburarea de somn nu apare ca Nu au fost inregistrate astfel de
o consecinlS a narcolepsiei, din tulburiri sau plSngeri ale clientei.
cauza unor Probleme resPiratorii,
tulburirilor de ritm circadian sau
parasomniei.
Criteriul D
Tulburarea de somn nu apare in Deti clienta are perioade de depre-
cadrul unei boli psihice (depresie sie sau anxietate, ea nu intrunette
ma jor;, tulburare anxioast gene- criteriile pentru un alt diagnostic
ralizatS, tulburare cu aspect delirant psihiatric.
etc.).
Criteriul E
Tulburarea de somn nu reprezintl Maria nu consumE droguri. Tul-

efectul ingeri rii unorsubstanle (con- burarea de somn a aplrut cu mult
sum de medicamente, droguri) sau a timp inainte sE i se administreze
unei afec$uni medicale. somnifere sau tranchilizante.
Strategiile terapeutice
(dupi Van Brunt Ei Lichestein, 2O0O, pp. 292-293)
Strategia terapeutici Descrierea stsategiei

lgiena somnului Clientul va 6 instruit sd pund in
aqiune anumite deprinderi Si
com portamente menite sI creasca
probabilitatea unui somn de calitate.
Controlul stimulilor Modifi carea stimulilor care
actioneaze in momentul culcirii gi
schimbarea reaqtiei clienhrlui fali de
tulburarea de somn. Reconfigura rea
dormitorului Frentru a induce somnul,
gi nu o stare de achvare. Stabilirea
unor retuli stricte pentru utilizarea
dormitorului gi crearea unor rutine
menite sA induci somnul.
Restricgii refe toare la somn Reducerea timpului pe care clientul

il pehece in pat doar la orele de
somn. Odati ce somnul devine mai
putin fratmentat, iar adormirea se
realizeazi mai rapid, durata pehecerii
timpului in pat poate 6 exthsi.
Etapele in tervenliei de restrangere
a somnului surt urmetoarele:
1.Timpul petreot in pat este
restric.tionat la timpul mediu pe care
I-a dormit clientul in ultimele doud
sdptEmini, dar nu mai mult de
patru--cinci ore.
Afipirea sau rimAnerea in pat in
timpul zilei sunt interzise.
2. Clienhrl va alete ora de olcare gi
ora de pirisire a dormitorului.
3. Eficienta medie a somnului va fi
calculate ca un procent de timp in
care clientul doarme, procent raportat
la perioada in care ste in pat. Dacd
eficienta somnului este mai mare de
90%, timp de cinci zile, clienhrlui i se
permite si meargi la culcare cu
15 minute mai devreme.
4. in cazul in care eficienla somrului
scade la 85% sau mai mult, timp de
cinci zile, timpul petrecut in pat va fi
scurtat.
5. in cazul in care eficienla somnuJui
se situeazA intre 85 $i 907", timp de
cinci zile, orarul rimAne neschimbat.
Comprimarea perioadei de somn Timpul petreot in pat va fi redut
intarziind perioada de culcare Ei
devansend perioada de trezire.
Practicarea exerci$ilor de relaxare Din experienta noashe clinicS" se
oblin rezultate pozitive cu exercitii de
relaxare din cadrul antrenamenfului
autoSen Schultz sau cu exercitii de
imaginaSe dirijatl.
Aplicafiialepsihoterapieicognitiv-comPortamentale... 129
Shategii de igieni a somnului

(dupd Van Brunt gi Lichstein, 2000, p.293)
Deprinderi care trebuie promovate gi l.Realizarea unui mediu propice

accentuate somnului in dormitor
. Temperaturtr moderat ricoroasi
. Lini$e
. intuneric
2. 20 de minute baie calde cu doutr
ore inainte de somn
3. Cini frugaltr inainte de culcare
4. Exerciui fizice moderate ir orsul
dupi-amiezii
5. Stabilirea unei rutine clare Pentru
instalarea somnului
Deprinderi la care trebuie si se 1. Consum de cafea ctr Patru-fase ore
renunte iaainte de culcare
2. Consum de nicotintr inainte de
culcare
3. Utilizarea de alcool seara sau ca
adiuvant pentru a adormi
4. Exerci$i fizice intensive cu doud
ore inainte de culcare
5. ASpne h timpul zilei
6. Mancat noaptea
7. Mese abundente seara (8resimi,
ciocolate, fructe crude etc.)
Un obiectiv important al psihoterapiei cons6 in a-l determina pe client s, punE

in practid planul de terapie Prezentat mai sus-
Terapeutul a constatat faPtul cE Maria avea obiceiul sd r5min5 in Pat mai mult
timp decat era necesar, incerc6nd sE adoarmtr. Acest tiP de comPortament avea
drept rezultat faptul cI aproximativ o jumState din noaPte ea stitea in Pat ti se
enerva ct nu poate adormi. clienta a remarcat faptul c5, atunci c6nd se afla cu
eleviiin excursie, dormea profund. Ertr probleme, ;i a doua zi se trezea odihnitS.
Terapeutul a urmlrit ti destructurarea legtrturii condifionate dintre dormitor ti
sta rea de activare $i inlocuirea acesteia cu asocierea dolmitor-somn. La incePutul
terapiei a fost restriclionat accesulin dormitor strict la perioada de somn. Acest
lucru se realizeazl mai bine atunci cand Glienteiii este suficient de somn Pentru
a merge la culcare. Clienta ti-a insutit ti dePrinderile de restructurare cognitivl
pentru a face fale Sandurilor cu confinut anxiogen, precum 9i pe cele de relaxare
pentru detensionarea psihosomaticS. In vederea obtinerii unor informalii
mai exacte cu privire la tiparul de somn, clienta a fost instruit5 sE comPleteze
,,jurnalul somnului". Prezenttrm mai jos un fragment din cadrul acestui jurnal,
adaptat dupl Van Brunt ti Lichstein (2OOO, p. 295).
Ziua
N \o F.
f l f
N i! N i! N i< i<
Data 2.O3.2012
Atipit in 35 de
timpulzilei minute
Ora de 10.oo
culcare
Ora de 12.35
adormire
Treziri 5
nocturne
Trezire 630
definitivi
Calitatea 2 Notati pe
somnului o scali
de la
lla5:
1=somn
foarte
rIu
5=somn
excelent
Medicalie Stilnox I
tablettr
Totalminute/ 30O de
ore somn minute
Perioada cit a 160 de
fost treazd minute
In cursul celei de-a doua tedinle de psihoterapie, a fost analizat conlinutul

jurnalului somnului, din care a rezultat ctr latenta adormirii era la clienta noastrl
de o or; i trezeci ti cinci de minute (timpul scurs din momentul culc;rii pantr in
momentul adormirii).
Clienta obitnuia sI se culce odati cu sotul ei la ora 22, dar nu adormea panu
in jur de 24.30, timp in care se enerva gi i'i fEcea griji pentru cA nu adoarme.
Observand faptulcS pacienta dormea aproximativ cinci ore pe noapte, terapeutul
i-a recomandat sl men$ni ora de trezire la 6.30 ti si stabileascl ora de culcare
cu aproximativ cinci ore tiiumltate mai devreme, in jurul orei l.OO noaptea.
Deti la inceput clientei i s-a p5rut aceasttr or5 de culcare ca fiind prea tarzie, ea
a constatat c, aceasta era ora la (are ea adormea in mod firesc, dup5 ce iti fdcea
griji din cauza insomniei, ceea ce se pierdea fiind doar timpul pe care il petrecea
in pat incercdnd sl adoarmS.
Terapeutul va trebui se urmireasce atent modulin care clientul deruleazl planul
de psihoterapie. Astfel, in studiul de caz prezentat mai sus, in cursul celei de-a
treia tedin!e, clienta Maria a relatat faptul c; intr-o searl s-a simfit foarte obositd
ti s-a culcat mai devreme, dar imediat ce s'a intins in pat nu a mai putut adormi.
Instruit5 de terapeut in prealabil, aceasta s-a ridicat imediat ti a meIs s5 citeasctr
intr-o altd camerd. Terapeutulil va informa ti il va preSeti pe client pentru astfel
de situatii care vor fi abordate constructiv atunci cend apar.
Urm;toarele tedinle de psihoterapie au fost dedicate perfection;rii tehnicilor
de relaxare, urmtrririi programului comportamental referitor la rutina de somn
ti restructurErii cognitive. Au fost abordate mai ales gandurile;i convingerile
negative cu conlinut anxiogen, precum Si cele legate de presupusele efecte
nocive ale insomniei. in momentulin care Maria a reuSit sl adoarmi imediat ce
se intindea in pat, terapeutul a indrumat-o si devanseze treptat ora de culcare
panE cend s-a aiuns la tapte ore de somn pe noapte (aga cum se int6mpla
atunci cand se afla in afara casei). Deoarece clienta continua si fie ingrijorati
de faptul ce nu dormea cele opt ore considerate absolut necesare, terapeutul i'a
explicat faptul cd durata somnului diferl de la o pe6oanS la alta. O probleml
importanttr este aceea cd adesea clienlii care sufert de insomnie au expectalii
nerealiste referitoare la calitatea ii durata somnului. Astfel, dactr un client
se a$teaptE ca, dupA ce s-a oblinut o ameliorare a somnului, sE nu mai aibE
niciodat; o noapte nepllcut5, cand acest lucru va reaptrrea (din variate modve) se
poate reactiva ciclul: insomnie - frustrare - ingriiorare. Terapeutul va normaliza
situatia explicandu-i clientului c5 orice om obitnuit poate avea fluctualii in
ceea ce privette calitatea ti durata somnului, invdl6ndu-l str fac; fal; in mod
constructiv unor astfel de situalii, Eri a mai pune in acfiune vechile modele de
comportament cu caracter dezadaptativ.
Prezentim mai jos o serie de reguli pe care le poate urma un

client care sufere de insomnie (dupi Van Brunt gi Lichstein, 2000,
p.296):
Stabilifi-vi o ori rezonabili de trezire gi respectati-o cu

strictele;
Mergeli la culcare doar atunci cAnd vi este cu adevirat,
foarte somn;
Ridicali-vi din pat atunci cAnd nu puteti adormi. Revenili
doar atunci cind vd este somn;
132 Irina Holdevicl Barbara Criciun
o Utilizati dormitorul doar pentru somn sau pentru a face

dragoste; nu privili la televizor, nu mancati 9i nu citili
in pat.
scurtl durati in cazu!

2.11. Psihoterapia de
dependenfei de jocuri de noroc
Ladouceux, Caroline Sylvain gi Boutin (2000, p. 305) subliniazd

faptul ci pasionafii de jocuri de noroc patologici devin dependenli
emolional de jocuri, igi pierd controlul asupra vielii personale,
familiale gi profesionale, prezentdnd semne ale unei defectuoase
funcliondri in plan psihosocial. in anul 1980, Asocialia Psihiatrilor
Americani a recunoscut oficial dependenla de jocuri de noroc ca
fiind o tulburare la nivelul autocontrolului impulsurilor (D.S.M. III).
Pe baza unor studii de caz, Bujoll et al. (1994) au pus la punct un
program de psihoterapie pentru aceasti categorie de clienfi, program
de include patru componente: restructurare cognitivS, rezolvare de
probleme, antrenamentul de formare a unor deprinderi de viali gi
prevenirea reciderilor. i., ,r-" acestui demers, starea subiec!ilor
s-a ameliorat gi progresele s-au mentinut, fiind evidenliate in urma
unei evalulri care s-a realizat dupi noui luni. Un alt grup de autori
(Sylvain et al., 1,997) a oblinut de asemenea rezultate pozitive cu
astfel de clienli, utilizAnd programe de psihoterapie bazate pe
rezolvarea de probleme, autorii respectivi utilizAnd gi un grup de
control. Aceste rezultate s-au menlinut la aproximativ 80% dintre
subiecfi, dupd un intrerval de 12 luni.
Degi se presupune ci motivalia esenliale a iucitorului este im-
bogifirea, in mod paradoxal toate jocurile autorizate sunt astfel
concepute incat si returneze clienfului o sum5 mai mici decdt cea
pe care a investit-o. Astfel, dacl cineva qi-ar dori si se imbogi(easci,
logic ar fi si evite jocurile de noroc. Teoriile cognitiviste asupra
jocului patologic suslin faptul ci subiectuI nutregte convingerea
iralionald ce se va imbogili, in ciuda celor mentionate mai sus. De
asemenea, jucitorii au gi alte gAnduri gi convingeri negative eronate
referitoare la probabilitatea producerii unor evenimente. Acegtia
Aplica$i ale psihoterapiei cognitiv-comPortamentale... 133
utilizeazd tot felul de strategii de joc ai sunt convingi in mod gregit

cI abiliti$le lor ii vor aiuta si cAgtige (Ladouceux, Sylvain gi Boutin,
2t)00, p. 307). in cazul in care aceqti factori de naturi cognitivi contri-
buie la menfinerea tulburerii, modificarea lor ar trebui si conducd
in mod firesc la ameliorarea sau chiar vindecarea acesteia. Distor-
siunile cognitive specifice acestor cazuri se referd la iluzia ob$nerii
controlului gi la convingerea ci evenimentele sunt predictibile
(Ladouceux, Sylvain gi Boutio 2000, p. 307).
Obiectivul tratamentului consti in congtientizarea concepliilor
eronate referitoare la conexiunile pe care acesta le realizeazd intre
evenimente independente, identificarea situaliilor de risc ce conduc
la comportamentul de ioc, precum 9i in restmch-rrarea cognitivi prin
inlocuirea acestor g6nduri 9i convingeri eronate cu unele altemative,
mai realiste.
Studiu de caz
Marta, in varstl de 43 de ani, filolog de profesie, a divodat in urml cu aProximativ

doi ani de un om de afaceri care intte timp a dat ti faliment. Clienta iti catfigE
existenia ftrcand traduceri ti are o situalie economicl destul de modestS.
Dependenia de iocuri mecanice s-a instalat la scurt timP dupS pronunlarea
divo(ului. Din momentul in care iocurile au incePUt s5-i controleze existenla,
Marta nu 5i-a mai cump5rat obiecte de imbr5clminte, nu s-a mai dus la
gimnasticl, coafor sau cosmetice. Mai mult, clienta li-a vendut aPartamentul
de trei camere, s-a mutat intr-o garsonierl 5i s-a izolat de prieteni. Singura
persoantr cu care mai obitnuia str comunice era un b;rbat, Partener de ioc, cu
care intrefinea ocazional ti relafii indme.
Interviul clinic a evidenliat faptul cI Marta indeplinea criteriile de diagnostic
descrise de manualul 0.5.M. IV - TR pentru incadrarea in conceptul de ioc de
noroc patologic. Clienta era obsedatl de ioc ti se temea de nevoia ei necontrolattr
de a mlri suma de bani cu care juca. Marta a incercat de nenum5rate ori sI
se opreasc5, dar nu a reugit deoarece dorinta ei de a-;i recupera sumele de
bani invesdte ti de,,a invinge matintrria" era mult prea putelnicS. Clienta iti
disimula comportamentul faF de mama sa, clreia insd ii cerea frecvent bani.
Clienta nu avea probleme cu alcoolul sau drogurile $i nu a relatat Prezenla altor
comportamente de tip compulsiv (m6ncat, shopPing etc.). Oispozifia ei era de
tip depresiv, cu unele idei suicidare, deSi, din afirmaliile sale, a rezultat faptul ctr
niciodate nu s-a gandit serios sE le punl in aplicare. Marta juca mai ales la sfartit
de siptrmanS, o partidl de joc durSnd aproximativ trei-patru ore. Intrebattr fiind
de terapeut ce sume a pierdut, clienta a afirmat c, preferl sI nu l5spunde.
Teoria sociocognitivi a jocului de noroc patologic postuleazi

faptul ci gAndurile gi convingerile eronate ale clienlilor conduc la un
comportament ce presupune pierderi financiare, modificiri ale
dispozigiei (iritabilitate, mAnie, depresie) 9i tranzac!ii financiare
lipsite de logicd. Aceste simptome combinate cu scdderea drastici a
veniturilor au un putemic impact negativ asupra activitilii profe-
sionale, viefii sociale $i familiale a subiectului. In acelagi timp, iuci-
torul pierde din ce in ce mai mult timp la jocuri, ceea ce s€ repercuteazi
de asemenea asupra viegii profesionale 9i sociale a acestuia.
Aga cum am subliniat mai sus, iucitorii nutresc o serie de con-
vingeri eronate cu privire la natura jocurilor de noroc Ai a rolului lor
fald de acest tip de activitate. Congtientizarea de citre client a acestor
convingeri disfunclionale ii genereazd clientului un stres putemic
care conduce la sciderea stimei de sine gi la instalarea unei dispozi$i
depresive.
Evaluarea obiectivelor se realizeazi pe baza unui interviu semi-
structurat, care investigheazi urmitoarele aspecte: istoricul parti-
cipdrii la jocurile de noroc, motivalia solicitirii spriiinului, primul
contact cu iocurile, primele probleme cu jocurile, probleme familiale,
profesionale gi maritale, pierderi financiare, precum gi criteriile pro-
puse de manualul D.S.M. IV - TR pentru incadrarea in categoria de
jucitor de noroc patologic.
Strategia terapeutice utilizati care a dat cele mai bune rezultate
este cea cognitiv-comportamentald, bazate pe modificarea convin-
gerilor negative distorsionate referitoare la jocul de noroc. Aceasti
strategie include patru componente (Ladouceux, Sylvain 9i Boulin,
2000, p. 308):
1. Inlelegerea notiunii de comportament aleatoriu. Terapeutul

ii va explica subiectului atAt faptul ci fenomenele aleatorii
se produc la intAmplare, cat ;i faptul ci nu existi niciun fel
de strategie de a le controla, ceea ce inseamnl ci jocul nu
poate fi, la rAndul siu, controlat.
Infelegerea naturii eronate a convingerii nutrite de jucitor
cu privire la faptul ce poate si controleze iocul. Iluzia con-
trolului este aceea care menfine comportamentul compulsiv
de joc.
3. Congtientizarea unor perceptii cu caracter eronat cu privire
la maniera de derulare a iocului.
Aplicaliialepsihoterapieicognitiv-comportamentale... I35
4. Restructurarea cognitivi a percepfiilor gregite. Terapeutul

va corecta maniera incorecte de verbalizare gi convingerile
eronate care apar in vorbirea clientului in timpul unei
partide de joc.
La inceputul terapiei, psihoterapeutul a aiutat-o pe Marta sI conttientizeze

situaliile care au declan$at $i care intretin tendinla compulsivl spre jocul
de noroc. Clienta a relatat ctr s-a dus prima oarl la jocuri dupl ce divo4ul
s-a pronuntat. Ea a menlionat cI sentimentele cI este respinsl de ceilalli o
indemnau sE joace (juca mai ales atunci cind prietenele ei refuzau sI iasl cu ea
in orap). In continuare, terapeutul ti clienta au identificat ti alte situalii de risc
care aplreau inainte, in timpul ii duptr partida de joc ti aveau la bazS: refuzul
din partea celorlalti, respinSerea, plictiseala, timpul liber, horoscopulfavorabil,
apa-zisele sentimente premonitorii, faptul cI se imagina pe sine ca$tigend,
reveria referitoare la caitiguri consistente, cdgtigul sau pierderea din ziua
precedentS, st5ri emolionale negative (depresie, frustrare), precum ti primirea
unei invitafii de a participa la roc.
Clienta ti-a insutit apoi conceptele psihoterapiei cognitiv-comportamentale,
realizend maniera in care factorii de risc deveneau ganduri declan$atoare ale
situaliei de ioc (comportament disfuncgional). In slptemana ce a trecut de la
ultima tedinttr de psihoterapie, Marta a reutit sE nu mearg5 la iocuri timp de
patru zile. GAndurile care i-au venit atunci in minte au fost identificate impreunE
cu terapeutul$i intErite. Au fost observate ti monitorizate $i deprinderile ei dejoc:
ce tip de aparate utiliza, ce mize, regulile ei personale de joc.
Au fost evidenliate ti convingerile ti percepfiile ei disfunclionale referitoare la
jocul de noroc:
- atracfia spontanl fap de un anumit dispozitiv de ioc va fi rtrspltrtiti;

- punarea unei cruciulile la get sau faptul c, se inchintr inainte de a incepe jocul
poart5 noroc;
jocului cu o miza de cinci lei este de bun augur, pentru cI cinci este
-inceperea
un numII norocos;
- ap5sarea rapidtr pe buton determinE ,aparatul si dea caitiguri mai bune";
- utilizarea unui ritm regulat de aplsare conduce la cagtiguri mai frecvente.

Clienta a fost solicitatl sI defineascl notiunea de gansl gi sI realizeze dife-
rentierea dintreiocurile care presupun abiliti$ ti cele care se bazeazS pe gansl. De
asemenea, clientei i s-a explicat faptul cI vorbirea interioarE determinS compor-
tamentul nostru, deti de cele mai multe ori nu ne dIm seama de acest lucru. Oin
acest motiv, vorbirea interioard trebuie conttientizatil ti apoi modificatl.
A fost dezbltutil noliunea de $ans5, panl cend Marta a ajuns la concluzia ce este
imposibilsl prevezi dactr piezi sau cattigi sau sI exercili vreun control asupra
rezultatelor. Terapeutul impreuntr cu clienta au analizat distorsiunile cognitive
asociate cu tendinta de a juca in exces. lntrebatl fiind de ceincepe intotdeauna

)ocul cu pokerul, clienta a respuns cI in felul acesta ea testa reaqia automatului
falU de forma in care se afla: dacl mafina plltea bine de la inceput, aceasta
insemna ci este ziua ei norocoasS. Terapeutul i-a propus sd verifice adevtrrul
ipotezei sale ti sE constate dac5 se intempltr ca la poker sE c6;tige, iar la celelalte
aparate nu. Marta a con$tientizat faptul cI panl atunci ea iti spusese in gend
cI, dacl a mers bine la poker, va cattiga in continuare, iar acest gend o motiva
sE continue.
A fost supust verificurii ti convin8erea eronatl cI Marta ioace de pltrcere,
deoarece se constatl cd la mulli iucdtori plScerea se transforml foarte repedein
stres 5i frustrare. Terapeutul i-a cerut clientei s5 monitorizeze ce alte activtlti i-au
produs satisfac[ie inainte de a se apuca de jocurile de noroc, sI le reia in mlsura
posibilitltilor sau sI g5seascl alte surse de plEcere. ln aceast5 etapl a terapiei,
Marta a iucat doarde doul ori pe slpttmanl $i a reusit sI se opreasc5 inainte de
a-ti cheltui toli banii. Clienta a afirmat faptul ctr a realizat cE autocontrolul vine
din interiorul ei 5i cI ea este mai puternicl dec6t dispozitivul de io<.
A fost abordattr ti convingerea disfun4ionall centrall referitoare la ioc fi anume
aceea a independentei dintre evenimente. Clientii trebuie sd conttientizeze faptu I
cI fiecare rundi de joc nu avea nicio leg5turE cu cele anterioare ti cd este inutil
sE te bazezi pe plStile anterioare ale unui aparat pentru a-fi organiza strategia de
ioc. A fost subliniat de asemenea ti faptul ci jucitorii au tendinta de a-ti amind
cattigurile $i de a ignora pierderile. 5e precizeazI cI cste inutil sI intuietti dacl
aparatul de poker va pllti bine sau prost, deoarece aceastl eroare de logicl il
poate determina pe client sE confunde un joc de noroc cu unul bazat pe abilitS$
gi si piardl bani in mod inutil.
Clienta a fost intrebatl dacl este convins5 de faptul ctr, juc6nd la acelati aparat,
acesta se va umple cu monede ti va pltti mai bine. Ea a spus cI a incercat de
mai multe ori str procedeze astfel, dar cI a pierdut deti aparatul era plin cu fise.
AceastS interventie i-a creat Martei un proces de disonan!5 cognitivt. Au fost
discutate, de asemenea $i diverse aspecte ale iluziei autocontrolului. Cel mai
difrcil de abordat a fost insl comportamentul superstifios legat de piezenla
unor energii pozitive;i negative. Astfel, Marta considera c5, atunci cend se simte
relaxatt, detine o energie pozitivl care este un semn cI va avea noroc.
Terapeutul a ajutat-o sI identifice aceste convingeri nerealiste distorsionate ti si
ajungl la concluzia ct, in cazuljocurilor de noroc, niciun fel de energie pozitivE nu
poate determina pe cineva sI prevadl ceea ce se va lnt5mpla. Pentru a-i verifica
convingerile cu caracter superstifios, Martei i s-a cerut sI monitorizeze atent
starea in care se afl5 (ce tip de energie deline) Si re2ultatele iocului. Terapeutul
a subliniat ince o dattr faptul ci modul de a gandi este cel care determinl
comportamentul compulsiv de ioc. Acesta i-a sugerat clientei ti c5 situafia ei
financiarl precarl contribuie la dorinta de a obline un caSdg facil gi nu face decit
sE-i menfinl gandirea supeEtilioasl.
Aplica$i ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale...
in cazul acestei cliente psihoterapia a durat 20 de;edinle. La sfartitul terapiei,

Marta a realizat faptul ctr fo(a de a se abline se aflt in interiorul fiinlei sale 5i ci
va reu'i s5-Fi achite datoriile incet, dar sigur. La inteMul clinic realizat dupi gase
luni, s-a constatat cI Marta nu a mai frecventat deloc sElile de jocuri. Ea a reluat
cursurile de gimnastice aerobicl, a inceput sE se ocupe din nou de aspectul ei
exterior ii 5i-a luat un serviciu part-time la o firm5 de traduceri.
ilI
Ab orderi centrate pe solu[ie
3.1. Psihoterapia scurti centratl pe solufie
Frank Thomas gi Thorana Nelson (2007) afirmi faptul ci psiho-

terapia scurte centrate pe solulie se caracterizeazd prin precizie gi
transparenla. La baza acestui tip de psihoterapie se afld studiile
gi experienla clinicd ale lui Milton Erickson, Bateson, Wittgenstein,
De Shazer gi Berg.
Particularitilile acestui gen de abordare sunt, in opinia autorilor
mai sus-menlionali, urmitoarele:
l. Caracterul interaclional
Acesta reprezint5 un nou tip de abordare in psihoterapie, un nou
mod de a privi vechile probleme, un cadru de referinli care presu-
pune abordarea clientului in contexful interpersonal in care acesta
isi desfigoari existenta.
2. Cu riozitatea
Degi curiozitatea se intAlnegte in cadruI multor sisteme psihotera-
peutice, aceasta ocupi un loc central in cadrul terapiei centrate pe
solutie, deoarece vechile perceptii, cognilii Si comportamente sunt
analizate firi niciun fel de preiudecatd, ca qi cum ar reprezenta
concepte noi. Specific acestei abordiri este faptul ci terapeutul ii
adreseazd in permanen!; intrebiri clientului, manifestind un interes
constant pentru problemele acestuia. Aceasti curiozitate este in-
circati de optimism gi nu este indreptati asupra cauzelor 9i expli-
caliilor problemelor simptom, ci asupra unor rezultate pozitive,
succese chiar gi parliale, cdt gi asupra resurselor ce lin de client gi
context.
Abordari centrate pe solutie t39
Terapeulii specializali in terapie de scurtd durati centrati pe

solulie au convingerea fermd ci subiec,tii umani au capacitatea de a
genera modificiri pozitive h cadrul existenlei lor. Acegti teraPeuqi
sunt dispugi si invele de la clienlii lor, pentru ce acegtia din urmX au
foarte mult de oferit. Degi terapeutul gi clientul conlucreazl in cadrul
demersului de schimbare, clientul este exPert in problematica
existenlei sale. in absenla curiozitefi manifestate fali de experienlele,
semnificafiile gi expectaliile clientului, terapeutul nu are prea multe
de oferit.
3. Respectul acordat clientului

Toate sistemele terapeutice acordi atenlie resPectului fali de
client, dar abordarea centrati pe solulie postuleaze acest lucru in
mod explicif datoriti convingerii ci indivizii se cunosc pe ei ingigi
mai bine decit ii pot cunoaqte teraPeutii sau orice alt tip de exper-ti
(Mahlberg gi Sioblom, 2004). Respectul fali de client este evidenliat
gi de faptul ci obiectivele gi focalizarea demersului teraPeutic sunt
realizate cu precidere de cehe acesta.
4. Terapeutul va considera concluziile sale ca fiind ipoteze cu caracter

temporar
Astfel, spre exemplu, un studiu de caz ne relevd faptul ci un
client a afirmat ci starea sa depresivi este cauzate de recenta diag-
nosticare cu cancer. Terapeutul va pomi de la premisa ci acesta este
unicul motiv pentru care clientul se afl5 in cabinet, dar trebuie si fie
atent la maniera in care abordeazi problema, deoarece, pe parcursul
desf5gurdrii terapiei, motivele pentru care clientul a solicitat
tratament pot fi gi altele (teama ci ceilalli membri ai familiei se vor
indepirta de el, efectul tratamentului asupra stirii materiale a fami-
Iiei, efectul tratamentului asupra aspectului fizic etc.). Aceasti atitu-
dine relativisti ii va permite clientului si-gi formuleze obiectivele,
si-gi adapteze din mers strategiile terapeutice gi, totodati, si-gi
modifice expectatiile.
5. Demersul terapeutic nu are un caracter normativ ti nu conduce

la patologizarea clientu lui
Terapia centrate pe solufie postuleazi faptul ci experienla fiecirui
client este unic5, iar aceasta trebuie discutate intr-o manieri noneva-
luativl 9i nonpunitivi. Clienhrl nu trebuie constr6ns si intre intr-un
pat al lui Proost specific unei teorii anume asupra compoframenhllui

uman (Zeig 1985). Din acest motiv, terapeufii specializali in acest tip
de abordare acordi pulinl atengie categoriilor diagnostice descrise
de D.S.M. IV - TR. Psihoterapia centrate pe solulie adoptd o atitudine
nonevaluativi, pornind de la premisa cI nu existd un mod corect de
a trli o anumite experiente umane.
Identificarea cauzelor nu este neaperat necesari pentru gesirea
solufiilor, iar timpul alocat descoperirii acestora poate chiar si
inrdutileasci situafia (De Shazer gi Miller, 1998, p. 370). in loc de
abordarea cauzelor, terapia centrate pe solujie se ocupi de alte
aspecte, cum ar fi: identificarea unor excepfii de la reguli, identifica-
rea resurselor adaptative ale clienfilor, trezirea speranlei gi intirirea
clientului pentru a-gi rezolva singur propriile probleme. Demersul
terapeutic centrat pe solulie iqi propune ,,normalizarea" clientului. in
felul acesta, problemele clientului vor fi considerate reaclii normale
la stres, modificabile, 9i nu lucruri imposibil sau dificil de tratat.
Practicienii in domeniul psihoterapiei scurte centrate pe solulie au
permanent in vedere faphrl cd problemele clien$lor nu au un caracter
patologrc, ci reprezintd doar un alt mod de prezentare a unor situatii.
6. Clientuleste considerat o persoan5 competentS

Degi clienlii pot avea limitirile lor de ordin fizic, psihologic sau
contextual, ei gtiu cel mai bine ce este de f5cut, care sunt solu$ile la
problemele lor, iar psihoterapia nu face decAt sd-i ajute sd scoati la
lumind aceste competente.
Postulatele psihoterapiei centrate pe solutie (Thomas gi Nelsory

2007):
o Schimbirile au un caracter constant qi inevitabil; aga cum o per-

soani nu poate si nu comunice, nu poate si nu se schimbe.
. Supozilia conform cireia viafa are in acelagi timp un caracter

stabil si modificabil il ghideazi pe terapeut si lucreze impreund
cu clientul pentru facilitarea acesteia.
Uneori, schimblrile pot avea 9i un aspect neagteptat Ei nedorit. in
loc si se descuraieze, psihoterapeutul orientat spre solulie va con-
sidera aceste schimbiri ca pe nigte oportuniteli de a invita ceva
despre maniera in care clientul coopereazi; va defini aceste schirn-
biri in termeni pozitivi gi le va redirec$ona in sensul dorit.
Abordiri centrate p€ solutie 141
Daci ceva nu s-a stricat, atunci nu trebuie reparat!
Dacd subiectul realizeazi ceva care funcEioneazd, i se cere si fac5

mai mult.
. Dace ceva nu funcfioneazi, i se va cere clientului si nu mai con-

tinue acel demerg ci si faci ceva diferit!
O acfiune va fi intreprinsi numai daci acea acfiune trebuie intre-
prinsi, iar o abordare complexi va fi pusi in aplicare doar atunci
cAnd abordarea simpli s-a dovedit neadecv ati. Solulia se afld de fapt
in structura problemei, iar ceea ce este necesar pentru a o identifica
este abordarea lucrurilor dintr-o alte perspectivi.
o ClienFi vin la psihoterapie cu resursele 9i abiliti[ile lor personale

si contextuale.
Sarcina terapeutului este sI genereze mediul propice pentru ca
acestea si fie identificate gi achralizate. Acest gen de abordare diferi
de celelalte, care considerd in general clienlii ca fiind persoane care
prezinti anumite deficite. Terapeutul nu va trebui si insiste asupra
a ceea ce este negativ, ci pe ceea ce are clientul de ficut pentru a corec-
ta situafia. Aga cum am subliniat anterior, cliengii sunt cei care gtiu
cel mai bine care solulie este cea mai potriviti pentru ei. Sarcina
terapeutului este de a-i ajuta pe acegti clienfi sd-gi identifice resursele
interioare gi sd le poatl utiliza in direcfia doritS, pentru viitor.
. Nu este absolut necesar sa existe o relafie logici intre natura

problemei qi solu$a acesteia. Rolul terapeutului nu este sd reali-
zeze o psihodiagnozi qi sd repare ceea ce funcfioneazi defectuos,
ci si identifice gi sd amplifice solu$ile poten$ale.
Marea maioritate a terapeulilor tradifionaligti consideri cd este
absolut necesar si se cunoasci sursa sau cauza problemei, pentru a
o putea rezolva. Aceasti abordare poate fi utili mai ales in domeniul
medical, atunci cdnd ne confruntim cu o intoxicalie sau cu o reactie
adversi la medicamentg dar nu este neapirat necesari in domeniul
dificultigilor psihopatologice cu caracter relagional.
Putem afla informalii despre o psihotraumd care a avut loc in
trecut gi care se afli la originea problemei actuale, putem si oferim
un diagnostic, dar acest lucru nu inseamni ci putem oferi 9i solulii
pentru dificultilile prezente ale clientului. Nu putem gterge cu
buretele ceea ce s-a petreot in treot, ci doar si il aiutdm pe client

si gdseasci in interiorul sdu solu$a, pe baza experienlei de viali de
care dispune. Astfel, de pildi, nu este neapirat nevoie sd afl5m de
unde a apirut cuiul care a perforat cauciucul, ci trebuie si schimbim
roata sau sI ciutim un serviciu de vulcanizare.
Psihoterapia centrate pe solutie este focalizati pe descoperirea
resurselor, fiind orientatd, aga cum aminteam, asupra viitorului. In
cadrul demersului terapeutic se vor avea in vedere:
. Ce solufii au dat rezultate in hecut pentru problemele simi-

lare identificate;
. Ce functioneazi uneori in prezent cAnd lucrurile stau mai
bine;
o Ce a funclionat in trecut in cazul unor probleme similare,
dar nu identice;
. Ce anume i-a ajutat pe alti oameni in sifuatii asemenitoare;
. Ce aspect poate si nu fie direct legat de problemi, dar face
ca situafia si fie mai pu$n problematici.
Rolul terapeutului este acela de a-i adresa cAt mai multe intreblri
clientului, pentru a identifica Ei amplifica posibilele solulii; clientul
va fi lisat si decidi singur care solu(ie i se potrivegte cel mai bine.
o Focalizarea terapiei asupra a ceea ce este modificabil gi posibil de

atins este mai utilS decAt cea realizatd asupra aspectelor netra-
tabile care depigesc capacitifile adaptative ale clientului (Durrant
9i Metcult 193).
Anumite aspecte ale existenlei reprezinti situalii date, 9i nu
probleme de rezolvat. Spre exemplu, un subiect are anumite date
genetice sau este posibil si fi suferit un accident in antecedente, care
si fi lisat sechele, iar aceste lucruri sunt imposibil de schimbat. Ceea
ce putem schimba sunt atitudinea gi semnifica$a pe care o acordim
evenimentelor trecute. In astfel de situagii, terapeutul va trebui si-l
ajute pe client si accepte inevitabilul 9i si analizeze alte modalite$
de a evalua respectivele situalii, de a se raporta la ele sau de a in-
teractiona cu acestea.
Ceea ce este modificabil poate fine de prezent (excepgii de la
comportamentul problematic), de viitor, dar nu de trecut, deoarece
focalizarea asupra acestuia ii poate declanga clientului un s€ntiment
Abordiri cenhate pe solutie t43
de neputinli. De pitdi, terapeutul centrat pe solulie care lucreazi

cu un client care a suferit o pierdere recenti gi care se afli in plin
travaliu de doliu il va dirija si procedeze in aga fel incAt reacgii de
doliu si se reduce in intensitate gi si devini mai pulin dezadaptativi
odate cu trecerea timpului.
. O schimbare de mici amploare poate duce la o schimbare mai

mare.
pe care l-am dorit. Steve De Shazer (1985) era de pirere cd, odatd ce
o mici modificare a avut loc, vor urma 9i alte modificiri mult mai
insemnate. Spre exemplu, daci o mami va face o mici schimbare
atunci c6nd interaqtioneazi cu fiica ei adolescenti, gi anume o ascultd
mai mult, in loc sd vorbeasci incontinuu, acest lucru va conduce la
o modificare in comportamentul fiicei, care va comunica mai bine;
acest fapt va avea la rAndul siu un efect asupra mamei gi, in cele din
urmi, va contribui la ameliorarea sistemului de comunicare al intre-
gii familii.
In asemenea cazuri, ceea ce trebuie si faci terapeutul este si nu
reacfioneze, si se ablini sd intireascd schimbarea prin intermediul
unor comentarii, interpretiri sau sarcini pentru acasi, ci si lase
lucrurile si evolueze de la sine, in aga fel incAt micile schimbdri si
determine ulterior un Eir de schimbdri semnificative.
. Psihoterapia centrate pe solufie este in realitate centrate pe client,

care este de altfel, aga cum aritam, cel mai bun expert in domeniul
existenlei sale.
Terapia menlionati se focalizeazi asupra disponibilitililor latente
ale clientului de a-gi gdsi solulii la probleme, nefocalizindu-se
asupra unor concepte teoretice care lin de experienta gi orientarea
terapeutului.
Terapeutul nu va proceda la identificarea de distorsiuni cotnitive,
nu va aplica tehnici de combatere a acestora gi de restructurare a
stilului negativ de gAndire al clientului 9i nu va pune diagnostice
conform Manualului Diagnostic Ai Statistic. in loc si realizeze toate
aceste proceduri, terapeutul il va asculta cu atentie pe client, ii va
adresa intreberi gi il va a.iuta sI exPloreze noi Posibiliteti de a-gi

gestiona problemele. De asemenea, intregul demers terapeutic va
avea la bazd gi maxima: ,,Dacd ceva nu funqtioneazi, incearcl ceva
diferit!"
. in cadrul terapiei centrate dintre client 9i teraPeut

Pe solufie, relafia
este una mai curAnd asemindtoare cu cea dintre un cumpdrdtor 9i
un vinzitot altfel spus, o relalie mai apropiati de cele din lumea
afacerilor, deoarece numai in acest fel cei doi vor lucra impreuni
pentru a identifica resurse gi Pentru a construi solu$i.
in cadrul acestui tip de relalie clientul va fi deschis cdtre noi idei,
sugestii, reformuliri sau incuraiiri.
. Formularea clari a obiectivelor.

Adesea clienlii vin in terapie cu obiective vag formulate sau chiar
nu gtiu care ar Putea fi acestea. Acegti clienfi se Prezinti la psiho'
terapie cu o serie de plAngeri, dar nu au nici cea mai mici idee cum
va aratl viitorul lor in absenla problemei pe care o semnaleazd.
in cadrul demersului centrat pe solu$e, clientul va lucra impreuni
cu terapeutul pentru a stabili obiective care si indeplineascl
urmitoarele condifii (DeJong 9i Berg 2002):
- Obiectivele trebuie si fie importante pentru client 9i stabilite

de acesta. Clienfii vor fi mai motivafl se actioneze Pentru
atingerea unor obiective care vor conduce la imbuniti$rea
existentei lor, la inldturarea barierelor gi obstacolelor,
precum gi la cregterea eficienfei lor personale'
- Obiectivele vor fi formulate in aga fel incit sd se find seama
de context. Exemplu: obiectivul ,,Doresc sd fiu fericit" are
un caracter vag, in timp ce obiectiwul ,,Aq dori si mi irnteleg
mai bine cu sogia gi si promovez la locul de munci" are un
caracter concret.
- Accentul va cidea asupra unui aspect dezirabil, 9i nu pe
absenfa unuia indezirabil. Astfel, obiectivul ,,Ag dori sd fiu
mai pufin iritabil" ar trebui formulat in termeni pozitivi: ,,Ag
dori si fiu mai calm Ei sd mi inleleg mai bine cu ceilalfi".
- Demersul terapeutic va fi orientat mai mult asupra primilor
pagi, decAt asupra rezultatului final.
Abordiri centrate pe solu$e 145
De Shazer (2002), referindu-se la durata scurti a acestui gen de

terapie, a afirmat faptul ci ,,o terapie scurte este acea terapie in care
nu se realizeazi mai multe gedinle decAt este necesar". Din acest
motiv, obiectivele terapiei se stabilesc de la inceputul terapiei gi
eventual se corecteaze pe parcursul acesteia, clienlii fiind cei care
decid daci obiectivele au fost atinse gi terapia trebuie incheiati.
- Obiectivele stabilite trebuie si fie concrete, posibil de atins,
misurabile gi realiste.
Chiar daci terapeutul va stimula gAndirea magici a clientului
utilizAnd intrebarea referitoare la producerea unui miracol (,,Ce s-ar
intdmpla daci ar avea loc peste noapte un miracol gi problema ta va
fi rezolvati?"), acesta din urmi va fi ghidat in direc$a stabilirii unor
obiective posibil de atins. Astfel, daci un client a fost implicat intr-un
accident in care cineva gi-a pierdut viala, focalizarea se va realiza
asupra modului diferit in care clientul va privi situa$a.
- Obiectivul terapeutic trebuie si aibe un caracter interPer-
sonal, in cadrul acestuia fiecare membru al familiei jucAnd
un rol. Adesea clienfii formuleazi obiectivele in termenii
urmitori: ,,Daci sopl (fiica mea) s-ar schimba, totul va intra
in normal". in astfel de situafii, intrebarea terapeutului ar
trebui sd sune astfel: ,,Dar cum te vezi pe tine schimbat daci
un miracol ar avea loc ai...?"
intrebarea-,,cheie" a psihoterapiei centrate pe solugie este, aSadar,
cea referitoare la producerea unui miracol in urma ciruia problema
clientului ar fi rezolvatd.
Instructajul intreg adresat clientului va imbrica urmitoarea
forml (Macdonald, 2008, p. 79'1'. ,,Sd presupunem cd mergi la culcare gi
in timpul noplii se produce un miracol, iar problema ta este rezolaatd. Cdnd
te oei fiezi dimineala, ce anume aa fi diferit gi te ua face sd gtii cd problema
ta a fost rezoloatd? Care ar fi primele semnale care li-ar da de inleles cd acel
miracol s-a produs gi problema este rezoloatd?"
Aceasti intrebare formulatl ini$al de Steve De Shazer (1985) se
aplici de mai bine de 20 de ani cu succes in psihoteraPia centrati Pe
solu$e. O astfel de intrebare stimuleazi gdndirea creatoare a clien-
tului 9i ii produce acestuia o stare afecHve pozitivS. Adesea, clientul
tace sau rispunde: ,,Nu gtiu". in astfel de cazuri terapeutul va trebui
sI pistreze un moment de ticere pentru a-i Permite clientului si
proceseze informaliile care ii trec prin minte.
Daci, dupi aproximativ patru secunde de ttrcere (Bryson, 1990)

din partea terapeutului, clientul nu reaclioneazi, i se pot adresa
intrebiri suplimentare (Macdonald, 2008, p.20), precum:
,,Te vei trezi la aceeagi ori?"
,,Vei afla imediat faptul cA miracolul s-a produs? De unde vei gti
acest lucru?"
,,Ce se va mai pekece apoi?"
,,Cine anume va mai observa acest lucru?"
,,Ce vor spune ei (el, ea)?"
,,$i ce se va mai intAmpla?"
Pentru acei clien$ care nu agreeazi ideea de miracof intrebarea
ar putea fi formulati astfel: ,,Dacd ne-am ?ntdlni peste un an gi problema
ta ar fi deja rezoluatd, ce mi-ai putea spune?" In cazul clien$lor care au
suferit pierderi (despirfire sau doliu) rlspunsul la intrebarea referi-
toare la miracol se referd de reguld la recuperarea pierderii: ,,Priete-
nul meu s-ar intoarce la mine" sau ,,Mama mea nu ar fi murit". Este
evident faptul ce acegti clienti nu au acceptat incd pierderea gi ci
ei nu vor fi capabili s5-9i reprezinte viitorul decAt dupi ce vor fi
acceptat situatia.
Reactia terapeutului ar putea fi: ,,Existd vreo gansi ca iubitul teu
se revine la tine?" sau,,Ar fi bine daci mama ta ar reveni la viald,
dar, din pecate, acest lucm nu este posibil".
In astfel de situalii, focalizarea terapiei ar trebui si se realizeze
asupra depigirii situatiei de crizi.
- Identificarea situafiilor de excepfie.
Terapia centrati pe solulie postuleaze faptul ci excepgiile au loc.
Mai precis, clientul poate identifica in experienla sa perioada in care
problema-simptom s-a manifestat mai pulin frecvent 9i a fost mai
pulin intensi, sau chiar nu a avut loc.
Intrebdrile adresate de citre terapeut clientului pot imbrdca
urmitoarea formi:
1. Sunt convins ci existi perioade cAnd te agtepgi ca problema

ta si se manifeste, dar ea nu apare. Cum procedezi pentru
ca acest lucru si se intAmple?
Cine a mai observat acest lucru? Cum !i-ai dat seama ci
efea a remarcat asta?
3. CAnd devine problema ta mai pulin gravi (mai pulin
frecventi)?
Aborderi centrate pe solutie t47
4. CAnd se produc lucrurile in mod diferit?

5. Cum !i-ai dat seama ci a proceda in acest fel te ajuti? etc.
. Evaluarea.
Schimbarea este mai evidenti atunci cand nu se utilizeazd o
evaluare de tip dihotomic ,,totul sau nimic". Evaluarea unei situalii
pe o scali gradati de la 0 (situafia cea mai rea) la 10 (situalia cea mai
buni) ii ajutd pe clien$ 9i pe terapeu$ sd cuantifice progresele inainte
ca problema sd fie pe deplin rezolvatd. Exemple:
Pe o scald de la 0 la 10, unde 0 inseamnd cel mai rdu cu putinld 9i L0
foarte bine, cum eoaluezi situalia ta prezentd?
Atunci clnd ai progresat cu un punct sau doud, ce anume a Jost diJerit?
Ce anume ai ficut pentru ca starea ta depresiad sd scadd de la 2 la 5?
Mulgi dintre psihoterapeu!ii specializali in psihoterapie scurti
centrate pe solulie lucreazi in cadrul Eedingelor in echipi 9i obig-
nuiesc si faci la un moment dat o pauzi de consultare, dupi care
revin gi-i adreseazi clientului complimente in legituri cu Progresele
pe care acesta le-a realizat. De asemenea psihoterapeulii care imbri-
ligeazi acest gen de teraPie Ie traseazd sarcini pentru acasi clienlilor
lor. Acestea au forme diferite 9i se Pot constitui, in funclie de
problemele clienlilor, fie din experimente in Plan comPortamental,
fie din sarcini cu caracter simbolic.
Structura tedintelor de PsihoteraPie in demersul

centrat pe solutie
Interviul prelirninar din cadrul primei 1edinle de psihoterupie centratd

pe solulie are o irnportanle dmsebiti deoarece demersul de schimbare
terapeutici trebuie si inceapi imediat. Aga cum am amintit anterior,
focalizarea demersului teraPeutic nu se indreapti spre istoria vielii
clientului, ci asupra momentului excep$ilor de Ia problema-sirnptom.
Aceasti focalizare contribuie la activarea gAndirii creatoare, care ii di
posibilitatea clientului si exploreze viitorul gi si elaboreze planuri de
viagE. Relalia dintre client gi terapeut se bazeazi pe cooPerare, resPect
reciproc gi nu are un caracter coercitiv sau punitiv.
Aga cum am subliniat mai sus, degi cunoagterea in detaliu a
istoriei clientului nu este neaPirat necesari in cadrul acestui tiP de
terapie, istoria va fi totugi ascultate in cazul in care clientul doregte

acest lucru.
Interviul clinic va fi centrat pe relaterile clientului, importanti
fiind maniera in care acesta iqi prezinti problemele, gi pe limbajul
utilizat. Terapeutul va intra in rezonanli cu limbajul verbal gi
nonverbal al clientului $i acest fapt va contribui la stabilirea gi
intdrirea alianlei terapeutice. Terapeutul se va strddui si formuleze
intrebirile pornind de la relatirile clientului. De asemenea, este
indicat si nu se introduci in cadrul dialogului referiri la stirile
afective decAt dupi ce clientul face primul acest lucru. Astfel, este
mai utilS intrebarea,,Ce crezi despre aceasta?" in loc de ,,Ce simli in
legituri cu aceasta?", rispunsul la ultima intrebare avAnd un
caracter mult mai vag.
In cadrul primei gedinle de psihoterapie, i se comunici subiectului
cd membrii familiei sau vreun prieten pot asista la terapie, in cazul
in care clientul consideri acest lucru necesar. Terapia centrate pe
solulie se deosebeqte insi de psihoterapia de familie, in cadrul cireia
se lucreazl cu membrii famfiei, chiar daci acegtia nu manifesti nicio
intenlie de a se schimba. Este util si i se solicite clientului sA noteze
ce schimbiri a realizat inainte si inceapd terapia, sugerAndu-se astfel
ideea cd schimbarea va fi inevitabili.
intrebirile de ,,deschidere" pentru prima gedinli de psihoterapie
pot si imbrace forma urmdtoare:
Cum anume doregti sd fii apelat?
Ce anume te-a determinat sd te afli astdzi in acest cabinet?
incepAnd de aici, terapeutul va utiliza cAt mai mult posibil ter-
menii clientului, atunci cAnd ii adreseazi alte intrebiri. $coala lui
ldatzlav'nck (7979) postuleazi faptul ce este mai indicat ca terapeutul
si utilizeze in cursul interviului denumirea dati de client problemei
sale decAt si recurgl la termeni gtiinlifici, deoarece recurgerea la un
nou termen ii poate sutera clientului faptul ci este contrazis. Studiile
au aritat ci, in cadrul comunicirii cotidiene, 55% din informalie este
transmisi prin intermediul limbajului nonverbal: postur5, imbri-
ceminte, tonul gi timbrul vocii, mimici gi pantomimici. Muld tera-
peuti obignuiesc sd paratrazeze afirmaliile clientului, dar acest lucru
trebuie realizat cu multi atenlie (Macdonald, 2008).
$edinfa de psihoterapie poaE se inceapi cu o scurte descriere li-
beri realizati de client, in legituri cu problema sa, mai ales atunci
cAnd acesta nu pare si fie sigur de ceea ce doregte si se intAmple in
Abordiri centrate pe solulie t49
demersul psihoterapeutic. Se va trece apoi la aga-numitele intre-

biri-cheie in legiturd cu problema-simptom (Macdonald 2008, p. 11):
Cdt de freruent se inthmpld aceasta? (zile, mommte ale zilei etc.).
De cit mp dureazd?
S-a mai petrecut acest luou gi inainte?
Cum ai fdcut fald acestei situalii atunci?
Acelaqi autor insisti asupra faptului ci descrierea problemei
trebuie sd se realizeze in termeni concregi de tip comportamentalist:
Ce anume s-a spus sau s-a fdcut?
Cine a spus sau a Jdcut?
Cine a obseruat?
Ce s-a petrecut apoi? Dar mai tdrziu?
Ce ar mai fi de addugat?
Prezentim mai jos un fragment din cadrul dialogului terapeutic
desfdgurat intr-o primi gedinli:
Terapeutul: Ce anume ai dori sd oblii in urma faptului ci te afli aici, in

cabinet?
Matei' Nu gtiu. Cred cE a5 dori str mI aiutali si mE las de biuturi.
T: Cdte zile pe sCptlmane obitnuiegti sI bei?
M: in fiecare zi.
T: Bei la felin fiecare zi?
M: PEi beau cam lO0 de grame de votcl la pr6nz gi seara inc5 1OO de grame
5i o sticlS de vin.ln weekend beau mai mult, vin ti tirie.
T: Vin;i t5rie. Ce seintampl5 atunci cind bei aga de mult?
M: Continui sE beau p6nd cind nu mai Stiu de mine.
T: PinI cind nu mai gtii de tine?
M: Beau at6t de mult cam de doi ani.
T: Doi ani? Cine a mai observat cd bei atat de mult?
M: So[ia mea. Am betut-o slptlmana trecut; cind mi-a spus si nu mai
beau.
T: Cine altcineva a mai observat faptul cE bei atSt de mult?
M: Colegii de seMciu li qeful. Mi seintimplS uneori si nu mE pot trezi 5i
aiung tiziu la program.
Unii clienli afirmi ci au mai multe probleme sau cI nu gtiu de

unde si inceapi. Cu toate acestea, in cazul psihoterapiei scurte
eficiente centrate pe solulie este indicat si se lucreze asupra unei
probleme, qi nu simultan asupra mai multora. in cazul in care
focalizarea terapiei se mutl de la o problemd la alta, este dificil si se

oblind progrese semnificative.
Terapeutul: Noi putem si lucrim la inceput doar asupra unei singure

probleme. Care este cea maiimportantl problemi pentru tinein momentul
de fa!5?
Matei: Bdutura mtr deranieaz5, dar acest lucru se intamplS din cauza
depresiei.
T: Vom trece la solulionarea problemei urmStoare dupi ce vom rezolva
problema biuturii.
Observaliile clinice au evidengiat faptul cE rareori in practica

terapeutici este necesar si fie abordati gi a doua problemd, deoarece
solugionarea problemei prioritare le fumizeazi cliengilor suficienti
energie pentru a-gi rezolva singuri celelalte aspecte care ii deranjeazi.
Nu este exclus insd faptul ca unii clienfi si il testeze pe terapeut,
prezentAnd la inceput o problemi minori gi abia apoi sI o dezvdluie
pe cea mai importanta. h astfel de situalii, este necesar sd se clarifice
impreuni cu clientul care este problema pe care acesta ar dori si o
rezolve la inceput.
Steve De Shazer (1985) era de pdrere ci intrebarea ,,de ce?" ar tre-
bui evitati, pentru ci rispunsurile la o astfel de intrebare sunt vagi
$i nu contribuie la clarificarea obiectivelor terapiei. Mai mul! acest
tip de intrebare are un caracter punitiv gi poate activa o serie de
rezistente la client. O intrebare mai utile ar fi una care incepe cu
cuvAntul ,,Cum...?", deoarece aceasta conduce in mod automat la
descrieri in termeni comportamentali.
Este indicat si se acorde o atentie specialX afirmaliilor clienhrlui
care utilizeazi termenul ,,trebuie" (,,Ar trebui sIJ iert", ,,Ar trebui
si nu-mi mai fac atatea griji" etc.), deoarece in spatele unei astfel de
afirmafii se poate ascunde o pe^rsoand semnificativi din viala pre-
zentd sau trecute a clientului. In astfel de situalii intrebarea tera-
peutului ar putea suna astfel: ,,Cine spune cd tu trebuie si...? "
Uneori, clientul se prezinti la psihoterapie cu o istorie care nu a
mai fost povestitd pAni la data respectivi. Atunci c6nd acest lucru
se petrece, poate fi vorba de un abuz sexual din copilirie sau de un
secret de familie, situatie in care clientul va fi ascultat cu atentie
inainte de a se trece la demersul centrat pe solufie. Aga cum am mai
subliniat, demersul cu caracter narativ nu este absolut necesar
Abordiri centrate pe solutie t5l
pentru a obtine progrese in cadrul terapiei. Terapeutul i-ar putea

adresa dientului urmitoarea intrebare: ,,Si presupunem cd miai pwestit
deja istoria problemei tale, in ce felsituatia difniti pentru tine? "
ar f
In cazul in care clientul insisti si-gi repete povestea, terapeutul
va adresa din cAnd in cAnd intrebarea ,,Ce a urmat apoi?", dupi fie-
care pauzi realizati de client pentru a dovedi faptul ci manifesti un
interes pentru cele relatate, pentru a reduce totodatA numirul deta-
liilor inutile gi pentru a face ca naraliunea si se desfigoare mai rapid.
Incercarea clienfului de a-gi rezolva problema nu incepe odati cu
prezentarea la psihoterapie. Majoritatea clienlilor au mai incercat sI
giseasci 9i alte solu$i inainte de a i se adresa terapeutului. Salamanca
gi colaboratorii (1996) au constatat faptul ci acei clienli care cred ci
sunt in mdsuri si influenleze evenimentele Ei care au realizat unii
paqi in direcga schimbirii, inainte de psihoterapie au rezultate net
superioare in urma participirii la demersul terapeutic.
Intrebarea adresati clientului poate imbrica forma urmitoare:
Au existat unele schimbdri, in bine sau in rdu, inainte de a te deckle sd
uii aici?
Cine anume a mai obsmtat acest lucru?
Unii clienli obignuiesc sI critice tratamentele sau chiar terapiile
urmate anterior. Cu aceasti ocazie, terapeutul poate obline informalii
referitoare la acele sugestii sau indicalii pe care clientul siu le va
refuza. ln cazul in care un alt terapeut este criticat, reaclia va fi urmi-
toarea: ,,Am auzit numai lucruri bune despre acesta pAni acum".
O astfel de afirmagie demonstreazi respect pentru cele afirmate de
client, dar gi sugestia ci terapeutul nu va fi dispus si ioace rolul
,,lapului ispigitor" sau nu se va lisa prins in capcana bArfelor.
Terapeutul: Ce schimbtrri au mai apSrutin viata ta de cand te-ai hotlrat sI

renungi la alcool?
Matei: Am avut o perioade in care am blut mai pufin ti atunci m-am inscris
la masterat 5i chiar am promovat sesiunea de iarnE.
T: Ce altceva s-a mai intamplat?
M: M-am inscris la gcoala de goferi ti am petrecut mai mult timp cu sotia
9i copilul.
Terapeutul il va ghida pe client si-gi fixeze obiective cAt mai

concrete gi pragmatice (,,Nu voi mai consuma biuturi alcoolice
niciodati").
Daci terapia nu progreseazi, este importante revizuirea obiecti-

velor: ,,Obiectiaul tdu chnil ai omit aici este sd.. . ,,in ce mod te ajutd acest
lucru sd atingi acel obiectio? "
Atunci cAnd obiectivele formulate de client au un caracter vag,
clarificarea acestora poate fi facilitati de intrebiri de tipul: ,,Ce anume
ua fi diferit? " , ,,Ce aei face in loc de . . . ? "
Intrebdrile sunt construite la timpul viitor pentru a sugera ideea
cd schimbarea va avea loc, gi nu intr-o manierd condi$onali, ,,daci...
atunci" (,,Ce vei face dacd vei rezolva problema?"). Acest gen de
intrebiri se incadreazi in conceplia ericksoniani referitoare la
pseudoorientarea cXtre viitor, care presupune construirea unor
povestiri cu final pozitiv, pomind de la informaliile oferite de client.
Conversa$a dintre client $i terapeut va face ca acest viitor fericit si
fie mai ugor de identificat gi de atins.
O intrebare utili se referd gi la ce altceva se va mai petrece: ,, Ce
altceoa oei mai face?" , ,,Ce altceaa te aa mai ajuta? " etc. Acest gen de
intrebiri contribuie la facilitarea continudrii dialogului terapeutic,
chiar in situalia in care clientului problema nu i se pare clarificati.
De asemenea, intrebarea respectivi poate aiuta gi la deblocarea
cliengilor stresati care furnizeazd relativ pu$ne informafii.
Terapeulii specializali in psihoterapia centrati pe solulie sunt de
plrere ci este bine si se utilizeze expresia ,,tn loc de...", astfel for-
mularea fiind urmitoarea: ,,Ce anume oei face in loc de...?" gi nu ,,Ce
ar fi dacd nu oei mai face acel lucru?".
RezumAnd, intrebirile utile ar fi urmitoarele (Macdonald, 2009
p. 14):
Ce se ua intdmpla cind problema ta oa f rezolaatd?
Ce oei face tn loc de ceea ce faci acum?
Cdnd se oa infimpla acel lucru, ?n ce oa consta iliferen[a?
Cum uor aJla ceilalli faptul cd lucrurile merg mai bine?
Cine anume ao obsensa primul? $i mai cine?
Ce altceua ua f difuit? $i altceoa?
Este important ca subiectul se fie intrebat ce anume aa face, gi nu
ce comportament va fi stopat.
Terapeutul: Atunci cind lucrurile vor sta mai bine, ce anume vei face?
Matei: Nu voi mai bea atat de mult!
T: Agadar, vei bea mai pugin?
M: Da.
Abordiri centrate pe solulie 153
T: Ce anume va fi mai bine atunci cand vei bea mai pulin?

M: lmi voi petrece mai mult timp cu familia 5i prietenii, voi scrie la lucrarea
de disertafe gi nu mi voi mai sim[i atat de obosit.
T: ti cum te vei simEi in loc sI fii obosit?
M: Plin de energie gi dornic sI mI apuc de treabtr.
tn vederea menfinerii focalizlrii asupra solu$ei, terapeutul va trebui si
intrerupi la un moment dat relatirile clientului referitoare la problema
sa. Deti acest lucru poate pErea oarecum stanienitor, terapeutul ii va
demonstra clientului ci ii pasl de problemele acestuia utilizSnd tehnici de
intrare in rezonan!tr ;i ftrcind referire la obiectivele pe care 5i le propune
clientulin urma terapiei, ca in exemplul de mai ios:
Matei: Nu are rost s; me refer la obiective atata timp cat biutura este
problema principali. Eu obitnuiesc str beau de ani de zile 9i...
Terapeutul: Mi-ai povestit deja cI bei de ani de zile, cI aceasta a fost
problema ta de mult timp Si at dori se te inleleg mai bine. M-ar aiuta mult
sE te inleleg mai bine dacd mi-ai spune ce ai dori s; obfii in urma terapiei.
De un real folos s-a dovedit a fi 9i intrebarea referitoare la

comportamentul de excepfie, mai ales atunci cAnd clientul pare sd
manifeste rezisten-t5 la atingerea obiectivelor, cum ar fi, de pildi, in
cazul abuzului de alcool sau droguri. in astfel de situafi, clienlii pot
si simti lipsi de speranli in ceea ce privegte capacitatea lor de a se
autocontrola pentru a obline schimbarea. Ei pot fi surpringi atunci
cAnd realizeazi fapfuI ci uneori pot amAna sau controla compor-
tamentul problematic, fapt ce le poate cregte increderea ci pot si-gi
dezvolte capacitatea de autocontrol.
Intrebirile indicate sunt urmitoarele (adaptate dupi Macdonald,
2008, p. 16):
Ce imi poli spune despre acele perioade cdnd problema nu se manifestd
sau se manifestd intr-o misurd mai redusd?
Ai afirmat faptul cd ai gi peioade mai bune, ce este iliferit atunci?
Ce anume ai face atunci in loc de ceea ce faci de obicei?
Cine obserod faptul cd lucrurile stau mai bine in cazul tdu? $i mai cine?
Ce obsentd ei ?n aceste situalii?
Ce altcana mai ai de addugat?
In cadrul unui astfel de demers existd posibilitatea utilizirii unor
intrebdri specifice terapiei de familie de orientare sistemicd, intrebiri
care pot fumiza informaf,i utile:
Cine este geful in familia ta?
Care este modul in care se iau deciziile?

Cine pune in practicd deciziile?
Astfel de intrebiri pot fumiza informalii cu privire la raporturile
de putere din cadrul familiei. Rispunsurile la aceste intrebiri pot fi
exprimate gi indirec! de citre o parte din clienli, in limbai nonverbal
(astfel, un client afirmi cd in familia sa nu existi niciun gef gi in
acelagi timp el arunci o privire asupra so!iei).
Aga cum aritam, o importanli maiore in cadrul terapiei centrate
pe solugie o au gi intrebirile care soliciti clientul si realizeze evaludri
numerice. lnstructajul adresat clientului imbracl urmltoarea formi:
Imagineazi-li o scali gradati de la 0 la 1O unde 0 inseamnd cel
mai riu, iar 10 cd lucrurile stau in cel mai bun mod cu putinld. Unde
anume te situezi acum? CAt de mult timp iti va trebui pentru a
aiunge la 10?
Poate ci la 10 reprezinti un obiectiv prea greu de atins, poate ar
fi mai realist se alegi o cifri care se afla undeva mai ios pe scala ta
gradatS, ce zici?
Cum vei $H cand ai trecut de la o cifri la alta?
Ce va fi diferit atunci cand te vei situa la nivelul unei trepte mai
inalte decAt cea pe care te afli acum?
Cine va observa acest lucru?
Cat timp i1i va lua pentru a trece de la o treapti la una superi-
oari? etc.
Rispunsul la astfel de intreberi poate fumiza informalii referitoare
la expectaliile clientului in legituri cu timpul in care ar dori si se
produci o schimbare. Astfel, daci subiectul doreqte rezultate ime-
diate, terapeutul ii va explica faptul cI acest lucru este imposibil,
deoarece problema dureazi de mult timp. Dimpotrivi, daci subiec-
tul se agteapti la modificiri lente, se pot stabili intahiri terapeutice
la intervale mai lungi de timp. O reguli de aur a terapiei consti in
aceea ci terapeutul nu trebuie sI se skiduiasci mai mult decat clen-
tul sau si inainteze mai rapid decAt ar fi acesta dispus si accepte.
Terapeutul: Cam unde se situeazd problema ta pe o scalS gradattr de la 0la

lO, unde O inseamnS cel mai r5u, iar 10, cea mai buni situafie in care speri
cd te pofi afla?
Matei: Cam intre 3 ti 4.
T: Mai spre 3 sau mai spre 4?
M: Cred cI 4.
T: Ce anume ar trebui si se int6mple sau si se schimbe pentru a progresa

cEtre nivelul 5?
M: S5 mai reduc intalnirile cu prietenii mei care obitnuiesc s5-gi petreaca
vremea prin baruri!
T: cum vei face sA drettiintalnirile cu ei?
fi
M: O sE le spun ci am foarte mult de lucru la lucrarea de disertatie.
T: ln afari de faptul c5 vei lucra mai mult la disertafie, cum vor afla ceilalgi
oameni ci ai mai progresat pe scala ta de autoevaluare?
M: Ceilalfi mi vorvedea mai multumit, cu un autocontrol mai bun, con-
sumind mai pulin alcool. Voi fi mai pufin agresiv cu ceilalli oameni gi
probabil voi fi o companie mai pl5cut5.
Terapia centrati pe solulie nu pune un accent deosebit asupra

unor triiri afective, ci asupra comportamentelor. La intrebarea ,,De
unde oei gti ci ai urcat un punct pe scala ta gratlatd?", adesea rispunsul
este: ,,Md aoi simli..." Terapeutul va lua act de cele spuse de client,
dar va deplasa discu(ia atAt asupra comportamentelor care decurg
din acele stdri afective, cat gi asupra reac$ilor celorlalti la schimbarea
respecHve: ,,Atunci chnd te oei simli astfel, ce anume ua fi difuit? "
In acest sens, spre exemplu, solicitarea adresate clentului in ter-
menii urmStori: ,,Pe o scald de la 7 la 70, noteazd cit de mult egti decis sd
lupli pentru ceea ce doregti sd ob!ii?" stimuleazi resursele clientului,
motivAndul in direcgia schimberii.
Cele mai multe sisteme de psihoterapie postuleazi faptul ci, in
cazul in care terapia nu progreseaz5, vina aparline clientului care
manifesti rezisten!5 la schimbare. De Shazer (1984) este insi de
perere ce rezistengele nu au existenti reald, fiecare client avAnd
maniera sa unice de a reacgiona, sarcina terapeutului fiind de a gdsi
calea cea mai potriviti de a atrage clienhrl la colaborare. Astfel, daci
subiectul nu-gi indeplinegte sarcina pentru acasi, inseamni ci
aceasta este formulati in termeni necorespunzdtori sau nu este
prezentate la dmpul potrivit. in acest sens, este sarcina terapeutului
si-gi asume responsabilitatea unei comuniciri adevdrate, sd iden-
tifice gi si utilizeze corect rispunsurile clientului.
Interviul clinic specific terapiei centrate pe solu$e incuraieaz6 un
nou mod de gAndire aI clienhrlui, referitor la problemi gi la soluliile
posibile pentru rezolvarea acesteia. lnformaliile culese in cadrul pri-
mei gedinle de psihoterapie vor fi utilizate in continuare pentru a
adresa feedbackuri clientului. Astfel, adresarea de complimente va
avea drept scop imbunete$rea stimei de sine gi trezirea speranlei

clientului. Mai mult, fiecare gedingi de psihoterapie trebuie incheiati
cu un feedback adresat clientului gi trebuie si conlini o rezumare a
problemei gi adresarea unui compliment. in felul acesta clientul va
fi convins ci terapeutul a inleles problema sa gi in acelaqi timp este
motivat se progreseze.
Studiile clinice au evidentiat faptul ci ma.joritatea clienlilor se
agteapte ca terapeutul sd le dea sfaturi sau si le traseze sarcini. Acest
din urmd lucru contribuie la intdrirea alianlei terapeutice, iar faptul
ce sarcina este sau nu indepliniti conteazi in acest demers mai
pulin. De asemenea, este de dorit ca sarcina terapeutici sd nu fte
denumiti ,,tem5 pentru acasi", deoarece aceastd formulare poate
avea o conotatie negative pentru multi dintre clien!i. Macdonald
(200$ p. 27\ prez;ntd cAteva exemple de sarcini terapeutice:
1. Gdndegte-te ce anume ilin existen[a ta ai dori sd rdmind neschimbat.
2. Ai formulat pind acum o serie de solulii bune pentru atingerea
obiectiaelor tale, cred cd ar trebui sd faci Ei mai mult din ceea ce faci deja.
3. Ai incercat multe aariante cu rezultate limitate. Ar fi momentul sd
incerci ceuo nou. Tu uei fi cel care oa gti cel mai bine ce ar trebui sd intre-
prinzi^dupd ce ai reflectat asupru acestui lucru.
4. ln fiecare seard cautd sd preuezi unde anume te oei situa a doua zi pe
scala gradatd, referitoare la problema ta, gi noteazd seara urmdtoarc dacd ai
auut sau nu dreptate.
5. Alege o anumitd zi din cursul sdptdmdnii cdnd te oei preface cd mira-
colul a aaut deja loc, dar nu dezadlui nimdnui care zsa fi acea zi.
Prima sarcini este utili mai ales atunci cAnd situalia nu este clard,
sau atunci cAnd cele discutate in cadrul primei gedinle de psihotera-
pie nu au fost suficiente pentru a ob$ne un bagai necesar de infor-
malii. Aceastd sarcini il incuraieazi pe client si reflecteze asupra
unor aspecte pozitive gi sugereazi ideea ci schimbarea va avea loc
in curAnd. Cea de-a doua sarcini se utilizeazi in cazul in care s-au
produs anumite schimbiri pozitive inainte de gedinla de psihotera-
pie, cand clienlii vin cu idei personale sau atunci cAnd pe parcursul
terapiei se oblin anumite progrese. A treia sarcind se potrivegte in
situa-tiile in care modificirile produse inaintea prezenterii la terapie
nu s-au dovedit utile sau pentru clientii foarte motivali se obUni
progrese rapide.
Sarcina a patra este indicati in cazul clien(ilor care indici o cifri
unici pe scala gradati gi pentru care faptul ci predicgia lor s-a dovedit
Abordiri centrate pe solutie t57
corecte poate reprezenta un element pozitiv. Cea de-a cincea sarcine

terapeutici se aplici mai ales in cazul cuplurilor gi familiilor ai ciror
membri trebuie sd se observe unii pe altii pentru a depista dacl
cineva simuleazi ci schimbarea pozitivd a avut deja loc. Acest tip de
exerciliu ii determind si remarce aspectele pozitive ale comporta-
mentului celorlal$, in loc sd se concentreze asupra celor negative.
Prezentim mai ios un fragment din cadrul instructajului prin
intermediul ceruia terapeuhrl ii oferi un feedback lui Matei:
Ti-ai ftrcut multe griii in legiturl cu faptul cI bei prea mult (semnalarea
existentei problemei). Sunt cu adevlrat impresionat de eforturile pe care
le-ai fEcut p6nI acum pentru a te lisa de bIutur5. Te-ai strlduit foarte
mult gi aceasta inseamni cd gtii ce doretti de la viat5. Ai avut panl acum
o serie de idei bune despre cum si renungi la biutur5. Te-ai gandit chiar
la unele solu$i practice, cum ar fi sI nu mai iegi in ora; cu prietenii care
obignuiesc sl bea, sI lucrezi mai mult la lucrarea de diserta[ie, si nu iei
prea mulli bani la tine atunci c6nd pleci de acase ti sI nu mai amesteci
biuturile (complimente). PanS data viitoare, pune in practicS unele dintre
aceste solulii (sarcinS terapeuticS).
in cazul in care clienful are tendinla de a realiza unele comentarii,

terapeutul va repeta intr-o altl forml elementele instructaiului de
feedback sau va afirma ci cele spuse vor fi analizate in gedinga
viitoare de psihoterapie. Observaliile clinice au evidenliat faptul ci
urmitoarele gedinle de psihoterapie pot fi mai scurte decat gedinla
inigiald.
Este mai bine ca pacientul si nu fie interogat cu privire la modul
in care a indeplinit sarcinile terapeutice, mai utile fiind relatirile
spontane ale acestuia. in cazul in care ele nu au loc, terapeutul va
repeta feedbackul. Daci insl clientul a incercat si realizeze tema
propusi, dar a eguaf terapeuhrl ii va cere scuze pentru ce nu a ales
bine tema sau nu a prescris-o la momentul potrivit.
Intrebdrile terapeutice ,,cheie" pentru gedintele viitoare pot fi
urmitoarele (Macdonald, 2008, p. 30):
- Ce anume s-a intimplat in sens pozitiu pentru tine de cind ai fost
aici ultima datd?
- Ce altceaa?
Daci evenimentul pozitiv a avut loc:
- Cum anumz ai procedat?
Daci s-au produs evenimente negative:

- Cum anume ai proceilat? Cum ai Jdcut fald situatiei?
- Unile te situezi pe scala gradatd de la 0 ls 10?
- Care este urmdtoarea etapd pentru tine?
- Care aa fi pasul urmdtor pentru a mai aoansa cu un punct?
La final se oferd feedback: recunoagterea problemei gi adresarea
de complimente clientului.
Kim Berg gi Reuss (195) propun urmitoarea structure Pentru cea
de-a doua gedinli de psihoterapie centrate Pe solulie:
Euidenli*e:,,Ce este mai bine?"; ,,Ce exceplii au aurt loc?"
Amplit'icare: Solicitarea mai multor detalii referitoare la eveni-
mentele pozitive gi la comportamentele de excep$e.
tntirire: Adresarea de complimente gi incuraiiri cu caracter
nonverbal referitoare la amelioriri gi exceplii de la comportamenhrl
problematic.
Reluare: Repetarea procedurii pAni cAnd nu se mai evidenliazd
amelioriri sau comportamente de exceptie. Notarea pe scala gradatd
$i trecerea la pasul urmdtor. h cazul in care subiectul relateazd fap-
tul ci au avut loc rec5deri, teraPeutul il va interoga nonpunitiv in
legiturd cu acestea gi va relua demersul teraPeutic.
Prezentim mai jos un fragment din cadrul dialogului teraPeutic
realizat intre client 9i terapeut intr-o a doua gedin!5 de psihoterapie
centrati pe solulie:
Terapeutul: Ce a fost mai bine pentru tine de cind nu ne-am mai vlzut?
Matei: Lucrurile au mers mai bine in general, dar ieri am avut o zi proast5.
Chiar mi-am dorit si beau ceva.
T: ln ce sens ai avut o zi proasttr?
M: Am fost atengionat de tel pentru cI nu am realizat bine o lucrare. M-am
certat ti cu plrinfii.
T: Cum ai f?lcut falE acestei situalii?
M: Mi-am amintit cI tema mea a fost incununatl de succes, pentru cI nu
am mai blut nimicin ultimele doul slptimeni. Am sunat un Prieten ti am
mers la tenis.
T: Este vorba de un prieten care nu obignuieSte sI bea prea mult?
M: Da, este un fost prieten din liceu.
T: Te-a aiutat cu ceva ora de sport?
M: Da. Am reutit sI nu mai beau nimic seara.
T: Ai spus cE au fost zile cand nu ai blut nimic, nu-i aga?
Abordiri centrate pe solulie 1s9
M: Da, au fost zile cand nu am blut deloc sau foarte pulin seara.
T: Cum ai reutit sI ai zile cand nu ai b;ut deloc?
M: Cred ci am avut vointr, nu-i a5a?
T: Ce altceva a fost pozitiv pentru tine in afara faptului cE ai avut voinli?
M: M-am concentrat mai bine la serviciu ti am stat mai mult in cast la
calculator, in loc
si ies cu prietenii.
a nu fi perceput de client ca o critici.

acum mai sus pe scala gradatd referi-
se va considera un succes care va fi
comentat de ciffe terapeut.
Terapeut: Pe scala de la O la lO, unde anume te-ai plasat astezi?

Matei: PanI ieri at fi spus 7, dar astlzi cred cI mai potrivitl ar fi cifra 6.
T: Daci te situezi la nivelul 6, ce crezi ci s-ar int5mpla diferit dacl ai
progresa cu un punct?
M: Nu gtiu. Poate a5 bea mai pugin 9i a; acorda mai multi atenlie studiului.
T: Cine a mai observat faptul cI ai progresat cu un punct?
M: Mama, sofia mea, poate colegii de serviciu.
T: Ce vei face atunci cind vei simfi nevoia sI bei?
M: Voi coresponda cu prietenii mei pe net, voi rEmane acastr, nu voi mai
lua btruturl in camera mea, pentru cI ar trebui str trec prin camera mamei
pentru a lua sticla din bucttlrie.
T: Faptul cI trebuie se treci prin camera mamei pentru a-;i lua sticla de
bSuturl este suficient pentru tine?
M: P6ni acum a funclionat!
T: Ce vei facedacl nu va mai funcliona?
M: Mi voi programa la psihoterapie.
T: fi ce vei mai face?
M: O voi ruga pe sotia mea sI me aiute, poate 5i pe mama.
T: Mai ai ceva de adlugat la gedinla de astEzi?
M: Nu, nu cred cE mai am ceva de spus.
Terapeulii specializali in psihoterapie centrate pe solufie sunt de

pdrere cd trebuie lisatl libertate totala clientului cu privire la data
r60 Irina Holdevici, Barbara Crdciun
fixirii urmitoarei intAlniri. De reguli, clienlii soliciti un interval

ceva mai lung pAni la urmltoarea gedinli de teraPie, Pentru a avea
timp sd pund in Practice cele stabilite de comun acotd cu teraPeutul'
Terapeutul: Matei, au existat perioade in care ai blut foarte mult sau ai

simlit nevoia si bei mai mult (recunoagterea Problemei). Ai reugit si faci
fat5 acestei situatii datoritS voiniei tale 9i cu aiutorul familiei ti prietenilor.
Ai avut zile cSnd nu ai blut deloc sau ai blut foarte pu[in. Ai fost mandru de
tine cand ai primit laude la seMciu sau ai lucrat serios la teza de disertafie.
Ai avut idei valoroase pentru a face fa15 situa;iilor c6nd simleai nevoia sI
bei mai mult (comPlimente). Cred cI ar trebui sI continui si faci acele
lucruri despre care crezi c5 te-au ajutat (sarcind terapeuticl). CAnd ai dori
sI vii aici din nou?
sd revii la cabinet? Crezi ctr ai dori
Matei: Da, e bine a;a. SI fix5m data intelnirii.
ExistX gi situalii in care clien$i anuleazi programarea afirmAnd

ci se simt bine gi nu mai au nevoie de aiutor, dar, de cele mai multe
ori, acegtia revin la cabinetul de psihoterapie.
Sh.rdiile au evidenliat faphrl ci aproximativ 25% dintre clienli au
nevoie de o singuri gedinld de psihoterapie, in timp ce majoritatea
acestora vor avea rezultate dupd trei pAni la cinci gedinle (Macdonald,
2008, p. 33). Unii terapeuli consideri ci se poate merge pind la 10-12
gedinte, iar in cazul in care nu se oblin progrese, este posibil ca acest
gen de terapie si nu fie potrivit pentru clientul respectiv. Nu trebuie
se uitem faptul ci oamenii au simfuri diferite ale schimbirii qi, din
acest motiv, nu ar trebui limitat numerul de qedinle de psihoterapie'
Un avantaj major al terapiei centrate pe solulie este acela ci acest gen
de abordare nu are niciun efect secundar negativ. Chiar dacd
pacientul nu se amelioreazi, demersul investigativ $i comPlimentele
idresate au un caracter benefig iar in cazul in care nu s-au ob$nut
rezultate, clientul poate urma un alt tip de psihoterapie.
Studiu de caz
Sotii Dana Si Cristian au fost trimiti de cltre medicul de familie la psihoterapie

pentru cE Dana suferea de depresie 5i nu a reaclionat bine la medicalia anti-
depresivd. Dana, de profesie traduc5tor. lucra mai mult acastr, iar Cristian era
manager intr-o banc! imPortant5. Sotia avea 40 de ani, iar sotul, 44. PrezentSm
maijos cateva fragmente din cadrul dialogul terapeutic:
Terapeutul: Medicul de familie este cel care v-a sugerat sA vE adresali acestui
cabinet, nu-i ata?
Cristian: Ei bine, am incercat s-o determin Pe Dana si mearge la doctor pentru cI
lucrurile nu merg prea bine in familia noastrtr. Ea se poartl altfel decat de obicei
ti cred ca are nevoie de pastile pentru cI st! toatl ziua Si nu face nimic, nici in
gospodlrie, nici pentru firm5. Din pEcate, am fost la psihiatru, dar nu a suportat
medicamentele.
T: 5i din acest motiv te afli aici, Dana?
oana: Da, ata cred, de fapt nu ttiu.
T: A,tadar, ati fost la doctor amSndoi.
D: Da, amSndoi. Cristian a venit li m-a luat de acastr.
C: Am dus-o la doctor ti eu am atteptat in matinS.
T: Ce a1i dori sI obfineti in urma faptului c, v5 aflali astlzi aici?
C: A,g dori ca lucrurile si reintre in normal, sd fie ca inainte.
T: Atunci cend lucrurile ar intra in normal, ce ar insemna asta?
C: Dana stea ore in tir f':lri sI fac5 nimic. Eu vin acas5 tarziu, dupl o
sI nu mai
zi grea de muncl, 5i nu 85sesc nimic, mancarea nu este fIcutS, este dezordine.
D: Mai fac uneori cate ceva. Azi am Ecut o supl..
T: 0e cat timp stau lucrurile aF?
C: De vreo gase luni.
T: De tase luni, etti de acord, Dana?
O: Cred cI totul a inceputin octombrie, acum vreo cinci luni.
T: Cinci luni. Tu afirmi ci uneori faci cete ceva, suPtr, de exemplu.
D: Da, de cind Andreea a plecat la studii in AnSlia, nu mai am chef sI fac ceea
ce Eceam inainte.
C: Nu cred ctr ar trebui sI dai vina pe Andreea.
T: Iti este dor de fiica ta?
D: Da, imi pllcea sI gltesc pentru ea. Uneori, ea m5 aiuta in buclttrrie.
C: Nu inteleg de ce lucrurile s-au schimbat duPI Plecarea ei. Ea a plecat la studii...
nu mi-ai vorbit niciodattr despre asta. 0e altfel, toate deciziile le luati firl sI mI
intrebali.
D: Nu-i adev5rat, te-am intrebat, daI tu etti tot timpul ocuPat 5i a trebuit sE o ajut
eu sI-ti depunS actele pentru a fi acceptattr.
C: Dar am fost la seMciu.
0: Da, 5tiu.
T: Tu petreci multe ore la seMciu, nu-i a;a, Cris6an?
c: Da, dar am o munctr de rlspundere, foane stresant5.
D: Dar nu uita cI duptr serviciu te opretti de cele mai multe ori cu colegii Ia
resta ura nt.
C: Da, mI duc sI mtr relaxez pulin, pentru ce nu mi atteaptl nimic acas5. Tu nici
mtrcar nu vorbetti cu mine. Stai de8eaba sau te uiTi la televizor, ata ci mI simt
mai bine la restaurant.
T: De cate ori te duceai la restaurant inainte, pentru ce lucrurile nu mergeau bine

acasS?
C: Mai mergeam, dar acum merg mai des ti stau mai mult timp.
T: Au mai existat perioadein anii treculi cind ai mai procedat astfel?
C: Nu imi aduc aminte. Parc5 totul s-a petrecut dintr-odattr. Mi-ar pltrcea ca Dana
s5-ti recapete energia ;i sI facl lucrurile cum trebuie in casl... at vrea s5-mi
vorbeasctr.
T: 5i-ti
recapete energia... Ai putea str-mi spui ce schimb5ri au avut loc de cand
v-ali dus la doctor ti pan5 aF decis si venili aici?
C: Ei bine, a fost o lupt5 continu5 s-o determin pe Dana si facl ceva... str se mitte.
T: $i ce alte schimb5ri?
C: Deli pare ciudal am vorbit mai mult despre faptul cI trebuie str venim aici.
Ne-am certat, dar am vorbit...
T: Dana, ce schimblri ai observat tu de c6nd medicul v-a recomandat sI venili
aici?
D: Cred cI el a inceput sl fie ceva mai inlelegEtor.
C: Ce anume a Ecut el, astfel incet ii-ai dat seama cE a devenit mai inlelegltor?
D: Parc5 m-a stresat ceva mai putin. Medicul psihiatru ti cel de familie i-au spus
ctr suEr de depresie. Acum, el nu-mi mai spune tot timpul ce str fac. vine ceva
mai devreme acas5.
T: Vine mai devreme acast?
D: 0a, asta mI aiut5 intr-un fel, pentru ctr m-am s5turat sI stau toatl ziua
singurE. Anul trecut mergeam la un birou de traduceri, dar a dat faliment si nu
mi-am mai gtsit seMciu.
C: Da, era mai bine atunci cand mergeai la serviciu.
T: Ce anume ar trebui si face Dana pentru ca lucrurile sd stea mai bine?
C: At vrea sI glteasc5, str finl casa curat5, s5 plSteascl facturile...
D: Avem deja de pltrtit penalizlrile la vreo doul facturi. Avem de plltit cam tO-12
factu ri pe lunl.
T: DacI avegi doul penaliz;ri inseamntr cl Dana a plEtit 8 sau 10 facturi.
D: Da, le-am pltrtit. El nici nu $tie ce fac eu in realitate pentru cE nici nu-l
jntereseazl. Eu am
tinut casa, am ftrcut cump5rrturile, am avut seMciu ti am
crescut-o pe Andreea. 5i el lucreazl mult la seMciu, dar nici eu nu am stat toate
viala degeaba.
T: Andreea este singurul tAu copil?
D: Da.
T: Dana a muncit totusi, nu-i aga?
C: Da, a muncit in gospodlrie, a adus Fi ceva bani in cas5.
T: De cat timp nu mai merge Dana la seMciu?
C: Cam de un an.
D: Am lucrat la un birou de traduceri, dar s-a inchis. lmi pllcea sI lucrez acolo.
Abordiri centrate pe solugie 163
T: Agadar, lucrurile vor sta mai bine atunci cind va fi ordine in casl, vei gesi
mancarea f5cuttr ti nu vei mai primi penaliz5ri de la furnizorii de utilitlf.
C: Da, arfi bine sl se intample ata.
T: Acestea ar fi primele lmbunltltiri pe care le-ai dori, ce altceva ar mai fi de
adtruSat?
Ec6nd ceva, pentru
C: A,t vrea s-o ved pe Dana cE am impresia cd veSeteazr.
T: La ce anume te gandetti?
C: 5l spele rufele, str calce...
D: Dar fac asta.
C: SI meargd la cumplr;turi, sI pllteascl facturile... orice...
T: Dana, tu ce crezi, care ar fi acel lucru care ar trebui s, se imbun5ttrteascS?
D: SI nu m5 mai cicSleascl tot timpul, str nu mai vint t8ziu acas!. Elgtsette
mereu ceva de cri6cat. Eu chiar muncesc. E adevSrat cE nu mai este la fel de curat
ca inainte, dar dupt felulin care vorbelte el, ai putea crede cI treim intr-o cocinS.
T: Atunci c6nd lucrurile vor sta mai bine, ce va spune el?
O: In loc sl m! certe pentru ce nu am f?icut, ar trebui s5-mi spun5, ,,Ce mai faci
iubito? Cum a fost ziua dc azi pentru tine?"
T: Ce altceva va mai fi diferit atunci cand lucrurile vor sta mai bine?
0: Vom sta de vorbl, ne vom povesti unul celuilalt cum a decu6 ziua, vom lua
masa impreunS. El spune cI eu nu pregStesc nimic, dar nu este adevtrrat.
C: Ar trebui sI preg5tetti tu masa.
D: Mtrnanci cateva usclturi $i apoi spui ctr nu fi-e foame. Cand era Andreea acas5,
ficeam un efort ti luam masa impreunS. Duminica veneau ti ptrrinlii mei la mastr.
T: Ai dori ca pErinfii si vI viziteze din nou in weekend?
D: Mama ti tata mai trec uneori pe la noi, dar el nu este de obicei acas5.
C: $tii bine cE uneori lucrez 5i duminica.
D: Atunci cind nu lucrezi, e;ti la club sau la restaurant.
T: Atunci c6nd lucrurile vor merge mai bine, Cristian va veni acasl duminica?
D: Da.
T: Ce altceva se va mai petrece atunci cand lucrurile vor sta mai bine?
D: Cristian, tu ce ptrrere ai?
T: Este adevlrat ce spune Dana, ctr tu nu stai acasd duminica atat cet ar fi cazul?
C: In weekendurile cand nu lucrez, mancem impreuntr. Nu este prea mare lucru
pentru mine.
D: Dar nici atunci nu etti prezent.
T: Ce alte lucruri ali dori sd seintamplein familia voastr5?
C: A,t dori si discutim ata cum Eceam inainte.lnainte s5 plece Andreea, voi erai
foarte apropiate ti eu md simleam cumva dat la o pane.
D: Nu m-am gandit ct tu simfi asta, totuti obitnuiam sI discutlm.
C: Da, vorbea despre Andreea sau prin intermediul Andreei.
D: Nu este adevlrat. Andreea era o adolescentl obiSnuitl care ie$ea mult cu
prietenii sau invSta in camera ei, iar noi chiarvorbeam unulcu cel5lalt. Nu mi-am
dat niciodat5 seama ctr tu te simteai negliiat. Mencam impreun5, discutam,

ieteam in orat, mergeam in concediu.
T: Cand au incetat toate astea?
D: Atunci cend el s-a inscris la clubul trsta afurisit ti a inceput sI bea mai mult
decat era cazul.
C: Vrei sEinsinuezi cI sunt alcoolic?
D: Nu, dar nu e;ti niciodate acase.
T: Despre ce a1i dori sE discutati mai multin viitor?
D: 0a, mi-ar face pllcere sI discutem din nou ca inainte.
T: $i Cristian spune c5 ti-ar dori sI discutali mai mult unul cu celSlalt. Este vorba
de acele discu;ii pe care le aveaii atunci cand Andreea nu era acasl.
D: Da, mi-e dor de acele momente. Nu inteleg de ce spui ctr nu fdceam niciodattr
asta. De fapt comunicam destul de mult.
T: Cristian, tu li-ai dori ca schimbarea s5 se refere mai ales la faptul ctr veli
comunica mai mult unul cu celSlalt sau la curllenia din casE ti la plata la timp
a facturilor?
C: La ambele, cred.
T: Ce ti-ai dori sI seintample prima datl?
C: Ar fi bine dactr am vorbi mai mult, in loc sE ne certSm tot timpul.
T: Despre ce ai vrea sE vorbigi?
C: A9 vrea str vorbim la fel ca inainte, cSnd eram prieteni ti cand Andreea nu se
nlscuseincS.
D: Dar asta s-a intamplat acum 2O de ani!
C: Ag vrea si mai petrecem ti concediul impreunS, str ne vedem mai des cu
p5rinfii ttri ti cu ai mei. Nu am mai ftcut asta de mult.
D: Spune-i terapeutului de ce nu am mai procedat ata.
C: Este adevlrat cI eu am fost mai obosit, am bdut mai mult, dar nici tu nu ai avut
suficienttr energie sI ieti din cas5. Te simleai rlu ti din cauza asta te-am dus la
psihiatru sI-li prescrie medicamente.
T: C6nd lucrurile au stat mai bine, iefeaF mai multimpreunl?
D: Eu nu pot sI merg la club sau la restaura nt impreu nE cu el, pentru c5 acolo el
bea impreuntr cu blietii. Nu spun cI este alcoolic, aga cum m5 acuztr el.
T: Dactr lucrurile vor merge mai bine intre voi, vei merge cu el la restaurant sau
ln alte pane?
D: Am merge la prieteni, am lua masa impreunS, chiar cu o sticlS de vin. Nu
bdutura este problema, ci faptul cI el nu vine acas5. El spune tot timpul c; sunt
depresivS, dar nu este adevtrat.
C: Vrei si insinuezi cI problema este a mea, dar nu de asta ne aflIm aici, ci pentru
cI tu nu te simfi niciodatS bine in ultimul timp. Nu am venit sI vorbim despre
aga-zisa probleml a mea cu blutura.
T: Am s5 v5 adresez acum o intrebare mai pufin obitnuitl. OacI ar trebui sI
evaluati dificultElile prin care trecegi pe o scalS de la O la lO, 10 fiind cea mai
bunl situatie, unde anume v-afi plasa pe aceasttr scall?
Abordiri centrate Pe solugie 165
C: Cred ctrin jurde 3.

Tr Dana, tu ce crezi?
D: Nu cred ctr lucrurile stau chiar atat de Prost, cred ce m-aS plasa in jur de 6-7.
C: Tu chiar crezi asta?
T: Te-ai atteptat la faptul cE solul t5u va spune 3?
D: Blnuiam faptul c; va sPune o cifrl mult mai mic5 decat a mea, dar nu chiar
atat de mictr...
T: CEt de mult timp crezi cb vI va lua sI aiungeli la 10? RePrezinte cifra I0 un
obiectiv realist pentru tine?
C: Nu, cred cE IO este prea mult, m-a9 mul;umi cu un 6.
T: Dana, tu ce pirere ai despre obiectivul de nota lO?
D: Poate dacd Andreea s-ar intoarce acasl, dar acest lucru nu este Posibil.
C: l0 arinsemna pentru tine ti ca eu si nu mai beau?
D: Nu, nu am spus asta.
T: Cam cit timp credeli cI v-ar lua si aiungeli la nota 8?
C:Citeva luni, poate tase, 5apte...
D: Nu chiar atat de mult. Cred c5, dacl el ar sta mai mult acasi, ar bea ceva mai
putin ti am putea strange nitte bani pentru o excu6ie, nu ne-ar lua mai mult de
doutr-trei luni.
C: Daci tu ai face cur;Ienie... ai ieli mai mult din castr... ai face ceva . erai mult
mai bine atunci cand aveai o ocupaiie, dar in ultimultimp nu mai faci nimic.
D: E drept ci nu mai lucrez la fel ca inainte, dar fac ;i eu cate ceva. imi caut ti un
seMciu, dar cu criza asta, nu e u$or de 8lsit.
T: De unde veli afla cA ali progresat cu un Punct?
C: Ne vom certa mai pufin, vom discuta mai mult, a$a cum elceam inainte.
T: Ce inseamn5 pentru tine c5 veli vorbi mai mult?
C: Poate vom vorbi zilnic, cu excepfia zilei de miercuri cand merg la club.
D: Poate facem un orar, ce zici?
C: Nu, fie ceva spontan, s, discutim putin fEr; s, ne cenim.
at prefera sE
T: Ce ar inseamna pentru tine, Dana, sd mai urcali un Punct pe scala noastrl

gradatl?
D: Cristian sI vinE acasi imediat duPtr seryiciu, mlcar Patru zile din s5PGmen5.
C: A5 veni mai devreme acasl dacS am comunica mai mult. Din cauza liPsei de
comunicare nu sunt acas5.
O: Dar cum putem comunica dacl nu etti acasl?
T: VI voi pune acum o alttr intrebare mai pufin obitnuiti. A,t dori str v5 utilizati
acum imaginalia. SA presupunem ctr mergeii la culcare ti, in timPul somnului,
are loc un miracol gi problema voastr5 este rezolvatS, de unde veli tti cE acest
lucru s-a petrecut dimineata, la sculare?
C: M! voi simfi mai bine dispus 5i voi privi ziua cu optimism, nu o voi lSsa sI
treacl doarincercand sl-i fac faie. Voi bea o cafea impreunl cu Dana, vom lua
micul dejun ;i vom sta de vorbd. P6n! acum nu g6am cum sE plec mai repede
Si
si ml intorc mai taziu.
D: Ne-am imbrdgisa;i ne-am spune bunl dimineata, at preglti micul dejun.
Amtndoi am merge la muncl. Cristian m-ar duce cu masina la seMciu, am sta de
vorb!. DacS el ar veni acasl imediat dupl seMciu, chiar ct ar fi o minune pentru
mine. Poate am ieti undeva seara sau am lua cina impreuni. Eu at g5ti din nou.
N-am mai fScut-oin ultimul timp, pentru ce el oricum nu vine acas5.
C: Pentru mine ar fi o minune s5 gtrsesc casa curat5, mancarea f5cutd ti si aflu cI
Dana a ietit din casi, a f6cut ceva.
D: Eu cred ct miracolul s-a produs deja pentru cI eu ies din casl si mE intelnesc
cu prietenele, mai fac treabtr, dar tu nu md intrebi niciodatl pentru cd nu etti aici.
C: Nici numi-am dat seama c5 ieti din cas5, cE te vezi cu prietenele, pentru cl,
atunci cand mE intorc, e'ti acas5. Nu vorbim despre asta, iar dac5 totusi vorbim,
ne cert5m.
D: Mi-ar pltrcea str-mi vorbetti, str ma incurajezi sI-mi caut de lucru. Am senzatia
cd am pierdut-o ti pe Andreea, ti pe tine. Este adevlrat cA din teamE m-am simtit
mai rIu, dar nu cred cd sunt cu adevSrat depresiv5. Ai vtrzut cI pastilele nu au
avut niciun efect.
T: Dana ar dori sI discute cu tine despre gesirea unui seMciu, despre ce ar putea
sE fac5...
D: Da, poate cl at putea face un masterat, ai puteainvlla o limb; rar5, dar poate
cd este cam tarziu.
C: Pentru mine nu ar fi o problemd sd discutlm despre asta, sE o incurajez sE
lucreze sau sI invele ceva.
T: CredeF cI mai aveli ceva de adeugat?
D: Ar trebui sI iau totuti medicamente? 0e asta am venit de fapt, dar eu nu
suPort pastilele.
venit pentru a primi tratament?
T: Afi
D: Nu, am venit pentru c5...
C: Am crezut ci are nevoie de pasdle pentru a o pune pe picioare.
T: Afi povestit multe lucruridespre situalia voastrtr. Este adevtrrat ci a fost foane
dificil pentru am6ndoi sE traversafi ultimele luni, pentru ctr amandoi v-af simtit
foarte singuri. Afi Ecut un mare efort sI venifi aici impreuni in loc sI vI certafi
in condnuare. V-afi striduit in timpul tedintei noastre s5 gEsili solulii pentru
ca situalia si se imbunet;Ieasc5, s5 fie la fel ca inainte. Oana, tu etti foarte
ambifioasd ti ai dori si muncetti sau sE inveti din nou, iar tu, Cristian, etti deia
Srijuliu fatl de ea. Amendoi af aiuns la concluzia cd trebuie s5 comunical mai
mult, sl luagi masa impreunS, str ie;i1i in orag. In funcfie de felulin care vor sta
lucrurile in continuare, puteli sI vI gendifi dacl mai este nevoie de tratament.
DacI decideli ctr da, va trebui s5 vI adresafi din nou medicului psihiatru. panl
atunci. mergefi acas: si punefiin practicl soluliile pe care voi le-ati propus ti
Abordiri centrate pe solulie r67
reveniii dupd un timp pentru a-mi spune cum stau lucrurile. ln cazulin care
credeF cI o alttr intalnire ar fi necesarl, peste cat timp doriti str ne revedem?
Cei doi au decis str revinu peste o lun5, timP in care au realizat multe dintre cele
ce ti-au propus. Dana nu a SEsit serviciu, dar s-a inscris la un curs de limba
japonezl, iar cei doi au planiflcat in concediu o cdl5torie in Anglia la fiica lor,
Andreea. Cristian a rlrit mult intelnirile cu blieii la club ti a incePut se PetreacE
mai mult timp acas5, impreund cu solia.
3.2. Abordarea centlatl pe solutie

in psihoterapia de cuplu
Abordarea psihoterapeutici a cuplurilor are un caracter complex

gi solicitant deoarece trebuie sd giseasci solulii flexibile, eficiente 9i
creative pentru a determina doui persoane care nu se inleleg sau se
alli chiar ir:r situalie de conflict si-gi amelioreze relalia gi si-qi stabi-
leari obiective convenabile pentru ambele pir,ti. Terapeutul va trebui
sd interaqtioneze cu cei doi parteneri, facilitAnd integrarea intr-un tot
a unor puncte de vedere de cele mai multe ori total opuse.
Zeigler gi Hiller (2002) considerd ci psihoterapia centrate pe
solulie di rezultate pozitive in cadrul cuPlurilor din urmitoarele
motive:
- Cuplurile care se adreseazi cabinetelor de psihoterapie sunt
prinse in capcana unei relalii disfunclionale pe care o percep ca fiind
lipsitd de perspectiv5. Rolul terapeutului este si-i aiute pe parteneri
si se elibereze din aceast6 relalie inchistati gi rigidd cAt mai rapid gi
mai eficient.
- Psihoterapia de cuplu, ca de altfel orice psihoterapie, va fi mult
mai eficienti gi mai creativi atunci cind demersul propus de aceasta
este orientat spre un scop precis. In cadrul teraPiei centrate Pe
solulie, se va ajunge la un acord referitor la ceea ce va spune fiecare
dintre parteneri atunci cAnd acegtia vor considera ci psihoterapia a
avut succes.
daci va fi orien-
- De asemenea,gi psihoterapia va avea de cAqtigat
tati pe resursele punctele forte ale cuplului, precum qi Pe exPe-
rienlele pozitive ale acestuia. Terapia centrati pe solugie va pune in
evidenli exceptiile sau acele momente in care relatia de cuplu a fost

mai pulin problematicd. O astfel de abordare contribuie la trezirea
sperantei gi a sentimentului eficienlei personale a clienlilor.
- Psihoterapeutul aparlinAnd acestei orientiri va fi un fel de
consultant care ii va ghida peparteneri etapl cu etapa, in direclia
armonizirii relaliei dintre ei. Intrebarea referitoare la producerea
unui miracol (,,Ce s-ar intAmpla daci peste noapte problema voastre
ar h rczolvatd?" imaginati de De Shazer, 1986) ii ajuti pe parteneri
si-gi examineze problemele intr-o noul lumini, si descopere gi sI
genereze noi oportunitdli de schimbare.
- Caracterul flexibil gi deschiderea fatd de nevoile de moment ale
cuplului reprezinti una dintre resursele fundamentale ale acestui tip
de psihoterapie.
- Demersul psihoterapeutic are un caracter conversational care
faciliteazd dezvoltarea creativitilii gi stimularea resurselor interioare
ale clienlilor.
Studiu de caz
Marina, o cercetEtoare in virst5 de 37 de ani, a sunat la cabinetul de psihoterapie

pentru a solicita o programare, afirm6nd cI este vorba de o criz5 maritaltr. Solul
ei, George, specialist in domeniul IT, este in varstl de 42 de ani. ln momentul
prezenttrrii la cabinet, cei doi manifestau o stare de utoartr anxietate si nervozi-
tate. Maria era ezitantS, iar George afi;a o atitudine rigidl.
Prezent5m mai ios un fragment din cadrul dialogului terapeutic:
Marina (cu ochiiin lacrimi): George are o relatie cu o altd femeie.
George: Dar s-a terminat. I-am spus clar ctr s-a terminat ti cI nu a insemnat ni-
mic pentru mine. Mi-am cerut iertare ti i-am spus cI o iubesc foarte mult.
M (vizibil iritatl): Bineinleles. Crezi cd este suficient sI afirmi ctr iF pare rIu Fi cu
asta lucrurile se reintre in normal? Mi-am pierdut increderea in tine;i in clsnicia
noastri.
Terapeutul: Problema voastre este serioas5. Vt confruntali cu o situalie delicat5.
MI bucur cE ati apelat la mine pentru a vtr oferi ajutor (Terapeutul recunoatte
existenfa crizei flrl insi a blama pe cineva, subliniind in mod indirect ti faptul
cE cei doi fac eforturi de a rezolva problema).
G: Ca sI fiu sincer, nu sunt genul de persoanl care credeln psihoterapie. Ea este
cea care este dispusl st pliteascl o grimade de bani ca altcineva str-i rezolve
problemele. Eu a5 prefera sd mi le rezolv singur, SI nu mi-o lualiin nume de rIu...
T: Nu iau spusele tale in nume personal. Nici eu nu cred cI psihoterapia este
potrivit5 pentru oricine. Cine ttie, poate ctr la sfartitulintelnirii noastre vom cudea
Abordiri centrate pe solugie 169
de acord cd nu mai este nevoie se venifi aici. Oar ce-ar fi totuti sA utilizlm timpul
in care vI aflati in cabinet pentru a beneficia de experienla mea, care este posibil
sI v) fie de folosin rezolvarea situaliei. Nu vom mai stabili o altl intelnire decat
dac5 vom fi toli trei de acord ct este necesarS.
G: Mi se pare corect, dar a; vrea sE vE spun ci eu Si Marina am trecut prin multe
5i am reu$it totdeauna sI ne rezolvlm probleme familiale fErS ajutor din afarL
Cred cE putem depSti sinSuri aceastl situalie.
T: De acord, se pare c5 aIi mai trecut prin situafii dificile ti v-a;i descurcat foarte
bine. Asta spune multe despre relalia voastrr.
G: Au trecut aproape 16 ani $i avem un copil de 13 ani. elev, care invali bine ti face
sport. Marina este foarte preocupat5 de rezultatele lui.
T (afitand o atitudine de neutralitate activS): Eu nu gtiu prea multe despre voi,
dar mi se pare ctr aceasttr crizl este serioasl Si este foarte important pentru voi
sl o depl$ti. Din ceea ce am inleles, sunteli de mulli aniimpreune li formati
o familie reugitl; se pare cI vtr iubiti mult unul pe celllalt ti afi dori sl salvafi
aceastl clsnicie. Trebuie sE vE mlrturisesc cl am lucrat cu multe cupluri, unde
problema a fost o relatie extraconjugalS a unuia dintre parteneri. Majoritatea
cuplurilor au avut succes. Poate ali dori sI vI imptrrtStesc ceva din experienla
acelor cupluri care au avut rezultate pozitive.
M: Da, poate de asta avem nevoie, de o indrumare cum sI depltim situatia. Nu
facem decat se ne certSm tot timpul. Eu mI gendesc tot timpul la cele petrecute,
devin deprimatd pi incep s5-i pun intreblri. Stiu cI nu ar trebui se o fac. dar nu
i
mI pot abtine. George se eneneazi ne certlm sau nu mai vorbepte deloc cu mine.
T (normalizeazl situalia): 0in experienla mea, se pare cd acest gen de disculii
apare foarte frecvent. Atunci cend o relafie extraconjugall este descopedtr, iar
cei doi parteneri inc5 se iubesc ti nu doresc sI puntr caplt cls5toriei, cel care
a descoperit relafia are o serie de fanteziiin leglturl cu aceasta tiii adreseazE
numeroase reproluri partenerului panl cand reugepte s6-l enerveze. Marina, nu-i
ata cE nu te pofi opri str-i tot solicili lui George detalii despre relafe, deti este
dureros pentru tine si le auzi ti in acelati timp fi-ai dori ca aceastl suferinlS s,
ia sf6qit? (Marina are ochii plini de lacrimi.)
George, de obicei, persoana care a avut relagia gi a fost descoperit5 ii-ar dori din
tot sufletul ca mariaiul si fie salvat, sE-i arate partenerului cat de vinovat se simte
ti sE-i dovedeascl acestuia cI fine la el cu adevlrat. Ceea ce este de apreciat la
voi este maniera in care incercafi sI depStiti situatia. Modulin care reacfioneazl
fiecare dintre voi este absolut normal. Problema este cI voi doi vI aflali pe pozifii
diferite, ceea ce ve determinl sI faceti anumite lucruri care. deti sunt de inleles,
doarinrlutllesc situalia. Vi se pare corect ce am spus?
Cei doi soqi intr-un glas: Da.
T: CredeF c5 vei face eforturi pentru a depdti aceasttr crizl astfelincat dorinlele
fiec5ruia dintre voi sE fie indeplinite? Astfel, Marina sd cearS detaliiin legtturl cu
ceea ce s-a intemplat, iar George sd-i rrspundl ftlrI si se eneweze. George, li tu
trebuie si gtii c5, odattr cu trecerea timpului, Marina nu va mai simti nevoia str-Ii
punl intreblri ata de des, iar tu vei putea spune uneori ci nu doretti sI vorbe$ti
despre asta ti cI voi doi veli gisi solutia pentru a reface increderea Marinei.
Cei doi: Da.
T: E bine ata. Acum at dori si vi adresez ointrebare mai neobitnuitl. SI presu-
punem ct mergefi la culcare noaptea ti intre 6mp se petrece o minune gi situalia
voastrl este rezolvatS, vtr sculali dimineatl Fi realizati faptul cd s-a petrecut ceva
deosebit. A,5 vrea ca fiecare dintre voi s5-mi spuntr de unde ttie cI miracolul s-a
produs?
M: Ei bine, nu voi mai simfigreutatea ata imenstr care mi apasE pe piept ti nu
voi mai vedea cu ochii min$i figura acelei femei sau scena in care ei se simt bine
impreunS intr-o camerE de hotel.
T (cauti sE formuleze solulia in termeni pozitivi):5i ce anume vei simli ti vei
Bandi in aceea dimineall in loc de ceea ce simgi sau gendetti de obicei?
M: Ei bine, poate voi mai avea unele sentimente de tristele sau m6nie, dar cred
cI mtr voi simti mullumittr de faptul cd Geor8e ti cu mine suntem incd impreune.
Poate voi fi mai increzltoare in faptul cI, de$ a avut o relatie cu o altl femeie, el
incd ine la mine, cI avem o clsnicie bunl ti putem sl o facem sI fie $i mai bunl.
A5 vrea sE fiu sigurtr ctr el nu se va mai int8lni niciodatl cu ea.
G: De cite ori trebuie s5-li spun ctr te iubesc mai mult decat etti dispusl sI
crezi? Iur cI nu mtr voi mai intalni niciodattr cu ea, dar nu pot s-o op.esc s5-mi
trimitd mesaie pe telefon sau e-mailuri. Nu mai vreau si am de-a face cu ea, nu-i
rlspund la mesaje, le tterg imediat. Vreau sE fii convins5 de faptul cE elti singura
femeie care inseamnl ceva pentru mine.
T: George, mi-e clar cI tu faci eforturi sI o asiguri pe Marina ctr relafia aceea s-a
incheiat ti ci ifi pare rtru, dar de cele mai multe ori eforturile tale fac mai mult
du decat bine. Ce ar fi dacS te-ai pune in pielea Marinei, ce crezi c5 ar putea sI o
determine sI aibl mai multE incredere in tine?
G: Nu gtiu.lncerc sd-i dau asigurlri. Poate ctr timpulva rezolva problema.
T: 5i altceva? Poate cd este vorba de ceva ce tu faci uneori ti care o face sE simtl
cE iti pasl de ea... Poate este un lucru mic, neinsemnat...
G: Poate cE dacl i-at rlspunde la intrebtrri f6r, sI md enervez. Ea este Gea care se
gandette tot timpul la asta, nu eu.
T: Am observat cE Marina a dat din cap, inseamnl cI este de acord cu ceea ce
spui tu.
M: Da.
T: Marina, a5 dori s5-1i pun mai multe intreblri despre dimineata de dupl ce
,,miracolul" a avut loc. Ce anume crezi c5 va observa George la tine, astfelincat
si fie convins de faptul ctr simfi ti tandetti in mod diferit?
Abordiri centrate pe solutie t7t
M: Nu $tiu. Poate cI el va remarca faptul ctr ii zambesc dimineala la sculare. Asta

nu s-a mai intamplat de mult. Poate cI va observa $i faptul cI ilimbr5gilez.
cI mi-ai da speranle.
G: Asta ar fi chiar extraordinar! Atunci chiar
M: De fapt mi-am dat seama ci nu vreau ca tu sE treci ata de utor peste asta.
Mi-ai produs multl suferinl, ti at vrea si suferi ti tu, la randul tau. lncl nu sunt
pregltitl sE te iert.
T: Ceea ce spui este foarte important. Nu-i a$a cI este o surprizt pentru tine,
George?
G: Nu. $tiam asta. Ea vreasi mtr rtrneasce pentru cI ti eu am rlnit-o. lnteleg asta,
deti nu imi face pllcere. Uneori am incercat sl md aplr, dar nu dau vina pe ea.
A,t vrea insl ca ea s5 inleleagtr ctr ti eu am suferit, poate nu chiar atat de mult ca
ea, dar am suferit, nu mi-a fost u$or nici mie.
T: Am6ndoi sunteti de acord cu ideea ct George trebuie str plrteascl pentru
suferinla pe care [i-a cauzat-o !ie, Marina. Dar poate George va da dovadd
de suficient5 rtbdare gi va face ceva diferit pentru a reduce suferinta voastrtr.
Cunoscand-o pe Marina ata cum este, ce crezi cE ar trebui sI faci pentru a o
determina s, inleleagl faptul ci ai acceptat sl plttetti pentru ceea ce ai flcut?
G: Nu ;tiu, poate cI ar trebui ca, in loc s5 ml enervez, s5-i spun cl inleleg cE va
trebui si treactr ceva timp pentru ca ea sI poatl deplti necazulSsta.
T: Este de presupus c5, atunci cend va veni timpul, lucrurile se vor schimba, vor
trece in alt stadiu. Nu ttiu exact in ce va consta acel stadiu, dar cred cI aspectele
observate dupE producerea miracolului vor face parte din acest scenariu.
G, inleleg, dar mI intreb cet timp va trebui sd treacl panE cand vom dept$i
situaiia asta.
M: Ei bine, nu am vrut str-li spun penl acum, pentru cI nu am dorit sI vii aici
doar pentru ca eu s5-mi schimb sentimentele. Sunt cont6ent! de faptul cE tu nu
Ii-ai dorit s5 vii pentru cE nu creziin terapie li nu-fi place ca alfii si se ocupe de
problemele tale. Faptul cl ai ftrcut efortul sI vii aici inseamntr foarte mult pentru
mine. E un semn cI iti doretti cu adevlrat sI rezolvlm problema.
G: Mi atteptam ca terapeutul s5-mi spunl tot felulde lucruri nepltcute despre
mine. Dar se pare c5 a[j spus multe lucruri de bun-sim1 pe care, deSi nu a5 fi dorit
poate sI le aud, au fost utile, ata ci pani la urml a fost un lucru bun cI am venit
(i se adreseazt terapeutului).
T: Ce-ar fi daci amandoi mi-afi spune care au fost lucrurile pe care nu agi fi vrut
str le auzifi ti ce anume a fost bun in faptul ct ati venit aici?
G: Ei bine, nu mi-a pl5cut cand ati spus cI este normal ca Marina sI doreasctr s!
mI loveasc5 pentru suferinla pe care i-am produs-o, pentru cI in interiorul meu
realizez cd acest lucru este adevtrrat. Faptulcl am aflat cd gi algii au probleme
asemlnltoare ti ce sunt unele aspecte de care trebuie sI }inem seama mi s-a
p5rut util. Uneori mi s-a p5rut ctr suntefi de partea Marinei, dar m-am intelat.
Ati avut o atitudine neutre. Mi-a pllcut ci afi scos in evidentl faptul ctr finem
unul la altul Si c5, deti ne aflIm lntr-o situalie dificil5, avem resurse s5 trecem
peste ea.
M: Ce plrere ai despre ideea str mai venim aici? Cred cI terap€utul ne poate aiuta.
G: Nu mi-ar pllcea s5 mi angaiez intr-un proces de lungt duratl, care sI finl
ani de zile.
T: George, poate ai putea si-mi spui mai bine ce crezi cI am putea face in Patru
sau cinci intalniri pentru ca lucrurile sl ia o alt5 intorslturl pentru voi.
G: Nu ptiu dacl putem rezolva problema noastrl in cateva intilniri, dar ag vrea
s5-ti spun, Marina, cI motivul pentru care am avut relalia cu femeia aceea line de
noi amandoi. Nu vreau sI te invinov5lesc, darin ultimul timp noi nu am fost prea
apropiagi. Cind veneam de la serviciu, tu erai ori plecatS, ori te uitai la televizorin
camera ta. Nici nu mergeam la culcare in acela$ timp ti rareori Eceam dragoste.
Culmea este ci, de cand s-a intamplat povestea asta, am avut relafii inHme ca in
tinerele. Poate ctr ceea ce s-a intamplat, dar ti faptul cI ne aflIm aici reprezintd
pentru noi o Fnsi sA schimbSm ceva.
M: Admiti in cele din urml ce lucrurile nu au mers prea bine intre noi in ultimul
timP?
G: Da.lmi aduc aminte cI mi-ai spus de mai multe ori asta ti m-ai indemnat sI
mergem la un consilier, dar nu am vrut sE accept ideea cI ml simleam nefericit.
Dar dac5 tot s-a intemplat ceea ce s-a intamplat, suntem aici nu numai Pentru a
rezolva problema relatiei extraconiugale, ci ti pentlu a ne angaia sE ne apropiem
din nou unul de celSlalt.
M: S-a produs un miracol! Cred acum cl ceea ce imi spui simft cu adevlrat.
T: Afi Ecut o treabl bunl astlzi. Afi discutat despre faPtul ci doriti sI salvati
aceast5 clsnicic, despre cat de mult !inefi unul la celSlalt, .at ti despre faptul
cE dorili sI faceti eforturi comune pentru a deplti situafia de criztr. Desigur,
depSlirea crizei s-ar putea st vI ia ceva timp, dar este bine ct amandoi aii
recunoscut cE lucrurile nu mergeau prea bine intre voi chiar ti inainte ca George
sl aibl relatia cu femeia aceea. Admir onestitatea Sicurajulde care atidat dovadl.
Experienla mea a demonstrat faptul c5, atunci cend doi soti fac asemenea
eforturi pentru a-ti salva relagia incl din prima tedinl, de psihoterapie, au toate
Sansele de a-;i atinge obiectivele.
cuplul s-a prezentat la cea de-a doua tedinttr de psihoterapie, cei doi afirmlnd
c! lucrurile merg mult mai bine intre ei. ln decurs de doutr slptlmani s-au certat
o singurtr datl ti au reutit amandoi si punS captt conllictului ErI s, ttiiascl
stlri afective ne8ative de duratl. Marina a afirmat c5 se simte mai increzltoare
in viitor, pentru cI George nu o mai preseaz, tot timpul str-i acorde incredere
totalS. La randul sIu, George a reu$it str rlspundl intreblrilor sotiei fer5 sd se
enerveze, conttient fiind cI acestea fac parte din demersul dificil de reconstruire
a increderii, chiar dacl mai resimlea uneori faptul cI Marina dorea se-l face
sE sufere, pentru a-l pedepsi pentru ceea ce a fllcut. ln timpul celei de-a treia
ledinle de psihoterapie, cei doi au afirmat cE s-au inscris pentru o excursie la

Abordiri centrate pe solu$e 173
Barcelona. Cei doi au hotrrat de comun acord sI intrerupd terapia, dar i-au cerut
psihoterapeutului permisiunea s5 revin5 dac5 vor mai simfi vreodatd nevoia
sI o fac5.
3.3. Psihoterapia centratl pe solutiein cazu! depresiei
Pichot (2002 p. 117) descrie despresia ca fiind o stare de vid

interior de tristele intensd, in care subiectul se simte prins ca intr-o
capcani. Acesta triiegte sentimentul cd nu are nicio iegire, ci nimeni
nu il inlelege, ci nu mai are nicio solu$e. in cazul in care depresia
este profundi, subiectul nutregte idei cu con[inut suicidar sau chiar
poate trece la acliune. Studiile au demonstrat ci aproximativ 95%
din populalia adulte a Statelor Unite a fost afectati de o formi sau
alta de depresie (Institutul Nalional de Sinitate MentalS, NIMH,
2003). Datele statistice ale aceluiagi institut subliniazi Ei faptul ci
incidenla depresiei este de doud ori mai mare in rAndul femeilor
decAt in cel al birba$lor.
Simptomele cele mai cunoscute ale depresiei sunt: dispozilie
tristi, lipsd de speranli, scdderea interesului 9i pldcerii faftr de acti-
vitilile considerate inainte agreabilg scidere sau cregtere in greutate,
sciderea sau cregterea apetitului, insomnie sau hipersomnie, agitalie
sau lentoare psihomotorie, oboseali, lipsl de energie, sentimente de
culpabilitate, autodevalorizare, inutilitate, incerciri de suicid,
capacitate diminuatd de gAndire gi concentrare a atenfiei, indecizie
(Asocia$a Psihiatrilor Americani, 194). in afara acestor simptome,
starea medicali generali a clientului poate fi agravatS, deoarece
starea afectivi influenleazi starea de sinitate (Kemper, Healhwise,
Staff 9i Smiltr. 1997). Mai mult, la clienlii care suferi de depresie,
comportamentele sanogenetice cum ar fi dieta gi exercifiile fizice au
de suferit.
Cauzele depresiei nu sunt inci pe deplin cunoscute. Cu toate
acestea, maioritatea autorilor considerl ci la baza depresiei maiore
stau deficienle la nivelul neurohansmiletorilor (Kemper et al., '1,997,
p. 298). Episoadele depresive sunt de multe ori declangate de eveni-
mente de viald cu confinut negativ: decesul unei persoane apropiate,
pierderi materiale sau ale pozitiei sociale, probleme familiale etc. Cu

toate acestea, existd gi episoade depresive care apar ,,din senin", fdri
o cauzi evidenti.
Abordarea terapeutice a depresiei implicd medicatie antidepre-
sivi, psihoterapie sau o combinalie intre cele doui. Psihoterapia
consideratl cea mai eficienti, care este cel mai adesea suslinutd
financiar de casele de asigurdri de se'nitate din Statele Unite, este cea
de orientare cognitiv-comportamentaltr. Aceaste abordare igi pro-
pune si modifice modul de gAndire al clienhrlui prin identificarea gi
inlocuirea gAndurilor negative, disfunclionale, generatoare de depre-
sie. Degi acest gen de abordare este util pentru un numlr mare de
clien$, existi gi cazuri in care unele persoane au tendinta de a deveni
Ei mai deprimate atunci cAnd li se cere si se concentreze asupra
gAndurilor negative. cu scopul de a le modifica Ei inlocui cu unele
altemative, mai realiste. Pentru acestea pare mai potrivitd abordarea
terapeutici centrate pe solugie, care are menirea de la le trezi spe-
ranla in legdturd cu faptul ci schimbarea este posibild.
De Shazer (1988, p.7) a afirmat ci,,problemele sunt probleme gi
ele pot fi mai bine intelese in rela$e cu solulia 1o1". Terapeulii spe-
cializali in psihoterapie centratl pe solutie au responsabilitatea de
a-i ajuta pe clienli sX-gi identifice resursele personale gi sociale care
ar putea fi utilizate pentru obtinerea unui mai bun autocontrol
asupra propriei experienge, in loc si se victimizeze, concentrAndu-9i
aten$a asupra lipsei de speranld gi neaiutoririi. La fel ca psihoterapia
cognitiv-comportamentali, cea orientati pe solu!ie rePrezintA un
demers focalizat asupra prezentului, demers care igi propune modi-
fi carea comportamentelor, cogniliilor gi stirilor afective.
Terapia centratl pe solu$e s€ deosebegte insl de cea cognitiv-com-
portamentald in ceea ce privegte trei asPecte:
viitorului. Terapeutul nu se focalizeazd pe
- Orientarea asupraposibile
explorarea soluliilor pornind de la datele problemei, ci
faciliteazd un scenariu in care problema este deja rezolvati in viitor.
- Rolul terapeutului nu este cel de expert atotqtiutor, ca in tera-
pia cognitiv-comportamentale. DimpotrivS, in terapia centrati Pe
solulie clienhrl este considerat singurul expert in solugionarea proble-
melor sale de viali. Aceasti abordare pare foarte solicitante Pentru
clienfii care se lupti cu depresia gi care se vid pe sine, cel pulin la
inceputul terapiei, lipsili de valoare gi de speranld.
- Terapia centrate pe solulie nu se centreaze exclusiv asupra
legiturii cauzale dintre gAnduri, comportamente gi stiri afective, ci
Abordiri centrate pe solulie t75
asupra tuturor aspectelor vietii clienlilor, inclusiv a contextului in

care acegtia i9i desfigoard existenfa. Nu existi o idee prestabiliti
despre elementele asupra cirora trebuie si se focalizeze clientul
pentru a realiza schimbarea. Clientul este cel care va stabili singur
obiectivele pe care trebuie si le atingi in demersul de rhimbare.
Studiu de caz
Elena, o pianisttr in v6rstl de 27 de ani, a fost trimisl la psihoterapie de cltre

medicul psihiatru. Acesta nu a recurs la medicalia psihiatricE, pentru cI Elena
to(mai descoperise faptul cI este insircinatl.
Clienta se intelegea bine cu solul, lector universitar, care s-a arEtat foarte bucuros
la aflarea vettii cI solia sa este inslrcinat5. Elena era disperattr,i a relatat ca
inctr din adolescengE s-a luptat cu depresia, cu bulimia gi cu abuzul de analgezice
pentru dureriin zona lombartr, desi nu a fost evidenliat5 vreo cauzd organic!
pentru acestea. Elena s-a adresat din nou medicului psihiatru, dar acesta a
refuzat s5-i mai prescrie tratament din cauza sarcinii.
Prezentlm mai ios un fragment din cadrul dialogului terapeutic centrat pe
soluge.
Terapeutul: Medicafia antidepresiv! a dat rezultatein cazultEu. Este de apreciat
faptul cI te cunogti foarte bine ti ttii ce ai de r:lcut atunci cand te simfi deprimate.
Elena: M-am descurcat timp de multi ani ti ttiu ce sI fac atunci cend situalia
scaptr de sub control.
T: Este un lucru deosebit. Ce altceva ai mai invllat despre tine,i despre ce anume
dd rezultate in cazul tEu?
E: Nu prea multe lucruri. De asta mI aflu acum aici. Am inleles ce anume
tene-
reaze acestestlri de tristele. Nu ar trebui str le simt. Ar trebui sI fiu binedispus5
cu sotul meu.
T: Presupunend cI ai avea toate datele pentru a deplri depresia ta, ce ai mai
putea adiuga?
E: Se inlelege de ce sarcina nu mE face fericitd, de ce mt simt constransl, prinsl
ca intr-o capcanl. Poate c5 asta are o leglturi cu mama mea, nu credefi?
T: Pot sI spun cI imi la;i impresia cE e'ti persoanE care se strtrduierte din rds_
puteri s5-ii rezolve problemele 5i acoei mult timp analizand situafia pentru a
85si respunsul corect. Am dreptate?
E: Cred cE ave1i. Nu m-am gindit niciodati la asta inainte.
T: Aceasti trislturl a ta ne va aiuta mult in 6mpul terapiei. O sI-ti dau multe
teme pentru acas5 care presupun observafie ti analiz5. Te angajezi la a9a ceva?
E: Bineinleles.
T: lgi voi adresa acum o intrebare mai pufin obitnuitl. SI presupunem ci mergi
seara la culcare 5i in timpul noptii are loc un miracol
,i vei afla ce anume iti
produce depresia asta. Dar pentru ctr ai dormit ti nu ttii cI miracolul s-a produs,
care crezi cI va fi primul lucru pe care il vei remarca Fi va fi Penttu tine un semn
cI miracolul a avut loc?
E: Cred cE mtr voi simli fericitl cd sunt instrrcinatl ti voi discuta cu Dragog despre
asta ii nu me voi mai teme cE voi aiunge la ,,sapE de lemn".
T: Cum a;a?
E: De fapt mI tem c5, daci voi avea copilul, nu voi mai Putea merge la serviciu,
nu voi maicontinua cariera muzicalr, voi avea 9i mai pulini bani Si viata noastrl
se va schimba in rtru.
T: Dactr vei scrpa de ideea cE aiungi ,,la sapl de lemn" ar fi o dovadl cI miracolul
a avut loc?
E: Da, evident. Asta este de fapt Problema mea, mI tem ctr nu voi mai Putea lucra
ti acest lucru ar avea consecinle foarte rele asupra mea;i asupra familiei mele-
T: Voi schimba acum Putin con$nutulintrebtrrii. Si PresuPunem cI miracolul
s-a produs 9i cI ai clptrtat deplintr incredere in faptul c5 vei lua decizii corecte,
care te vorimpiedica sI Pieei seMciul, $i dePresia ta a displrut; de unde vei ;ti

tu acest lucru?
E: M5 voi simi linittitl ti eliberatl.
Focalizarea demeBului terapeutic asupra deciziei corecte a clientei de a consulta
un specialist asupra acelor asPecte care ar Putea fi diferite atunci cand
ti
problema ar 6 rezolvatl a condus la stimularea resuEelor clientei pentru a se
angaja in procesul de autovindecare.
Datorittr tendinlei Elenei de a analiza foarte mult ce i se intamPle, ea a mai avut
lialte revelatii intre tedinlele de psihoterapie. Terapeutul a insistat atat asuPra
schimbirilor pe care clienta le-a produs in urma ideilor care i-au venit in minte,
cit gi a moduluiin care aceste schimbtrri au condus-o mai aproape de realizarea
,.miracolului" pe care gi-l dorette.
ln urma terapiei, clienta s-a acomodat cu ideea de a avea un coPil ti a lnceput
s5-9i facl planuri cind sE revind la serviciu dupl incheierea concediului de
ingrijire a copilului. lnainte de a se Prezenta la psihoterapie, Elena iti Punea
serios problema str renunte la sarcinl ti sI opteze Pentru tratamentul Psihiatric'
3.4. Consilierea solufie centratl Pe

in managementul organizaliilor profesionale
Trainerii Ei consultanfii din domeniul psihologiei organiza$onale

din Marea Britanie au fondat o asociafie a celor care utilizeazi tehnici
Abordiri centrate pe solutie 177
centrate pe solu$e in rezolvarea problemelor organizaliilor profesio-

nale (McKergow, Jenny Clarke gi fackson citali de Macdonald, 2008,
p. 160), asocia$e denumiti SOLWORLD.
in cadrul revistei specializate in psihologia afacerilor, ,,Manage-
mentul astizi", Butcher (2005) include tehnicile centrate pe solulie
alituri de analiza tranzac$onalE, programarea neurolingvistici, me-
tode ale gestaltterapiei gi interviul apreciativ. Spark (f989) a demon-
strat cd abordarea centrate pe solufie amelioreazi comunicarea in
cadrul grupului de munci gi contribuie la cregterea performangelor.
Hoffman ef al. (2(X)5) au realizat un studiu comparativ, irn care s-a
utilizat antrenarea managerilor de nivel mediu din domeniul ali-
mentaliei (snack food) prin tehnici centrate pe solulie, rezultatele
companiei respective fiind comparate cu unele ale altei companii
similare unde acest antrenament nu s-a realizat. Marea majoritate a
rezultatelor au pledat in favoarea metodelor de pregitire centrate pe
soluge.
Macdonald (2008) a utilizat, la rAndul siu, cu succes acest tip de
demers pentru managementul confl ictelor. Antrenamentul mana-
gerilor trebuie sd debuteze cu cAteva date elementare referitoare la
principiile terapiei centrate pe solutie, insistAndu-se asuPra diferen-
lelor dintre acest tip de abordare gi alte metode specifice psihologiei
organizafionale. Parkinson (1965) era de pdrere ci un bun manager
nu intreabi ,de ce?" 9i nu se ocup6 in mod excesiv de istoria pro-
blemei, ci se va concentra asupra a ceea ce trebuie ficut,,acum".
intrebirile-cheie cu care trebuie inceput acest demers sunt urme-
toarele (Macdonald" 200& p. 163):
Care este problema?
Este necesar sd se solicite o descriere a problemei in termeni compor-
tamentdi:
Ce x intimpld?
Cine anume gi ce face?
Cdnd anume se int1mpW?
Suntefi siguri cd acel lucru se intfrmpld?
De unde gtim cd se infimpld?
Care sunt pagii mici care fle oor demonstra laptul cd mergem intr-o
direclie corectd?
Ce poate fi intreprins?
Cine trebuie sd facd acel lucru?
Care este pasul urmdtor in direclia solu[iei?
t78 Irina Holdevici, Barbara Crdciun
Terapeutul va oferi solutii grupului doar dupi ce membrii aces-

tuia au prezentat propriile lor solulii.
Adesea, in cadrul unei organizafii, apare situa$a in care o schim-
bare este suslinuti de unii membri Ei respinsi de allii. Uneori, o
astfel de situalie poate fi rezolvati prin intermediul unor negocieri
directe, dar existi qi cazuri in care aceste tehnici nu dau rezultate 9i
trebuie si se recurgi la alte metode.
Herman de Hoogh (2000) a elaborat o listi de probleme care Pot
fi exprimate in termeni comportamentali precum qi una care include
soluliile pentru a le rezolva. Aceasti listi poate fi aplicati Pentru a
structura qedinla preliminari de preluare a grupului a cirui func-
tionare se doregte optimizatS.
Focalizarea asupra problemei Focalizare asupra solufiei

1. PlAngeri, nemullumiri 1. Obiectivele pe care gi le propun
indivizii Ei echipa in ansamblu.
2. Ipotezele referitoare la problemi 2. Aspecte pozitive gi resursele de
care dispun membrii 9i echipa.
3. Istoria problemei (plingeri, 3. Succesele anterioare obtinute de

nemultumiri) indivizi 9i de echipd in ansamblu.
4. intrebari releritoare la trecut 4. Sugestii oferite de indivizi/grup
pentru solutionarea problemei.
5. Previziuni, prognoze 5. Planificarea de citre indivizi/gnrp
a primilor pagi irr direc$a rezolvirii
situaliei.
6. Sfaturi rezultate in urma focalizirii 5. Sfaturi rezultate in urma focaliz6rii
asupra problemei asupra solutiei.
(Adaptati dupi modelul intersiului de evaluare propw de Herman de Hoogh, 2000)
Interviul clinic realizat in cazul grupului de munci va continua

cu urmitoarele intrebiri (Macdonald, 200& p. 168):
. Descrieti modul in carc aa atdta situatia peste un an, cdnd

problema aoasftd aa fi rezoloatd?
o Ce fost intrePrins p nd acum pentru a se stinge acest obiectiz.t?
a
. Cine a contribuit la dtingerea acestui obiectio?
. Ce a fdcut ellea?
. Din fiotiu o-ati Jdcut griji in urmd cu un an?
ce
. Ce zra detetminat si rmun{afi la grijile pe cme ai le-a[i ftcut atunci?
Abordiri cenhate pe solu$e 179
Conducitorul grupului va nota gi va realiza o sinteza a rispun-

surilor gi apoi vor fi oferite sugestii citre grup Pentru a-gi atinge
obiectivele.
ln cazul in care avem de-a face cu un proces de negociere intre
doud grupuri, procedura va fi aplicati separat pentru fiecare grup gi
apoi va fi alcituit un plan de acliune care are la bazi elementele
comune asupra cirora grupurile au cizut de acord. Ambele grupuri
vor fi informate cu privire la opiniile pdrtii adverse, insistAndu-se
asupra faptului cA pa4ile trebuie si alungi la solulii comune.
Critica productivi (constructivi) este considerati de unii autori
tot o metode de interventie centratA pe solulie (Macdonald, 2008,
p. 171). Existi numeroase situalii in domeniile afacerilor sau in
domeniul educalional in care este necesari administrarea unui
feedback ce include cerinle de schimbare pentru optimizarea per-
formanlelor personale sau ale grupului.
O criticd eficienti trebuie realizatS prin intermediul unor for-
muliri care sd sugereze faptul ci membrii grupului dau dovadi de
mult6 competen!5. Grupul profesional a cirui activitate se doregte a
fi modificati va fi abordat utilizindu-se intrebiri gi afirmalii de tipul
urmetor (Macdonald, 20[,8, p.772):
o Ce arteptali dumneaooastrd, in calitate de manager, de la acest

demers?
o Cdnd ue[i pdrdsi incdperea (se adreseazd atit managuului, cdt gi
membrilor grupului) ce anume credeli cd a fost benefc in cadrul
disculiilor purtate?
. Md agtept ca aoi sd modificali aceasta...
. Sunt conoins de faptul cd oeli gdsi calea sd o faceli...
c Probabil cd a-ali g ndit dQa cum a{i putea schimba aceastd situatie.
. Ce anume sugnali?
. Explicati-mi cum anume ad aa ajutaloa funcliona ceea ce ali
pfopus.
in cazul in care nu a ap5rut nicio solu$e constructivi generati de

membrii grupului, moderatorul va trebui si stabileasci o noui
intAlnire peste cateva zile gi procesul va fi reluat pornind de la
soluliile propuse de participan!i.
3.5. Abordarea centratl pe solutiein cazul

sindromului de epuizare profesionall (burn -out)
Yvonne Dolan gi Thorana Nelson (2007, p. 249) sunt de pirere ci

sindromul de epuizare cauzat de factori de nafuri profesionali are
multe aspecte comune cu sindromul posttraumatic de stres. Astfel
intAlnim: senzalie de obosealS accentuate, depresie, tulburiri de
memorie gi de atentie, senzalie de plictiseali gi saturalie.
Psihoterapia scurti centrate pe solulie face apel, in cazul sin-
dromului de epuizare profesionali, la intrebdrile referitoare la
identificarea unor exceplii de la comportamentul obignuit, la pro-
ducerea unor posibile miracole, la evaluarea comportamentelor pe
scale gradate, precum gi la adresarea de complimente pentru a-l
determina pe client si identifice singur solugii posibile, pentru a
ameliora situalia gi a evita pirisirea locului de mrinci.
Studiu de <az
Cornelia, in varstl de 18 de ani, absolventd de pedagogie, lucreaztr in calitate

de formator (trainer) la o companie multinalionaltr. Aceasta a fost trimis5 la
cabinetul de psihoterapie de cdtre $eful direcliei de resurse umane, care era
de plrere cI suferS de sindromul de suprasolicitare profesionalS. Clienta este
foane slab5, palidS, cu o expresie pierdute ti cu ochii ln lacrimi. Este cis5torite
cu un om de afaceri, rigid ti foarte ocupat, are doi copii $i locuietteintr-o vilS in
localitatea Snagov.
T: Ai fost trimisl la cabinet de teful ttu, care crede ctr etti epuizattr. Ce ptrrere ai?
Crezi ct are dreptate?
C: Probabil. Am fllcut multe gre$eli la serviciu. Nu pot s, mtr concentrez, uit sI
rSspund la mesaie, nu mai sunt stSpanE pe mine atunci cand trebuie sd fac un
training cu un grup, parcl am un golin minte, tremur, nu mai ttiu de unde sI
incep. De un timp nici nu dorm bine, md trezesc mereu la ora 2-3 noaptea ti nu
mai adorm. Colegii sunt nemultumifi de mine- Nu mai sunt cea dinainte.
T: Eraiofoarte bun5 profesionistS tiacum seintampli ceva diferit.
C: Da. leri m-am certat foarte r5u cu un coleg pentru cd nu mi-a adus o lu-
crare. Am lipat la el ti i-am adresat cuvinte grele. Cred cI am avut o reactie
dispropo4ionat5. DupI aceea mi-am cerut scuze, dar m-am simlit in continuare
foarte prost. Ieri m-am dus la;eful meu ti i-am spus cI nu inleleg ce este cu
mine, fac Breteli stupide, nepermise. $eful mi-a dat liber Fi mi-a sugerat si mI
programez pentru o tedinll de psihoterapie. Str fiu sincerS, nu doream str fac
Abordiri centrate pe solu$e l8l
asta, pentru c5 mi se pare ctr este un lucru in plus pe care trebuie si il fac ti am
li ata destule de Ecut.
Terapeutul i-a spus Cotneliei c5, dacl ar fi in locul ei, s-ar simgi la fel. In conti-
nuare acesta i-a adresat intrebarea urmStoare:
T: Ce crezi cd ar trebui sI se petreacS in timpul tedinlei de psihoterapie astfel
incat str consideri cI fi-a fost de folos 5i nu a fost o pierdere de 6mp?
Dialogul terapeutic s-a desEturat in continuare astfel:
C: A5 fi capabilS sI gdndesc mai clar, a; ;ti ce ar trebui si fac pentru a mtr simfi
mai bine. Poate m-at simli mai pulin dep5titl de situatie. Tot ce Eceam la
firm5, ftrceam in grabI. Anul trecut am pierdut finanlarea unui Proiect ti din
cauza asta nici nu mi-am luat concediu. Poate o sI reutesc acum sI Plec undeva
cu copiiiin august, dar nu ttiu dacl o s5 rezist pan5 atunci. Poate ar ttebui str
imi planific activitatea pentru urm5toarele zile. Asta md face sE simt cI defin
controlul situaliei Si nu mi-ar mai fi atat de sil5 si meIS in fiecare zi la seMciu.
Locul meu de munctr este foarte stresant, pentru cd avem mereu contracte Pe
resurse umane cu alte firme. Parc5 lucrurile astea nu se mai opresc niciodatl.
Sunt fonduri foarte mariin ioc.
T: De cit timp lucreziin calitate de formator la firma asta?
C: De aproape patru ani. Inainte am lucrat ca invltetoare. Aveam mai putini
bani, dar mI simleam mult mai bine. Am acceptat aceastl Pozifie Pentru cI am
avut impresia cE voi putea face ceva cu adevlrat deosebit, dar odatl cu trecerea
timpului veneam tot mai epuizattr acasa, nu mai aveam nici timP, nici chef str
vorbesc cu solul sau sI controlez lecliile copiilor. inainte imi flcea Pltrcere s!
mE aflu in fala cursantilor. st le vorbesc, se organizez iocuri de rol. Acum al
vrea sI nu ii mai vld in fal5, dar nu pot sI imi dau demisia panl nu se terminl
proiectul. Cand ajung acas5, mI trantesc p€ fotoliu ti dau drumul la televizor, dar
mtr cople;esc gindurile legate de ceea ce ar trebui sd fac a doua zi. Stiu cE sunt
epuizate, dar am nevoie de acest seMciu. C39tig o gr5madl de bani ti soiul meu
mE privette altfel. Dar sunt atat de obositr, nu mai pot sI dolm noaptea, m-am
ingrltat pentru cI mSnanc prea mult din cauza stresului. Nu mai ttiu ce si fac.
T: 5I inleleg cl ai nevoie de ace'ti bani 5i cI nu vrei str renunfi. Este o presiune
mai mare care se exercitd asupra ta.
am nevoie de bani pentru cI nu vreau sI fiu la mana sotului meu. Dar sunt
C: Da.
atat de obositt.
T: Nu este surprinztrtor cI te simti atat de obosit, pentru cI ai atetea respon-
sabilittfi ti ai spus cd nu mai dormi bine noaptea... ti cu toate acestea ai reutit
cumva s5 te descurci sI aiungi la seMciu.
C: Luna trecutd am inteziat de cateva ori. Asta este o altl Problem5...
T: Dar nu aiintarziat mereu.
C: Nu.
T: Este totuti bine.
C: Dar nu destulde bine. E ceva totufi...
T: MI intreb totuli cum ai reutit sI te descurci atat de binein situalia ta.

C: M-am strlduit cat am putut.
T: Pare un lucru u;or, dar nu este. Cum ai reu$it sE o faci?
C: M-am pro8ramat cumva, c6nd g6am cI am o zi foarte grea ti nu imi venea sI
mI scol din pat, m-am fo4at, m-am imbr5cat ti m-am dus la seMciu. Ca ;i cum
at fi fost un automat. Unele zile sunt mai bune decat altele.
T: Unele zile sunt mai bune, mai ales la o firmtr (a a voastre. 5i cu toate acestea,
ai reutit sE te mobilizezi sI te duci la lucru.
C: De cele mai multe ori.
T: De cele mai multe ori. Unele zile sunt foarte grele ti totuti ai reutit str le faci
faF. Alte zile sunt ceva mai utoare ti mI intreb oare ce face ca unele zile sI fie
mai u;oare?
C: Nimic nu pare u;or la firma noastrS, totuti unele zile nu par la fel de agitate
ca altele. Cum sunt zilele acelea? Ei bine, cred ctr sunt zilele in care nu trebuie
str mI gandesc la ce am de flcut in firmtr 24 de ore din 24. Sunt acelea in care
la ora 18:00 pun punct ti fac altceva. Ar trebui sE mi simt
$i mai obosit5, dar nu
este aga. In zilele, rare de altfel, in care ies cu o prietenl la mall sau in care merg
la aerobic... atunci revin acas5 ti resimt un alt fel de obosealtr ti dorm mai bine.
T: Egti de acord sI i1i mai adresez nitte intrebtrri pentru a-mi face o idee mai clarl
in leStrturI cu ceea ce se intampl5?
C: Bineinleles.
T: SI presupunem cI avem o scalS gradat5 in care 1 reprezintd ziua ta cea mai rea
gi 10 este cea mai bun5 zi pe care ai avut-o vreodat5; unde ai dori sE te situezi
pentru a te simti cat de cAt bine?
C: Poate pe la 6 sau 7, deti cred cI nota 5 ar fi suficientS.
T: Dar ast5zi unde te situezi?
C: Chiar la 6 sau 7.
T: Ce te determinl sI afirmi asta?
C: Este vineri ti nu trebuie sE md duc la seMciu timp de doul zile.
T: Ei bine, asttrzi ne situlm aproape de 7. MI intreb ce ar trebui sI se intample
pentru ca luni sI te situezi la nota 5.
C: Chiar nu gtiu. Nu gtiu nici mtrcar care ar fi starea mea dac5 aF trece nota 1.
T: Imadneazl-fi cE a sosit ziua de luni ti teintrebi unde anume te situezi.
C: De;i mi-e greu str admit asta, cred cI la nota 2.
T: Ce te face sI a6rmi cI nu este mai rtru decat nota 2?
C: Cred cI nota 2 inseamnl cI
este destul de rtru, dar nu cel mai r5u cu putintr,
pentru ctr am avut doui zile libere ti pentru cd realizez cI nu mai este ata mult
p5ntr la concediu.
Ata cum am subliniat, focalizarea terapiei centrdte pe solufie se indreapt5 asupra
aspectelor pozitive care pot fi obfinutein viitor, Si nu asupra dificultEtilor prezente
gi trecute. intrebarea referitoare la producerea unui miracol are rolul de a orienta
Aborddri centrate pe solu$e r83
clienta spre viitor, gi nu asupn dificultSgiloi prezente ti trecute. Mai mult, aceastl
intrebare permite stabilirea obiectivelor terapiei.
T: Am s5-fi adresez o intrebare mai putin obiinuittr. SE presuPunem cd te culci
duminicS seara gi in timpul nopgii are loc un miracol ti cend te treze$ti... te situezi
la nota 5. Tu nu $tii ins5 cI miracolul s-a produs, pentru c5 ai dormit. Care va fi
primul lucru pe care il vei observa, tu sau ceilal$, 5i care va indica faPtul c5 ceva
s-a schimbat?
cI mi voi ridica imediat din pat ti nu voi mai sta
C: Nu ttiu exact, dar probabil
acolo panl in ultimul minut. MI voi scula imediat ti mtr voi imbrlca cu lucrurile
preS5tite dinainte. Nu voi mai cluta ceva de imbrlcat. Acest lucru mtr face sI
intazii.
T: $i ce altceva ai mai remarca tu sau altcineva?
C: Vecina mea va obserua cI ml opresc ti schimb c6teva vorbe cu ea $i ce nu alerg
ca o disperetl la matinS.
T: Ce altceva poi sI mai adaugi?
C: Colegiivor remarca faptulcE am venit la timp. imi voi bea cafeaua 5i apoi voi
intra la cursul de formare mai relaxat5. Voi fi mai prietenoasl cu cei din jur pentru
cI nu mI voi sim$ ienatl de faptul ce am intaziat.
T: ti cum crezi cI vor reacfona colegii?
C: Cred ctr ti ei la randul lor vor fi mai deschifi fal5 de mine.
T: Dactr vei glumi in timpul workshopului va insemna pentru tine ct te afli la
nivelul 5?
C: Nu, cred cl nivelular putea fi mai ridicat. 55 zicem chiar 8.
T: Te-ai mai aflat vreodatl la acest nivel de cind e'ti la firmtr?
C: Cred cI da.
T: Ce anume a contribuit la acest lucru?
C: Am r6s, m-am simlit in forml la curs, am avut impresia c5 am dat tot ce era
mai bun in mine. Nu m-am simtit prins5 in capcana proiectelor cu finantare care
au termene ti reSuli foane stricte.
T: Ce ginduri fi-au venit in minte atunci?
C: Cred ctr nu m-am gandit la nimic, m-am concentrat asupra a ceea ce flceam
la cu6uri, doream sl ii aiut pe cursan$ sE comunice mai bine. Me Bandeam ce
voi face dupl ore.
T: Ce anume ai face dupt program atunci cand te-ai simli la nivelul 7 sau 8?
C: Ei bine, nu voi mai rlmane peste orele de program sd analizez cu colegii
motivele pentru care nu am primit o finantare, pentru c5 oricum nu putem
schimba nimic.
T: Dar ce anume ai face?
C: M-a' duce la aerobic sau a$ ie$i la cafea cu prietena mea din liceu, sau at iegi
la cumplrlturi.
T: Mtr intreb acum care ar fi lucrul cel mai neinsemnat pe care aI trebui si il faci
pentru a te situa in iurul valorii de 5... luni dimineata.
C: Chiar cI este un lucru m5runt. Mi-ag pregSti de cu s€ara hainele pentru a

doua zi.
T: 5d zicem cI faci acest lucru. Unde anume te-ai situa?
C: Pe la nivelul 2,5, poate 3.
T: Ce altceva te-ar mai aiuta?
C: Poate dac5 a5 glsi cafeaua facutl ti ar trebui doar sI o torn in ceatcl.
T: $i ce altceva ar mai fi necesar?
C: Mi-e siltr se mI gendesc la asta, dar at vrea sE fie curat la bucitlrie.
T: La ce nivel te-ar situa acest lucru?
C: Cred c5 in jur de 8, dar nu vI imaginagi ce dezastru este ln bucltlrie.
T: 5e inleleg (5, dace ai face curat in buclterie, ai putea sl ajungi undeva pe la
nota 5?
C: Dactr a; reugi mlcar sE spll vasele.
T: Dar dac5 ai aduce pe cineva s5 te aiute s5 faci acest lucru ti apoi doar s5 te aiute
str menfii curllenia?
C: Nu este o idee rea, dar m-am obitnuit si fac totul singurl.
simti mai bine?
T: Ce altceva te-ar aiuta sE te
C: DacS ag face un plan st mE v5d cu prietena mea sE ietim undeva in seara asta
sau in altl zi.
T: O sE iau o scurtl pauz5 ti o si mai reflectez asupG problemelor tale.
Terapeutul revine dupE 10 minute.
T: Primul lucru care-mi vine in minte este s5 te felicit pentru faptul cI te afli aici,
deti ttiu cat de greu fi-a fon sE te mobilizezi. De ascmenea, m-a impresionat cE
nu ai abandonat serviciulin ciuda dificultSgilor. Mi-a mai venit in minte ti ideea
ci nu trebuie si te gribetd str faci totul deodattr.
C: Da, am tendinia sl mt supraincarc, ti atunci cand mE simt deplfitS, imi vine
si abandonez.
T: Cred ctr este important sI iti asculti vocea interioarl ti sI nu te grlbetti.
C: De acord.
T: Alt gend care-mi vine ln minte este ce ar trebui sI te concentrezi asupra acelol
activitEti care te aiutl si te simfi mai bine.
C: SI imi pregStesc hainele din timp ti s5 ies cu prietena mea.
T: Ceva de genul acesta, dar ar trebui str realizezi aceste lucruriin ritmul t5u
personal, ErI s5 incerci str faci totul deodatS.
C: Da, cred ci am inleles Ge am de f5cut.
T: Cet de sigurl etti c5 $tii ce trebuie sa faci?
C: Cred cI la nivelul 9 sau chiar l0.
T: Atunci igi voi adre- intrebarea altfel. Cat de sigurl e1i cE veiface ceti-ai propus?
C: Cred in propo4ie de 5.
T: Ce-ar determina trecerea la o valoare mai ridicatl?
C: Oactr at fragmenta sarcinile in pa$i mai mici: sd imi pregtrtesc hainele, s5 dau
un telefon prietenei mele.
T: A5adar, pentru tine este important sI incepi cu lucrurile mirunte, nu si faci

totul deodate. Cum te simli acum?
C: Mult mai bine, uguratS. Nu mai simt acel impuls irezistibil de a-mi da demisia.
Poate c, odatl o si imi schimb serviciul, dar nu imediat. Simt cE am un control
mai bun asupra a ceea ce se intamplS.
ry
Relaxarea
4.1. Fenomenologia relaxlrii
in sens larg, termenul de relaxare semnifici o deconectare

generalE a individului de activitatea sa cotidiani. Aceasta cuprinde
activitili foarte variate, mergdnd de la odihna activi pAni la forme
statice de deconectare. In sens restrAns, relaxarea este o tehnici
psihoterapeutici gi autoformativi, fundamentati gtiinlific, care
urmireqte realizarea unei decontraclii musculare gi nervoase, avAnd
ca efect un repaus cAt mai eficient, economisirea energiei fizice gi
psihice, cregterea rezistenlei la stres a organismului gi diminuarea
efectelor negative ale stresului deja instalat.
Relaxarea este in acelagi timp o metodi de autoreglare a stirilor
psihice, utilizati in pregitirea psihologici a sportivilor qi cosmo-
nau$lor, precum gi in tratamentul unor afecgiuni de tip nevrotic sau
psihosomatic (Holdevici, 2011). La ora actuali, tehnicile de relaxare
sunt studiate cu cea mai modernd aparatura de laborator in foarte
multe tlri ale lumii, interesul crescut pentru aceste sisteme fiind
determinat de aplica$ile lor practice imediatg in diferite domenii de
activitate: clinic5, sporf antrenamentul pilofilor etc.
Tipuri gi metode de relaxare
Robert Durant de Bousingen (1965) imparte sistemele de relaxa-

re in:
a. Analitice, in cadrul cirora se pomeste de la grupe musculare
restrAnse, generalizAndu-se relaxarea treptat la nivelul intregului
Relaxarea 187
organism. Inspirate de cercetdrile de fiziologie musculari, aceste

metode cunosc o largi rispAndire, cel mai frecvent utilizati fiind
metoda lui Jacobson.
b. Sintetice, cu punct de plecare in psihoterapie, in care perso-
nalitatea pacientului este abordate global, ca un tot. Aceste sisteme
derivi in mare misuri din tradiliile hipnozei medicale a psiho-
terapeugilor francezi 9i germani de la sfArgitul secolului al XIX-lea,
antrenamenful autogen al lui Schultz fiind tehnica cea mai repre-
zentativi.
c. Sisteme de relaxare derivate din ritmicS, punind accent pe gest
gi migcare.
Stokvis Ei Wiesenhiitter (1961) fac distinclia intre metodele de
relaxare active, in care subiectul joaci un rol important in realizarea
stirii respective (antrenamentul autogen), gi metodele de relaxare
pasive, in care sarcina realizirii relax5rii cade mai mult pe umerii
terapeutului (sisteme de relaxare de tip hipnotic).
In continuare vom face o trecere in revistd a celor mai rispindite
metode de relaxare.
Sisteme de relaxare de largi circulafie
a) Relaxarea analitici musculari |acobson (1938, citat in Craske &

Barlow, 2006). Metoda este inspirati de cercetirile autorului asupra
fiziologiei sistemului muscular, care i-au permis se defineasci
relaxarea drept absenla oriclrei contraqtii musculare. Acest fapt este
evidenliat pe electromiograma, unde poten$alele electrice de acliune
sunt aproape de zero.
Tehnica implici o serie de faze succesive, incepAnd cu relaxarea
muscularl 9i terminAnd cu cea psihic5. in poziEia culcat pe spate,
subiectul incepe prin a congtientiza senzaliile de contracturi dintr-o
grupe musculari sau alta. Se fac exercifii de contractare a diferitelor
grupe musculare, pentru a perfecgiona simtul muscular. Subiectul
invali apoi se nu mai contracte mugchii, urmand relaxarea diferen-
Fate pe€rupe musculare, relaxare ce se extinde treptat la intreg
corpul. Intr-o fazi ulterioari, subiectul congtientizeazi tensiunile
musculare reziduale, provocate de stiri afectivg fiind condus treptat
spre relaxarea psihici. Subiectul invali pe aceaste cale si-gi contro-
leze tensiunile musculare ce apar in diverse situa$i emo$onale, si le
reduce in mod voluntar, ceea ce duce la disparilia stdrii emo$onale

gi la instalarea calmului.
b) Antrenamentul autogen Schultz (2011). Considerat Ia ora ac-

tuald cel mai rispAndit sistem de relaxare, acesta cuprinde o serie de
exerci!ii menite si-i provoace subiectului realizarea senza!iilor de
greutate gi cilduri in membre, de calmare a respiraliei gi beteilor
inimii, de incilzire a plexului solar gi de rdcoare a frunlii. Exerciliile
au rolul de a produce destinderea subiectului gi de a-i induce
aceshria o stare hipnoidS.
Vom reveni in detaliu asupra acestei tehnici care se bucurd astizi
de o largi rispAndire in clinici, fiind utilizati cu succes atat in
refacerea sportivilor dup6 efor! cat gi in cabinetul de psihoterapie.
c) AntrenamentuI psihofiziologic (Ajuriaguerra, 1970).

Derivatl din antrenamenful autoSen, aceasti metodi pomeEte de
la principiul potrivit ciruia orice emo$e se traduce in modificiri de
tonus muscular, existAnd o dinamicl tonico-afectiv; care controleazi
toate atitudinile omului normal. Antrenamentul di posibilitatea
congtientizirii formelor needucate de rispunsuri tonice qi permite,
astfel, modificarea lor. Subiectul iEi insugegte exerciliile de ,,Breutate"
gi ,,cdlduri" din cadrul antrenamentului autogen, invi!area con-
trolului musculaturii striate ocupind un loc central in cadrul siste-
mului. Un element important il reprezinti aprofundarea relaliilor
interpersonale dintre medic Ai pacient, punAndu-se un accent
deosebit pe dificultilile subiective ale pacientului, pe invingerea
rezistenlelor aperute in cursul actului psihoterapeutic. Trebuie
subliniati, ca un element pozitiv al sistemului, atitudinea ceva mai
activi a pacientului in timpul exercifiilor.
d) Hipnoza activi in trepte (Kretschmer, 1950 citat in f . Guim6n,

1996). Aceastd metodi destul de pretenfioasi este utilizati mai des
in clinica psihiatricd. Ea presupune incercarea de abordare a zonelor
profunde ale personalitetii pacientului. Demersul terapeutic incepe
prin investigarea personaliti$i, pentru depistarea confl ictelor exis-
tente. Pe baza datelor oblinute se stabilesc fazele psihoterapiei, in
concordanli cu structura gi problemele specifice ale subiectului.
Antrenamentul propriu-zis se face dupi urmitoarea schemi:
Relaxarea 189
. lnducerea relaxdrii prin comandarea senzagiilor de greutate

qi cilduri specifice antrenamentului autogen al lui Schultz;
. lntroducerea hipnozei prin tehnica fixirii privirii;
. Aplicarea terapeutici a hipnozei pentru solufionarea pro-
blemelor subiectului.
Terapeuhrl are un rol activ, introducAnd subiectul in pro-
blemele genezei propriei simptomatologii. Soluliile de rezol-
vare a conflictelor sunt fixate impreunl cu pacientul, care
este inskuit se repete, in stare de hipnozd, rugte ,,fuaze-cheie",
care reprezinti un miiloc terapeutic pe bazi de sugestie.
o Lichidarea relatiilor cu terapeutul qi continuarea inde-
pendenti a practicirii tehnicilor de relaxare.
e) Reglarea activi a tonusului (Stokvis, 1951). Metoda este in-

dicati in cazul unor afecgiuni nevrotice monosimptomatice, cum ar
fi cele de tip spastic (ticuri, balbism), ea dAnd rezultate bune la
subieclii cu posibilitegi introspective limitate. Termenul,,activ"
definegte, in cazul acestei metode, pozigia subiectului fali de situafia
terapeutici, el fiind solicitat sI coopereze la ameliorarea senzaliilor
sale printr-un efort de autoeducalie, organizat gi sistematic.
Din punct de vedere tehnic, metoda se aseamdnd cu antrenamenful
autogery punAndu-se insi un accent deosebit pe responsabilitatea
personali a subiectului gi pe autodisciplinS. In conceplia autorului,
reugita exerciliului de relaxare depinde in mare misurd de claritatea
scopului: subiectului trebuie si i se explice foarte clar noliunile de
relaxat, incordat, destins etc., el fiind instruit chiar si verifice gradul
de incordare sau relaxare a diferitelor grupe musculare. Se utilizeazi
migcirile ideomotorii pentru a demonstra influen!a psihicului asu-
pra organismului gi se dau sugestii de relaxare musculari gi calmare
a respiratiei. Dupd primele opt Eedinfe, subiectul este instruit se
lucreze singur. Inaintea inceperii tratamenhrlui se face o anamnezi
aprofundatd pentru a se stabili un bun contact psihoterapeut-pacient
gi pentru a se fixa tratamentul pe analizatorul cel mai potrivit reali-
zirii conexiunii psihomotorii. Autorul este mai putin interesat de
controlul obiectiv al rezultatelor relaxirii, accentul deplasdndu-se
asupra triirilor subiective ale individului care se relaxeazd.
Q Relaxarea dinamicd de tip sofrologic (Caycedo, 1964).

Inainte de a explica in ce consti acest tip de relaxare, este necesari
o succinti examinare a sofrologiei. Aceasta este definitl ca o disciplind
care are ca obiect cercetarea modificirilor de congtiinli. Ea implici

studiul tehnicilor de relaxare, al hipnozei medicale, al unor sisteme
de autoreglare specifice unor culturi orientale, dar gi al modificiri-
lor de congtiinqi produse prin administrarea unor medicamente.
Caycedo a incercat si realizeze o sintezi intre sistemele de relaxare,
hipnoza medicali 9i tradiliile orientale, afirmAnd ci sofrologia este
in acelagi timp o gtiinli Si o metodi - un demers psihoterapeutic.
Termenul de sofrologie derivd din rddicinile grecegti sos = armo-
nie, phren = spiit gi logos = gtiinld. Caycedo (1964) propune ca punct
de plecare in construirea sistemului siu divizarea teoretici a con-
gtiinlei umane in niveluri 9i stiri. (Nivelul este, in concepqia autoru-
lui, o modificare cantitativa a congtiintei in direclia claritilii sau
obnubilirii, in timp ce starea reprezinti o modificare de ordin
calitativ).
Tehnica de relaxare propusi de gcoala sofrologici gi denumiti de
autor ,,relaxare dinamicd" este interesante gi cu multiple posibilitili
de aplicare practicd. Relaxarea dinamicd cuPrinde, intr-un sistem
gradat gi bine structurat:
- exerci$i de respiraFe;
- miqcdri simple;
- exercilii de relaxare musculari;
- exercilii de concentrare a atenliei asupra funcgiilor organis-
mului gi de antrenare a unor particularitili ale gAndirii.
Dintre multiplele aplicalii ale acestei metode menlionim utiliza-
rea ei cu succes in pregitirea psihologicd a schiorilor de inaltd
perf ormante (Abr ezol, 2002).
g) Pedagogia relaxirii (Gerda Alexander, 191 citati in Anigbaud,

2008).
Metoda urmiregte eliminarea unor contracfii inutile care apar in
desfagurarea anumitor activitagi. Ea PresuPune, intr-o Prime etaPe,
aplicarea metodei Jacobsoru iar in cea de-a doua, utilizarea metodei
Schultz pentm a corecta imaginea corporali gi a realiza percePerea
funclionalitilii inteme a organismului. Etapa a treia const6 in regla-
rea congtientl a decontractiilor in activitatea specifici, in scopul
utilizdrii ralionale a energiei in migcare gi munci. Principiile metodei
constau in:
- congtientizarea gi dirijarea iocului optimal al tensiunilor muscu-
lare;
Relaxarea 191
- studiul dinamic al migcirilor, in vederea cregterii eficienlei

acestora, a reeducirii psihomotorii a persona[telii.
Alte sisteme de relaxare
a) Tensiunea dinamicd (Atlas, 1920, citat in Gheorghiu gi Ciofu,

1982).
Acest sistem de antrenament utilizeazi migcarea, respiratia, dieta,
exerciliile imaginative de congtientizare gi reducere a tensiunilor
musculare, av6nd drept scop cregterea nivelului energetic Ai intirirea
eului.
b) Antrenamentul de congtientizare senzoriali (Gindler, 1930

citati in Rodionov, 1983).
Metoda conste dintr-o serie de exercilii de concentrare asupra
diferitelor zone ale organismului, de congtientizare a senza!iilor
provenite din fiecare zoni, in vederea oblinerii unui mai bun control
asupra funcgionirii structurilor psihosomatice gi realizirii unei stiri
de calm gi autostepanire.
c) Relaxarea funcgonali (Fuchs, 1944 citat in Gheorghiu 9i Ciofu,

1982).
Antrenamentul cuprinde in principal exercilii de respiralie lente
gi relaxante pentru destinderea diferenliatd a anumitor pirli ale
corpului. Se utilizeazi in principal tehnica respiraliei ritmice.
d) Tehnica migcirilor pasive (Michau4 1954 citat in Holdevici gi

Vasilescu, 1988).
Subiectul coopereazi pasiv, complet relaxat, in timp ce o altd
persoani ii miyi incet diferite segmente ale corpului. Treptat, starea
de vigilenli diminueazi gi relaxarea este indusd. Sistemul este
indicat mai ales pentru inducerea relaxirii la copii.
e) Tehnica rispunsu rilor,,relaxate" (Benson, 197 6, 2010).

Prin intermediul exerciliilor de imaginalie, al stimulirilor auditive
(muzicd) sau vizuale calmante, al poziliilor relaxante, al atitudinilor
de expectalie pasiv5, se induce o stare de destindere fizici gi psihici.
192 Irina Holdevici, Barbara Crtrciun
Din analiza principalelor sisteme de relaxare utilizate la ora

actualA se desprind cateva constatari cu caracter general:
1. Aceste tehnici s-au dovedit utile intr-o serie de domenii ale
medicinii gi psihologiei, fapt ce explicd interesul crescut al cerceti-
torilor pentru ele.
2. Se constati o mare diversificare a tehnicilor; fiecare autor sau
grup de autori incearci si adapteze metodele hadilionale nevoilor
practice, prin addugarea sau eliminarea anumitor elemente.
3. Este evidentd o incercare de evaluare critici a tehnicilor orien-
tale, de abordare sistemici a acestora, in spirit Etiinlific, in sensul
valorificirii elementelor lor pozitive.
4. Daci primele metode de relaxare vizau cu precidere destin-
derea musculari, cele aplicate in ultima vreme tind sd combine
relaxarea cu miqcarea activd gi sugestia terapeuticd.
5. Degi existi diferenle in ceea ce privegte procedura de inducere
a relaxdrii, comun tuturor sistemelor este faptul ce se urmeregte
instalarea unei stiri de calm gi destindere musculari prin intermediul
unor formulare sugestive gi autosugestive. De asemenea, toate
metodele de relaxare PresuPun un anumit antrenament, o Perioade
de invdlare, inainte de a deveni un bun al subiectului, o tehnice Prin
care acesta igi autoregleazi stirile psihice in momentele mai dificile
ale existenlei.
Antrenamentul autogen
Antrenamentul autogen este o metoda bine fundamentati

gtiintific, verificati exPerimental 9i clinic, 9i se caracterizeazA Prin
simplitate gi ci se invali ugot qi dureazi
relativ pufin. I de relaxare gtiinlific5, ce are
la bazi o abo u, a Personalitetii subiectului,
fiind in esenli o tehnici psihoterapeutici.
Derivati din hipnoza medicalS, metoda a fost elaborati in Germania
anilor 1930 de citre medicul psihiatru I. H. Schultz. Acesta definegte
antrenamentul autogen cu un exerciliu generat (3enos) din interiorul
eului (autos). Sursa de la care a pomit Schultz a fost hipnoza frac-
tionate a lui Oscar Vogt. in cadrul acestei metode, subiectul era
hipnotizat in mod repetat, trezit, interogat cu privire la starea sa 9i
apoi rehipnotizat la un nivel gi mai profund. Schultz a inceput si
Relaxarea 193
investigheze valoarea terapeutici a hipnozei 9i halucinaliile apirute

la subieclii normali. El a observat cd, in stare hipnotici, acegtia ra-
portau in mod repetat anumite reagtii fiziologice gi psihologice, cum
ar fi senzalii de greutate gi cilduri in membre, modificdri ale
ritmului cardiac qi respirator. Autorul a pornit de la premisa ci, de
vreme ce aceste reacgii apireau mereu in mod spontan in stare de
hipnozd, putea fi indusi invers o stare hipnoidd, Prin concentrarea
asupra reacliilor psihofiziologice respective.
Exerci!iile standard incluse in antrenamentul autogen au fost
elaborate special pentru a verifica aceasti ipotezi. Schultz a observat,
de asemenea, ci o atitudine relaxati gi pasivd din partea subiectului
este mai utili pentru inducerea unei stiri hipnotice prin intermediul
exerciliilor standard gi a denumit aceaste stare a subiectului stare
autogeni (autogenerate). Pe baza studiului halucina$ilor la subiec.tii
normali, el a dezvoltat o serie de exercilii mentale care constituie
baza antrenamentului autogen avansat (ciclul II). Scopul antrena-
mentului autogen - aqa cum a fost conceput de autorul slu, dar 9i
de cei care [-au preluat qi dezvoltat mai tArziu - consti din ob$nerea
de citre subiecli a unor reactii psihice 9i psihofiziologice adecvate,
inliturarea reacfiilor gi comportamentelor neadecvate gi realizarea
pe aceasti cale a unei eficienle personale gi sociale crescute.
Schultz ardta ci antrenamentul autogen ajutl subiectul si oblinX
o serie de avantaie, cum ar fi: odihni gi recuperare dupi efort, auto-
relaxare, autoreglarea funcliilor autonome, reducerea durerii, inti-
rirea eului prin formele sugestive speciale, perfeclionarea in tehnica
introspec$ei, cu efecte favorabile asupra dezvoltirii spiritului auto-
critic Ei cregterea autocontrolului voluntar. Efectele acestui tip de
antrenament pot fi observate de subiecli inci din primele zile de
practice (relaxare mai buni, reducerea anxietilii, somn mai bun,
capacitate de concentrare qi memorie mai bunl). Avantaiele antre-
namenhrlui autogen sunt bine cunoscute in psihoteraPia unor nevroze
gi afecliuni psihosomatice. El poate fi folosit cu succes ca adiuvant
in tratamentul medicamentos al oricdrei afec$uni somatice, contri-
buind la reducerea durerii gi intirirea eului bolnavului. Trebuie
menlionat insi faptul c; antrenamentul autogen susline, dar nu
inlocuiegte tratamentul corespunzitor bolii respective.
Metoda este utilizate atat in medicina preventivi, Pentru cregterea
rezistentei la frustrare qi la o serie de factori stresanli, cAt gi in pre-
gitirea psihologici a sportivilor de performangi. Principiul metodei
consti, agadar, in inducerea prin exercigii psihofiziologice a unei

decontraqtii generale a organismului, decontraqtie care, prin analogie
cu tehnicile hipnotice, permite comunicarea unor sugestii.
Antrenamentul autogen cuprinde doui cicluri de exercilii:
A. Ciclul inferior - include exerci$i in care decontrac$a concen-

trativd vizeazi urmdtoarele direclii: musculard, sistem cardiovascu-
lar, sistem respirator, organe abdominale gi zona capului.
Exerciliile pe care le invali subiectul sunt urmetoarele :
1. Experienla greutefi;
2. Experienla cildurii;
3. Concentrarea asupra cordului, in vederea incetinirii ritmului
cardiac;
4. Controlul respiraliei, pentru calmarea acesteia;
5. Reglarea funcfionirii organelor abdominale prin concentrare
asuPra Plexului sola4
6. Perceperea unei vasoconstric$i in zona frunlii-
Aceste exercilii se insugesc intr-un interval de 6 pAni la 10 sip-
timAni, subiectul reugind si oblind, in urma practicirii lor, un calm
interior gi o stare hipnotici. Prezentim in continuare un model de
antrenament autogerl ciclul inferior (model adaptat dupd tehnica lui
Schultz,2011).
a. lnducerea senzatiei de greutate la nivelul bralului:

Sunt in intregime linigtit gi cu desdohrgbe calm; toli mugchii imi sunt
destingi gi relaxali; o linigte pldcutd md inconjoafi; colmul md inundd;
nimic nu-mi tulburd linigtea; simt o poce 9i o linigte intoioard profunde;
sunt foalte calm gi linigtit; bra[ul meu drept e greu, ilin ce tn ce mai grcu;
bralul meu ilrqt deoine tot mai greu; o greutate ca de plumb imi cuprinde
umdrul, bra[ul, mdna Ei ajunge pdnd la degete; bralul meu drept este fuarte
gran; bralul meu drept este greu ca de plumb; simt linigte gi greutate.
Formule asemindtoare se folosesc Ai pentru inducerea progresivi
a senzatiei de greutate la bralul stAng, la piciorul drept gi apoi la cel
st6ng.
b. Generalizarea senzatiei de greutate:

O linigte pldcutd md impresoard; calmul md inunilii tot mai mult; simt
o linigte gi o pace interioare; sunt cotfiplet calm; intregul ffieu corp este
destins 9i relaxtt; umuii, bralele, mdinile, picioarele sunt grele, foarte grele;
Relaxarea 195
intregul meu corp este foarte Steu; intregul meu corP este cuPrins de o
yeutate foarte mare; corpul meu este greu, greu ca de plumb; linigtea Qi
greutatea fid impresoafi; sunt foarte calm gi linigtit.
c. lnducerea senzagiei de cildurd la nivelul bralului drept:

O cdkturd pldcutd imi cuprinde hra[ul dtept; o cdldurd pldcutd imi
cupriruk bralul drept, m na ilreaptd gi aiunge pind la degete; uasele se
ililatd gi simt cdldurd in bralul ilrept; o cdldurd pldcutd imi cuprinde brulul
gi mina dreaptd; bralul meu ilrept dettine calil, ca gi cum ar fi cufundat
intr-o baie calild; bralul meu drept este inodluit intr'o cdldurd odihnitoare;
linigte, greutate, cdldurd; lini1tea gi echilibrul md imPresoard.
$i in acest caz, comenzi aseminitoare se folosesc pentru indu-
cerea senza$ei de cdlduri in brapl sting 9i in picioare.
d. Generalizarea senzaliei de cilduri:

intregul meu corP este rclarut, perfect linigtit; o cdldurd pldcutd imi
cuprinde ume i, bra[ele, niinile, picioarele; o edldurd pWcutd imi cuprinde
tot corpul; intregul meu corp este scdldat intr-o cdldurd pldcutd; intregul
meu corp este cuprins ilc o cdldurd pldcutd, ca intro baie caldd; sunt linigtit
gi relaxat; linigtea gi echilibrul md impresoard; md las cuprins de tihna
senind gi de echilibru; sunt in intregime linigtit; sunt cu ilesdairgire calm;
intregul meu corp este relantl destins, inert; intregul meu corP este Steu;
sifit in tot corpul o grcutate coplegitoare; corpul este greu gi destins ca un
arc in repaus; o cdlilurd agreabild imi cuprinde tot corPul; tot corpul meu
este scdldat intr-o cdlilurd pldcutd gi linigtitoare; simt o cdldurd pldcutd
carc-mi cuprinde tot corpul.
e. Exerci$i pentru linigtirea bateilor inimii:

lnima mea bate linigtit, foarte linigtit; inima mea bate linigtit gi egal,
imprdgtiintl tot singele in corp; inifia nea bate linigtit gi egal; inima parcd
lucreazd de la sine; inima bate linigtit, calm gi egal; sunt pofect linigtit gi
relatat.
f. Exercilii pentru calmarea respiratiei:

Respiralia mea ileoine linigtitd gi rard; respir liber gi aproape de la sine
aerul din jurul meu; raVir calm 9i linigtit, fud efort; raVir foarte calm 9i linigtit.
g. Exerci$i pentru triirea senza$ei de cilduri in zona plexului solar:

Sunt pe*ct calm Fi relarut; sunt perfect linigtit; abdomenul meu este
foarte linigtit gi relaxat; mugchii abdomenului sunt destingi, orice tensiune
dispare; plexul solat este cupins de o cdldurd pldcutd; plerul solar e cald
gi relaxat.
h. Exercifii pentru inducerea vasoconstric$ei in zona frunlii:

Imi simt capul liber gi ugor; mugchii felei sunt relatali; barba este
destinsd gi relaxatd; fruntea deoine rece gi tot mai destinsd; simt eum aerul
rece ?mi tmpresoafi thmplele; simt rdcoare in zona
fruntii; creierul imi este
limpede ca un izaor de munte; imi simt capul foarte limpede; sunt perfect
linigtit gi relaxat.
Exerciliile din cadrul ciclului inlerior al antrenamentului autogen
Schultz au deci menirea sd determine la subiect o ,,decontraclie
concentrativi", ceea ce inseamnd ci, prin concentrarea pe formulele
sugestive, acesta iEi creeazi o stare de detagare de tip hipnoid, care
produce la rAndul siu o destindere musculard.
B. Ciclul supnior presupune un stagiu de 6 luni-2 ani de practicare

a ciclului inferior. Exerciliile corespunzetoare acestei etape se pot
practica dupi stdpAnirea perfecti a celor din ciclul inferior, autorul
fiind de pirere ci insugirea complet5 a exerciliilor din etapa a doua
dureazd aproximativ 3-6 ani, durattr apropiati de cea a unui trata-
ment psihanalitic clasic.
Exerciliile ciclului superior sunt, in linii generale, urmitoarele:
a. concentrare pe culoarea preferati;
b. concentrare pe culori impuse de terapeut;
c. concentrare pe obiecte concrete;
d. concentrare pe idei abstracte;
e. triirea ,,sentimentului propriu" (subiectul este instruit si re-
producd in interiorul siu starea afectivi pe care gi-o doregte cel mai
mult);
f. interogarea propriului inconEtient.
Realizarea acestui tip de exercitii presupune o buni stipAnire a
relaxirii gi o indrumare adecvati din partea psihoterapeutului. Cer-
cetirile gi experienla clinici au demonstrat ci numai exerciliile din
cadrul ciclului inferior sunt total lipsite de nocivitate, celelalte
aplicate incorect - putand genera perturbiri grave in sfera perso-
-
naliti!ii.
Relaxarea t97
Condiliile in care se realizeazS antrenamentul autogen
Autorul metodei subliniazi faptul ci, mai ales in faza de invilare,

este necesare respectarea unor condilii menite si faciliteze relaxarea
prin reducerea stimulilor exteriori, perturbatori. Astfel, este indicat
ca relaxarea si se realizeze in conditii de liniqte, de temperaturi
normali gi de semiobscuritate.
Se recomandi trei pozitii in care relaxarea se obline mai ugor:
1. Pozifia gezAnd pe un fotoliu. Subiectul are capul sPriiinit, bra-
lele agezate confortabil pe bragele fotoliului 9i picioarele intr-o pozi-
gie stabili.
2. Pozilia ,,birjarului". (Denumirea a apirut in urma observaliilor
efectuate in acea perioadi asuPra acestei categorii profesionale, care
utiliza frecvent o pozigie relaxantd.) Subiectul, aqezat Pe un scaun,
apleaci uqor coloana din talie. Picioarele sunt indeplrtate, iar coatele
se sprijini pe coapse.
3. Pozilia decubitus dorsal (culcat Pe sPate): in perioada de invi-
tare a tehnicii este indicate practicarea acesteia sub indrumarea unui
specialist (psiholog, medic) de 2-3 ori Pe sePtdmane, subiectul fiind
instruit si exerseze gi acasi, in cadrul unor gedinle scurte de 5-7
minute. Dupi insugirea temeinici a tehnicii se poate Prelungi durata
relaxirii individuale pAni la 15 minute.
in absenga terapeutului este recomandabili utilizarea unei
inregistriri. Tehnica de relaxare se aplici individual sau in grup.
Ciclul inferior al antrenamentului autogen poate fi utilizat cu succes
atAt in psihoterapie, cAt gi in pregitirea psihologici a sportivilor,
datoriti contribuliei sale la linigtirea generali a organismului,
amortizarea rezonanlei stirilor afective negative, reglarea circula$ei
periferice, cregterea capacitiqii de concentrare gi echilibrare a intre-
gului organism. Antrenamentul autogen (ciclul inferior) reprezintd
un miiloc eficient de refacere a organismului dupd efort, practicarea
lui fiind astfel indicati spre exemplu sportivilor in etaPele de Pre-
gitire, mai ales dupi antrenament.
Schultz a subliniat importanta combindrii exercifiilor de relaxare
cu formule sugestive, aga-numitele formule intengionale, pe care le
descria ca pe nigte sugestii posthipnotice. Dupi Pererea lui, aceste
formule trebuiau utilizate numai dupd insugirea celor gase exercifii
standard din cadrul ciclului inferior al antrenamentului.
Alli autori (Jencks, 1973) considere ce aceste formule mai pot fi

utilizate imediat dupd ce subiectul gi-a insugit exerciliile de treutate
gi cilduri, recomand6nd, in acelagi timp, combinarea lor cu exercitiile
de respiralie. Spre exemplificare, redim cAteva formule sugestive uti-
lizate de acest autor pentru cregterea rezistentei la stres a subiectului:
Primesc dificultdlile calm, stdpdn pe mine, bineilispus; sunt calm, mul-
lumit, satisftcut; sunt libo de frustrare gi teafid; sunt calm, atoi, carajos;
durerile dispar, md inodluie o pace profunild; ileciziile corecte imi oin
imediat... eu decid ceea ce este fiai bine sd fac; naoighez plin ile curaj pe
Jluuiul succesului etc.
Formule de acest tip pot fi utilizate cu succes in psihoterapie, dar
9i in pregitirea psihologici a sportivilor, ca o completare a formulelor
specifice pentru fiecare reducere a stresului indus de competilie.
Caracterizarea psihofiziologice a stlrii de relaxare
AnalizAnd cu aten$e starea in care se gesegte subiectul in timpul

relaxerii, putem desprinde cateva caracteristici generale ale acesteia
valabile, in primul rAnd, pentru antrenamentul autogen, dar gi
pentru alte tehnici de relaxare:
o La subiectul in stare de relaxare se constate o limitare a

motriciteFi, o lipsi a nevoii de a acfiona.
. ln stare de relaxare, apare frecvmt triirea senzatiei de greu-
tate gi cildur5 in membre.
. S€ remarcd, de asemenea, o modificare a dinamicii aten$ei
in sensul unei orientlri selective a acesteia asupra formu-
lelor comandate gi, in acelagi timp, o scidere a interesului
subiectului pentru stimulii exteriori.
o In timpul relaxirii, subiectul triiegte o stare de pasivitate in
raport cu ambianla; pasivitatea se accenfueazi atunci cAnd
relaxarea este comandatd din exterior de citre terapeut $i
scade pe mlsuri ce subiectul invali singur se-gi autoco-
mande starea de relaxare.
o Aproape to$ zubiecfii remarci instalare4 in timpul relaxdrii,
a unei stdri afective aparte, de nuanli pozitivd; ei triiesc o
stare de linigte, de calm, de destindere.
Relaxarea r99
Starea de relaxare este o modalitate de activare a dispo-

nibilitililor latente ale fiintei umane, fapt demonstrat de
efectele favorabile ale relaxdrii asupra stirii psihice 9i fizice
a subiecfilor.
Relaxarea este, ca gi hipnoza, o stare modificati de con-
gtiinfi; astdzi, maioritatea autorilor considere ci hiPnoza nu
este altceva decAt o relaxare mai profundi. $a constatat ce
in timpul relaxdrii se produce o modificare a ritmului alfa,
pAni la aparilia gi generalizarea ritmului teta, ceea ce i-a
determinat pe specialigti si apropie starea de relaxare mai
mult de stirile de concentrare, decAt de cele de somn gi
presomn, la acestea din urmi inregistrAndu-se, de reguld,
ritmuri mai lente.
Relaxarea poate fi consideratd deci o metodd de autoreglare
a stirilor psihice ale subiectului, de autoorganizare a eului
acestuia, fiind nu numai o tehnici de psihoterapie, ci gi o
tehnici avAnd un caracter autoformativ.
Tehnica de inducere a stdrii de relaxare se apropie in mare misurd

de aceea de inducere a hipnozei, prin urmltoarele caracteristici (de
altfel, foarte mulli specialigti consideri ci antrenamentul de relaxare
este o tehnicd de autohipnozi):
a. presupune o anumitd standardizare a conduitei subiectului, cu

efecte sugestive Si autosugestive;
b. implici exerci.tiu, practicare sistematici gi regulati;
c. presupune neapirat persuasiune, care poate fi extemi, atunci
cAnd relaxarea se face cu aiutorul terapeutului, gi intemi atunci cAnd
subiectul aiunge sE practice singur tehnica, dupi ce a depigit fazele
de invSlare. Subiectul care practici exerciliile de relaxare trebuie si
fie convins de utilitatea acestora, altfel, efectele sunt mult diminuate;
d. in cursul practicdrii relaxirii, ca gi in cazul hipnozei, este abso-
lut necesari o anumitd verbalizare a efectelor vizate de subiect,
aceasti verbalizare avAnd, de asemenea, un rol sugestiv qi auto-
sugestiv;
e. pentru ca subiectul si triiasctr plenar starea de relaxare Ei si
beneficieze de efectele acesteia, trebuie si dispuni de o anumiti
capacitate de a se transpune in sistem, de a juca un rol, de a se iden-
tifica cu situafia.
Mecanismele relaxS rii
A. Tonusul muscular
Este cunoscut faptul cd, in timpul unor stiri emotionale putemice
sau atunci c6nd avem de ficut fali unei sarcini dificile, resim[im gi
un anumit grad de incordare musculari. Dimpotrivi, cAnd suntem
linigtifi, relaxa!i, musculatura noastri se destinde, tonusul muscular
scade. AvAnd in vedere legitura strAnsi dintre tonusul muscular gi
stirile afective, tehnicile de relaxare incearcd - prin sciderea to-
nusului muscular - si reduci gi gradul de incordare psihici. Deci
punctul de plecare al relaxirii il reprezintd tonusul muscular,labaza
ciruia se afl5 o stare de hipotonie musculare (tonus muscular scdzut).
Tonusul reprezinte starea de contracture ugoari, fiziologici, cu
caracter permanent, in care se afle intregul sistem muscular al orga-
nismului, stare intrelinutd prin impulsuri nervoase cu frecventi
scurte. Repetarea stimul6rilor nervoase conduce la contractii repe-
tate, care se traduc pe plan muscular printr-o cregtere a incordirii
hipertonie musculari. Odati cu diminuarea stimuldrii nervoase se
-
instaleazi starea inverse, hipotonia musculare, stare ce este carac-
teristici relaxdrii. Reglarea nervoasi a tonusului are loc la mai multe
niveluri ale sistemului nervos:
Reglarea medular5. Aceasta are ca model reflexul miotatic

al lui Sherrington, cuprinzAnd proprioceptorii din fusurile
neuromusculare, ciile aferente reprezentate de fibrele
mielinizate de tip I gi Il spre coamele posterioare ale midu-
vei spinArii gi ciile aferente ce pornesc din motoneuronii
coamelor anterioare.
Excitarea pasivl a unui mu$chi provoacd o rezistenfe
activS, mugchiul dezvoltAnd o tensiune superioari celei pro-
vocate prin simpla rezisten!5 elastici a tonusului muscular.
Aceasti reacfie reprezintd reflexul miotatic, care presupune
informalii senzoriale de la nivelul mugchilor. Excitarea
acestor celule este transmisi miduvei, care retransmite prin
nervii motori comenzile de creqtere a tonusului.
Reglarea subcorticali. Secfionarea nevraxului intre tuber-
culii cvadrigemeni anterior gi posterior declangeazE o creg-
tere a reflexelor miotatice.
Relaxarea 20t
in condi$i normale, centrii superiori exercite un control

al tonusului muscular, conhol care se manifesti in inlluxuri
inhibitorii. Acest lucru este demonstrat experimental prin
aga-numita ,,rigiditate de decerebrare". De-a lungul nevraxu-
lui se mai disting 9i alfi centri reglatori ai tonusului, locali-
zali intr-o regiune de integrare, unde se aduni mesaiele de
la mugchii striafi gi netezi, regiuni ce cuprind atAt formagiuni
mezencefalice, hipotalamice qi din talamusul superior, cAt
gi sistemele reticulate activator gi inhibitor. Aceste forma-
liuni exerciti un reglaj general al posturii gi al intregului
tonus muscular. De asemenea, cerebelul, prin conexiunile
sale cu cortexul, substanga reticulati qi talamusul, are un rol
important in reglarea tonici gi coordonarea dinamicd.
o Reglarea corticale. Cortexul cerebral influenfeazi tonusul
atat prin activitatea buclei gama, cat gi prin intervenfia
electivi de la nivelul regiunii frontale prin fibrele eferente
motorii sau indirect, prin mediatie reticulate. Se cunoagte
faphrl ci tonusul este in mare misuri inlluenfat de mesajele
voluntare corticale. Prin comandi corticali putem miri sau,
dimpotrivi, reduce tonusul muscular. Acest fenomen sti la
baza invildrii tehnicilor de relaxare.
B. Sugestia gi autosugestia
Sugestia gi autosugestia pot fi abordate atat din punctul de vedere
al mecanismelor relaxerii, ele fiind implicate profund in producerea
gi menlinerea stirii de relaxare, cat gi ca metode independente de
autoreglare, respectiv de influenlare a comportamentului uman. Se
poate actiona sugestiv asupra unui individ in stare de hipnozd (su-
gestie hipnohci), in stare de relaxare (relaxare cu sugestii $ntite), dar
gi in stare obignuiti de veghe. Distinclia dintre sugestie gi autosu-
gestie se referi la faptul ci, in primul caz, influenlarea individului
se produce de citre o alti persoani, in timp ce in cazul autosugestiei,
cel care produce influenlarea este individul insugi.
Termenul de sugestie a fost introdus la miilocul secolului al
XIXJea de citre Bertrand, in Franla gi Braid, in Anglia, ca o explicalie
pentru fenomenele hipnotice. in cadrul sugestiei erau pe atunci
integrate fenomene cu caracter mai special. Prin fraze monotone,
uneori insofite de fixarea privirii asupra unui punct sau de sunete,
de asemenea monotone, i se inducea subiectului starea hipnotice,
stare in care se produceau diferite fenomene neobignuite, cum ar fi

catalepsia membrelor gi pleoapelor, migcdri automate, anestezii,
analgezie, halucinalii, iluzii, amnezie posthipnoticd etc.
Bemheim (1891, 1910) extinde termenul de sugestie gi la fenomene
nonhipnotice, afirmAnd ci sugestia este un fenomen normal ce poate
avea loc atat in stare de veghe, cat gi in stare hipnotici. El definegte
sugestia in sens foarte larg drept,,actul prin care o idee este treziti
in creier gi acceptati de el". Ulterior, preocupdrile pentru fenomenul
de sugestie au fost orientare in doui direcgi principale (Gheorghiu,
1977):
a. Direcqia psihologiei sociale, reprezentantii acesteia tinzAnd sd
includi sugestia in marea familie a fenomenelor de influenlare a
comportamentului uman (modifi carea atitudinilor, opiniilor, con-
formismul, fenomenele de prestigiu etc.). Unii autori (Tarde, 1907;
Sighele, 1901; Le Bon, 1911; Ross, 1908; McDougal, 1908) aritau ci
sugestia joacd un rol de seame in explicarea fenomenelor psiho-
sociale. Aceste idei au fost adAncite de Sherif (1935), Crutchfield
(1955), Aseh (1965) 9i al.tii, care s-au ocupat de sugestie din perspec-
tiva fenomenului de conformism gi au studiat-o prin experimente
bazate, in special, pe manipularea normei de grup.
b. Direclia psihologiei experimentale, unde s-a pus problema
elaboririi unor teste de misurare a sugestibilit5lii (Seashore, 1895;
Binet, 1900; Aveling gi Hargreaves, 1921; Huli, 1933; Eysenck,7947;
Stukat 1958 etc.). DacA primele cercetiri au avut drept scop elabo-
rarea gi validarea unor probe menite sd investigheze sugestibilitatea,
cercetdrile ulterioare, realizate pe baza analizei factoriale, au incercat
9i o evidenliere a structurii sugestibilitigii.
Astfel, Eysenck (19a3) qi Eysenck gi Fumeaux (1945) au desprins
urmtrtorii factori ai sugestibilite$i:
a) sugestibilitate primari (misurati, in special, prin testele di-
recte) in care i se sugera subiectului executarea unor migcari simple;
b) sugestibilitate secundarl (misuratd prin teste senzoriale
indirecte, de tipul liniilor progresive ale lui Binet). Subiectului i se
prezentau, de pildi, o serie de linii progresiv crescitoare. La un
moment dat, liniile incetau si mai creasci. lnfluenlat de seria liniilor
crescitoare gi de intervenlia sugestivi a examinatorului, subiectul
afirma ci liniile, care erau de fapt egale, devin din ce in ce mai mari.
Proba avea un caracter indirect, inkucAt subiectul nu era congtient
de influenla sugestivi exercitati asupra sa.
Relaxarea 203
c) a fost evidengiat gi un al treilea factor, firi a fi supus experi-

mentarilor de laborator - sugestibilitatea tertiare, care se referd la
modificerile atitudinii ca urmare a unei comuniciri persuasive
bazate pe prestigiu.
Studiile ulterioare ficute de alli autori au evidentiat existenta
doar a factorului de sugestibilitate primarS.
Cercetiri gi teoretiziri mai importante in domediul sugestiei au
realizat ulterior Hilgard (1965), Evans (1967), Barber (1959), Ome
(1970), 9i Gheorghiu (1977 ; 1982; 1989; 1,992).
In urma analizei datelor furnizate de literatura de specialitate
ne-am oprit la definilia conform cereia sugestia este un stimul sau o
constelafie de stimuli cu caracter provocator, capabil si declangeze:
a) reaqtii neadecvate
- confundiri, distorsiondri, disfunc.tii (sugestii
negative); b) reaclii susceptibile sd accentueze adecvarea la realitate,
ca de pildl activarea disponibilitililor adaptative (sugestii pozitive);
c) reaclii neutre sub raportul adecvdrii sau neadecvirii la realitate
(sugestii neutre) (Gheorghiu, 1977).
Autorul face distinclie intre:
- sugestie inteleasS ca stimul sugestiv;
- comportament sugestiv;
- sugestibilitate priviti ca disponibilitate a individului de a fi
influenlat prin sugestie.
Sugestia sau situalia-sugestie este definiti ca o incitatie sus-
ceptibili si declanEeze reac!ii spontane nemediate de instanlele
reflexive ale gindirii. Individul confruntat cu aceasti incitatie veniti
din afara sau diniuntrul siu trebuie si dispuni totdeauna, h prin-
cipiu, atAt de posibilitatea de a se conforma, cat gi de aceea de a nu
se conforma mesajului incita$ei. El nu-gi dd seama decAt arareori ci
dispune de cele doud alternative. Daci alternativa nonreactiei
lipsegte, nu mai este vorba despre sugestie, ci despre un comporta-
ment fo4at.
Gheorghiu (197) evidengazi anumite predispozilii sau tresituri
care favoitzeazd, receptivitatea la sugestie. Dintre acestea men$onim:
a) lnchipuirea reprezint; capacitatea omului de a-gi investi ima-
ginile sau opiniile cu privire la un obiect sau o persoani cu atributul
plauzibiliti$i, indiferent daci acestea reflecti sau nu realitatea, deci
in afara controlului critic.
b) Transpunerea este capacitatea individului de a se comuta spon-
tan sau voluntar de la o situalie la alta, de la o trdire la alta, de la un
,,rol" la altul. Aceasta presupune imaginalie, empatie, capacitate de

imitalie gi invilare sociale. Transpunerea este una dintre dimen-
siunile maiore ale talentului actoricesc.
c) Conformarea este acea particularitate care st6 la baza acordirii
atitudinilor, opiniilor, comportamentului propriu cu cele ale grupu-
lui social din care face parte individul.
d) Subordonarea reprezinti supunerea necritici fali de incitalii din
interiorul sau din afara individului, care urmdresc, direct sau indi-
rect, se-i dirijeze comportamenhrl.
e) Captarea reprezintd o dispozigie prin care se asigure orientarea
selectivi a persoanei spre o sursd provocatoare, persoana lisAndu-se
absorbiti de respectiva sursi, care pune stlpAnire pe ea.
Se subliniazi adesea faptul ci fiecare fiinli umanl posedi, intr-o
misuri mai mici sau mai mare, tendinlele de mai sus, dar cd acestea
nu duc in mod necesar la sugestibilitate. Probabil, o anumite struc-
turare a acestor4 activatd de stimulul sugestiv, este responsabili de
producerea comportamentului in sensul sugestiei. Efectele sugestiei
sunt extrem de numeroase. Toate aspectele vie$i psihice, incepAnd
cu senzaliile 9i percepliile qi sfArgind cu deciziile, ralionamentele,
atitudinile 9i opiniile individului, sunt susceptibile a fi influenlate
prin sugestie.
Din punctul de vedere al valorii lor adaptative pentru individ,
aceste efecte pot sA fie atAt pozitive, ducAnd la optimizarea funclio-
nalitilii diferitelor sisteme psihofizice, la ameliorarea sindtilii gi la
actualizarea disponibilite!ilor latente ale individului (cazul extrem
reprezentAndu-l vindecirile,,miraculoase" produse prin sugestie),
cit gi negative, autosugestiile sau heterosugestiile (sugestii emise de
cetre o alte persoand) putAnd duce la disfuncgii neuropsihice sau
psihosomatice, ori chiar la agravarea unor boli.
Sugestia Ei autosugestia reprezintd unele dintre mecanismele de
bazi ale relaxArii. Tehnicile de relaxare gi in special antrenamentul
autogen vizeazi obtinerea decontracliei musculare sau nervoase
prin sugestie gi autosugestie. Acestea intervin, in primul rAnd, la
inducerea stirii de relaxare. oblinerea senza$ilor de greutate, cildurd,
calmare a respiraliei etc., senzagiile caracteristice exerciliilor de re-
laxare realizAndu-se atat prin formule de tip sugestiv (monotone, repe.
titive), cat Ei prin imagini menite si medieze concentrarea sugestive.
De asemenea, sugestia gi autosugestia joaci un rol important in
adAncirea gi consolidarea stirii de relaxare. AscultAnd comenzile sau
Relaxarea 205
dAndu-gi in permanenli autocomenzi, subiectul reugegte si intre

intr-o stare de relaxare tot mai adAncS, si realizeze la nivel superior
senza!iile de Breutate gi cildurd caracteristice antrenamentului
autogen.
Subiectul care a realizat relaxarea este deconectat de stimulii
exteriori perturbatori ai ambian!ei, prin concentrarea selectivi
asupra unor imagini sau formule pe care le aude sau le repetl in
limbai interior. In felul acesta, receptivitatea lui fali de sugestiile
venite de la terapeut sau fali de autosugestii (in cazul in care
lucreazi singur) cregte foarte mult. Pe aceasta se bazeazi utilitatea,
in timpul relaxirii, a unor formule cu caracter fie terapeutic, de
reducere a unor fenomene perturbatoare, fie in scopul optimizdrii
performanlelor (cum sunt cele utilizate in cadrul antrenamentului
psihoton la sportivi).
Rela!ia dinhe antrenamentul autogen gi sugestie a fost subliniati
9i de Schultz. Acesta, degi accentua rolul autosugestiei (element activ),
afirma ci tohrEi, in cadrul antrenamentului autogen, un rol important
il au gi heterosugestiile. El arita, de asemenea, ci nu se evidenliazi
o corelalie perfecti intre modificirile obiective produse in cursul
antrenamentului autogen gi triirea subiectivi a celor care il practicS.
Este de presupus ci, in fazele de invilare ale antrenamentului auto-
gery accentul trebuie sI cadl mai mult pe heterosugestie, urmind ca
treptat subiectul sd preia sarcina relaxdrii gi a rezolvdrii propriilor
probleme gi conllicte. 9a constatat ce, pentru a fi eficiente, sugestiile
utilizate in stare de relaxare sau hipnozi trebuie si indeplineasci
urmitoarele condilii (]encks, 197):
- si fie acceptate de subiect;
- sd concorde cu sistemul de valori al persoanei;
- si serveascd scopului propus (aceasta presupune o cunoaqtere
precisi a problematicii subiectului);
- se se integreze adecvat in ciclurile de activitate;
- si
si
urmireasci, pe cAt posibil, ciclurile respiratorii;
nu fie prea lungi;
-
- si fie pozitive;
- sd impresioneze (sI fie plastice);
- si fie ritmice;
- si fie realiste;
- si fie simple;
- sd fie convingltoare;
- fie individualizate.
str
Iati citeva exemple de formule sugestive care pot fi utilizate
pentru combaterea tracului de examene:
Md pot stdpdni pufect in orice situatie.
Md ooi prezenta la etamen la niaelul cel mai inalt pe care il petmite
pregdtirea mea.
Sunt calm gi stdpdnit; cunogtin[ele imi oin in minte ca de la sine.
4.2. Antrenamentul menta! -

psihoterapie scurtl
;i tehnicl de autoreglare a stlrilor psihice
Antrenamentul mental este o metodi de psihoterapie gi auto-

reglare a sttrrilor psihice. Aceasta conste din exercilii de concentrare
a atenliei gi modificare voluntari a sistemelor de reprezentiri reali-
zate in timpul unei stiri de relaxare. Antrenamentul mental a fost
utilizat pentru prima oari de citre psihologii sportivi pentru:
a) cregterea eficienlei invilirii motrice;

b) optimizarea execuliei deprinderilor motrice;
c) corectarea unor gregeli de exeorgie in cadrul comportamentului
motor;
d) recuperarea deprinderilor motrice dupi accident sau imbol-
nivire;
e) familiarizareasportivului cu situa$a competilionali gi desen-
sibilizarea acestuia fa!5 de evenimentele stresante (Holdevici gi
Vasilescu, 1988).
in acelaEi timp, in psihologia clinici a fost pusi la punct o alte

varianti de antrenament mental - tehnica imaginaliei dirijate - care
constd in repetarea mentali intenlionali a unei acliuni sau situalii.
Hall (1982) a utilizat aceasti tehnici pentru desensibilizarea pa-
cienlilor care sufereau de reaclii fobice: in stare de relaxare, pacientul
era solicitat si repete mental situafia ctr care va fi confruntat gi care
ii producea teami, imaginAndu-gi cd va face fald respectivei situa$i,
fiind calm gi increzitor in sine. in cele ce urmeazd, ne-am propus si
Relaxarea
prezentim un sistem combinat de antrenament mental (o metodi de

psihoterapie gi autoreglare a comportamentului, de tip ,,cocktail"),
care s-a dovedit a fi utili atAt in antrenamentul tulburirilor nevrotice
gi de adaptare, cat gi in optimizarea performanlelor umane (in spor!
pe scend, in invilare etc.). AceastA metodi poate fi considerati o
formd de psihoterapie scurti, ea durAnd 3-4 luni cu doui gedinle pe
siptimAnd.
Strucfura antrenamentului cuprinde mai multe trepte care sunt
invilate in mod progresiv de citre pacienti. Unele exercigii se
rcalizeaze numai in cadrul gedintelor de psihoterapie, in timp ce
altele se execute Ei de citre subiec[i singuri.
1. Prima heaptl constd in invilarea exerciliilor de greutate gi cil-

duri aparlinAnd antrenamentului autogen fthultz. CAnd pacientul
este capabil si se relaxeze suficient de bine se poate trece la treapta
urmitoare.
2. Exercilii care au drept scop antrenarea sistemelor de repre-

zentiri aparrin6nd,,programirii neurolingvistice" (Bandlea 1985).
Pentru exemplificare prezentim urmitorul exercitiu: Laari o
pozilie confortabild gi relaru{i-ud aga cum dli inai[at ileja. Relaruli-ud din
ce in ce mai mult, profund, tot mai profuntl. Acum ginilili-od la o amintire
nephcutd (dt pilda, atunci dnd o-ali despdr[it ile prieteaul ilumneauoasbd)
care ud face sd adsimlili deprimatd, nefericitd. incercali sd ad reprezentati
?n minte amintireo respectiad cAt puteli de clar. Apoi faceti imaginea
mentald sd deoind tot mai indistinctd, mai palidd, mai lipsitd de culoare,
mai neclard, mai tntunecoasd. Veli f surprinsd sd anstatafi faptul cd noua
imagine ud face sd ud simlili mai putin deprimatd.
3. Modificarea, prin antrenament mental, a modului in care

subiectul se raporteazl la evenimente 9i situatii. Am utilizat tehnica
denumiti ,,antrenarea mentale a pozitiei centrale" apar$nandu-i
lui Graham (1990). Pacientului, in stare de relaxare, i se cere se-gi
imagineze o schema in care evenimentele pozitive sunt plasate
deasupra liniei orizontale, iar cele negative, dedesubtul respectivei
linii. CAnd pacientul realizeazd progrese in domeniul antre-
namentului mental, el trebuie sd reugeasci se se plaseze pe sine, in
mod spontary in ,,pozitia centrali", pozilie care duce la cregterea
increderii in sine.
208 Irina Holdevic| Barbara Criciun
Perioada in care m-am

sim$t bine
Loc plicut Persoane simpatice
Pozilie cenhald
Persoane pe care le detest Loc neplicut
Perioada in care m-am

simfit trist, speriat, deprimat
4. Modificarea modelelor de gAndire ale subiectului gi cultivarea

g6ndirii pozitive. Aceasta include urmdtoarele elemente:
a) Evidenlierea problemelor personale. Subiectul este interogat in
stare de veghe cu privire la tulburirile Ei problemele sale gi este
instruit se realizeze o ierarhizare a respectivelor probleme 9i simpto-
me. Atunci cAnd se presupune ci existi probleme mai complexe pe
care subiectul nu le congtientizeazi din cauza mecanismelor de api-
rare, se poate realiza interogarea in stare de relaxare sau in stare
hipnotici. Dupd identificarea problemelor, subiectul - in stare de
relaxare - invali si-gi imagineze ci intri in ceea ce se numegte
,,camera interioari", unde stabilegte un contact cu ,,sfetuitorul inte-
rior" (incongtientul), care ii rispunde la intrebiri gi ii di sfaturi.
,,Sfituitorul interior" trebuie si aibi o imagine concreti (o fiinli
umani, un animal, un personai de basm) (Unestihl 1983).
b) Oprirea gAndurilor negative (Unestihl, 1983). Subiectul este
instruit sd identifice ,,vocea interioard" care ii spune lucnrri negative,
il critici, ii aratd numai pirtile intunecate ale realitelii. AceastA ,,voce
interioari" are un conlinut informalional foarte redus, in schimb are
un efect perturbator. Pas cu pas, practicantul invate si opreasci in
mod voluntar, la nevoie, aceasti voce gi si-i modifice intensitatea,
expresivitatea 9i chiar Ei conginutul.
c) Restructurarea cognitivi (UnestAhl, 1986) (dezvoltarea mode-
lelor de gAndire pozitivi). Practicantul este antrenat, treptat, sa
giseasca semnificagii pozitive in situatiile negative, si transforme o
situa!ie perturbatoare intr-una constructive, prin modificarea
sistemelor de referinli 9i prin reinterpretarea realitilii dupd modelul
urmdtor:
Relaxarea 209
Dezauantaj - Aoantai
Dezastru - incercare - Dezuoltare
Ameninlare - Proaocare
Sfirgit - inceputul unei peioode mai bune
d) Desensibilizarea. Evenimentele traumatice sunt retreite in
imaginalie, subiectul aflAndu-se in stare de relaxare, 9i sunt asociate
cu experiente pozitive.
5. Modificarea imaginii de sine

Datele clinice gi observaliile din viala cotidiand au evidenliat
faptul ci persoanele slabe (psihic), depresive, anxioase, lipsite de
incredere in sine au tendinla de a atribui. de reguli, succesele 1or
unor cauze accidentale (gansd), iar egecurile unor cauze stabile
(propria lor incapacitate). Dimpotrivi, indivizii echilibrati, cu succes
in via!5, au o atitudine contrari: ei atribuie succesele calitililor qi
abilitililor lor, iar egecurile unor cauze accidentale (ghinion).
Antrenamentul mental (Unestihl, 1986) consti in analizarea cauzelor
succesului gi eqecului gi antrenarea subiectului (elev, sportiv,
pacient) si identifice cauze stabile pentru succes€ qi cauze accidentale
pentru egec. A fost aplicatl 9i tehnica antrendrii mentale a imaginii
de sine ideale (cum doregte si fie subiectul). Aceasti tehnicd a fost
utilizati pentru scopurile generale ale intdririi eului, dar gi Pentru
reducerea simptomelor. Am utilizat ,,metoda oglinzii", adaptati dupi
Graham (1990), din care exemplificim:
Agezali-ad tntr-o pozilie comodd intr-un fotoliu gi relaxali-ttd cdt puteli
de profund. Relaxali-od tot mai mult, tot mai profund, tot mai profund'
Acum imaginali-ud pe dumneaaoastrd gezdnd relaxatd pe acelagi fotoliu 9i
auhnd o oglindd in spate gi o oglindd in fald. Aruncali o priaire rapidd in
oglinda din spate gi prioili imaginea dumneauoastrd nedoritd (d,e pildd,
pentru o t6ndri pacientd - prea grasi, neglijent irnbricatd, cu pdrul
in dezordine, depresivi, anxioasi, neglijati, consumAnd prea mult
alcool, lipsiti de incredere in sine etc.). Apoi priaili in oglinda din fald
unde pute[i zsedea imaginea clard gi distinctd a persoanei care dorili sd fili
(atrigetoare, sublire, bine imbrecati, in bune dispozilie, Puternice 9i
cu incredere in stne). ldentificali-ud cu imaginea pozitiod a persoanei care
dorili sd fli. Acum obsmtali o micd ugd in oglinda din fala dumneaz.toastrd.
Imaginali-t;d cd intrali pe uga respectitsd.gi deoenili una cu imaginea doritd,
cd deoenili posoana care ilorili sd fili. In acelagi timp, spune{i-ttd in gintl
cd sunteli foarte Jerieitd de felul in care sunteli acum gi incercali sd trdili
sen t ime nt ul coresp u nzdtor de bine -
2t0 Irina Holdevici, Barbara Criciun
6. Sugestii pentru intiirirea eului gi inliturarea simptomelor nedorite

Intr-o stare de relaxare profundd se administreazi subiectului
sugestii de intirire a eului (Hartland, 1979), de tipul:
Zi rlupn zi, ileaii tot mai putonic, din ce in ce mai putemic, mai relaxat,
mai calm, cu mai multd incredere in tine. Copacitatea ta ile conceltrare gi
memoria ta dettin tot mai bune; orice faci, faci bine, cu succes.
Pentru inliturarea simptomelor administrlm sugestii directe de
tipul:
c Zi zi, deoin tot mai pulin anxios sau ffiai pulin deprimat sa:u:
de
o Bdutura sau fumatul ?mi sunt indiferente.
in primele trei slptimAni subiectul invali relaxarea. Apoi

introducem gradat exercitiile de antrenament mental. Dupi insuqirea
acestora, subiectul este instruit sI practice respectivele exercilii zilnic
acas5, timp de 20 de minute, ufilizand unul dintre exerciFile de antre-
nament mental in cursul fiecirei gedinle de relaxare. Observaliile
noastre clinice ne-au condus la concluzia cI aceasti variantd de
psihoterapie scurtl gi de autoreglare a sterilor psihice este mai efi-
ciente gi are efecte mai stabile decat tehnicile clasice de relaxare.
Rezultatele pozitive au fost obtinute prin intermediul ei in trata-
mentul fobiilor (agorafobie, fobie de zbor cu avionul, trac de sceni,
atacuri de panice), alcoolismul incipient, in unele steri nevrotice
polisimptomaticg dar gi in optimizarea performanlelor la trigitorii
de eliti.
Studii de caz
in cele ce urmeazE, vom prezenta doui cazuri clinicein care metoda preconizattr
de noi s-a dovedit eficienttr.
1. Ionut, in varstE de 23 de ani, student la Conservator, sec a de vioarS, s-a
prezentat la cabinetul de psihologie pentru dispozitie depresivS, anxietate,
anorexie (lipsa poftei de mincare), senzatie de vom5, lipsl de incredere in
propriile capacitSli de performanF artisticl (pacientulavea rezultate deosebite la
repe6lii ti rezultate mult mai slabe pe sceni), trac de scen5, dar $i pentru fobia de
a cIlStori. Pacientul a urmat de mai multe ori tratament psihiatric medicamentos
(la mai mulF medici), din ptrcate ins5, fIrI rezultate. Simptomatologia sa s-a
accentuat foarte mult cand a primit o burs5 de studii in Anglia gi, din cauza
tulburlrilor sale nevrotice, a fost incapabil sI plece.
Relaxarea 2tt
Am lucrat cu pacientul timp de trei luni Si acesta a realizat progrese rapide. futfel,
spre sfaqitul perioadei de PsihoteraPie, el a fost capabil st plece in Grecia ti aPoi
in Franla, unde a dat concerte cu o orchestrd studenleascS, fSrI a avea vreo
problemi psihologici. Actualmente, Pacientul ti-a telminat studiile ti a ocupat,
prin concurs, un loc intr-una din cele mai mari orchestre ale caPitalei.
2. Izabela, 35 de ani, absolventtr a unui institut deinvS!5mant superior, nectsi-
torite, s-a prezentat la cabinetul de Psihoterapie pentru disPozitie depresivtr,
insomnii, anxietate, crettere Ponderal! 9i abuz de alcool. Performanlele sale
profesionale au devenit din ce in ce mai slabe, deti in 6nerele fusese o studentl
excep[ional5. Cand avea 27 de ani, prietenul ei a decedatintr-un accident rutier'
Dupi 6 luni, ea ti-a pierdut seMciul ti duPS inci un an, noul ei Prieten a plrtrsit-o
pentru a se clstrtori cu o alttr femeie. Dupt aceste forme de stres cumulate, Pacienta
a inceput si abuzeze de alcool, s-a ingri;at, iar simPtomatologia men}ionatl mai
sus s-a accentuat treptat. DupJ Patru luni de psihoteraPie conform sistemului
propus de noi, s-au eviden[iat ameliorSri evidente. Pacienta $i-a gSsit un nou
loc de munci, a scris o serie de articole apreciate de specialiSti din profesia ei 9i
a devenit ceea ce se cheam: o,,femeie cu succes". in acelaSi timp, ea a incetat
si abuzeze de alcool $i sE minance in exces ti a intrat intr-o relalie reuSit, cu
un btrrbat.
V
Hipnoza;i terapia de scurti duratl*
5.1. Defi nirea ;i caracteristicile hipnozei

Hipnoza nu este un fenomen supranatural, ci doar o stare modi-
ficati de congtiinli, asemenitoare cu relaxarea sau cu stirile medi-
tative specifice unor culturi orientale. Fenomene similare cu cel
hipnotic se intAlnesc frecvent in viala cotidiani. Astfel, cineva poate
fi atAt de absorbit de lectura unui roman sau de vizionarea unui film
la televizor, incit nu mai aude soneria de la ugi sau se poate lisa
furat de gAnduri in asemenea misurS, incAt nu mai inregistreazi ce-i
spune interlocutorul cu care tocmai discuti. Se apropie de hipnozi
gi fenomenele de reverie, in timpul clreia, dominali de propriile
construclii imaginative, parci ne transpunem in alte locuri gi triim
alte stiri decAt cele legate de realitatea imediati, precum qi feno-
menele de extaz religios care se intAlnesc frecvent la adeviralii
credinciogi. $oferul care conduce noaptea gi este fascinat de dunga
luminoasd a goselei, care ii produce o ingustare a cAmpului con-
gtiintei ce se poate uneori solda cu accidente, este gi el victima unei
stiri aseminitoare cu hipnoza. Aceste stiri le denumim in limbaj
comun ca: ,,A te lisa furat", ,,A fi pe alti
lume" el de stiri igi orienteazi de fapt
gAndur
Fenomenele de tip hipnotic au fost descrise inci din Antichitate
gi continul sd se intAlneasci frecvent in practicile magice specifice
culturilor primitive. Posibilitilile hipnozei au fost cAnd exagerate,
agteptindu-se de la cei care o practicau adev6rate minuni, rezolvarea
unor cazuri pe care nu le puteau solugiona alte metode medicale sau
Acest capitol cuprinde fragmente publicate initial in volumul Hipnoza clifiicd, a.rtor lirra
Holdevici, aperut la Editura Trei in anul 2010.
Hipnoza gi terapia de scurti durati 213
psihologice, cAnd minimalizate sau chiar negate de citre sceptici,

care insi nu fdcuseri suficiente eforturi pentru a cunoagte metoda
in detaliu.
Se pare ci un deserviciu insemnat i-au ficut hipnozei atat aPro-
pierea exagerati a acesteia de fenomenele parapsihice considerAn-
du-se cI persoanele care o practici trebuie si dispuni neaPdrat de
forle supranaturale, cAt gi performantele hiPnotizatorilor de estradS,
care i-au indepirtat pe mul$ cercetitori seriogi de acest domeniu. De
asemenea, multe lucriri din domeniul literaturii gtiinfifico-fantastice
au accentuat ideea ci subiectul hipnotizat devine un fel de robot
uman, controlat pe cii paranormale de citre cel care a indus hipnoza,
ceea ce a generat temeri nelustificate din Partea unor Pacienli care ar
fi puhrt beneficia de avantajele acestei tehnici.
Putem vorbi de hipnoza modernd odati cu exPerientele medi-
cului austriac Franz Anton Mesmer (1734-1815), care a descris hiP-
noza gi stirile specifice acesteia sub denumirea de,,magnetism
animal". Sistemul de tratament utilizat de Mesmer a fost ironizat de
medicina din acea perioadi din cauza manierei teatrale in care
aborda el pacienlii: subiectul era introdus intr-un fel de butoi cu api,
fiind inconjurat de sirme qi de tot felul de magneti/ care aveau
menirea si puni in evidenld fluidul denumit ,,magnetism animal".
Adesea, pacienlii sugestibili erau cupringi de convulsii' O comisie
instituitE in anul 1784 de citre regele Franlei, comisie din care a ficut
parte $i Franklin, ambasadorul Statelor Unite, a primit insircinarea
sA cerceteze experimentul ,,magnetismului animal"' Comisia respec-
tivi a ajuns la concluzia ci aceasta nu era altceva decAt un rezultat
al imaginaliei. Degi Mesmer a fost discreditat, teoriile sale nefiind
fondate gtiingific, mulgi pacien$ continuau si se vindece Prin meto-
dele sale gi aceasta a intirit convingerea c5, degi teoriile erau gregite,
totugi fenomenul respectiv exista cu adevirat.
De hipnozi s-a folosit gi abatele Johann Joseph Gassner (1717-7799),
cunoscut exorcist din Elvelia, care avea darul de a alunga ,,forgele
negative" ce puneau stiPanire Pe Pacient. Medicul englez John
Elliotson (7791-1.863) a rsaliz6t primgle intervenlii chirurgicale in sta-
re de transi hipnotici, iar James Esdaile, medic sco$an (1808-1856),
a raportat 345 de intervengii de chirurgie majori realizate in lndia,
in somn hipnotic (citat de Gauld, 1992).
Termenul de hipnozi este introdus de englezul James Braid (1795-
1860), de la grecescul hypnos, care inseamni somn, el considerAnd
hipnoza ca pe un,,sornn nervos/'. O atengie deosebitA este acordati

hipnozei de citre cele doue gcoli ale psihiatriei franceze, $coala de la
Salp6tridre, reprezentate de Jean-Martin Charcot (1835-1893), 9i
$coala de la Nancy, al cerei reprezentant de seaml a fost Hyppolyte
Bernheim (1840-19f9). Daci Charcot considera hipnoza ca pe un
fenomen patologic, specific isteriilor, dimpotrivi, Bemheim sus$nea
ci hipnoza este un fenomen normal, rezultat al sugestiei. Acesta din
urmd a fost in mare misurd influentat de rezultatele deosebite ale
unui medic de !ard, Ambroise-Auguste Liebeault (182F1904), care
folosea 9i el cu succes hipnoza.
Utilizarea in scopuri terapeutice a hipnozei a fost suslinuti gi de
succesele cunoscutilor psihiatri Breuer gi Freud (Studii ilespre iste e,
1895). Ulterior, Freud a abandonat hipnoza in favoarea propriei sale
teorii gi metode
- psihanaliza -, ceea ce a ficut c4 pentru moment,
interesul pentru hipnozi si inregistreze un .egtes. in 1889 a avut loc
primul congres intemalional de hipnozi terapeuticd gi experimentali
9i, cam in aceeagi perioadi, marii teoreticieni in domeniul psihologiei
au inceput se se intereseze de fenomenul hipnotic. Astfel, Wilhelm
Wundt a scris o Iucrare despre hipnozi. William James include un
capitol dedicat hipnozei in celebra sa lucrare Pincipiile psihologiei, iat
Pierre fanet abordeazd gi el hipnoza din perspectiva disocierilor de
personalitate.
In timpul Primului Rizboi Mondial, McDougal a tratat, cu ajutorul
hipnozei, soldali aflafi in stare de goc. $i in timpul celui de-al Doilea
Rdzboi Mondial, hipnoza a fost utilizati cu succes in tratamentul
nevrozelor de rdzboi. Apoi, treptat, aplicaliile ei s-au extins in sto-
matologie gi obstetricS. Asocialia medicalS britanic5" in anul 1955, 9i
Asocia$a medicali americani, in 1958, au hotirit ca hipnoza si fie
inclusi ca disciplind de invitemant in gcolile medicale, iar in anul
1950, Asocia$a Psihologilor Americani a recunoscut oficial utilizarea
terapeuticS a hipnozei de citre psihologi. La ora actuala existi, in
afari de societilile na!ionale, Societatea european5 de hipnozi,
Societatea intemaFonali de hipnozi gi Societatea de hipnozi ,,Milton
Erickson", dupd numele fondatorului ei unul dintre cei mai talentati
9i mai creativi hipnoterapeuli ai lumii.
Hipnoza are o serie de aplicalii practice atAt in clinicS, pentru
psihoterapie, cat 9i in alte domenii de activitate in care se urmdregte
optimizarea performanlelor umane. Astfel, ea pitrunde tot mai mult
in pregitirea psihologicl a sportivilor de inalte performanli,
Hipnoza gi terapia de scurta durata 215
precum gi a cosmonau$lor pentru obtinerea unui echilibru emolional

de nivel superior, pentru perfeclionarea capacitilii de concentrare a
atenliei, dezvoltarea deprinderilor motrice, dar gi pentru o mai buni
autoreglare a comportamentului in ansamblu. De tratament hipnotic
pot beneficia 9i artigtii cu trac de scend sau elevii gi studenlii hiper-
emotivi, care au tendinla de a se bloca la examene, oblinAnd rezultate
sub posibiliti$le lor reale. Cercetdrile din ultimii ani au demonstrat
cd hipnoza poate contribui gi la cregterea eficienlei invilirii, precum
gi la dezvoltarea unor disponibilitili creative latente.
In clinicS, hipnoza se aplici in foarte multe domenii. Astfel, ea se
folosegte cu succes in chirurgie pentru realizarea unor operalii firi
anestezie sau cu o cantitate redusi de anestezice, atunci cAnd
subiectul prezinti intoleranli la astfel de substante sau cAnd acestea
lipsesc (in condi$i de izolare, lupte etc.). Hipnoza s-a dovedit utili gi
pentru reducerea anxieti$i preoperatorii, precum gi pentru o evolu$e
postoperatorie cAt mai bund gi mai rapidi. Un domeniu unde hipnoza
poate face foarte mult il reprezinte combaterea durerii; este vorba de
durerile din bolile cronice, de migrene, precum gi de cele ce apar in
timpul nagterii sau al unui tratament stomatologic. in medicina
psihosomatici, hipnoza se utilizeazd in terapia unor afec$uni care
vizeazd aparatele gi sistemele cardiovascular, respirator, digestiv sau
endocrin (tahicardie hipertensiune arteriali, virsituri, colicl colite,
astm brongic, obezitate, tulburiri sexuale etc.). Ea are, de asemene4
aplica$i in domeniul unor afe$uni dermatologice (prurit, psoriazis,
reaqtii alergice, tratamentul negilor) gi in reorperarea unor deficienle
motorii produse de accidente varulare sau traumatisme.
Sfera cea mai largi de aplicalie o are tratamentul prin hipnozi in
cazul afecliunilor nevrotice (reaclii de tip fobic, atacuri de panici,
anxietate, tulburiri ale atenliei gi memoriei). Cercetiri recente au
eviden$at faptul cd prin hipnoz5 s-ar putea inlluenla favorabil chiar
evolulia unor boli grave, cum ar fi cancerul gi SIDA. Astfel, la
Congresul European de Hipnozd din 199O Simonton (SUA) a ela-
borat o lucrare denumiti ,,Rolul psihoneuroimunologiei - consi-
lierea gi factorul psihic in cancer". Specialistul german Lenk (1990) a
condus un seminar practic dedicat utilizirii hipnozei in cancer,
iar un coleg al siu, tot Berman, Otremba (1990), a prezentat date
clinice gi experimentale incurajatoare oblinute pe pacienli bolnavi
de SIDA. Adeplii psihoterapiei, printre care includem hipnotera-
peufii, au ajuns la concluzia c6, dactr prescriem medicamente pentru
tulburiri de naturi psihologici, nu facem decAt si mascem problema

reali. Infeleplii orientali spuneau ce, diruind cuiva un peEte, ii vom
potoli foamea pentru catva timp, dar, daci il invilim si pescuiasci
el va fi capabil si-gi procure hrana pentru tot restul zilelor. La fel,
dacd ii invilim pe pacienli, prin intermediul hipnozei gi apoi al
autohipnozei, cum se se vindece gi si rimAni sinitogi, cum si-gi
rezolve problemele de via!5, le punem la dispozilie un mijloc care ii
va putea aiuta s5-9i menlina echilibrul sufletesc ai o stare buni de
sanetate tot restul vietii.
Majoritatea oamenilor nu sunt congtien.ti de resursele interioare
de care dispun, ei ignorAnd faptul ci existi o cale de a intra in con-
tact cu aceste resurse, pentru a ameliora gi men$ne sinitatea gi pentru
a se autoperfecliona fizic Ai psihic. Mentalul conqtient al omului il
aiuti si rezolve o serie de probleme, sd inleleagi diverse situalii
doar la nivel logic. Trebuie deschise gi clile pentru ornoagterea in-
tuitivi care are loc prin mecanisme incongtiente, iar aceasta se face
mai ugor cu aiutorul relaxirii, hipnozei 9i autohipnozei.
Definiliile cele mai utilizate la ora actuale pentru terapia hipnotici
sunt urmetoarele (Yapko, 1995, p. 8):
1. Hipnoza reprezinti un demers de imaginalie diriiati. Hipno-
tizatorul, o alti persoani (in heterohipnozd) sau subiectul insugi
(autohipnozi), actioneazi in sensul ghidirii unor experienle bazate
pe fantezie (Barber, Spanos gi Chaver, 1974; Barber, 1979).
2. Hipnoza reprezinte o stare modificate de congtiinld cu caracter
natural. Subiectul intrd in starea hipnotici denumitd transi, stare
care este diferiti de cea normalI de veghe 9i care nu este indusi
artificial, prin consum de substange sau prin intermediul altor
procedee fizice (Ludwig gi Levine, 1955; Ludwig, 1966; Tart, 1969).
3. Hipnoza reprezinti o stare de relaxare in care sugestibilitatea
subiectului se accentueaze. Acesta intre intr-o stare de destindere
fizici Ei psihici profundi, in care devine mai receptiv la sugestii
(Miller, 1979 ; Edmonston, 1991).
4. Hipnoza reprezinti o stare de concentrare intensi care pre-
supune focalizarea selectivi asupra unei singure idei sau unui stimul
senzorial, o anumite secvente de Hmp (Spiegel 9i Spiegel, 1987).
In ceea ce privegte demersul psihoterapeutic, interven!ia clinici
poate fi considerati ca o serie de procese de comunicare intre tera-
peut gi client (pacient) (Watzlawick, 7978; Araoz, 1985). Indiferent
de orientarea teoretici, terapeutul va utiliza relafia de comunicare
Hipnoza 9i terapia de scurti durati 2r7
atat pentru evaluarea pacientului, cat gi in calitate de vehicul al

schimbirii terapeutice prin intermediul cdreia persoana aflate in
dificultate va fi dirijatl sI aqtioneze diferit, intr-o manieri considerati
mai adaptative (Zeig 9i Rennick, 191).
Yapko (f995) leagi, la rAndul siu, hipnoza de procesul de comu-
nicare gi influenli interpersonali. Dacd se renunta la abordarea
hipnozei intr-o manieri pasivi, ca fiind o stare subiectivi intemi a
individului, deplasindu-se accentul asupra relaliei de comunicare
interpersonald prin intermediul clreia terapeutul ii sugereazd clien-
tului si triiasci anumite experienle cu caracter psihoterapeutic, se
deschid noi perspective in direqtia in.telegerii mecanismelor hipnozei.
Privit din aceasti perspectivi, hipnoterapeutul trebuie si fie un
,,comunicator" eficient, pentru a obline rezultate in terapie. Este
necesar ca acesta si fie in misuri si recunoasci qi si accepte stilurile
de gAndire ale celorlalgi, si comunice in aga fel incdt pacienlii si se
simti inlelegi pe unul sau mai multe planuri gi sd devini capabili
sd-gi integreze experienlele subiective h propriul lor avantai (Gilligan,
1987). In cadrul acestui mod de abordare, se pune un accent mai
redus pe ritual sau profunzimea transei, terapeutul fiind preocupat
mai mult de aspectele de comunicare interpersonale.
Bellet (2002, p. M2-1,M) ne spune ce ,r este hipnoza:

1. Hipnoza nu este un ritual. Studiile clinice de dati recenti au
demonstrat faptul ci practicarea ritualizati a hipnozei nu sporegte
eficacitatea terapiei, relativ pu!ini pacien!i fiind sensibili la aceste
asPecte.
2. Hipnoza nu este un tratament in sine. Procesarea terapeutici
prin intermediul sugestiilor are consecinle benefice asupra subiectului.
3. Hipnoza nu se datoreazd unor forle paranormale ale terapeutu-
lui. Pre.judecata conform cireia hipnoza l-ar putea determina pe
pacient se reacfioneze la orice fel de sugestii n-are nicio bazi reali.
Studiile au demonstrat ci subiectul hipnotizat igi conserve integri-
tatea morale gi nu se supune niciunei sugestii care vine in contradiqtie
cu propriul siu sistem de valori.
4. Hipnoza nu reprezinte o stare de hipersugestibilitate pasivi.
Pentru a se putea realiza, hipnoza presupune o relalie de comunicare
active din partea pacientului. Acesta reaclioneazi simultan pe mai
multe planuri Ei devine autonom odatd cu insugirea tehnicii de auto-
hipnozi. In practici nu s-a dovedit necesari aplicarea testelor de
sugestibilitate asupra pacientilor pentru a-i selectiona, hipnoza

modemi reprezentind o tehnicd interrelalionald.
5. Hipnoza nu reprezintl un har. Hipnoza presupune utilizarea
gi dezvoltarea unor particularitdli psihofiziologice obignuite care
variazi de la individ la individ, indiferent dace acesta se afli in
postura de terapeut sau de pacient.
6. Hipnoza nu presupune o stare de depersonalizare, dupi cum
au demonstrat numeroasele cazuri clinice.
7. Hipnoza nu este un panaceu. Degi hipnoza are efecte terapeutice
evidente, ea nu poate rezolva totdeauna toate problemele psiho-
patologice gi doar Earlatanii o consideri un panaceu.
8. Hipnoza nu are la bazi fenomene de conformism sau com-
plezenli. Complezenla nu ar putea explica modul in care se produce
anestezia prin hipnozi, in cazul intervenliilor chirurgicale.
9. Hipnoza nu reprezintl un ,,ser al adevirului". Amintirile uitate
descoperite cu ajutorul hipnozei nu au valabilitate decdt daci sunt
validate prin intermediul unor criterii exterioare, deoarece subiectul
hipnotizat poate fumiza date ce $n de memorie sau imagina$e. Din
acest motiv, utilizarea hipnozei in scopuri medico-legale nu este
admisi.
10. Hipnoza nu este o psihoterapie de suprafali. Prin intermediul
hipnozei nu se abordeazi chiar simptomele, ci se pun in acliune 9i
disponibilitilile latente ale fiinlei umane.
Caracterizarea generalS a fenomenului hipnotic
Marcuse (1959) subliniazi faptul ci hipnoza reprezinti o stare

modificatd de congtiin!5, produsi prin repetarea unor stimuli, in care
sugestia este mai eficienti decAt in mod obignuit. Maioritatea
specialigtilor definesc hipnoza ca pe o stare indusd, de regulS in mod
artificial, asemenetoare cu somnul, care in acelagi timp este diferiti
de acesta din punct de vedere fiziologic, stare ce este caractedzati
prin sugestibilitate crescute, datoriti cireia pot fi induse subiectului,
mai ugor decAt in stare normali, o serie de modificiri senzoriale,
perceptive, mnezice gi motorii (dupi Weitzenhoffer Ei Hilgard, 1963).
Prin hipnoz6 se realizeazi deci o stare de hipersugestibilitate selec-
tivi, produsi subiectului prin anumite proceduri specifice, de naturi
fiziologici sau/Ei psihologici de citre o alti persoani (hipnotizator)
Hipnoza qi terapia de scurti duratd 2t9
sau de cetre
hipnozei pot
ceselor psihic
aspecte pozitive sau negative, in funcfie de conlinutul sugestiilor
administrate (Gheorghiu, 1977). Astfel, pot fi produse:
A. Modificiri ale sferei senzoriale, iluzii (perceperea distorsionati
a unor obiecte existente in realitate), halucinalii (perceplii firi cores-
pondent in realitate), precum gi modificarea unor praguri senzoriale:
hiperestezie - accentuarea sensibilitetii, anestezie
generali a sensibilitdlii 9i analgezie
- reducerea
- reducerea sensibititeii la
durere. Datoritd acestor efecte, este posibili utilizarea hipnozei in
combaterea durerii.
B. Modificiri prosexice (ale atentiei): in hipnozi se produce o
orientare selective a atenliei, care este indreptati predominant spre
sugestiile terapeutului gi intr-o mai mici mlsurd spre stimulii
ambianlei.
C. Modificdri mnezice (ale memoriei): prin hipnozi se poate
obfine o amnezie, uitarea totali sau par$ald a unor obiecte, eveni-
mente, date, dup6 cum se poate produce o hipermnezie sau accen-
tuare a functiei mnezice, subiectul relinAnd Ei redAnd mai ugor gi
mai exact materialul memorat.
D. Modificiri in sfera gAndirii: in urma induqtiei hipnotice, la unii
subiecli poate se funclioneze ceea ce specialiEtii numesc ,,logica
transei", datoriti cireia ei acceptl ca fiind logice situalii pe care nu
le-ar considera ca atare in stare normali. De pildi, subiectul, in urma
sugererii faptului cd este pregcolar, se comportl ca un copil de 6 ani
9i poate discuta in acelagi timp cu soFa sa, fdrd ca acest lucru si i se
pari ciudat sau nepotrivit.
E. Modificiri in domeniul activitilii motorii: relaxare muscularl,
acgiuni automate, rigiditatea corpului, menginerea timp indelungat
a unor pozilii incomode, precum gi modificarea comportamentului
de ansamblu al subiectului.
F. Modific5ri in sfera afectivitSlii. Ac
in funcfie de sugestiile terapeutului.
biecfilor care au fost hipnotizafi afirm5
timpul hipnozei o stare afectivi pozitivl, de calm, linigte gi relaxare
profundi.
Frecvent, hipnotizatorii profesionigti le sugereazd subiecfilor
regresia de v5rsti. C6nd sugestiile au agtionat, subiectul se comport6
ca gi cum ar avea o varste mai mici decat cea reali, el modificAndu-gi

comportamentul astfel incAt sd corespundi vArstei sugerate. La su-
bieclii foarte sugestibili se modificd vocea, mimica gi chiar scrisul,
caracterele utilizate in scriere fiind specifice copiliriei. Mulli autori
citeazi cazuri in care subieclii regresa!i pAni la vArsta copiliriei
gi-au amintit o limbd pe care o vorbiserd in trecut 9i Pe care o uitasere
ulterior, conversdnd sau chiar scriind in limba respectivi. As (1962)
relateazi cazul unui subiect care, regresat la vArsta copildriei, utiliza
un dialect suedez, iar Gheorghiu (1982) pe cel al altui subiect, care
vorbea maghiara. Niciunul din acegti subiecli nu-gi mai amintea lim-
bile respective in stare de veghe. Regresia de vArsti este mult folositi
de citre hipnotizatorii clinicieni pentru a ,,dezgropa" amintirile psiho-
traumatizante uitate, care au produs la subiecli tulburiri de tip
nevrotic.
Sugerarea stirilor descrise mai sus, cu exceplia regresiei de
virstS, nu se utilizeazl decAt rareori in clinicX 9i atunci mai mult in
realizAndu-se vindecdri ce par de domeniul miracolului.
Ca racteristicile st5rii de transe hipnotici
Transa hipnotici este un concePt relativ dificil de definit, dar ace-

lagi lucru se intAmplS 9i cu alte concePte cum ar fi, de pildi, durerea.
Cu toate acestea, nimeni nu se indoie$te de existenla durerii' Datoritd
acestor dificulti!i, hipnoza este definiti adesea prin intermediul
unor exemple concrete, care se referi la starea subiectului sau la
metodele de inducere a acesteia. Gibson qi Heap (1991) descriu sta-
rea de transd hiPnoticl in opozilie cu starea de veghe, in care subiec-
tul este implicat Permanent in activitd(i de procesare gi evaluare a
informaqiei. in stare de relaxare gi, cu atat mai mult ir transi, care
nu este altceva decAt o stare de relaxare mai profundd, Persoana
continui si audd ceea ce se petrece in iur, dar inceteazi sd mai ia in
seami gi si proceseze acele informafii.
Rezultat al inducliei hipnotice, transa hipnotici este considerati
astizi o stare modificati de conqtiinli. Hilgard 9i Gheorghiu (1977)
descriu starea hipnotici prin urmitoarele caracteristici:
A. Reducerea functiei de planificare. Subiectut hipnotizat pierde

iniliativa 9i nu mai manifestl dorinla de a realiza acgiuni planificate,
pe cont propriu. Aflat in hipnozi, subiectul acgioneazi doar in
conformitate cu sugestiile terapeutului. El poate ac$ona, dar de cele
mai multe ori nu simte nevoia s-o faci. Aspectul exterior al persoanei
hipnotizate este al unui individ pasiv, care reactioneazl doar la
comenzi venite din afari. Acest fenomen este gi mai evident atunci
cAnd terapeutul ii sugereazd subiectului si menlind mai mult timp
o pozilie incomodi pe care nu o modilici decAt atunci cAnd i se ceri
in mod expres s-o faci.
Gill qi Brennman (1959) au intrebat un subiect de ce crede el ci se
afli sub hipnozi (autorii au ficut diverse experimente cu respectivul
subiect aflat sub hipnoz6: dacd era relaxat, l-au activat, dacd a afirmat
ci-gi simte bralul insensibil, i-au recomandat revenirea sensibiltetii
etc.). Interogat i
aflu sub hipnoz
B. Redistribu a
nd orientati in mod special spre ceea ce spune 9i
l. Aflat intr-o hipnozi profundi, subiectul poate
din mediul inconjurdtor sau proveniti de la alte
concentrare maximi a atenliei, pe baza selectivitdlii sale din starea
la subieclii hipnotizali. Robert (1964), utilizAnd o serie de teste de

atentie, nu a gisit nicio corelafie intre capacitatea de concentrare gi
hipnotizabilitate, iar Das (1.964) atirma ci subieclii cu aten-tia mii
concentrati sunt mai pulin hipnotizabili. Interpretind aceste date
experimentale, Hilgard este de pirere cd in hipnozi avem de_a face
cu o scidere a atengiei generale, el denumind fenomenul ,,inatenlie
selectivi" (subiechrl aude doar vocea hipnotizatorului, nu gi alte voci).
C. Capacitatea crescuti a producliei imaginative (vivacitatea

reprezenterilor memoriei). Din relatirile subiectilor hipnotiza!i
reiultd ci rePrezenterile din timpul hipnozei sunt deosebit de vii'
Adesea, ei au adevirate stiri halucinatorii, percepAnd obiecte,
persoane sau situalii care nu existe in realitate. De asemenea, este
cunoscute pregnanta gi vivacitatea viselor hipnotice.
D. Reducerea controlului realitilii 9i toleranla crescuti fali de
distorsionirile acesteia. in viala cotidiani, controalele pe care le
realizeazi omul etor sunt foarte frecvente:
omu-l priveEte in atinge obiectele. in timpul
hipnozei, redu rodusd de sugestiile de
gi
relaxare detagare, ea conducand, la rAndul siu, la acceptarea cu
mai multl uguringi a distorsiunilor perceptive. Astfel, subiectul
hipnotizat accepti amintiri false, schimbiri ale personalitd$i, distor-
sioniri ale percepliei timpului (cercetirile au demonstrat cA interva-
lele scurte sunt percepute ca mai lungi, iar cele lungi, ca mai scurte),
inator a unor
fenomene sco
acitililor discr
tului. Degi nu trebuie sd inlelegem ce toate capacitilile logice sunt
suspendate, se observe o anumiti tendinli necritici, de a lua lucru-
rile ad litteram.
E. Cregterea gradului de sugestibilitate. in hipnozd, recePtivitatea
la sugestii a subiectului creqte foarte mult comparativ cu starea
normali. Stimulii sau incita$iile subiective, care, in afara hipnozei
determini reactii de intensitate foarte redusi sau nu produc nicio
reacfie, conduc la modificdri de amploare daci sunt administrali in
urma induqtiei licalii
ale hipnozei in
F. Accentua oluri'
Subiectul aflat in hipnozi nu efectueazd numai acliuni simPle,
sugerate de terapeut. El poate intra intr-un rol care presupune des-
figurarea unor ac$uni complexe cerute de acesta. Subieclii prezinti
in hipnozi o mai mare capacitate de transPunere in rolurile sugerate,
comparativ cu starea de veghe. Astfel, un subiect, ciruia i se sugerea-
zi ci are alti v6rsti decAt cea reald sau ce este o alti persoani, va
tinde sd interpreteze cu multe autenticitate rolul sugerat. Exist; chiar
gi o teorie care incearci sd explice fenomenul hipnotic prin jucarea
unui rol (Sarbin, 1956; Sarbin 9i Anderson, 1967).
Hipnoza Si terapia de scurte durati 223
G. Aparilia amneziei posthipnotice. Amnezia sau uitarea eveni-

mentelor petrecute in timpul hipnozei reprezinti una dintre particu-
laritdlile de bazi ale stiirii hipnotice. Aceastii amnezie poate fi sugerati
de terapeut, dar ea se poate instala gi spontan, indeosebi in stirile de
transd mai profundi.
H. Starea de relaxare psihofizici. Maioritatea subieclilor care au
fost hipnotizali gi s-au dovedit receptivi la hipnozl descriu starea pe
care au resimfit-o ca fiind caracterizate prin relaxare fizici gi psihicS,
lipsi de interes pentru ceea ce se petrece in iur, dorinla de a urma cu
exactitate instrucliunile terapeutului, incapacitatea de a se opune
acestora, dorinla de a rimAne pasivi vreme indelungati flri a inhe-
prinde ceva. Mulli subiecli relateazi gi prezenla unor senzagii de
greutate gi, uneori" de cilduri in membre, ca in cazul relaxarii dupd
metoda antrenamentului autogen fthultz (2011).
I. Sciderea acuitelii perceptive. in starea hipnotic6, stimulii
ambianlei sunt percepuli mai estompat, cu mai pulini claritate gi
precizie, unii dintre acegtia nefiind percepuli deloc. Mul$ subiec$ au
descris starea triiti in timpul hipnozei ca fiind una intermediari,
intre starea de veghe 9i cea de somn. Hilgard (1963) a aplicat asupra
unor subiecli cunoscuta scali de hipnotizabilitate Stanford gi le-a
cerut apoi acestora si relateze informalii cu privire la efectele spon-
tane, nesugerate ce apar in timpul hipnozei. Majoritatea subieclilor
hipnotizali afirmd ci au simlit: lipsa dorinlei de a vorbi, de a se
miqca $i de a gindi, tendinla de a da curs sugestiilor experimenta-
torului, schimbarea dimensiunii unor pi4i ale corpului, senzatie de
zbor, de virtei, ei descriind starea ca fiind aseminitoare cu somnul.
Tart (1970) a interogat un subiect, foarte talentat pentru hipnozS,
asupra stirii pe care a feit-o in timpul unei transe profunde. Acesta
gi-a caracterizat starea astfel:
o absenla senzatiei corpului propriu;
o absenla senzaliilor sau evenimentelor venite din afari;
subiectul congtientizeazi doar un fel de fluid sau flux de
energie care il inconjoarS;
. nu are conEtiinla lumii exterioare, cu exceptia vocii deper-
sonalizate a hipnotizatorului, care ii transmite mesaje agrea-
bile gi amuzante ce vin parcl din imensitatea oceanului
cosmic;
o sentimentul ci se afli in afara timpului;
. pierderea identitilii personale.
Desigur, nu toti subiectii sunt capabili sd atingi o astfel de pro-

funzime a transei hipnotice. Interesant este ce stiri similare cu cele
descrise de subiectul investigat de Tart au fost Prezentate de cei care
au studiat diversele variante ale meditaliei de tip oriental (Govinde,
1950; Philipe, 1953).
Manifestirile fiziologice ale fenomenului hipnotic sunt urmA-
toarele (Bellet, 2002, pp. 8G€1):
1. Manifestiri obiective, observabile din exterior:
- incetinirea ritmului respirator;

- sciderea frecvenlei cardiace;
- modificdri ale tonusului muscular:
. hiPotonie, relaxare musculari;
. hipotonie, catalePsie sau rigiditate a unui membru, a unor
porgiuni ale corpului sau chiar a corpului in intregime;
. migcAri automate;
. migciri de deglutifie;
. literalism in infelegerea spuselor terapeutului (pacientul
inlelege totul ad litteram).
2. Manifestiri subiective percePute numai de citre pacient:
- relaxare generali;
- greutate sau, dimpotrivi, senzalie de ugor la nivelul mem-
brelor;
- furnicdturi, senzalii de cilduri sau frig;
- halucinalii pozitive (subiectul PercePe stimuli inexistenlisauIa
nivelul sistemelor senzoriale vizual, auditiv, olfactiv, Sustativ
kinestezic);
- halucinalii negative (subiectul nu percePe anumi!i stimuli
prezengi in ambianli);
- izolare de stimulii din context.
Manifestirile psihologice ale hipnozei:
activitate ideomotorie (capacitatea de a reacfiona automat la o
-
sugestie, printr-o migcare de amplitudine redusi, care este utilizati
ca tehnici de comunicare cu pacientul in timpul gedinlei de hipnozi;
de pildi, ridicarea unui deget.)
- detagarea de mediul inconjuritor;
subiective ale percepliei timpului;
- modificiri(par(iali
sau totald);
- amnezie
regresie de virsti cu hiperamnezie.
-
Procesa rea hipnotici
Bellet (2002) este de pirere ci hipnoza implici cinci etape sau

trepte care sunt atinse in mod succesiv:
o concentrarea atentiei, care presupune dezinteres pentru

stimulii din mediul inconjurdtor imediat gi fixarea atentiei
asupra afirmafiilor terapeutului. Aceasti concentrare a aten-
fiei conduce la:
. suspendarea st6rii obignuite de congtiinf5;
. ciutarea incongtienti automate a diverselor sensuri pe care
le confin sugestiile, care conduce la:
o declangarea unor procese inconstiente ce presupun asocia$i,
conexiuni, invdlare care stau la baza hipnozei terapeutice gi
de la care se agteapte:
. rispunsuri care se declangeazi in timpul gedin[ei de hip-
nozi sau posthipnotic ai care presupun achizifionarea unor
noi cunogtinle 9i a unor noi modele de comportament, care
sd reflecte schimbdri pozitive.
Concentrarea atenliei se realizeazd prin fixarea privirii asupra

unui punct, urmdrirea unei povestiri captivante, sugestii de relaxare.
Suspendarea stirii obignuite de congtiinli presupune trecerea de la
un mod de operare la altul (se activeazi emisfera cerebrali dreapti)
gi se realizeazi prin intermediul tehnicilor confuziei, surprizei gi
disocierii.
Yapko (1995, p. 58) prezinti, la rAndul siu, principalele caracte-
ristici ale tirii hipnotice, aga cum au fost ele descrise in literatura de
specialitate:
l. Concentrarea selectivi a atentiei (Spiegel Ei Spiegel, 1987);
2. Senzalia de lipsd de efort (Gilligan, 7987);
3. Implicarea experienliali, nonconceptuali (Erickson, Rossi gi
Rossi, 1976);
4. Dorinla de a experimenta diverse trtriri (Gilligan, 1987);
5. Flexibilitatea percepliilor spafio-temporale (Erickson, Rossi gi
Rossi, 1976);
6. Modificarea unor aspecte legate de percep$i (Erickson gi Rossi,
te79);
7. Fluctuafii ale nivelului de implicare (Gilligan, 1987);
8. Inhibitii verbale gi/sau motorii (Erickso& Rossi gi Rossi, 1975);

9. Logica transei; reducerea nivelului de testare a realiti$i (Shor,
1959);
10. Procesarea psihice de tip simbolic (Zeig 1980);
11. Distorsionarea percepliei timpului (Erickson, Rossi 9i Rossi,
1976);
12. Amnezia totali sau pargiali (Erickson, Rossi Ei Rossi, 1976;
Rossi, 193).
Profunzimea hipnozei
Nu toli oamenii pot fi hipnotizagi in aceeagi misurtr. Unii nu

reaclioneazi defel la induclia hipnotici, allii reagtioneazi moderat,
iar allii se dovedesc deosebit de receptivi. Susceptibilitatea hipnotici
reprezinttr capacitatea individului de a fi hipnotizat. Oamenii diferi
in privinla acestei calita$, aga ctrm se deosebesc in ceea ce privegte
inteligenla sau aptitudinile sportive. Specialigtii au aiuns la concluzia
cd performanla hipnotici depinde atAt de susceptibilitatea hipnotici
a individului, cAt gi de atitudinea acestuia fali de hipnozi (o per-
soani inalt hipnotizabilS poate rezista la hipnozi daci igi propune
acest lucru).
Pentru misurarea susceptibilitdlii hipnotice au fost alcituite, inci
de la sfArgitul secolului trecut, scale de evaluare a gradului de pro-
furzime a hipnozei pe care poate sA o atingi un individ. Profunzimea
hipnozei (Hilgard, Weitzenhoffer, Lande gi Moore, 1951) se poate
clasifica astfel:
A. Somnul artificial:
o Ameteala: toropealS, senzafie de greutate in cap, dificultlti
de a deschide ochii.
. Somnolenfi ugoari: semnele de mai sus, la care se adaug6
catalepsie (Breutate, inergie musculard), dar cu capacitatea
subiectului de a-gi modifica pozitia membrelor.
. Somn ceva mai profund: insensibilitate, catalepsie, automa-
tisme motorii. Subiectul nu mai poate interveni in desfigu-
rarea migcirilor automate (daci se imprimi brafului o
migcare rota6ve, acesta nu mai este capabil s-o controleze).
. Stare intermediari: la catalepsie gi automatisme se adaugi

faptul ci subiectul nu mai reactioneaze h nimic in afari de
comenzile date de hipnotizator gi nu-gi aminteqte decat
rela$ile dintre el gi hipnotizator.
B. Stare somnambulici profundi:

Somn de tip somnambulic obignuit: se caracterizeazd prin
amnezie totali la trezire gi halucinafii in timpul stdrii
hipnotice, care dispar la trezire. Subiectul se afl5 sub con-
trolul hipnotizatorului.
Somn de tip somnambulic profund.
Fig. 1. Cotarea susceptibilitilii hipnotice dupi Davis;i Husband (1931)
Prolunzimea Punctul Monilestii obiectiue

hipnozti ocordat
Gcot)
Nonsusceptibil 0
Stare hipnoide 2 Relaxare musculari
3 Tremurul pleoapelor
l inchiderea ochilor
l) Relaxare fizici total5
Transi ugoari 6 Catalepsia pleoapelor
7 Catalepsia membrelor
10 Catalepsia rigidd
11 Anestezie in minugi (anularea sensibilitigii
numai in anumite zone ale mAinilor)
Traltsi medie 13 Amrezie (uitare pa4ial5)
15 Anestezie posthipnotici
17 Modificdri in sfera personalitigi
18 Reaqie la sugestii posthipnotice simple
20 Distorsiuni perceptive (iluzi-i; hatucina$i)
Transi 21 Capacitate de a deschide ochii firi a afecta
profunda transa
(de tip
23 Sutestii posthipnotic€ bizare, care sunt
somnambulic) aceptate de subiect
25 Comportament de tip somnambulic
26 Halucinafii vizuale pozitive posthipnotice
27 Halucinatii auditive posthipnotice

28 Amnezie posthipnoticd sistematicd
)9 Haluciratii negative vizuale Si auditive
30 Hiperestezii (accentuarea sensibilitS!ii)
La ora actuali, in domeniul hipnozei clinice gi experimentale se

rtllizeazd cel mai frecvent scalele de hipnotizabilitate Stanford
(autori Weitzenhoffer gi Hilgard, 1957, 1959, 1962) gi Harvard (autori
Shor gi Orne, 1962). Redim in tabelul de mai jos itemii (probele)
comparativi ai susceptibilite!ii hipnotice dintre scalele Stanford
(forma A) 9i Harvard (Hilgard, 1971):
Tabel l. Itemii susceptibi litltii hipnotice in cazul scalelor Stanford ;i

Harvard (dup5 Yapko, 1995)
ITEMII (probe) Scala Hantard Citeriul de notare o rezultotelor dupi scald

aplicali Haruqrd
Scala Stanford
(fumuhA)
1 2 3
Oscilalia corpului Ciderea Capul subiectului se apleacd h urma

capului sugestiilor mtrcar cu 10 centimetri-
inchiderea Idem Ochii subiectului se inchid in urma
ochilor administrdrii sugestiei, inainte ca
experimentatorul sA ceard in mod expres
acest lucru,
Cobordrea ldem in urma sugestiilor administrate, bra[ul
bra[utui coboard complet.
Imobilizarea Idem Subiectului i se dau sugestii cd brapl nu
bratului se poate ridica; el nu ridici bra;ul mai
mult de 2-3 centimetri.
Blocarea Idem I se sugereazd ci degetele sunt inclestate
detetelor unele in altele. Nu reuge$te s5-9i desfaca
deRetele atunci cand i se cere.
Rigiditatea Idem I se sugereaztr cd bratul este rigid; nu
bratului reu$elte si indoaie bralr:l mai mult de
cAteva grade.
Apropierea Idem I se sugereaze ce palmele se apropie;
palmelor proba se consideri reu$iti atunci cand
palmele nu sunt mai apropiate de
10 centimeki la terminarea probei.
Inhibarea lnhibarea Nu poate mi$ca capul.

comunic;rii comunicerii
(i se suterea-
zi ce nu
poaE se
milte capul
in semn de
NU).
Halucina$e Idem Semne evidente cu privLe la efect (fact
pozitivi (i se mitceri ca gi cum ar dori str alunge
sugereaz; ci musca).
aude biz6itul
unei mu$te)
Catalepsia Idem Ochii rimAn indripi chiar cAnd i se
pleoapelor sugereazA sA incerce se-i deschidt.
Sugestia I se sugereazi Fac€ mdcar urele migclri observabile ca
posthipnotictr ca atinge Fi cum ar dori se atingd glezna.
gle?xra
Amnezia Idem Reproduce ctl mult tsei probe (sau mai

posthipnotici pufin) de care igi arnintegte ci ar fi fost
realizate in timpul hipnozei.
Scalele de testare a gradului de hipnotizabilitate se utilizeazi, de

regule, mai mult in scopuri experimentale. Clinicienii se mulgumesc
se testeze receptivitatea la hipnozi a pacienlilor lor folosind probe
izolate (teste de sugestibilitate) din cadrul acestor scale, Probe de
tipul celor descrise la capitolul consacrat induc$ei hipnotice.
Teorii explicative ale hipnozei
A) Teoria fluidului vital. Cea mai veche incercare de explicare a

hipnozei ii apartine lui Mesmer, care sus,ure cA la baza hipnozei se alli
,,magnetismul animal", un fel de fluid care curge din corpul hipno-
tizatorului in cel al subiectului. Medicina din perioada respectivi a
infirmat aceasti ipotezi, degi a fost nevoiti se accePte realitatea cli-
nici a fenomenului hipnotic. Cercetirile modeme de laborator, reali-
zate cu ajutorul metodei electronografice, au pus in evidente existenta
unui biocAmp ce inconjoard organismele vii gi pe care unii sPeciali$ti
il explici printr-o concentrare masivi de microparticule de api la
nivelul pielii, ce modificd, prin prezenla lor, unele caracteristici ale
organismului. Nu a putut fi insi evidenfiatd pAni in prezent vreo

legdturi directi dintre existenla acestui cAmp gi producerea
fenomenului hipnotic.
B) Hipnoza
- fenomen psihopatologic specific isteriei. Cunos-
cutul psihiatru francez Charcot considera receptivitatea hipnoticl
drept o caracteristici proprie doar persoanelor isterice, deci ca pe un
fenomen patologic. El presupunea ce, atunci cAnd indivizii igi re-
capiti echilibrul, ei nu mai pot fi hipnotizafi. Studiile ulterioare au
aritat insi ce subieclii normali sunt de cele mai multe ori mai
hipnotizabili decit bolnavii psihic.
C) Hipnoza qi somnul. Mulli autori au sustinut ideea aseminirii
dintre hipnozl 9i somn (chiar termenul de hipnozi provine de la
cuvAntul grecesc hypnos - somn). Aceastd teorie se bazeazd pe
faptul ci persoana hipnotizati pdrea ca gi adormiti (relaxati,
inactivi, de cele mai multe ori cu ochii inchigi). Cunoscutul fiziolog
rus Pavlov consideri ci inhibifia, somnul gi hipnoza fac parte din
aceeagi categorie de fenomene. Dupi opinia sa, in timpul hipnozei,
pe scoarta cerebrali aflate in inhibilie se mentin unele focare de
veghe, pe baza cArora este posibile legitura dintre subiect Ei hipno-
tizator, subiechrl fiind capabil se execute comenzile date de acesta.
Dar nici datele clinice, nici cele experimentale nu au confirmat
ipoteza conform cireia hipnoza ar fi tot una cu somnul. Astfel, s-a
demonstrat ci un individ aflat in stare de hipnozd mai profundi
poate fi activ, in funclie de conlinutul sugestiilor care i se admi-
nistreazi (!ine ochii deschigi, se migc6, executl diferite actiuni com-
plexe). Nici din punct de vedere fiziologic, reacliile din timpul
hipnozei nu seam6nl cu cele din timpul somnului. Undele cerebrale
in hipnozi sunt specifice sterii de veghe relaxati (unde alfa), in
vreme ce/ pentru somn, sunt specifice unde mai lente. Studiile E.E.G.
au demonstrat ci un individ este cu atat mai hipnotizabil, cu cAt are
unde alfa mai bine reprezentate. Pe aceste date se bazeaztr cei care
considerd hipnoza o relaxare mai profundi.
D) Hipnoza Si teoria rolului. Aceasti teorie ii aparline lui Sarbin
(citat in Marcuse, 1959), care consideri fenomenul hipnotic drept
interpretarea unui rol (acela de persoand hipnotizati). Se accentueazi
ideea ci individul hipnotizat se comporte aga cum crede el ci trebuie
si se comporte o persoani aflati in hipnozi, in conformitate cu
propriile sale idei despre hipnozi gi cu indicaliile hipnotizatorului,
identificAndu-se cu rolul. AceastE incercare de explicare psihosociali
Hipnoza 9i terapia de scurti durati 231
a hipnozei se bazeazi in mare mlsure Pe faPtul ce a fost gisiti o core-

la$e semnificativi intre hipnotizabilitate 9i aptitudinile actoriceqti.
Gheorghiu (1977) arati insd ci teoria rolului inlocuieqte o meta-
fori - cea de,,transi hipnotici", cu o alti metaford - cea de,,rol",
firi ca prin aceasta si explice esenla fenomenului investigat. Nu pot
fi explicate mai ales diferenlele interindividuale in ceea ce Privegte
hipnotizabilitatea, 9i anume de ce unii subieqti se transpun pAni la
uitarea de sine in rolul de persoani hipnotizati, iar allii nu reugesc
decAt foarte putin sau deloc. Teoria rolului nu poate explica nici
modul in care se efectueazd o operalie de chirurgie majori in stare
de hipnozi, in absenla unor substanle anestezice, 9i nici modul in
care se realizeazd transpunerea in rol in cadrul fenomenelor de
autohipnozi. De asemenea, cu aiutorul acestei teorii nu se poate
explica nici faptul ci unii subiecli care doresc din tot sufletul si fie
hipnotizali gi cunosc foarte bine rolul de persoani hipnotizati nu
rispund totugi la hipnozi.
E) Hipnoza gi teoriile invSlirii (Hall, 1953; Weitzenhoffer, 1953,
1963). Aceasti teorie evidenliazi posibilitatea comportamentului
hipnotic pe baza invilirii (condiqionirii unor deprinderi de a intra
in transd). Autorii ei suslin ci deprinderile hipnotice seamdni cu
cele de tipul cufundirii in lecturi sau cu deprinderile de a trii intens
aventuri imaginare, insistAnd mult asupra importanlei imitaliei in
cadrul comportamentului hipnotic. Dupi cum se poate lesne
observa, gi aceasti teorie este insuficienti, ea mirginindu-se mai
curAnd si descrie modul in care se structureazi comportamentul
hipnotic, decat se explice mecanismele profunde ale acestuia.
F) Hipnoza gi psihanaliza. Au existat incerciri de a explica ceea
ce se intAmpli cu subiectul aflat in hipnozi qi prin intermediul
conceptelor specifice psihanalizei. Astfel, mulli autori consideri
transa hipnotici un fenomen regresiv, de intoarcere a subiectului la
triiri specifice vArstelor copiliriei. [n stare de transi hipnoticS" su-
biectul poate obgine o serie de beneficii secundare, care i-ar rimAne
inaccesibile in stare de veghe (igi permite liberti$ pe care altfel nu gi
le-ar putea permite). Se subliniaze importanla raporturilor de subor-
donare dintre subiect gi hipnotizator, pe care psihanaligtii le asea-
mdnd cu cele dintre perinte gi copil. Astfel, conform acestei teorii/ in
cadrul hipnozei paterne, hipnotizatorul este identificat cu figura
autoritare a tatilui, in timp ce in cadrul hipnozei mateme, hipnoti-
zatorul preia rolul protector al mamei. Psihanaligtii incearci si
stabileasci o analogie intre fenomenul hipnotic Ai dragostea in

accepliune erotici, insistAndu-se pe fenomenele de tip transferenlial
care apar intre subiect gi hipnotizator. Astfel, Brenman 9i Gill (1947)
explici hipnoza prin intermediul regresiei gi transferului. Psihanaliza
modeml consideri hipnoza ca o regresie parliali in slujba eului
(Kris, 1952).
Hilgard (1994) susline cI 9i aceastd explicalie a manifestirilor
hipnotice este insuficienti, neacoperind toati aria de manifestiri
specifice. Dificil de elucidat prin prisma conceptelor psihanalitice ar
fi gi fenomenele de autohipnozi. Dacd in ceea ce privegte explica-tia
teoretici, psihanaliza pare si nu fi adus prea multe lucruri noi, imbi-
narea practici dintre hipnozd gi psihanalizi
dovedit o metodi utilS in terapie.
- hipnoanaliza - s-a
G) Teorii eclectice ale hipnozei. Aceste teorii combin5, in expli-
carea hipnozei, elemente aparginAnd unor teorii diverse. Astfel, Shor
(citat in Gheorghiu,l9TT), autorul teoriei hidimensionale a hipnozei,
consideri ci hipnoz4 ca stare modificati de conqtiinli, hebuie in!e-
leasi $nAndu-se seama de trei elemente:
o tendinta subiectului de a juca rolul de persoani hipnotizatd
(conform teoriei rolului);
. profunzimea transei hipnotice;
. actualizarea unor aspecte arhaice, regresive, implicate in
conduita hipnotici.
Deqi elementele apar,tinAnd mai multor orientiri se completeazi
reciproc, nici in cadrul teoriei tridimensionale nu se poate spune
precis cum se explic5 diferenlele individuale in ceea ce privegte
profunzimea transei atinse de subiect.
H) Teoria comportamentali in problema hipnozei. Aceasti teorie,
aparlin6nd lui Barber Si colaboratorilor sii, pune accentul, in expli-
carea hipnozei, pe comportamentul subiectului in situalia experi-
mentali, insistAnd asupra rolului factorilor motiva!ie, atitudine Ei
expectalie in producerea unor reaclii concordante cu cele sugerate.
El susline ci subieclii triiesc fenomene asem;nitoare cu cele de tip
hipnotic Ai in urmdtoarele situafii:
. cAnd au atitudini, motivatii gi expectalii favorabile fald de
situatia-test;
. cAnd li se spune si-gi imagineze sugestiile experimenta-
torului.
Deci atitudinile pozitive ar fi cele care determini subiectul si
rispundi bine la sugestiile hipnotizatorului.
Hipnoza 9i terapia de scurti durati
Barber gi Hahn (1962) au demonstrat experimental ci analgezia

sugerate prin imagini administrate in stare de veghe a produs o
cregtere a rezistentei la durere (in situatii experimentale) asemi-
nitoare cu cea indusi prin hipnozi, eviden$indu-se aceleagi reacgii
la misuritorile fiziologice concomitente. Experimentatorii sus!in, pe
baza unor date de acest tip, ci noliunile de transi gi hipnozi nu mai
sunt necesare in explicarea hipersugestibilititii $i performanlelor
aga-zisului,,comportament hipnotic". Rispunsurile la sugestiile
directe gi performanlele asociate in mod tradilional cu termenul de
hipnozi pot fi incluse in cadrul unui concept mai general, pe care
autorii il denumesc ,,motivalia pentru indeplinirea sarcinii" (Barber
9i Calverley, 1962). Deci ceea ce se inlelege in mod tradilional prin
hipnozi nu constituie, conform acestei teorii, decAt o manifestare
mai accentuat5 a receptivitetii la sugestii.
O obieclie la aceasti interpretare ar putea-o reprezenta faptul ci,
in cazul in care, firi utilizarea unei inductii hipnotice, se oblin feno-
mene asemindtoare cu cele hipnotice, aceasta nu inseamni in mod
obligatoriu ci avem de-a face cu situalii identice, motivarea pentru
sarcind producAnd un comportament complezent care il mimeazi pe
cel hipnotic, dar nu se identifici cu acesta (Gheorghiu, 7977). De
asemenea, este greu de presupus ci o operalie de chirurgie majori
ar putea fi realizati firi anestezice, doar creindu-i pacientului moti-
valii gi atitudini pozitive.
I) Teoria disocierii personalitilii gi teoria funcliondrii diferenliate
a celor doui emisfere cerebrale. in anul 1973, Hilgard se referea
pentru prima oard la conceptul de ,,observator ascuns", discutAnd
unele fenomene care se petrec in timpul hipnozei. Termenul a
izvorAt din interpretarea unor date experimentale referitoare la
controlul durerii prin hipnozi, experimente in urma cirora a rezultat
ci, in timpul hipnozei, durerea dispare din punct de vedere subiec-
tiv, dar componentele ei fiziologice persistd; in acelagi timp, subiectul
inregistreazi durerea la nivelul de care este responsabil ,,observatorul
ascuns" (subiectului aflat in hipnozd i se cere si introduci mAna in
api cu gheali gi sd spund daci simte sau nu durerea. Experimenta-
torul constati surprins ce acesta relateazi verbal ci nu simte durerea,
in timp ce, cu cealalti mAni, el scrie automat ci o simte). O explicalie
posibili pentru acest fenomen ar fi aceea a disocierii psihologice
intre diversele substruchrri ale personalititii. StrAns legati de ipoteza
disocierii psihice ar putea fi gi interpretarea care coreleazl feno-

menele hipnotice existente cu cele doui emisfere cerebrale.
ln ultimii ani, hipnoza a fost definiti gi ca o comutare la nivelul
emisferelor cerebrale, ea constand in activarea emisferei drepte gi
dezactivarea celei stangi. Aceastd definire pare se aibe la b aze argt-
mente valide, deoarece se manifesti prin modificlri ale percepliei
spaliului gi timpului, ale proceselor cognitive (logicn 9i capacitate de
testare a realitifii mai reduse, mai multe sugestibilitate, creativitate,
toleranli la ambiguitate), prezenla altor forme de prelucrare a infor-
maliei (procesare simultand gi paraleld, in loc de procesare liniari),
toate aceste fenomene fiind caracteristice funclionirii prioritare a
emisf erei cerebrale drepte.
Totugi, deoarece localizarea cerebrali exacte a multor functii
psihice este inci discutabild, UnestAhl (1987) consideri ci este pre-
matur s5 definim hipnoza ca pe o comutare la nivel emisferic.
Autorul citat propune, in schimb, utilizarea a doud modalitili
distincte de fungtionare a congtiinlei: modul dominant @) qi modul
alternativ (A), acesta din urmi fiind responsabil de fenomene Ei
manifest5ri printre care se pot include gi cele de tip hipnotic (9i de
care pare si fie mai curand responsabili funclionarea emisferei
cerebrale drepte).
Fig.2. Modurile conttiinlei (dupt UnestAhl, 1987)
Modul domindnt (D) Modul alternatiu (A)

LOGICA INSICHT
GAndire analiticd SintezE
Testarea realiteui Automatism
Tacticd, planificare Sugestibilitate
Strategii Sensibilitate
Evaluare Intui[ie
Sim[ critic Evaluarea libere a informatiei
Analiza detaliilor Feedback pozitiv
Instruqtiuni verbale Apreciere globali
Controlul voluntar Vizualizare
Gandirea evenimentelor Eecute $i Imagini kinestezice
viitoare
Hipnoza qi terapia de scurte durati 235
Linearitate temporale Controlul prin autoprogramarea

scoPurilor
Procese seriale Triire in prezent
Determina rea verbali a comenzilor Procese cognitive paralele
Incercdri in[elegere nonverbald
Eforturi Metafore
Modelare
Stare normaltr de conStihld Stare altemative de conitiinte
Se constati ci aceaste interpretare plaseaze fenomenele hipnotice

aleturi de cele de crealie, intuilie sau meditatie. Yapko (1995)
subliniaze faptul ci maioritatea teoriilor asupra hipnozei se referi
doar la unele aspecte ale acesteia, fdri a putea explica fenomenul
in toati complexitatea sa. Cel mai bine conturate teorii sunt urm5-
toarele:
1. Hipnoza reprezinti un fenomen disociativ. Partizanii acesteia
pornesc de la premisa ci, in cadrul psihicului uman, funclioneazi
mai multe sisteme cognitive care in mod normal aclioneazd sinergic
sub o comandi centrali. ln timpul hipnozei, sistemele integrate se
disociazi unele de altele intr-o mdsuri mai mare sau mai mice gi pot
reactiona in mod independent, fumizAnd respunsuri pe mai multe
niveluri la sugestiile hipnoterapeutului (Hilgard, 1977, 1979, 7986,
1991; Bowers 9i Davidsory 1991; Evans, 1991).
2. Hipnoza reprezintl un fenomen regresiv, care presupune reve-
nirea la modalitigi mai primitive de procesare cognitivi primari,
concomitent cu accentuarea relaliei transferenliale fali de hipno-
terapeut, considerat drept o figuri autoritari de tip arhetipal (figuri
parentald) (Nash, 1987; Fromm, 1992).
3. Hipnoza ca relaxare.
Relaxarea fizici gi cea psihici sunt considerate surse din care
derivi fenomene ctrm ar fi regresia sau disocierea (Edmonston, 1977,
f981. 1991). Aceasti teorie are la bazi gi faptul cd atAt in relaxare, cAt
gi in hipnozi modelul undelor cerebrale este aseminltor: unde alfa,
de veghe relaxati.
4. Hipnoza ca fenomen sociocognitiv.
Autorii care sustin aceasti teorie afirmi ci hipnoza nu reprezinti
un fenomen specifig ci depinde de contextul social in care se desfi-
goari gi este definite ca atare de citre participanli (Kirsch, 1991;
Spanog 1991a. 1997b; W agstaff, 1,991,).
5. Hipnoza ca o st:re de pasivitate din partea subiectului.

Potrivit abordirii tradi[ionale cu caracter autoritar, clientul era
considerat un subiect pasiv care ii permite clinicianului si-i ghideze
experienlele, fdri a i se opune in niciun fel. Astfel, subiectul devine
un fel de receptacul pasiv pentru sugestiile autoritare ale tera-
peutului. Incapacitatea clientului de a rispunde sugestiilor directe
venite din partea terapeutului este considerati de acegti autori ca
fiind un semn de rezistenli (Weitzenhoffer, 2000).
6. Hipnoza ca ioc de rol.
Sarbin 9i Coe (7972) 9i Coe 9i Sarbin (1991) abordeazd,la rAndul
lor, hipnoza dintr-o perspectivd sociocognitivi, considerAnd cd
hipnoza ca realitate distincti nici nu existe, fenomenul respectiv
manifestAndu-se doar atunci cAnd cineva este dispus si joace rolul
de subiect hipnotizat, f rd ca aceasta se presupuni ci el se afli la alt
nivel de congtiinli. Mai precis, persoana se comport5 aEa cum crede
ci ar trebui si se comporte un subiect hipnotizat, respunzand la
sugestiile hipnoterapeutului.
Aceasti teorie are la bazi cercetiri asupra unor trupuri de
subiecli dintre care unii au fost hipnotizali, iar allii au primit indi-
ca$a si simuleze hipnoza. Comportamentul subiecgilor a fost evaluat
de cdtre expergi in hipnozi care, de cele mai multe ori, nu i-au putut
depista pe simulanli. Un contraargument impotriva acestei teorii ar
putea fi acela ce este greu de presupus ci un simulant nu ar reactiona
daci ar fi supus unei interventii chirurgicale sub hipnozd.
7. Hipnoza ca stare modificati de congtiinld (Tart, 1,969; Fromm,
1992).
Din aceasti perspectivS, transa hipnotici este considerati drept o
stare de conqtiinte modificate, diferitd de cea de veghe (normald).
Starea de transe este produsi in mod artificial prin intermediul
procesului de induclie hipnotici ce modificl experienlele subiective
ale clientului, datoriti focalizirii atentiei produse in urma sutestiei.
Aceasti teorie a intrunit un numer mare de adepli pentru ci este
cunoscut faptul c5, in hipnozi, oamenii pot realiza anumite lucruri
pe care nu le pot face in stare de veghe.
8. Hipnoza ca proces de reducere a ,,testSrii realite$i".
Prin ,,testarea realitigii" se ingelege fenomenul de obginere a unor
feedbackuri de la stimulii exteriori provenili din mediu. in hipnozi,
acest proces este mult diminuat datorite focalizirii atentiei asupra
unui anumit stimul (intern sau extern); clientul, nemaifiind distras
Hipnoza qi terapia de scurti durati 237
de ambian!5, va putea si accepte o alti realitate subiectivi sugerati

care, la rAndul siu, va determina reacliile sale emogionale 9i
comportamentale (Shor, 1959; Lynn qi Rhue, 1991).
9. Hipnoza ca fenomen de condifionare.
Cuvintele gi gesturile reprezinti stimuli condiliona!i, purtitori ai
unei anumite semnificalii atribuite de subiect in funclie de
experien{ele anterioare dob6ndite prin invdlare. Din acest motiv, in
cadrul comunicirii hipnotice eficiente, subieclii interpreteazi gi
reaclioneazi in modul lor personal la sugestiile terapeutului (Bandler
gi Grinder, 1975; Grinder gi Bandler, 1976; Lankton, 7979).
10. Hipnoza din perspectivi interaqtionald.
In abordlrile tradilionale, hipnoza era consideratd o acliune pe
care hipnoterapeutul o intreprinde asupra pacientului, in timp ce, in
abordarea permisive ericksoniani, responsabilitatea fenomenului
hipnotic se imparte intre terapeut gi client, amAndurora reveninduJe
obligalia si fie atenli 9i sI coopereze unul cu celilalt. Terapeutul,
pentru a avea succes, trebuie si fie receptiv la nevoile clientului,
adaptAndu-gi demersurile in funclie de acestea in a9a fel incAt
clientul sI fie, la rAndul sdu, receptiv fagi de posibilitigile de schim-
bare sugerate de terapeut. Priviti in acest mod, hipnoza devine o
relalie de interdependenli, in care fiecare dintre cei doi parteneri se
lasd ghidat gi ghideazd la rAndul siu (Erickson, Rossi gi Rossi, 1976;
Erickson gi Rossi, 1979; Zeig, 1991). Abordarea interaclionali pune
accent pe receptivitatea gi respectul pe care trebuie sd il acorde
terapeutul clientului, pentru ca psihoterapia si fie incununati de
succes. Desigur, pentru ca fenomenul hipnotic si se produci, nu este
obligatoriu ca aceaste condi(ie si fie respectate, aga cum se intdmpli
in cazul hipnozei de estradi.
11. Hipnoza din perspectivi biologici.
Legitura stransi dintre corp 9i psihic, legdturl foarte evidenti in
cazul hipnozei, a condus la formularea teoriei biologice care cauti
si explice receptivitatea la hipnozd. Spiegel 9i Spiegel (1987) sunt de
pirere ci la baza fenomenului hipnotic stau relaliile dintre cele doui
emisfere cerebrale. Rossi (1982, 1,91) se referd la existenla unui ciclu
biologic natural in cadrul clruia altemeazi concentrarea atentiei cu
relaxarea acesteia, la fiecare 90 pini la 150 de minute, pe o perioadi
de 24 d,e ore. Acest ritm circadian de alternare a concentririi cu
relaxarea atenliei se afli la baza fenomenului hipnotic. Watzlawick
(1978) consideri ci hipnoza reprezinti o consecinte a asimetriei
cerebrale, in timpul transei activAndu-se emisfera cerebrali dreapti,

care este responsabile de procesarea de tip global ce sti la baza unor
manifestdri cum ar fi creativitatea, intuifia, empatia, imaginalia etc.
in acelagi timp, activitatea emisferei cerebrale st6ngi, responsabili
de activitatea rafionali, este estompate.
Fenomenele ce pot fi induse in cursul hipnozei (Yapko, 1995),
unele dintre ele cu caracter spectaculos sau cel pulin neobignui! igi
gisesc numeroase aplica(ii in utilizarea terapeuticd a hipnozei.
Enumerim dintre acestea:
1. Regresia de vArsti
Acest fenomen implici utilizarea intensivi Ei experienliali a
proceselor memoriei. Tehnica presupune fie sugerarea intoarcerii in
timp Ei retriirea unor experiente trecute cu o intensitate atAt de
mare, incAt acestea parci se produc ,,aici gi acum" (,,retrdire", ,,imer'
siune") fie, pur gi simplu, sugestia administrati subiectului de a-gi
reaminti anumite experienle qi de a Ie Prezenta cAt mai in detaliu
(hipermnezie). in cazul ,,retr5irii", subiectul este profund implicat
emogional in experienla respectivd, el simlindu-se ca gi cum expe-
rienla s-ar produce atunci; in schimb, in cazul hipermneziei, el se
afli ancorat in prezent, in timp ce igi amintegte cu lux de aminunte
o anumitd situalie (Edgette qi Edgette, 195).
Regresia de vArstS reprezinti o tehnicd ce ii permite clientului si se
intoarci in timp, intr-un trecut mai apropiat sau mai indepirtat,
pentru a accesa nigte amintiri, uitate sau refulate, aLe unor evenimen-
te semnificative gi pentru ,,a lucra" terapeutic asupra acestora in vede-
rea oblinerii unor noi concluzii (Weitzenhoffer, 1989; Spiegef 1993).
Yapko (1995) afirmd ci regresia de vArst5 implici doui tipuri de
strategii. Prima strategie presupune utilizarea regresiei de vArsti
pentru a dezgropa experienlele timpurii negative, cu caracter psiho-
traumatizant. Obiectivul acestei strategii constd in a-l ajuta pe client
si se elibereze de stirile emoSonale negative asociate cu experienlele
respective gi si-gi modifice atitudinea fali de acestea, renunfAnd la
modalitetile distructive de reactie care au efecte asupra existenlei
actuale. Acest obiectiv poate fi atins atAt prin intermediul ,,retriirii"
(,,imersiunii"), cAt gi prin hipermnezie, terapeutul fiind cel care
decide cAt de adAncit in experienta respectiva sau cdt de detaEat tre-
buie si fie subiectul in cauz5.
A doua strategie, care este compatibild cu prima, conste in uti-

lizarea regresiei de vArsti pentru a scoate la iveali resursele gi
disponibilitigile latente ale subiectului, resurse care au fost utilizate
in trecut gi care nu funqtioneazi in prezent, gi aceasta in dezavantaiul
clientului. De cele mai multe ori, oamenii dispun de resurse psiho-
logice Ei disponibilitili latente de a ciror existenle nu sunt con$tienti,
regresia de vArstd ajutAndu-i si le actualizeze. in felul acest4 clienhtl
va redescoperi in trecutul siu personal abilita$ gi experiente care il
vor ajuta si faci fa!5 inh-un mod mai eficient dificultitilor existentei
(Lankton gi Lankton, 1983; Edelstein, 1986).
Orice model de comunicare care il aiuti pe client si se intoarci in
trecut poate fi utilizat pentru ob$nerea regresiei de vArstS. Clientul
va fi ghidat si-gi utilizeze imagina(ia pentru a accesa experienlele
trecute. Se pot utiliza imagini sugestive ale unor ,,vehicule" ale in-
toarcerii in timp (tren, aviory vapor, ,,magina timpului") cu ajutorul
cirora subiectul se va deplasa cdtre perioada doriti. Aceste ,,vehi-
cule" reprezinti moda[te$ artificiale, concrete gi contextuale. menite
sA restructureze experienta clientului; pentru ca tehnica si funcfio-
neze este necesard furnizarea unui numir cat mai mare de detalii
(igi imaginezi cd te urci intr-un aoion care te intoarce in timp, te intoarce
tot mai mult in timp... pdnd la odrsta de X an[).
Regresia de vArsti se poate realiza gi indirect, prin intermediul
unor intrebdri care il orienteazi pe client in direqtia unor experiente
trecute (Poti sd-li amintegti cdt de bine te-ai simlit cind ai reugit la
examenul de admitere la liceu?). Astfel, clientul va declanga nigte pro-
cese de ciutare interioari, pentru a-gi aminti acele evenimente care
ii servesc pentru a fumiza rdspunsurile agteptate de citre terapeut.
O astfel de ciutare interioare poate incepe prin evocarea in plan
cognitiv a unor amintiri, dupi care intrebiri formulate cu abilitate il
vor ghida pe client sA se scufunde in situalia evocati gi s-o retriiasci
plenar, ca gi cum ar fi actualS. Pentru a conferi regresiei de vArsti un
caracter mai puln ameninletor, clinicianul o poate facilita descriind
experienle trecute personale sau aparginAnduJe altor persoane.
Alte tehnici de inducere a regresiei de vArsti (Yapko, 1995):
- prin realizarea unor punli afective sau psihosomatice, prin
intermediul cirora stirile emolionale sau congtientizirile actuale
sunt conectate cu perioada cdnd aceste stiri afective sau congtientiziri
au aperut pentru prima oari (Pe mdsurd ce continui sd fii congtient de
acest sentiment uitat pe carc l-ai descris, te intorci in timp 9i ili amintegti
de perioada cind el a apdrut pentru prima oard. );
in cadrul cireia se administreazl
- prin dezorientarea temPoral6
sugestii cu caracter confuz care au menirea de a-l reorienta pe client
dinspre etapa ,,aolm" citre ,,ahrnci";
de vArsti, in cadrul cdreia
- prin altemarea progresiei cu regresia
clientul este la inceput orientat spre viitor, unde igi va aminti cele
petrecute in trecut. Aceaste tehnici este meniti si-i creeze clientului
o mai mare detagare fagi de experienlele trecute traumatizante
(Te aJli undeoa in tsiitor gi de acolo ili ptiaegti cu alli ochi gi ili analizezi
tlecutul. . .) (Erickson, 1954; Watkins, 1971; GiJligan. 1987; Hammond,
1e90).
2. Progresia de vArsti
Aceasta presupune sugerarea faptului cd subiectul se proiecteazi
in viitor unde igi imagineazi consecinlele schimbdrilor produse,
integreazi noile semnificagii descoperite la niveluri mai profunde,
de unde igi poate reconsidera existenla dintr-o noud perspectivi'
Progresia
- pentru tiv in
ce misuri ac stilul
de viali al clientului (Erickson, 1954; Havens, 1986; Philips 9i
Frederick, 1992);
directi (de pildi, un pacient cu
- ca intervenlie psihoterapeutici dupi aplicarea unei tehnici de
fobie de cAini igi Poate imagina,
desensibilizare, ci se confrunti cu animalul resPectiv firi a simli
anxietate).
La fel ca in cazul regresiei de vArsti, progresia se poate realiza
prin metode directe (sugerarea faptului cd utilizeazd un vehicul
spalial pentru a se deplasa in viitor, ci vizioneazl un film sau citegte
o carte in care se vorbegte despre ceea ce se Petrece in viitor) sau
indirecte.
Metodele directe utilizeazi:
o metafore: ,,Ag dori si-ti povestesc despre o clienti care gi-a
ima8inat cum va areta peste trei luni de la gedinlele in care
am ficut exact ce facem noi acum, 9i atunci cAnd s-a Pro-
iectat in viitor ea a descoperit c5.. . ";
. sugestii intercorelate: ,,Mi-ar plicea se me uit in iur gi si
mi intreb ce se va intAmpla in viitor atunci cind tu vei fi in
Hipnoza gi terapia de scurti duratl 241
stare se privesti in urmi gi si apreciezi schimbirile pozitive

pe care le-ai realizat...";
. sugestii administrate sub forma unor supozifii: ,,Mi intreb
unde te vei afla gi cu ce te vei ocupa atunci cand vei constata
cu plecere ce nu ai mai fumat de mult timp...";
o intreblri sugestive intercorelate: ,,Po!i si-mi spui cum le vei
descrie prietenilor tii modul in care E-ai rezolvat problema?"
Aceste abordiri demonstreazi modalitatea in care clientul este
ghidat pentru a-gi construi un montai mental care sd conlind expec-
tafii pozitive pentru viitor (de Shazer, '1978; Lazarus, 1984; Yapko,
1988,1992; Hammond, 1990; Torem, 1992).
3. Amnezia
Aceasti tehnici presupune sugerarea faptului ci subiectul aflat
in hipnozi va uita la nivel congtient anumite instrucliuni sau expe-
rienle triite. Sugerarea uitirii in plan congtient va permite mentalului
incongtient si utilizeze in mod creativ experienla hipnotici, realiz6nd
ceea ce aceasti instante trebuie si faci. Amnezia poate fi utilizatd gi
pentru a alunga din congtiinld amintirile dureroase.
Yapko (1995) este de pirere ci, in astfel de situalii, amnezia nu
trebuie sugerati decAt dupi ce s-a realizat o anumiti procesare tera-
peutici (catharsis) asupra respectivelor amintiri. Amnezia nu apare
in mod automat dupi orice transd hipnotici, ala cum se crede in
mod obignuit; clientul care este motivat si-Si aminteasce anumite
experienle sau sugestii administrate o va putea face (Erickson gi
Rossi, 1974; Zeig, 7985).
Comparativ cu alte fenomene hipnotice, amnezia poate fi oblinuti
mai greu prin intermediul unor sugestii directe, pentru ce sugerarea
faptului ce subiectul va uita tot ce s-a petrecut in cursul gedinlei de
hipnozi poate,,suna" amenintitor. In cazul in care se adopti o
strategie directi, este indicat ca modul de construire a sugestiilor si
fie mai pulin ameninletor. Abordirile indirecte Pot imbrica o
varietate de forme, dintre care amintim sugestiile indirecte ca atare,
comutarea atenliei qi confuzia (Hilgard, 1968; Cooper, 1.979; Zeig,
1985; Evans, 1986).
4. Analgezia gi anestezia
Analgezia gi anestezia se situeazi pe un continuum care Pre-
supune diminuarea sensibiliti!ii corporale dureroase. Analgezia
presupune sugerarea reducerii durerii in condiliile perpetuarii unor

senzalii asociate (temperature, presiune, senzalii legate de pozilia
diverselor pirgi ale corpului etc.), fapt ce menline orientarea subiec-
tului in raport cu corpul propriu. Anestezia presupune eliminarea
completd sau aproape completi a sensibilitilii din tot corpul sau
dintr-o zond a acestuia.
Capacitatea de a reduce durerea in limite suportabile reprezintd
o particularitate a fiin[ei umane gi este considerati una dintre cele
mai importante aplicatii ale hipnozei clinice. Yapko (1995) este
de pdrere cd pacienlii care au dureri sunt persoane cu care este in
acelagi timp foarte ugor de lucrat, pentru ci sunt putemic motivate
sd fie ajutate, 9i subieqti foarte dificili, pentru cd durerea le-a afectat
toate sectoarele existenlei. Terapeutul care abordeazi o astfel de
cazuistici trebuie sd dea dovadi de foarte multd sensibilitate, pentru
ci durerea presupune totodati anxietate, depresie, sentimente de
neaiutorare. dependenli crescute, precum gi restrAngerea contactelor
sociale. Chiar gi durerea care prezinte cauze organice bine precizate
are componente psihologice ce lin de modul in care o trdiegte
subiectul in cauzl gi de consecinlele acesteia. Hipnoza actioneaze
mai ales asupra componentelor psihologice ale durerii (teami,
anxietate/ sentimente de neaiutorare, precum gi expecta(iile negative
ale subiectului). dar 9i asupra componentelor fiziologice ale acesteia.
Utilizarea hipnozei in combaterea durerii este importante din
urmitoarele motive:
- hipnoza contribuie la cregterea autocontrolului subiectului,
diminuAnd sentimentele de neaiutorare;
- cu ajutorul hipnozei se poate reduce sau chiar elimina medi-
calia analgezici, medicalie care are o serie de efecte secundare gi
care produce dependen!5. Hipnoza nu are efecte secundare gi nici
nu creeazi dependenli. Reducerea durerii cu ajutorul hipnozei se
realizeazi la divergi subiecgi in grade diferite, dar, indiferent de
nivelul acestei reduceri, ea are loc pe cii naturale;
- hipnoza contribuie la functionarea subiectului la un nivel mai
subtil, punAnd in acqiune qi disponibilitdlile latente de vindecare;
- expectaliile de buni stare psihici, senzalia de conforl precum
Ei reducerea anxietAfli reprezinti, la rAndul lor, factori care faciliteazd
procesul de vindecare sau micar intArzie degradarea fizicd gi psihici
a subiectului (Crasilneck 9i Hall, 1985; Brown Ei Fromm,7986,1.987;
Chaves, 1989, 1993).
Lr unele cazuri, analgezia se produce spontan in timpul hipnozei,

deoarece clientul este profund absorbit de experienlele pe care le
triiegte. Asociatd cu catalepsia (inhibilia migcirilor voluntare), anal-
gezia caracterizeazi intr-o oarecare misuri persoana hipnotizate,
care este mai pufin con4tienti de corpul s5u. Se poate spune cd orice
metodd care presupune comutarea atentiei de la senzatiile corporale
are efecte analgezice indirecte. Clientul poate fi invilat prin exersare
s5-gi distragi atenlia de la stimulul dureros gi si se concentreze
asupra unor gAnduri pozitive, imagini sau amintiri plicute, stiri
afective benefice etc.
Abordarea directi a analgeziei implicS sugestii directe de redu-
cere sau disparilie a sensibilitilii intr-o anumitd zoni a corpului.
Una dintre tehnicile mai frecvent utilizate este cea a anesteziei ,,in
minugi": subiectului i se sugereazi anestezia la nivelul unei maini
(de reguli cea dominantd), apoi ,,senzagira" este Eansferate in oricare
altd parte a corpului. Analgezia se poate realiza gi prin sugerarea
disocierii intre corp gi psihic, fiecare componenti desfigurAndu-gi
existenla in alt plan. Alte modaliti$ de inducere a analgeziei:
- sugerarea arrneziei fate de perioadele dureroase. Se utilizeazi
mai ales in cazul in care subiectul trebuie si urmeze proceduri medi-
cale dureroase gi repetate;
- sugerarea reducerii gradate a duredi, care descreqte heptat, la
anumite intervale de timp;
- pseudoorientarea in timp, prin care clientul este proiectat in
viitor (progresie de vArstd) intr-o perioade in care procesul patologic
s-a incheiaE
- regresia de vArsti intr-o perioadi anterioare aparigiei durerii

(Ericksory 1966;Barber,7977; Barber 9i Adrian, 1982; Ericksoo 1983;
Hammond, 1990; Hilgard 9i Hilgard, 1994).
5. Catalepsia
Catalepsia este definitl ca o inhibilie a migcerilor voluntare,
asociati cu o concentrare intense a atenliei asupra unui stimul
specific. Cu cAt clientul este mai concentrat asupra sugestiilor admi-
nistrate de terapeut, cu atat el va manifesta o reagtie de tip cataleptic
mai ampli. Reaqtia cataleptici include: fixitatea privirii, imobilitatea
posturali, iar pentru subieclii aflali in hipnozd profund5, ,,flexi-
bilitatea ceroas5" (se poate imprima membrelor orice pozilie pe care
o stabilegte terapeutul), asociate cu un comportament catatonic
(subiectul menqine un timp indelungat pozilii incomode ale mem-

brelor), rigiditatea musculare, migcirile involuntare, precum gi ince-
tinirea unor procese psihofiziologice cum ar fi ritmul respirator,
cardiac, reflexele de clipit sau inghi$t.
Simptomele catalepsiei pot constitui indicatori ai prezenlei unei
transe profunde, dar pot fi induse gi in mod deliberat, din raliuni
terapeutice. Catalepsia reprezinti un fenomen specific pentru hip-
nozi, fenomen care se asociazi direct sau indirect cu orice mani-
festare de tip hipnotic. Catalepsia este rezultatul focalizirii atenliei
asupra unei realite$ diferite, care irdepdrteazl subiectul de realitatea
concreti, ficAnd posibili aparilia unor fenomene cum ar fi: regresia
de vArsti, analgezia, distorsionirile senzoriale etc. Catalepsia poate
fi indusi direct in scopuri terapeutice (de pildd, pentru persoanele
la care este necesard limitarea migcdrilor pentru o recuperare motorie
mai rapidi) sau poate avea ca obiectiv facilitarea demersului hipno-
terapeutic general (prin focalizarea accentuate a atengiei asupra unui
stimul este stimulati activitatea independenth a instanlelor psihice
de naturi incongtienti). Orice stimul care capteazi putemic atentia
clientului poate facilita aparilia unui rispuns de tip cataleptic: o po-
vestire captivantd, surpriza, gocul sau confuzia (Rossi, 1973; Bloom,
1990). Sugerarea catalepsiei poate avea loc direct sau indirect, prin
sugestii verbale sau nonverbale. Metodele verbale constau din admi-
nistrarea unor sugestii de relaxare gi imobilitate posturali, in timp
ce o tehnici nonverbale ar putea fi cea a modelSrii, prin intermediul
c;reia terapeutul trece treptat de la o comunicare animat6, bazati pe
rutine conversalionale, la o stare de relaxare gi imobilitate, inducAn-
du-i clientului starea de transi (Ericksory 1983, 1985; Gilligan,1987).
6. Disocierea
Disocierea este definit6 drept capacitatea de a descompune ex-
perienta psihologica in pArJile sale componente, amplificind con-
Qtientizarea uneia dintre experiente, concomitent cu diminuarea
congtientizirii altei experien!e. Din picate, maioritatea clinicienilor
nu cunosc dec6t aspectele patologice ale fenomenelor disociative,
ignorindu-le pe cele normale care au aplica$i in hipnoterapie. in
cadrul disocierii realizate prin intermediul hipnoterapiei, mentalul
congtient va fi ocupat de un stimul anume, asupra ciruia s-a con-
centrat atentia subiectului, in timp ce mentalul incongtient va fi liber
sd desfdgoare activitigile pe care le crede de cuviinli. Cu cAt starea
hipnotici este mai profundd, cu atat gradul de disociere este mai

mare gi cu atAt subiectul va avea mai multe posibilitdli de procesare
la nivel inconqtient, generAnd rispunsuri automate, spontane: se pot
actualiza amintiri uitate, se poate produce levita$a unui bra! subiec-
tul poate rimAne intr-o pozilie imobili (Hilgard, 1986; Cardena gi
Spiegel, 1991; Spiegel, 1993).
Sugestiile de disociere propun mentalului congtient se se concen-
treze asupra unui stimul, in timp ce mentalul incongtient este incu-
rajat se realizeze altceva gi si acumuleze experien[e, flcand abstrac.tie
de congtiinli. Sugestiile directe de disociere ii permit clientului si
descopere ci este probabil sd trdiasci simultan experiente care se
desfdgoarS la mai multe niveluri gi ci aceste experiente au un caracter
spontan gi automat. in mod indirect, disocierea se produce prin
sugerarea oricirui fenomen hipnotic, ea put6nd fi indusi prin inter-
mediul metaforelor, confuziei sau prin orice tip de alte sugestii cu
caracter indirect.
7. Halucinaliile 9i modificirile senzoriale

Halucinaliile sunt perceptii fird obiect, care pot si apari gi la
subiecti normali, in urma inducliei hipnotice. Acestea pot si fie
pozitive, cAnd subiectul percepe un obiect sau o persoani care nu
este prezentS, gi negative, situafie in care un obiect prezent nu este
perceput ca atare. Prin sugerarea unor halucinafii, terapeutul mo-
difici parametrii conqtientizirii senzoriale, situalie in care clientul
va percepe Iumea intr-un mod diferit, facilitAnd activarea unor
resurse interioare cu caracter adaptativ. in timpul induc$ei hipnotice,
halucinaliile pot se apare qi spontan. De reguld, sugerarea unei
halucinalii se realizeazd prin intermediul unor sugestii directe.
8. Reacliile ideodinamice
Acestea reprezinti rispunsuri automate care se pot declanga la
nivel motor, senzorial gi afectiv (termenul de ideodinamic provine
de la transformarea unei ,,idei" intr-o ac$une; in mod concret avem
de-a face cu reaclii ideomotorii, ideosenzoriale gi ideoafective).
Aceste reaclii sunt declangate de instanlele de naturi incongtienti,
ca rispuns la stimuli intemi sau extemi.
Inductia hipnotici
Yapko (1995) stabileqte o serie de indica'$i pentru realizarea unei

comuniciri hipnotice eficiente, dintre care le vom cita pe urmdtoarele:
1. Sugestiile terapeutice trebuie sI fie simple gi uqor de inleles.
Cu exceplia celor construite special pentru a produce confuzie,
sugestiile clare gi simple ii permit clientului sI se lase,,dus" de
hipnozd fdri a analiza, a interpreta sau a critica la nivel congtient
ceea ce se petrece. Cu cAt sugestiile sunt mai complicate, cu atAt
clientul trebuie si facl apel la mentalul congtient pentru a le intelege,
gi cu cAt nivelul conEtient este mai activ, cu atat este mai limitat
accesul la zonele inconqtiente, ceea ce nu este in avantajul hipnozei.
2. Demersul hipnotic este mai eficient dacd se utilizeazX limbalul
clientului.
Cuvintele reflecti steri psihice cu caracter subiectiv gi, din acest
motiv, chiar daci mai mulfi oameni utilizeazi aceleagi cuvinte, nu
inseamni ci triiesc aceleagi experienge. in cazul in care terapeutul
va ,,traduce" spusele clientului in limbajul siu propriu Ei apoi va
comunica prin intermediul acestuia, va genera, aproape sigur, lipsa
de inlelegere intre cei implica$ in demersul terapeutic.
3. Terapeutul trebuie s6-i solicite clientul s6-qi exprime trdirile in
termeni experienfiali.
Este important cu pacienful si-gi descrie cu lux de amdnunte
experienlele, pentru cd, reorrgAnd la cAteva cuvinte simple, nu poate
furniza suficiente informalii in legituri cu ceea ce simte. Cu cAt
descrierea acestora este mai detaliati, cu atat terapeutul are mai
multe ganse de a realiza o intervenlie adecvati.
4. Construirea sugestiilor utilizAnd predominant timpul prezent
gi intr-un mod pozitiv.
In general, sugestiile trebuie si fie exprimate la timpul prezent gi
si se refere la ceea ce simte persoana. in structurarea sugestiilor
hipnotice, trebuie si se realizeze conexiunea dintre ceea ce se petrece
,,aici gi acum" cu ceea ce se agteapte in viitor, ca in exemplul de
mai jos:
Pe mdsurd ce trdiegti starea X, oei incepe sd realizezi comportamentul
(sd simti starea Y).
Terapeutul va cluta sI oblinl cAt mai multe informalii referitoare
la starea actuali a clientului siu, pentru a realiza cAt mai bine co-
nexiunile cu starea care se doregte in viitor. Subliniem, de asemenea,
Hipnoza $i terapia de scurti durati 247
necesitatea de a formula sugestiile in termenii gAndirii pozitive,

acestea trebuind sd sugereze ce anume poate si facd persoana, gi nu
ceea ce nu poate (Grinder gi Bandler, 1981; Hammond, 190).
5. Clientul trebuie incurajat gi suslinut prin intdriri pozitive.
Aceste feedbackuri pozitive au menirea de a conduce clienful in
aga fel incAt acesta si congtientizeze forla gi resursele sale inteme
latente, pe care le-a ignorat pAni atunci (Erickson qi Rossi, 1979;
Hammond, 1990). Astfel, clientul va trebui si-gi asume responsa-
bilitatea propriilor triiri gi s5-9i dea seama ci are puterea se contro-
leze, daci nu evenimentele existentei, mdcar reacliile sale fali de
acestea.
6. Comunicarea terapeuticd trebuie sd utilizeze modalitatea sen-
zoriali dominanti a clientului.
Aga cum subliniazi Bandler gi Grinder (1979), iniliatorii progra-
mirii neurolingvistice, oamenii culeg, stocheazd gi proceseazi in-
formalia in acord cu stilul lor personal, care presupune operarea
intr-o modalitate senzoriali dominantS: vizuald, auditivi sau kineste-
zici. in cazul in care terapeutul va identifica modalitatea senzoriald
favoriti a clientului, el va trebui si adapteze comunicarea gi si
utilizeze respectiva modalitate senzoriali, flcAndu-se astfel mai bine
inleles gi acceptat de citre pacient. Informaliile referitoare la
modalitatea senzoriali preferati pot fi oblinute prin observarea
atenti a modului in care se exprimd clientul, mai ales a predicatelor
pe care acesta le folosegte. Astfel, daci terapeuhrl doregte sA orienteze
clientul in direclia vizuali, el va trebui sd utilizeze o terminologie in
care si fie prezenli termeni care se referi la experienle vizuale.
lmagineazd-{i cd te afli la mare, pe plajd... cautd sd oezi cdt mai clar
maru, aaluile, linia orimntului, siluetele indepilate ab aapoarelor . . . admii
imaginea razelor de soare carc se reJlectd ?n apa mfuii . . . oezi nisipul galben,
oamenii care se relarcs.zd. in aacafltd... cerul albastru, cu nori albi...

in cazul in care terapeutul doregte si sugereze o experiengl
auditivi, el poate transmite urmatorul mesai:
Eu nu gtiu ce ili spui atunci cdnd oorbegti cu tine insuli prin intermediul
gindurilor tole..., dar acest dialog interior joacd un rol insemnat in
ghidarea erperietlelor tale... 9i ar fi foarte bine dacd te-ag auzi spunAndu-li
in gintl luouri bune, care sd te faci sd ai mai multd ?ncredere in tine. . .
Modalitatea kinestezictr se referi atat la stiri afective, cat gi la

senzafii kinestezice:
Atunci cdnd i[i amintegti de o expuientd pldcutd, rctrdie1ti sentimentul

minunat de aJi iubitd... siffiti aprecierea din parteo prietenului tdu... gi
sentimentul este atAt dc puternic, incdt parcd priwle contur, parcd il poli
otinge. . . gi aceastd experienld emolionald plenard ua fi mereu prezentd in
tine gi ili oa da forld pentru intreaga tiald.
Yapko (195, p. 86) este de pirere ci, in r4isura in care teraPeutul
focalizeazd atengia clienlilor asupra unor asPecte Pe care acegtia nu
le remarcd in mod obignuit, demersul psihoteraPeutic va fi mai bine
apreciat de acegtia.
7. Clientului i se vor fumiza doar acele informa$i care sunt abso-
lut necesare.
Terapeutul va trebui sd informeze clientul in legituri cu ceea ce
se va petrece in cursul gedinlei de hipnozd, evitand inse si-i explice
in detaliu aspectele referitoare la tehnica pe care o va utiliza, Pentru
aJ impiedica sI dezvolte rezistente pe baza analizirii gi criticirii
tehnicii aplicate. Mai mult, o tehnicd sugestivi deconspirati nu va
mai funcgiona ca atare.
8. Pacientului trebuie si i se acorde un timp suficient pentru a
reacliona.
Oamenii sunt in general tentali se ap^recieze desfigurarea eveni-
mentelor conform ritmului lor propriu. In hipnozi, dac6 terapeutul
procedeazi astfel, comunicarea cu pacientul va putea fi periclitati.
De aceea, nu trebuie si-l oblige pe client si reaclioneze atunci
cAnd crede el cd ar 6 necesar, lisAnduJ se reactioneze in ritmul siu
personal.
9. Terapeutul trebuie si solicite permisiunea clientului daci
doregte sd-l atingd.
Atingerea reprezinte un gest de intimitate, o intruziune in lumea
personali a clientului, iar acesta o poate percepe ca pe o violare a
teritoriului sdu, mai ales dacd a avut experienle negative legate de
atingere. Un alt motiv pentru care nu este indicat ca terapeutul si-l
atingi pe pacient fird permisiune il constituie faptul ci subiectul
aflat in transi are aten!ia orientati spre interior, iar o atingere
neagteptate l-ar reorienta spre lumea exterioare.
10. Administrarea unor mesaje anticipatorii.
Acestea reprezinti afirmatii prin intermediul cdrora terapeutul il
informeazi pe client in legdturi cu inten$ile sale, pentru ca pacientul
si nu fie luat prin surprindere. Astfel, pacientul se va sim$ in sigu-
ranli gi nu va fi nevoit si acorde atenlie tuturor acfiunilor terapeutului,
Hipnoza gi terapia de scurtd durati 249
o asemenea analize congtienti fiind in detrimentul hipnozei. Me-

sajele anticipatorii reprezinti formuliri simple in legdturi cu ceea ce
urmeazd se se petreace: ,,CurAnd eu voi..." Aceste mesaie sunt
necesare deoarece este foarte dificil pentru un subiect hipnotizat se
fie in acelagi timp in stare de alerti gi relaxat.
11. Tonul gi ritmul vocii terapeutului trebuie sd fie in concordanli
cu intenliile sale.
O voce tensionati este improprie pentru a sugera o stare de re-
laxare. O alti incongruenti ar consta in inducerea hipnozei pe un
ton de conversalie. Cele mai bune rezultate se oblin daci vocea
hipnoterapeutului este caldd, blindi, cu modulalii adecvate in func-
lie de sugestiile administrate.
12. Realizarea unor conexiuni intre sugestii.
Bandler gi Grinder (1.979) se referi la acliunile de ,,pacing" (in-
trarea terapeutului in rezonanld cu clientul) 9i ,,leading" (ghidarea
acestuia in direclia doriti). Erickson 9i Rossi (1979) subliniazi impor-
tanta accept5rii 9i utilizdrii a tot ceea ce face subiectul in timpul
hipnozei. Yapko (1995) vorbegte de procedeul de conectare a sugesti-
ilor (lanluri de sugestii), prin intermediul ciruia terapeutul va stabili
o punte de legituri intre ceea ce face subiectul gi ceea ce se doregte
ca el si faci, dupd modelul: ,,Pe misurd ce realizezi X, vei experi-
menta starea Y" (Faptul cd stai relaxat pe fotoliu gi asculli uorbele
mele ili ua permite sd-!i simli bralul drept tot mai greu, din ce ?n ce mai
g/eu). Aceste conexiuni asigure continuitatea demersului hipnotic.
Hammond (1990) qi O'Hanlon (1995) afirmi cd exprimarea din
cadrul procedurilor de induclie hipnotici reprezinti ,,un cogmar"
pentru filologi, in timp ce pentru subiectul aflat intr-o stare modifi-
cata de congtiinli este foarte ugor de urmirit.
13. Sugestiile cu caracter mai general sunt mai eficiente decat cele
foarte precise.
Astfel, este mai probabil ca un subiect se reziste unei sugestii de
tipul ,,bra!ul tiu drept devine tot mai cald" decAt unei sugestii
mai vagi, cum ar fi:,,Observd ce modificare de temperature apare
intr-unul din bralele tale".
Induc!ia hipnotici reprezinti procedeul prin care se realizeazi

transahipnotici. Aceasta presupune concentrarea asupra unui obiect
de dimensiuni mici, de reguli strilucitor, asupra unei anumite
zone a corpului (de exemplu, punctul dintre sprAncene), asociati cu
administrarea de citre terapeut a unor formule sugestive de calm,

relaxare, somnolen!i.
Hartland (1971) distinge trei faze ale inducliei hipnotice: faza
de pregitire, induclia hipnotici propriu-zisd gi faza de adAncire
a hansei.
in faza de preSe6re a inducliei hipnotice, terapeutul trebuie si-i
explice subiectului in ce consti hipnoza, ce se aqteapti de la el 9i ce
efecte poate avea aplicarea acestei tehnici. Se insista mai ales asupra
avantalelor pe care le are hipnoza in eliminarea unor simptome de
care subiectul vrea s5 scape. Este necesar ca terapeutul siJ asigure
pe pacient cd nu are de ce si-i fie frici gi ci va trdi experienle agrea-
bile. Subieclii anxiogi trebuie interogali de citre terapeut asupra
fricii lor gi incuraiali s-o depSgeasce. De exemplu, in cazul unui
subiect care se teme ce ar putea fi manipulat de terapeuL este necesar
si i se explice ci el nu-gi va pierde starea de congtientl gi ci, dacd
doregte, va putea iegi oricand din transa hipnoticS. In aceastd fazd de
pregitire i se cere pacientului si fie cAt mai pasiv gi si nu incerce si-l
aiute sau si se opuni terapeutului. Se precizeazi ci este interesul lui
sd beneficieze de avantajele hipnozei Ei ci, daci nu vrea si fie
hipnotizat, ar fi mult mai bine si i se adreseze altui specialist. in
continuare, i se dd subiectului indicalia de a nu-gi analiza starea, de
a nu incerca sd alle ce e cu el. El hebuie doar sd respecte instrugtiunile
terapeutului.
Faza de induc$e hipnotici propriu-zisi cuprinde comportamentele
impuse de terapeut subiectului, la care se adaugi ceea ce spune Si
face terapeutul. Induclia hipnotici presupune distragerea de la
stimulii perfurbatori externi, concentrarea asupra unui subiect de
dimensiuni mici gi asupra spuselor terapeutului, sugerarea relaxirii
gi somnolen!ei, stimularea iocului liber gi a imagina!iei.
Dupd Kubie 9i Margolin (citali in Hartland, 1971), induclia hipno-
tici ar avea trei componente: sugerarea imobilitilii, fixarea privirii
gi administrarea de stimuli monotoni.
Dupd Gill gi Brenman (1,947), in astfel de situatii terapeutul:
1) contribuie la siricirea stimu16rllor senzoriale ale subiectului
prin limitarea migcirilor corporale;
2) incearci si altereze imaginea rezultati ca urmare a congtien-
tizirii corporale a subiectului;
3) sugereazi un fel de proces de disociere, focalizAnd atentia su-
biectului asupra migcirilor proprii, astfel incat unele migciri care, de
reguli, se produc in mod involuntar, devin voluntare;
Hipnoza gi terapia de scurG durati 251
4) sparge tiparul relaliilor adaptative normale ale subiectului,

creand un fel de atmosferi magici.
in inducgia hipnoticS, terapeutul are la dispozilie doui strategii
speciale: o strategie de privare senzoriali gi o strategie care dezvolti
un tip de relalie interumani specifici intre terapeut gi pacien! rela$e
cu un profund conlinut transferenfial.
Sugesti bilitatea ti comu nica rea hi pnoticl efi ciente
Specialiqtii in psihologie sociali, dar qi practica evidenliazi faphrl

cd modul de a reacliona al unui individ se modifici datoriti influ-
enlei altui individ, adesea intr-un mod sistematic Ai predictibil
(Cialdini, 1985; Sherman, 1988).
Reclama ulilizeazd multe tehnici bazate pe sugestie pentru a
determina pe cineva si cumpere un anumit produs. Tendinla Ei
deprinderea de a cumpira sunt intdrite pentru ci in cadrul reclamei
se spune cAt de inteligenfi, frumogi, masculini, atriSetori etc. sunt
cei care utilizeazi produsul X gi, in acelagi timp, li se promite clien-
lilor un anumit grad de recunoagtere gi apreciere in plan social.
Yapko (1995, p. 38) definegte sugestibilitatea in sens larg ca repre-
zentAnd deschiderea de a accepta gi de a rispunde la idei gi infor-
malii noi. Odati acceptati, noua informalie va putea, in funclie de
valoarea sa subiectivi, si modifice experienlele interioare ale per-
soanei intr-o mdsuri mai mare sau mai mici. Pacientul receptiv la
psihoterapie este suSestibil pentru cA doreqte si-gi insugeasci
informalii gi experienle noi care si-l ajute si se elibereze de pro-
blemele sale. Majoritatea indivizilor nu sunt insi total necritici la
acceptarea noilor informalii, gradul lor de sugestibilitate fiind diferit.
Yapko realizeazi o diferenliere intre sugestibilitate gi credulitate,
subliniind faptul cd hipnoza nu ii face pe oameni creduli 9i lipsili de
sim! critic.
Influenla sugestivi care se manifesti in domeniul psihoterapiei
in general gi al hipnozei in mod special line gi de figura psiho-
terapeutului care este o persoani investiti cu autoritate, pregdtiti si
realizeze diagnoza gi intervenlia psihologici. Forta terapeutului nu
line atit de personalitatea acestuia, cAt mai ales de atitudinea pacien-
tului fa[i de el (Diamond, 19M; Barber, 1991; Strauss, 1993). Yapko
subliniazi faptul cd existi mai multe forme de putere: coercitivi
(rezultati din capacitatea de a administra sanc[iuni), bazati pe

recompense (materiale gi psihologice), legidmi (rezultatd din pozilia
sociale ocupate), derivati din calitatea de expert (bazati pe de(inerea
unor cunostinle intr-un domeniu) Ei charismatice (linand de parti-
cularitdli ale personalitifii cum ar fi amabilitatea, cildura afectivi,
abilitdli empatice etc.). Toate aceste tipuri de putere (poate intr-o
misurd mai reduse prima) interaclioneazd in cadrul demersului
psihoterapeutic. JinAnd seama de aceste aspecte, psihoterapeutul
va trebui si-gi utilizeze puterea in mod nuanlat gi dAnd dovadd de
respect pentru pacientul siu (Aronson, 1992; Frauman, Lynn gi
Brentar, 1993).
Relafia hipnoticd are la bazd gi alte trebuinle umane, cum ar fi
cele de acceptare gi de apartenenli. Majoritatea pacienlilor care
solicite aiutor psihologic se intreabi dac5, dezvdluindu-gi temerile,
indoielile gi imperfecliunile, ei vor fi acceptali gi agrea$ sau respingi
gi criticali de cihe terapeut. Pentru a-gi satisface trebuinlele de accep-
tare gi apartenentd, pacientii caute se-i facd pe plac terapeutului
(comportamentele imbraci o arie foarte largd, de la oblinerea unor
bune rezultate in cadrul terapiei 9i pAni la oferirea unor mici
cadouri) 9i se conformeazl sistemului de valori qi stilului acestuia.
De aceea, acordarea de recompense psihologice reprezinte un pu-
temic instrument care sporeqte eficienla psihoterapiei.
Un alt element care influenleazi relalia terapeut-client in cadrul
hipnoterapiei il reprezinti expectajiile celor implica!i in relalie.
Poate ci cel mai sugestiv termen pentru a descrie acest fenomen este
cel de ,,profegie autoimpliniti" care postuleazd faptul cA noi agteptim
ca un anumit lucru si se intAmple gi ceea ce agteptem si nu se
intAmple nu se va intAmpla, pentru ci noi ne armonizim in mod
incongtient comportamentul cu expectafiile. Astfel, ideile, atitudinile
9i opiniile unei persoane in legituri cu activitilile sale viitoare ii vor
conduce experientele prezente in direclia respectivi. Cu cAt persoana
investeqte emolional mai mult in acele expectalii, cu atAt ea va fi mai
pulin inclinatd si triiasci experienle subiective care si le contrazici
(Zeig qi Rennick, 1991; Torem, 7992; Coe,193).
Un alt element care trebuie avut in vedere atunci cAnd vorbim
despre sugestibilitatea umani se referi Ia nevoia de consecven!5
interni gi de armonizare psihic;. Oamenii au tendinta fie de a omite
informagiile cu caracter contradictoriu, fie de a le reajusta pAni cAnd
se potrivesc unele cu altele. De asemenea, atunci cAnd se simt
Hipnoza gi terapia de scurt; durate 253
nesiBuri din cauza noutAUi sau ambiguititii situa!iilor, subiectii

li se vor adresa altora pentru a obline clarificiri gi cu cAt explicaliile
se potrivesc mai mult cu propriile lor expectafii, cu atat ele vor fi
acceptate mai ugor gi la un nivel mai profund. Nevoia de a reduce
disonanla cognidve (Festinger, 1957) poate sd determine pe cineva
si afirme cd a ob$nut beneficii de pe urma unui serviciu medical sau
psihologic pe care l-a plitit. Cei care au investit bani, sperante Si
timp intr-o anumitd activitate doresc cu disperare ca aceasta si aibl
un rezultat cAt de mic, pentru a-gi justifica respectiva investilie.
Problematica disonan[ei cognitive gi a expectaliilor trebuie avuti in
vedere gi atunci cAnd clientul aflat la psihoterapie se consideri un
caz lipsit de speranle gi se ,,striduieqte" si demonstreze acest lucru
chiar in dezavantajul siu, devenind un pacient permanent al
cabinetelor de psihoterapie, care nu poate fi ajutat de nimeni.
Nu existi reguli precise pentru a realiza o comunicare psihotera-
peutici eficienti. Ceea ce i se potrivegte unui client poate si nu se
potriveasci altuia. Unii paciengi doresc si li se spuni exact ce au de
ficut, in timp ce allii preferi si li se dea o indicalie cu caracter
general gi si fie lisali sd se descurce singuri. De asemenea, la unii
pacienfi cresc expectaliile daci sunt supugi unor incercdri pentru a-gi
atinge obiectivele (se afld, de pildi, pe lista de aqteptare), in timp ce
al(ii resping confruntarea cu cel mai mic obstacol.
Existi pacienli care au nevoie de dovezi obiective pentru orice
demers la care sunt supugi; unii sunt suspiciogi, algii, deschiqi fali de
ideile care li se prezinti, in timp ce alfii preferi si-gi clarifice singuri
confuziile. Pentru a exercita o influen(i eficientd, terapeutul trebuie
si lini seama de gradul de sugestibilitate al fiecirui pacient, desco-
perind care sunt nevoile gi expectaliile sale gi ciutAnd si vini in
intimpinarea acestora. O variabili semnificativi, care influenleazi
eficienla comunicirii de tip hipnotic, -tine de modalitatea in care
rispund la mesaje mentalul con$tient gi incongtient.
In cursul hipnozei, sugestiile administrate sunt astfel structurate
incat sA se adreseze instantelor psihice inconqtiente, in timp ce
instanlele de naturi congtiente sunt ocupate cu un alt tiP de
activitate. Cele doui tipuri de instante au atat funclii distincte, cAt gi
funclii comune, suprapunerile permi!6ndu-le si lucreze sinergic, in
timp ce diferenlele conduc la reaclii de tip disociativ. Mentalul
congtient ne permite si ne ddm seama de ceea ce se petrece, si fim
atenli la ceva, si analizim, si judecim, si concluzionim qi si luim
decizii. Multe dintre limitdrile pe care ni le impunem singuri lin de

aspectele critice ale proceserii de tip congtient. Mentalul incongtient
reprezinti rezervorul tuturor experienlelor achizilionate de-a lungul
vielii individului, informalii gi experiente invdlate, nevoi, trebuinle,
deprinderi. modele de comportament.
Spre deosebire de mentalul conqtient, structurile inconqtiente nu
au un caracter rigid, analitic ai limitativ, rispunzAnd la comunicarea
experienliald $i operand cu metafore Ei simboluri irtr-o manieri mai
globali (Brown, 1991; Omstein, 1991). Pentru a utiliza in mod efi-
cient hipnoza, este necesari transcenderea instanlelor critice de
naturi con$tient5. Faptul ci un individ nu-gi di seama ci acumuleazi
informalii nu inseamnd ci nu o face, informaliile stocate la nivel
incongtient avAnd aceeagi for(i, sau chiar una mai mare, comparativ
cu cele congtiente. Mentalul conEtient al unui client aflat in hipnozi
va trece de la o idee la alta sau de la o imagine la alt4 in timp ce struc-
turile inconqtiente continu6 si recepgioneze sugestiile administrate
de hipnoterapeut gi si reac$oneze la acestea (Crawford, 1990; Dixory
Brunet gi Laurence,1990; Cheek, 1994). Aga cum am mai precizat, in
timp ce mentalul congtient se ocupe de analizarea ralionali a
conceptelor, cel incongtient este preocupat de experienlele psiho-
logice subiective. Astfel, comunicarea hipnotici se realizeazd la nivel
multinivelar, sugestiile adresandu-se simultan structurilor con5tiente
gi celor incongtiente, unde se deschid noi perspective de ingele-
gere gi actualizare a unor resurse latente (Bowers 9i Okman, 1992;
Hilgard, 1992).
Faptul cE informaliile pot fi transmise $i procesate firi ca per-
soana si congtientizeze neaperat acest lucru alimenteazi multe din
temerile subieclilor fali de hipnozd, acegtia considerAnd ci tera-
peuful le-ar putea transmite mesaje nocive. Persoanele care nutresc
astfel de temeri nu au cunoEtinli de existenla mecanismelor in-
congtiente de apirare ale eului care actioneazi pentru a conserva
stima de sine a subiectului gi pentru a-l ajuta sd evite conflictele
intrapsihice. Mulfi autori contemporani nu se mai referd la dualitatea
congtient-incongtient, ci la lateralitatea cerebrald, respectiv la func-
lionarea emisferei cerebrale stAngi 9i a celei drepte. Conform acestei
interpretiri, hipnoza presupune distragerea qi ocuparea emisferei
stAngi cu anumite conlinuturi de naturi psihicS, concomitent cu
utilizarea resurselor ce lin de emisfera cerebralS dreapti, la acest
nivel operAndu-se cu material senzorial, descriptiv qi emolional.
Hipnoza gi terapia de scurtd durati
inainte de a trece la faza de inducgie hipnoticl propriu-zise, tera-

peutul verifici gradul de sugestibilitate prin teste aplicate in stare de
veghe. Menlionim cAteva dintre acestea:
a) testul oscilaliei corpului;
b) testul catalepsiei pleoapelor;
c) testul incle1tdrii degetelor;
d) testul rigiilitdlii bra{ului.
a) Testul oscilaliei corpului. Subiectului i se cere si stea cu spatele

la experimentator gi si-gi relaxeze toli muqchii (este indicat ca su-
biectul si poarte pantofi cu tocuri ioase). Instructaiul care se admi-
nistreaza este urmitorul:
Dorcsc sd stai in picioare cu airfurile apropiate. inchide ochii gi re-
laxeazi-te. ln chteoa momeate ili tsoi cue sd-ti imaginezi ci ztii pe spate. Eu
aoi pune mdinile pe spatele tdu gi ztei simli cum miinile mele te trag tot mai
mult, oii tot mai mult pe spate. Nu-!i fie teamd. Lasdle dus, eu ooi sta in
spatele tau gi te aoi prinde... etc.
Se considerl sugestibil acel subiect care are tendinta de a cddea
in direcgia sugeratS.
b) Testul catalepsiei pleoapelor. Subiectului, agezat intr-o pozilie
comodi, i se administreazd urmitoarele sugestii:
Doresc sd inchizi ochii gi sd te relaxezi. Nu te teme, deocamdatd nu te
ooi hipnotiza. Fii atent la aocea mea gi relaxeazd-te. Pe mdsurd ce te
rclaxezi, pleoapele tale dnin tot mai grele, din ce in ce mai grele, grele ca
de plumb. Curind oei constata cd !i-e foarte greu sd deschizi ochii, ileoarece
pleoapele tale sunt grele, Joarte grele, grele ca de plumb. lli ua fi foarte greu
si deschizi ochii chnd li se ua spune s-o faci. Pleoapele tale sunt foarte grele.
Foarte grele gi sfiAns hpite. Ochii sunt afit de bine ?nchigi, incdt nu-i poli
deschitle. lnceorcd sd deschizi ochii.
Daci subiectul are dificultili in deschiderea ochjlor, terapeutul il
poate considera un bun subiect pentru hipnoze.
c) Testul inclegtdrii degetelor . I se cere subiechr-lui si-gi scoatd inelele
qi i se administreazi urmitorul instructaj:
Doresc sd-li inclegtezi ilegetele (se demonstreazd). Acum uitd-te tn ochii
mei gi strdnge degetele unele intr-altele. Strfrnge degetele cAt poti de tare.
Pe mdsurd ce strdngi degetele unele intr-altele, oei constata cd degetele
deuin tot mai incleEtate, tot mai sfiAnse unele in altele, ca gi cum ar fi
sudate. Degetele sunt tot mai inclegtate, tot mai stfinse, tot mai inclegtate,
incit nu poli sd le ilesJaci. fi-e imposibil sd le ilesfaci. incearcd sd-!i desfaci
degetele; cu cAt incerci mai mult, cu afit reuge1ti mai putin... incearcd!
Dar nu po[i.
Cu subiec(ii care nu pot desface degetele sau le desfac doar par,tial
se poate trece la induc$a hipnotici.
d) Testul rigiditdlii bralului. Subiectului agezat pe scaun i se dau
urmdtoarele instructiuni:
lntinde bralul drept inainte, la indllimea umdrului (se demonstreazd).
SfiAnge pumnul, uitd-te in ochii mei gi imagineazd-li cd bratul tdu drept
deoine rigid, tot mai rigid, ca o bard de otel. Bralul tdu deoine rigid, [eapdn,
parcd ar fi o bard de o{el Fi €tii cd este imposibil sd indoi o bard de olel aga
cum este bratul tdu. Bratul tdu este rigid, tot mai igid. incearcd, dar nu po[i.
Ca qi in cazul celorlalte teste de sugestibilitate, daci subiectul nu
poate indoi bratul, terapeutul il poate considera potrivit pentru
hipnozi.
Inainte de induclia hipnotici, terapeutul trebuie sd-i spund
subiectului ci inchiderea ochilor nu este obligatorie pentru hipnoze.
Mai ales in hipnoza profundS, subiectul poate remane cu ochii
deschigi. Uneori, subiectul aflat in hipnozi poate deschide spontan
ochii firi un motiv special, dar el se afli totuqi in transi, iar pentru
inchiderea ochilor se dd o simpti comande: ,,inchide ochii". I se
descriu subiectului experienlele pe care acesta trebuie sd le triiascS,
apoi sugestiile se dau la timpul prezent, ca gi cum s-ar petrece chiar
atunci, pe un ton monoton, repetitiv, blAnd. CAnd este evident cd
subiectul se afli in hipnozi, se pot da sugestii intr-o manieri mai
autoritare.
Marlene Hunter (1988) subliniazi faptul ci, pentru insugirea unei
tehnici de induclie hipnotici, este tot atat de important ce spui gi cum
spui. Regulile de care linem seama sunt urmdtoarele:
. Terapeutul trebuie si se asigure ci existi o concordanfi

intre cuvinte qi tonul vocii. De pildd, cind dim sugestii de
genul: ,,Te relaxezi tot mai adAnc, tot mai ad6nc, mai pro-
fund"... etc., vocea trebuie si reflecte sugestiile verbale.
. in misura posibilitefilor, se recomandi evitarea negatiilor.
Daci spunem,,Nu vei mai simli panica" este mai mult ca
sigur ce subiectul va trli respectiva stare. O sugestie de
tipul ,,Te vei simfi confortabil, in siguranfi..." are mult mai
multe sanse de succes. Adesea, chiar 9i cei mai experimentali
terapeuti par si uite ci limbajul incongtientului este format
Hipnoza $i terapia de scurte duratl 257
din imagini, logica gi cuvintele reprezentAnd modelul de

lucru al nivelului congtient.
. Este mai indicatd utilizarea unor sugestii cu caracter per-
misiv securizant ca de pildi: ,,Simte.te cat de r€laxat doregti",
sau ,,Poate fi se va pirea interesant si-[i explorezi stdrile
psihice" etc.
. EvitaS, Pe cat Posibil, utilizarea cuvAntului ,,incearci", de-
oarece acest termen sugereazi cd subiectul ar putea sd nu
reugeasci; este mai bine si folosim termeni ca ,,exploreazd" ,
,,descoperi",,,invafi" etc.
. Amintiti-vi ci unele momente de ticere Plasate din cAnd in
cAnd dupi afirmafii securizante de tipul ,,E mai bine a9a"
sunt bine-venite.
. O reguli de bazi o constituie atitudinea degajati a tera-
peutului, deoarece in acest caz gi pacientul se va simfi in
largul sdu.
Existi diferite tehnici de induclie hipnotici, dintre care vom

enumera citeva: tehnica fixirii cu privirea (este foarte obositoare
pentru terapeut); tehnica fixirii pe un obiect exterior. Astfel, pot fi
folosite obiecte strilucitoare de dimensiuni mici, de exemplu: o bili
metalici fixati pe o tiid, o bili de cristal Pe care teraPeutul o line in
mAni, un capac de stilou. De asemenea, se Poate utiliza o tinte, ca
de pild5, o bucatd de carton cenugiu sau verde-pal, pe care se prinde
un nasture metalic strilucitor, argintiu sau auriu. O alti tehnici are
in vedere concentrarea pe degetele teraPeutului finute in pozilie de
V, terapeutul coborAnd degetele 9i spunAndu-i subiectului ci
pleoapele acestuia coboard. Se mai folosegte qi concentrarea Pe
punctul dintre sprAncene, Pe un Punct aflat Pe Perete sau Pe tavan.
La copii se utilizeazi frecvent concentrarea pe unghia degetului pe
care se deseneazi un cap de pipugi.
Gibson Ei Heap (1991) sunt de pirere ci, atunci cAnd se discuti
despre procesul de induclie al hipnozei, trebuie avute in vedere
doui elemente:
. in primul rAnd, subiectul hiPnotizat accepti si reduci

activitilile cognitive de procesare a informaliei. lisAnd
aceasti sarcine in seama terapeutului, situafie in care se
produce o modificare a modului de a percepe realitatea

inconjuritoare;
o in al doilea rAnd, vocea hipnotizatorului devine tot mai
mult singurul canal de percepere a informafiei, subiectul
hipnotizat recep$onAnd un numir limitat de stimuli gi idei
care ii sunt sugerate de ceEe terapeut.
Succesul hipnozei depinde in mare mesure de alegerea limbajului

adecvat pentru fiecare subiect, limbai ce trebuie si cuprindi metafore
gi termeni simpli, prin intermediul cirora se descriu stirile gi com-
portamentele pe care trebuie si le manifeste persoana hipnotizati.
Aga cum am mai subliniat, este bine si se discute cu pacientul pentru
a afla 9i pentru a inlitura preludecilile, concepliile gregite sau ex-
pecta$ile nerealiste.
Hilgard 9i Le Baron (19&t) considerd ci existi trei componente de
bazd ale procesului de induc$e hipnotic5: relaxarea, imaginalia gi
controlul comportamentului motor.
Inductia prin intermediul relaxtrrii
Una dintre modalitelile cele mai rdspAndite gi mai eficiente de

induclie hipnotici se bazeaze pe sugerarea relaxlrii musculare.
Aceasti tehnic5 recurge adesea la metafora somnului, degi este evi-
dent ci hipnoza gi somnul sunt fenomene diferite sub aspect electrc.
fiziologic. Terapeutul ii va sugera subiectului destinderea musculard
gi somnul degi, in acelagi timp, il impiedicd sd adoarmd, continu6nd
str-i vorbeasci gi s5-i cearl si fie atent la ceea ce se spune. in practici,
acest gen de abordare are rezultate bune, deoarece majoritatea
subiecfilor inleleg prin,,a adormi" si hceteze sd mai fie atenli la
stimulii exteriori, pe care nu mai trebuie si-i evalueze critic Ai si-i
interpreteze.
Pentru a ilustra acest tip de induclie hipnotic5, prezentlm un
fragment de induclie hipnotici din scala de susceptibilitate hipnotici
Stanford (Weitzenhoffer Ei Hilgard, 1959, pp. 1F16):
Te sim[i tot mai toropit gi mai adormit, dar continui sd asculli oocea
mea. Concentreazd-te la ceea ce ili aoi spune... ascultd atent ceea ce iti aoi
spune. Trcptat aei deueni tot mai toropit, tot mai adormit. Curfrnil oei fi pe
deplin adormit, dar aei continuo sd auzi ooceo mea. Nu te uei trezi dec6t
Hipnoza gi terapia de scurte durate 259
atunci cAnd ili tsoi cere sd o ftci. .. te oei cufunda tot mai mult, tot mai
addnc intr-un somn profund, mnfortabil, odihnitor. Va fi un somn in care
oeif copabil sd faci tot felul de lucruri pe care li le aoi cere eu... fii atent
numai la cele spuse de mine.
Existi numeroase variante de texte prin care se realizeazl acest
tip de induclie, toate av6nd ca element comun sugerarea somnului,
simultan cu solicitarea subiectului si fie atent la ceea ce spune
terapeutul. in felul acesta, subiectul este prins intr-o capcani
psihologici din care nu poate iegi decAt accePtand ca sugestiile
terapeufului si strucfureze gi si interpreteze pentru el realitatea.
Propozilia ,,Va fi un somn in care vei fi capabil si faci tot felul de
lucruri pe care !i le voi cere eu..." se referd la un tip special de somn
care a fost descris de-a lungul timpului in cadrul fenomenului de
somnambulism.
Inducfia prin tehnica imaginaliei dirijate
in cadrul acestui tip de induclie nu este nevoie sd se sugereze

relaxarea sau somnolenla, ci, prin intermediul imaginaliei dirijate,
hipnoterapeutul va incuraja deblocarea fanteziei subiectului.
Concentrarea atenliei doar asupra demersului imaginativ, cu ex-
cluderea altor stimuli, va facilita intrarea in hipnozi. Hipnotera-
peutul ii poate sugera subiectului si-gi imagineze cd se afli intins pe
o plaji, ci simte mingdierea razelor soarelui, ascultd zgomotul
valurilor, simte mirosul mlrii gi triiegte o stare de calm qi pace
interioari. Demersul imaginativ va fi asffel construit, incAt subiectul
sd se lase ,,furat" de sugestiile teraPeutului, vizualizind pe ecranul
mental imaginile ca ink-un film sau, pentru unii subiecli, chiar ca in
realitate. Captarea atenliei subiectului prin descrierea unor imagini
cAt mai vii are menirea de a produce modificiri in sistemele per-
ceptive ale acestuia. Astfel subiectul hipnotizat se va baza doar pe
cuvintele terapeutului. care vor rePrezenta unicul canal Prin inter-
mediul ciruia acesta va recepfiona realitatea. Tot ceea ce sugereazi
hipnotizatorul, cu condigia se fie acceptabil pentru subiect, se va
transforma intr-o realitate subiectivd pentru acesta.
Trebuie subliniat faptul ci, degi subiecgii hipnotizali PerceP o
lume irealE, ei gtiu ci sunt hipnotiza$ 9i atribuie experienlele neobig-
nuite pe care le triiesc stirii de transi in care se afli. Lumea ireali
a fost construitd prin intermediul sugestiilor terapeutice gi, la un

anumit nivel al instanlelor g6ndirii subiectului, aceaste realitate este
perceputh ca atare. Acest fenomen nu trebuie si ne surprindi,
deoarece fiecare dintre noi am hAit, micar o dati in viati, experienta
vizionirii unui film pasionant, cAnd emoliile resimlite au fost la fel
de intense ca in realitate, congtienti fiind, in acelagi timp, cE ne aflim
in fala ecranului. Degi imaginile sunt elaborate de cdtre terapeut,
vivacitatea acestora igi are originile in memoria subiectului. Hipno-
terapeutul trebuie sd-gi aleagi cu multd griji cuvintele, pentru a
putea fi sigur ci detaliile sugerate au un corespondent in experienta
interioari a persoanei hipnotizate. Din acest motiv, este necesard o
disculie prealabili cu pacientul pentru a obline informalii legate de
scenele care ar fi mai potrivite pentru inducerea transei in cazul
acestuia. Astfel, ar fi absurd si ne imaginim ci un individ care nu
suporta marea-s-ar putea relaxa daci i-am sugera ce se afli intins pe
plajd, la soare. in cazul in care subiechrlui nu-i este pe plac con.Lnutul
imaginilor sugerate, hipnoza nu va putea fi indusd sau se va incheia
de la sine.
induclia prin intermediul control5rii comportamentului motor
Acest gen de induclie presupune influentarea comportamentului

motor al subiectului. Cel mai frecvent utilizati tehnici este aceea a
inducliei prin fixare, in cadrul cireia subiectului i se cere se priveasce
un punct indicat de hipnotizator, in timp ce acesta din urmi admi-
nistreazi sugestii de greutate a pleoapelor, oboseale a privirii 9i, in
cele din urmi, de inchidere a ochilor.
Prezentim in cele ce urmeazi un model de induclie prin fixare
preluat din cadrul scalei de susceptibilitate Stanford (Weitzenhoffer
9i Hilgard, 1959).
Relateazd-te, nu incorda mugchii. Fixeazd cu priairea linta pe care
li-am indicat-o. Pritsegte-o ckt po{i de fix. Dacd prioirea ta are tendinla sd
fugd, nu este nimic, readu-o la linta aleasd. Dupd un timp aei obsensa cd
linta se uede ca prin ceald sau pare cd se mi6cd ori igi schimbd culoarea.
E bine aga... dacd li se foce somn, este, de asemmea, bine. Indiferent ce se
?ntdmpld, lasd sd se inthmple.. . gi continud sd prioegti cu toatd atenlia linta
indicatd... oa oeni un timp cknd ochii tdi oor fi afit ile obosili, inc t ili aa
Hipnoza Si terapia de sorti durate 26r
fi imposibil sd-i mai lii deschigi gi se uor inchide de la sine. Cind acest lucru
se intimpld, lasd-l sd se intkmple. . .
Tehnicile de induclie cel mai frecvent folosite constau in con-
centrarea pe un obiect de dimensiuni mici (de preferin!5 strilucitor),
pe un stimul monoton (pendul, metronom), pe o anumiti zoni a
corpului, asociati cu administrarea de citre teraPeut a unor formule
sugestive de calm, relaxare, somnolenli. TextuI utilizat in cadrul
majoritSlii tehnicilor de inducqie hipnotici este orientat in direcqia
creqterii motivaliei subiectului, Prin transmiterea unor informalii in
legituri cu ceea ce se agteaPti de la el. Primele sugestii administrate
sunt in general ugor de urmirit gi se referi la relaxarea corpului,
inchiderea ochilor gi senzafia de greutate muscularS. TrePtat, su-
gestiile se referi la comPortamente care implici un nivel mai ridicat
al abilitililor de concentrare qi imaginative ale subiectului qi sunt
mai dificil de urmat.
Existi mai multe modaliteli de a induce hipnoza gi nu este clar
care dintre ele este mai buni. Practica PsihoteraPeutici a evidenliat
utilitatea insugirii de citre teraPeut a mai multor tehnici de induclie.
S-a dovedit, de asemenea, ci induc[ia clasici a hipnozei nu este
neaperat necesard Pentru a cregte recePtivitatea subiectului la
sugestii. Astfel, Barber 9i Wilson (1977, 7978) utllizeazl o metodi de
induclie nonautoritari, rispunsurile subieclilor fiind mdsurate cu
ajutorul scalei de imaginafie creatoare, conceputi de ei. Tehnica
utllizeazd instrucliuni care soliciti subiectul si triiasci in plan
imaginativ diverse situa[ii qi are menirea de a demonstra in ce
misuri acesta igi poate folosi imaginafia pentru a trdi in plan mental
diverse stdri, precum gi de a crea atitudini 9i expectalii pozitive,
referitoare la capacitatea lui de a realiza acele experienle.
Milton Erickson a elaborat multe tehnici de inducgie hipnotici
mai neobignuite. Una dintre acestea este tehnica cont'uziei, care s-a
dovedit eficienti mai ales la subieclii rezistenli, care incearci si
analizeze in mod excesiv ceea ce se petrece in timpul inducliei 9i nu
se concentreaza la ceea ce li se cere si faci (Haley, 1967; Erickson,
1954; Erickson, Rossi gi Rossi, 1975). Tehnica implici administrarea
unui gir de instrucliuni dificil de inleles. Acesta cuprinde informagii
nesemnificative, verbe la timpuri diferite gi alte elemente menite si-i
creeze subiectului confuzie pAnd cind acesta va fi Sata se accePte
orice fir logic al discursului, ceea ce il face si-gi modifice expectaliile
gi sd reacgioneze Ia sugestiile date de terapeut.
Tehnica numiti intrare in rezon arrle (,pdcinil @andler gi Grinder,

1975) este utili atunci cAnd terapeutul trece de la o metodi la alta,
pentru ci ii creeazd subiectului un set anticipativ (expectafie) cu
privire la faptul ci va rispunde la sugestiile care ii vor fi date in
viitor. Tehnica presupune administrarea de intlriri directe gi im-
care il determind pe
exemplu de intirire
toliu ascultAnd vocea
mea, cu picioarele relaxate..."; intiririle implicite se referi la com-
portameful nonverbal al examinatorului care irniti pozilia vocii,
ritmul verbal gi chiar cel respirator al clientului. Un subiect receptiv
la sugestii poate fi antrenat si intre in hipnozd la un semnal scurt, ceea
ce permite renun.tarea la tehnicile de induc$e care dureazi prea mult.
O problemi importante pentru hipnoterapeut conste in gisirea
unor metode de cregtere a receptivititii subiectului la sugestiile
hipnotice. Degi majoritatea autorilor sunt de pirere cI receptivitatea
la hipnozd este o trisiture stabilS a personalitigii (Hilgard, 1965;
Bowerc,1976), aceasta poate cregte in anumite limite, prin deblocarea
subiectului, utiliz6ndu-se alte metode decAt cele specifice inducfiei
hipnotice.
Diamond (7977) subliniazi ci factorii care stau la baza acestor
metode sunt urm5torii:
1. Factori ce lin inod[drii

de optimizarea
o focalizarea atenfiei asupra hipnoterapeutului gi tehnicii de
inducfie;
. utilizarea metodei aproximirilor succesive ale rdspunsului
comportamental agteptat de la subiec!
o repetarea (exersarea rlspunsurilor nou-achizitionate);
o oferirea de intiriri gi feedbackuri pentru rispunsurile
pozitive (in sensul sugestiei).
2. Factori ce lin deformarea unui set (montaj) atituilinal
Procedeele implici utilizarea unor tehnici de cregtere a motivafiei
pentru hipnozi gi acceptarea hipnozei inci inainte de aplicarea
propriu-zisE a acesteia
- relaxare, reducerea anxietilii, construirea
unei relalii bazate pe incredere intre terapeut 9i client etc.
3. Strutegii cognitioe
Acestea au drept obiectiv invilarea subiectului si se deschidi
spre interior, pentru a receptiona sugestiile hipnotice: eliminarea
grijilor Ei problemelor exterioare, dirijarea imaginaliei in acord cu

aspectele sugerate $i concentrarea atenliei gi gAndirii asupra su-
gestiilor. Col (1993) a elaborat o tehnic5 de crestere a receptivitilii
hipnotice bazati pe relaxare, concentrare spre interior gi pe utilizarea
imaginaliei. Tehnica le este prezentatd subieclilor ca o metodi de
detensionare, in care sugestiile pot fi aplicate mai eficient. Clienlilor
li se explicd cd ei pot invila si reacgioneze la sugestii pot se-gi admi-
nistreze autosugestii prin intermediul cirora se obline modificiri
pozitive in sfera personalitelii, si scape de simptome nedorite gi
si-gi rezolve problemele de viafi. Se subliniazi faptul cI este vorba
de o deprindere gi ce aceasta se perfeclioneazi prin exersare.
Pacienlii nu trebuie se se agtepte la rezultate miraculoase; este
suficient doar si invele si utilizeze anumite disponibilitSli psihice
naturale pe care oamenii nu le folosesc in mod obignuit. Terapeutul
va intiri expectalia subieclilor in legdturd cu faptul ce sunt capabili
si-gi utilizeze resursele psihice latente. I se explicd subiectului modul
cel mai eficient in care pot fi folosite sugestiile:
Doresc sd od explic citetsa lucruri in legdturd cu modul in care func-
lioneazd sugestiile, astfel incdt, atunci cAnd oi le administrali singuri,
acestea sd fie mai eficiente. Sufi cAboo lucruri pe care trebuie sd le eaitali.
in primul rind, nu od strdduiti din rdsputeri sd indeplini[i ceea ce ui se
cere, pentru cd sarcina nu implicd oointd sau o concentrarc deosebitd a
atmliei. Reprimali-ad, ile asemenea, tendinla de a analiza ceea ce se petrece,
pentru cd atunci sugestiile nu mai aclioneazd. Dacd od zteli imagina cd
mintea dumneaooastrd. este ca un riu care curge lin, prin locuri frumoase
gi linigtite, sugestiile administrate uor ocupa locul dominant in creierul
tsostru gi aor aaea efecte matime. Este oorba de o metodd care presupune
destindere gi relaxare. in cazul in care od simlili distragi, nu se intimpld
nimic, reuenili cu calm h gdndurile uoastre gi ldsali-le sd se deruleze tot
mai mult, ca de la sine. Nu t:d face[i griji dacd atenlia fluctueazd, pentru
cd acest lucru este normal, mai ales atunci cdnd incercali sd ud obignuili cu
metoda. Congtientizati pur gi simplu faptul cd atentia o-a fost distrasd Qi
redieclionali-o spre fluxul calm gi lini7tit al sugestiilor pe care le
administrali .
Odati ajuns aici, terapeutul va respunde la intrebirile pacientului,
repetAnd cu alte cuvinte ceea ce s-a spus deja. Urm5toarea etapi
presupune introducerea unei sarcini sugestive la care poate rispunde
aproape orice persoani. In felul acesta se maximizeazd gansele
subiec(ilor de a indeplini cu succes prima sarcinS, sporindu-gi, astfel

expectafiile de a obgine succese in continuare.
Col (193) propune de asemenea utilizarea pendulului lui Cherreul.
Subiectul line cu doui degete capitul sforii de care este atAmatd o
greutate, sprijinind cotul de o masi. Terapeutul ii sugereazd si lini
bralul relaxat gi si se concentreze asupra pendulului, imaginAndu-gi
ci acesta descrie diverse migciri. Instructajul suni astfel:
Te rog, line capdtul pendulului intre degete (se demonstreazd). Stai
linigtit gi relareazd-te. Ag dori acum sd te concettrezi astfel inclt pendulul
sd deoind singurul lucru important pentru tine. Priuegte-l cu atentie,
analizeazd-i detaliile, forma, culorile, situeazd-l in centrul aten[iei tale.
Focalizarea atenliei se restrhnge tot mai mult, culorile se estompeazd gi, in
curLnd, pendulul ua incepe sd se migte inainte gi inapoi.
Este util ca terapeutul si accentueze, prin intermediul sugestiilor,
migcdrile pe care le descrie pendulul. Se continud cu aceleagi sugestii,
terapeutul incercAnd sd ritmeze sugestiile dupi migcarea pendulului:
Pendulul se migcd ?nainte gi inapoi, inainte gi inapoi, tot mai mult se
deplaseazd, tot mai deplrte, inainte gi inapoi, se migcd tot mai liber, inainte
gi inapoi, inainte gi inapoi (odatd ce migcarea s-n stabilizat gi deoine ni-
dentd, se poate trece la o noud migcare). Acum pendulul igi oa schimba
rlireclia de migcare, oa tncepe sd se migte in cerc. Se aa migca in cerc, oa
descrie tot mai multe cercuri... se migcd in cerc.
Subieclii rispund diferit la aceste sugestii, dar gi o reaclie de mici
amplitudine poate reprezenta o experiente convingdtoare. Li s-a
demonstrat astfel ci au capacitatea de a reac(iona la sugestii. intr-o
etape urmatoare, h se demonstreazi modul in care igi pot administra
autosugestii, pentru aceasta terapeutul cerAnduJe sd-gi imagineze ci
pendulul descrie diferite migcdri. Puline persoane nu reaclioneazd la
acest gen de sugestii, dar este evident ci gAndurile lor au tendinla
si zboare, fapt evidenfiat de migcirile brugte ale pendulului. DacX
observi acest lucru, terapeutul trebuie si-i opreasci gi si-i intrebe la
ce anume s-au gAndit. Li se sugereazi apoi si continue exerci-tiul.
Pornindu-se de la exemplul pendulului, i se explici subiectului
modul in care gAndurile pot influenla mugchii gi alte organe ale
corpului. Se poate trece apoi la inducerea hipnozei. Subiectul este
solicitat si se ageze cAt mai comod pe un fotolitl spriiinindu-qi capul
gi membrele superioare pe bralele fotoliului. I se cere apoi si roteasce
ochii 9i si priveasci punctul dintre sprAncene, explicAndu-i-se ci
Hipnoza gi terapia de scur6 durate 265
rotirea ochilor va produce oboseala acestora gi astfel ochii vor avea

tendinta de a se inchide.
Instructaiul administrat este urmitorul:
Vi rog sd priaili punctul dintre sprincene, sd-l priaili cu toatd atentia,
sd simlili incordarea din ochi, care deoine tot mai mare, tot mai mare.
Simlili tot mai fiultd incordare, tot mai multd incodare gi ochii ileoin tot
mai obosili, tot mai obosili, tot mai obosifi.
Daci terapeutul observS faptul ci pacientul incepe sd clipeascd,
administreazi sugestii menite sd accentueze reac$a:
Clipegti, clipegti tot mai mult, tot mai mult, iar pleoapele tale deoin tot
mai grele, tot mai grele, grele, obosite de atita incordare, obosite de prea
multd incordare. Pleoapele deain tot mai grele, tot mai grele gi au tenilinta
de a se inchide.
Existi un numir redus de subiecli care continue sa clipeasce,
opunAndu-se tendinlei naturale a ochilor de a se inchide. in astfel de
cazuri, terapeuhrl le spune pur gi simplu sd inchide ochii 9i continui
astfel:
E bine aga. line ochii inchigi gi rotegte priuirea pe ilinduntru spre
punctul dintre sprincene. Vei simli o incordare gi o greutate in ochi,
senzalie care te cuprinde tot mai mult, tot mai mult. Greutatea din zona
ochilor se eatinde in tot corpul care deaine tot mai greu, tot mai greu, se
confundd cu fotoliul, deoine tot mai greu gi mai relafit. Simli cum
greutatea din zona ochilor se rdspdndegte in tot corpul.
Terapeutul va administra in continuare sugestii de relaxare
musculard (lrina Holdevici, 1996).
Relaxeazd acum fiecare grupd de mugchi in parte. . . relaxeazd lruntea. . .
fruntea destinsd, relaxatd, linigtitd... Relateazd ochii... pleoapele deain tot
mai grele, tot mai grele gi relaxate, tot mai rela te. Relaxeazd obrajii,
maxilorele, ceafa gi gAtul. Relaxeazd umerii, relareazd bra[ele, rle sus, de la
umeri spre coate, palme, pAnd h degete. Relaxeazd pieptul, abdomenul,
spatele. Corpul deaine tot mai relaxat, tot mai relaaat. Relareazi coapsele,
gambele, labele picioarelor, degetele. Picioarele sunt tot mai relaxate, tot
mai relar.ate. Te gfrndegti acum din nou la bratele tale gi iti imaginezi cd
brulele dain grele, tot mai grele, grele ca de plumb. Musculatura se lasd
din cauza relatdrii gi bralele deoin tot mai grele, tot mai grele, grele, foarte
grele. Picioarele deain gi ele grele, Joarte grele, grele ca de plumb. Picioarele
deoin tot mai grele, grele ca de plumb gi mai relaxate. Intregul corp este
cuprins de o stare de relaxare pldcutd, odihnitoare. O greutate gi o relaxare
profundd cuprind tot corpul. Corpul moale, greu, destins, relaxat.
Col (1993, 85) propune pentru ad6ncirea transei urmetorul text:

Acum, dupd ce ai relaxat complet corpul, ag dori sd-li imaginezi cd iegi
din corp gi ili priaegti corpul care se relateazd pe fotoliu, aoind grijd de el
insugi gi respirdnil lin gi linigtit. Cu frecare expiralie, corpul se relaxeazd
tot mai mult, tot mai mult, se relateazi tot mai mult gi tu incepi sd plutegti,
cufunildndule tot mai adAnc intr-o stare de relatare pldcutd, profundd,
odihnitoare. Cu fiecare erpira[ie, cobori tot mai adinc, tot mai atlinc Ai
acorzi mai multd atenlie cuuintelor gi gdndurilor tale. Corpul tdu se
ingrijegte singur de sine. Mugchii tdi sunt complet relaxa[i, complet re-
laxali. Orice incordare, tensiune a dispdrut din corpul tdu giili este tot mai
ugor sd-!i urmdregti gindurile ascultAnd aocea nea. Urmdrind gdndurile
tale gi aoceo mea tot mai mult gi mai mult, sugestiile pe carc [i le aoi
administra sau pe care li le uei atlministra singur uor fi mai puternice, oor
aoea efecte maaime. Te rclaxezi tot mai mult, tot ffiai ffiult, tot mai mult,
profund, tot mai mult, te concefitrezi tot mai mult asupra ginilurilor tale.
Eu ooi tncepe sd numdr de la 1 la 10 gi, cu fucare numdr, te aei cufundo
tot mai mult, tot mai aildnc in starea de relaxare, iar gintlurile tale aor
deoeni tot mai mult centrul atenliei tale, astfel incfrt sugestiile pe care li le
administrezi ztor aoea efecte maxime.
Terapeutul ii va sugera apoi subiectului cd poate si lucreze singur
acasi gi va reveni din relaxare oricAnd va dori. Dupi revenirea
subiectului din starea de trans5, trebuie interogat cu privire la trdirile
sale $i la dificultilile intAmpinate. Acestea din urmi sunt discutate
impreuni cu terapeutul care il va ajuta pe client si le depSgeasci.
in incheiere, dorim si subliniem inci o dati rolul expectaliilor in
induclia hipnotici gi in psihoterapie, in general, expectalii pe care
terapeutul trebuie str speculeze in avantajul clientului s5u.
O alti tehnice de induc$e hipnotici foarte cunoscutl este metoda
de iniluclie hipnoticd prin fixarea priztirii, preconizati de Hartland
(1971). I se cere subiectului sd se ageze comod pe un scaun sau
fotoliu Ei i se dau urmitoarele instruc$uni:
Doresc sd prioegti un punct din taoan, sd-li firezi atenlia asupro lui.
Orice punct este potriait. Alege un punct pe care !i-e comotl sd-l prioegti.
Nu-li face probleme dacd priairea se abate de la punctul respectia sau dacd
ai tendinla de a clipi. Dacd li se intimpld acest lucru, rcadu incet priuirea
la punctul firat. Ffueazdl cit poli de bine. Stai relatat. Relateazd+e 9i fii
ili aoi spune. Corpul tdu se rclaxeazd din
atent doar la oocea mea, la ceea ce
ce in ce mai mult. Relaxeazd labele picioarelor, gleznele, gambele, coapsele,
bralele, mdinile, intregul tdu corp ileaine tot mai relant gi o stare de
toropeald pldcutd te cuprinde tot mai mult. Simli o greutate plicutd care
ili cuprinde tot corpul. Corpul ileoine greu, tot mai greu, foarte greu.
Bralele dnin grele, foarte grele, tot mai grele. Picioarele dnin grele,loarte
yele, dirl ce in ce mai grele. Egti tot tnai relaxat, toropit, de parcd ai fi pe
punctul de a adormi... O senzalie de cdldurd pldcutd, adormitoare iti
cuprinile intregul corp. Curdnd te oei cufunda intr-o stare d.e relatare
addncd, o stare care seamdnd cu un somn plicut, odihnitor. Pleoapele ilnin
grele, tot mai grele, din ce in ce mai grele, foarte grele. GAndegtele la
toropeala gi somnolenla care te cuprind. Vocea mea te adoarme, te reloteazd,
te face tot mai relaxat. Vocea mea te face sd doregti sd te relaxezi. !i-e
imposibil sd menlii ochii deschigi, ochii se inchid, clipegti tot mai des pentru
cd nu mai poli line ochii ileschigi. Clipegti tot mai des gi in curdnd nu aei
mai putea line ochii deschigi pentru cd pleoapele deain grele, foarte grele,
ca de plumb (ar fi utilS coordonarea acestor sugestii cu migcirile reale
de clipire). Det:ii tot mai toropit, mai relaxat gi in curdnd nu oei mai putea
rleschide ochii. Pleoapele deain tot mai grele, tot mai grele gi mai strins
lipite... (d,acd subiectul nu inchide ochii in mod spontan, i se spune
pe un ton ferm): Acum inchide ochii gi fii atnt in continuare la ceea ce
ili ooi spune. Ochii sunt inchigi acum Fi te relarezi profund, tot mai
profund. Vei fii atent numai la aocea mea. igi oei reoeni iloar atunci cdnd
i[i ooi spune eu sd-li reoii. Te uei sim[i foarte linigtit gi relaxat. Nimic nu
te oa tulbura. Te uei relara profund, foarte profund. Pe aiitor, ori de cite
ori uei pronun[a cuainte d.e relaxare, toropeald, te oei relaxa rapiil. Dacd se
zta intdmpla cata ce-ti poate pune oiala s\u sdndtlte| in poicol, te oei trezi
imediat, spontan gi uei putea face fald situaliei.
I se mai poate sugera subiectului ci se va trezi in mod spontan
dupd un anumit timp. S-a observat ci unii subiecli menlin ochii
intredeschigi gi au un tremur al pleoapelor. Aceste fenomene nu
trebuie considerate rezistenle, deoarece frecvent subiegtii respectivi
se afli in transi. in stare de hipnozi, comportamentul subiiclilor
diferE de la un individ la altul. Unii par relaxali, ca adormili, iar allii
par fiEizi sub aspect muscular (deci, nici menlinerea ochilor inchigi
nu este o condifie obligatorie). Pot fi evidenliate o serie de tresituri
ale celor hipnotizaqi, cu specificarea ci manilestirile aparente depind
qi de elementele sugerate de induclia hipnotici, 9i de expectalia
subieclilor. Aga cum aminteam, trdsiturile celor hipnotizali sunt:
imobilitatea posturali, in absenla sugestiilor de migcare, lipsa
dorinlei de a comunica, subieclii trebuind sI fie intrebali de mai
multe ori inainte de a se decide si rispundi, folosirea unui limbaj
sirac, adesea goptit, lentoare psihomotorie gi pasivitate, ingustarea

cAmpului con$tiinlei, hipersugestibilitate.
Ad6ncirea transei
Hartland, dupi instructajul menlionat anterior, continui cu

urmdtoruI procedeu de adAncire a transei:
Voi inceta sd-li oorbesc pentru un timp, iar tu oei continua sd rdmdi
profund relaxat. Vei intra treptat intr-o stare de rclaxare tot mai profundd,
tot mai adincd, tot mai adincd. Cdnd ooi incepe sd-!i aorbesc, z:ei fi mult
mai relarat, mult mai profund relaxat decdt acum. Te simli foarte bine,
nimic nu te mai tulburd. Te oei rclaxa tot mai mult, 9i mai mult, cu fiecare
expiralie deoii tot mai relaxat.
Terapeutul va face o pauzi de 10 secunde; daci intervalul se
prelungeqte, subiectul poate trece in somn natural. Se observd ci, pe
misurl ce subiectul rdspunde mai bine la primele sugestii, el devine
tot mai receptiv gi transa se adAncegte in mod spontan. Se pot
administra sugestii pentru catalepsia pleoapelor (vezi cele menlio-
nate la testul catalepsiei pleoapelor). CAnd ne indoim ci subiectul
este in transe, nu trebuie sd-l provocim si deschidi ochii, ci si-i
adAncim starea:
Pleoapele tale sunt grele, atdt de grele inciL dacd oei incerca sd deschizi
ochii, nu oei putea. Dar nu oei incerca sd deschizi ochii, nu simli dorinla
de a deschide ochii, ci doregti sd te relaxezi cdt mai profund.
Pentru a verifica in ce misuri induclia hipnotici a avut efect, se
recomandi realizarea testului rigiditilii bralului. Dacd subiectul nu-l
rcalizeazl, se recomandi si fie trezit gi rehipnotizat dupi o alti
metodi. Daci subiectul este receptiv, pot fi folosite sugestii de tipul:
,,incearci sd indoi bralul incearci..."
in cazul subieclilor a ciror stare de inducfie hipnotici a fost
confirmatd prin rigiditatea bralului gi redeschiderea ochilor, se poate
trece la adAncirea transei dupi urmitorul instructa.j, realizat tot de
Hartland:
Egti profund relaxat, dar poli intru ?ntr-o stare de relaxarc gi mai addncd
decit cea in care te aJli acum. Doregti foarte mult sd atingi o stare de
relaxare cdt mai profundd, pentru cd aceasta este o experienld agreabild care
ili face foarte bine. Te uei relaxa cit mai profund gi toate sugestiile pe care
li le ooi da oor fi foarte eficiente. Eu Ttoi numdta acum pdnd h 5 (se poate
Hipnoza gi terapia de scufte durata 269
numdra pand h 10, 20 etc.) gi, pe misurd ce numdr, te oei cufunda ?ntr-o
stare de relatare tot mai profundd, tot mai addncd, mai plicutd. Cdnd
aoi ajunge cu numdrdtoarea la 5, uei fi profund relaxat, toropit, afit de
toropit cd, atunci cdnd ili aoi spune sd reaii, nu i[i uei reaminti nimic din
cele spuse sau fdcute in timpul hipnozei. Acum incep sd numdr: 1 - re-
loxarea deaine tot mai profundd, din ce in ce mai profuntld; 2 - relaxareo
dettine gi mai profundd gi mai adkncd cu t'iecare cuudnt spus de mine; cu
fiecare etpiralie te relatezi tot mai mult, din ce in ce fiai mult; 3 - relaxare
ad ncd, uocea mea te relaxeazd tot mai fiult, tot mai mult, din ce in ce mai
mult; te cufunzi intr-o stare de relaxare foarte addncd, foarte profundd, auzi
aocea meq care parcd oine de undeoa de departe; 4 - continud sd te
relaxui tot mai profund pe mdsurd ce numdr. Toate sugestiile pe care ti le
dau sau li le uoi da in aiitor aor fi eficiente gi in auantajul sdndtdlii tale.
Vei indeplini tot ceea ce ili spun sd indeplinegti. Nu te tefie de hipnozd,
pentru ci ili oa face numai bine. Egti conoins cd nu li se poate infimpla
nimic rdu. Vei rdspunde tot mai bine la sugestiile mele. Chiar dacd igi
aorbesc, egti tot mai relaxat, tot mai profund relaxat. Ori de cdte ori ili uoi
spune sd auzi, sd oezi sau sd simli ceaa, oei trii experienle oii, ca gi cum ar
fi reale. Vei auzi, uei uedea gi aei simli ca in realitate ori de cite ori ili uoi
spune sd sifiti sau sd faci ceaa, aei indeplini imediat cerin[ele mele, pentru
cd sunt in auantajul tdu. Eu uoi putea si inldtur sau sd modific orice
comandd pe care !i-o dau. Continud sd te relaxezi. CAnd uoi ajunge cu
numdrdtoarea la 5, oei t'i foarte prot'und, foarte profund relarut, addnc
relaxat gi toropit; 5 - profund relaxat, adinc relatot. Nu tsei reueni din
relaxare decht atunci chnd ili uoi spune sd reaii sau dacd mi se intdmpld
ceaa mie, ori te amenin[d ceaa. Altfel aei rdmine foarte relaxat, adinc
relarut gi oei t'ace tot ceea ce i[i uoi spune eu sd t'aci. Cdnd ili ooi spune sd
reoii, nu-li oei mai aminti nimic din t'aptul cd te-ai relaxat gi te-ai odihnit.
Dupi adAncirea stirii de relaxare, hipnotizatorul va incepe si
administreze sugestiile terapeutice specifice, pentru care a fost
indusi hipnoza. La subiec-tii prea pasivi, cu tendinte de a intra intr-o
stare letargici, trebuie avut in vedere ca adAncirea transei si nu
accentueze pasivitatea, somnul, ci tendin-ta subiectului de a cooPera
cu terapeutul. Adullii au o teami inconEtienti de hipnozi, qi acest
fapt ii impiedici si adAnceasci transa. Terapeutul trebuie si
lurnizeze informalii gi explicalii suplimentare, si acorde o mare
atenlie formulelor sugestive, pentru a evita interpretarea lor eronati
de cdtre subiect. De asemenea, nu se recomandi si foloseascl
drept semnal de inducere a hipnozei un gest sau un cuvAnt cu care
subiectul se poate intahi spontan in viala cotidian5. Multe efecte

secundare ale hipnozei sunt determinate de sugestiile administrate
gregit.
Dehipnotizarea
in cazul unui numir mare de subiec-ti, este suficient si comanddm

pe un ton plecut, dar ferm:,,Revino! Trezegte-te!" sau,,C6nd voi lovi
degetele, vei fi pe deplin treaz, treze$te-te".
Pentru pacienlii aflagi inh-o transl mai profundi este indicat ca
revenirea sI se faci treptat, ca in instructajul urmetor (Hartland,
7977):
lmediat ooi incepe sd numdr de la 5 la 1. Cind aoi ajunge cu numd-
rdtoarea la 1 oei fi complet treaz, ili oei reoeni complet, te aei simli bine,
inviorat, odihnit, ca dupd un somn bun: 5 - aei reaeni curind din relaxare;
4 - reaii incet la normal; 3 - reaii tot mai mult: 2 - cdnd ooi ajunge la 1
aei reuoi complet, te oei simli foarte bine; L - ai rnenit complet, egti pe
deplin treaz, ai mintea clord,limpede, egti cotnplet treaz, oioi, atett.
Dacd subiectul se simte totu$i ametit, nu se line bine pe picioare,
are un aer niuc, terapeuful poate lovi palmele una de alta coman-
d5nd pe un ton ferm: ,,Egti pe deplin treaz" sau poate repeta procesul
de dehipnotizare. in niciun caz terapeutul nu trebule si lase su-
biectul sd plece p6ni cind nu este sigur ci a revenit complet la starea
normald. Se recomandi ca subiecgii care au intrat intr-o trans5 mai
profunde si fie lisa$ se mai agtepte pu{in inh-o cameri, inainte de
a pleca, terapeutul urm6nd si mai verifice o dati starea acestora.
Existi cazuri foarte rare c5nd subieclii pot acuza cefalee, confuzie,
ameteli sau stiri de voml la revenirea din hipnozi. Acest fenomen
apare mai ales cind pacienlii nu sunt de acord si indeplineasci
sarcinile administrate de terapeut (de exemplu, in mod incon$tient
ei pot se nu doreascE si se lase de fumat). Fenomenul este interpre-
tat ca o rezistenli la psihoterapie. Dar in practici pot ap6rea Si alte
tipuri de rezistente: starea hipnotice se Eansformi intr-o fugi sau o
comi isterici sau intr-o stare catatonice la un pacient psihotic; in
aparenle, subiectul se trezegte, dar poate mengine in stare de veghe
comportamentul de tip hipnotic, sau subiectul se trezegte, apoi
reintri spontan in transS. Toate aceste rezistente la revenire pot fi
puse pe seama unor erori de tehnici atunci cAnd, firi si-Ei dea
Hipnoza gi terapia de scurti durati 27t
seama, terapeutul i-a sugerat si nu se trezeasci, dar pot apirea gi

din alte cauze: existenla unor sentimente de ostilitate fali de tera-
peut, sugestii posthipnotice pe care subiectul nu vrea sd le urmeze,
existenla unor tulburdri in sfera personalititii (nevoia de a fi
dominat, de a se supung de a evita un conflict, de a fugi de realitate).
Williams (citat de Hartland, 1971) afirmi ci subiectul poate dori
si testeze capacitatea terapeutului de a-l controla sau ci aceste
rezistenle la revenire pot fi expresia unor erori gi ambiguitili de
instructaj. De reguli, asemenea dificulti$ de revenire nu apar din
prima gedinli de hipnozi, ci atunci cind subiectul afli in ce fel
transa poate si foloseasci scopurilor sale. Pot exista diferite metode
de reducere a acestor rezistente la revenire. O metodi frecvent
folositi este interogarea subiectului aflat in hipnozd in legiturd cu
motivul refuzului siu. Rdspunsul subiechrlui il poate inspira pe tera-
peut ce sugestii trebuie administrate in acest caz.
Rosen (citat de Hartland, 1971) indici metoda scrisului automat,
metoda privirii in bila de cristal sau cea a visului hipnotic drept
solulii pentru aceste situafii. O alte metode este ignorarea pacien-
tului. Subiectului i se dau urmitoarele instrucliuni: Dacd nu doregti
sd te trezegti trebuie sd te las ago cum egti. Apoi, terapeutul ignord su-
biectul 9i se ocupi de alte probleme. De cele mai multe ori, subiectul
trece in somn natural gi se trezegte spontan. Terapeutul trebuie si-l
observe pe subiect gi si-l lase si plece din cabinet numai atunci c6nd
acesta e complet treaz.
Williams (citat de Hartland 1971) sus$ne cI terapeutul trebuie se
foloseasci acele metode care, dupi pirerea subiectului, il pot trezi, si
corecteze sugestiile ambigue date in induclia hipnotici, sd induci o
transi secundari, sd sugereze experiente care si duci firesc la
terminarea transei, sd accepte unele condilii stabilite de subiect
pentru a coopera gi sI foloseascd sofismele pentru a preintAmpina
opozilia subiectului. Utilizarea mijloacelor fizice (a pilmuirii) nu este
indicatl decit in cazul stirilor extreme de tip isteric, stiri care nu lin
de hipnozd, ci de anumite particularitAg ale personalitilii subiectului.
Pe lAngi tehnica de induclie expusi anterior, Hartland prezinti
gi o alti tehnici de induc$e rapidd. Subiectul sti in picioare in fala
terapeutului, iar acesta ii pune mAinile pe umeri gi ii fixeazi cu
privirea ridicina nasului:
Uitd-te tn ochii mei gi imagineazd-li cd aei ad.ormi repede. lmediat oei
intra intr-un somn ad.dnc, profuntl, odihnitor. Continud si te uili in ochii
mei Fi uei simti o greutate care ili cuprinde tot corpul. Corpul deuine tot
mai grcu. Picioarele sunt grele, foafte grele. Corpul este greu, tot mai greu,
ca de plutnb. Pleoapele deoin grele, tot mai grele. Te cuprinde o stlre de
toropeali, de somnolen[d. Te simli obosit, corpul este greu, greu ca de
plumb. Simli nnoia sd adormi. Pleoapele sunt at t de grele, cd nu poli line
ochii deschipi. Ochii se inchiil, se inchid, nu poli sd-i mai lii deschiSi.
Adormi, adormi, ochii se inchirl, dormi, dormi, somn profund.
in utilizarea tehnicilor de induclie, terapeutul trebuie si lini
seama de urmitoarele recomandiri: 1) daci nu e necesari o transa
profundE, o metodi de induclie rapide este adesea suficienti. Daci
este inse nevoie de o transe mai profund5, se recomandi utilizarea
unei metode de durati mai mare, cu mai multe detalii; 2) metodele
rapide fac o impresie mult mai puternice asupra spectatorului;
3) uneori se poate egua cu o metodi, dar se poate reugi cu alta. De
reguli cu metode mai lungi se reugegte mai bine; 4) scopul terapeutic
scontat se obtine mai ugor prin utilizarea metodelor mai lungi pentru
ci acestea permit exercitarea unui control mai bun asupra
pacientului.
Alte tehnici de inductie hipnoticl
. Tehnica de induclie elementard (Hunter, 1988)

Agezati-ad intr-o pozilie cdt mai comodd. E bine aga. Amintili-ud cd od
puteli migca oricind, z;d puteli schimba pozitia pentru a od simli cdt mai
comod. Asigurali-t:d de faptul cd aae[i spatele gi capul sprijinite (stbiec-
tului trebuie sd i se dea asigurdri cd el deline controlul asupra situa-
!iei; confortul fizic este important). Acum ldsali-ad ochii si gdseascd un
obiect (punct) agreabil asupra cdruia urmuzd sd se concantreze. Continuali
sd priaili un anumit timp obiectul respectio. Trcptat-treptat oeli constata
cd pleoapele au tendinta de a dezteni tot mai grele, din ce in ce mai grele,
astfel incht ar fi foarte pldcut sd inchideli ochii pentru cituzta secunde.
Deschideli din nou ochii, apoi inchideli-i iar. Veli constata cd aoeti tendinta
de a clipi ugor. Acesta este un semnal cd oeti aoea acces la o zond pldcutd a
minlii dumneaooastrd, o zond tn care timpul igi pierde semnificalia in care
puteli percepe sugestiile directe de inchidere a ochilor. (Acestea sunt mai
pulin anxiogene decAt cele directe de inchidere a ochilor. Daci
observali cu atentie subiectul, veti constata tendinta acestuia de a
clipi. Atunci este momentul s; mentionati acest lucru cu voce tare).
lmaginali-ad acum cd od allali intr-un loc foarte pldcul, unde toate lucrurile
sunt aga cufi ar trebuie sd 7te. (lntroducegi o semnificalie personali a
imageriei diriiate). Vd plasali cu ochii minlii in locul respectiu gi oeli
constata cd. ad simlili din ce in ce mai bine, mai relaxat, mai linigtit, mai
confortabil, incordarea tta dispdrea tot mai mult, din ce in ce mai mult.
(Congtientizali ideea reducerii incordirii mai ales la subiec$i care nu
au experienli in domeniul hipnozei).
lmaginali-od toate detaliile reaeriei dumneaooastrd interioare: ce uedeli
cu ochii minlii, ce auzili cu urechile minlii, ce senzatii percepeti in corpul
dumneawastrd. Dacd ad imaginali cd sunteli intins pe plaid, sim[ili soarele
fierbinte, nisipul moale gi cald, simli[i migcdrile corpului dumneaooastrd,
atunci faceli un semn cu capul (ghidali subiectul astfel incat sA dife-
rentieze experienlele inteme de cele exteme). Dacd ud imaginali cd
sunteli in apa unui lac, simlili migcdrile corpului in apd, simlili apo
rdcoroasd care ad atinge pielea, faceli semn afirmatiu prin migcarea capului.
Cdutali sd descoperili ce anufie simte corpul dumneauoastrd in aceastd
situalie (Faceli apel la toate moda[telile senzoriale: vizuali, auditivd,
kinestezici, tactili, olfactivi, Eustadvi, la senza-tiile de cald 9i de
rece.) Poate cd in oisul dumneauoastrd in stare de ueghe sunt lucruri pe
care dorili sd le atingeli, sd le aedeli, sd le gustali sau sd le mirosili. Pute[i
simli arome minunate care se asociazd cu ceea ce oedeli. Descoperili 9i
bucuraliud de culori, obseraali dacd este cald sau rdcoare, dacd mai existd
gi altd prezenld in tsisul ilumneaztoasfrri... (Este bine si se sublinieze ci
orice om se lasl purtat de reverii diurne, gi acesta este un lucru
plecut qi odihnitor.) Obseraali cu ochii minlii toate detaliile, culorile 9i
bucuragi-ad de imaginile pe care le-ali aeat. in timp ce od imaginali aceste
luouri frumoase, mintea dumneattoosfid interioard od oa Purtl spre o stare
de hipnozd pldcutd, odihnitoare, o stare care ud conaine 6i in cdre oeti putea
realiza ceea ce o-ali propus. Se subliniazi faptul ci, indiferent ce face
subiectul, este bine.
. Tehnica induc$ei prin metoda imageriei vizuale (Hunter, 1988):

Stali comod pe fotoliu, cu ochii inchigi gi spatele sprijinit. Imaginali-ad
un nor alb gi pulos care coboard din cer Si oine atit de aproape de dum-
neaooastrd, incit od puteli wca pe el ca pe o saltea moale (Nu uitali ci
unii subiec$ nu au capacitatea de imaginare vizuali. Pentru ei, o ast-
fel de tehnici este mai curAnd frustranti decit agreabild.) Usindu-ttd
purtdt de norul pufos ueti Putea trdi experienle pldcute in mintea dum-
neqooasfid. (Subiectul este invitat se ParticiPe la experienla psihologici.)
Simlili moliciunea gi atingerea pldcutd a norului care ad sustine, ad

tnuiluie. Simlili cum incepeli sd plutili tot mai sus, din ce in ce mai sus,
in timp ce od simliti Woteiat, apdrat, in siguran{ri. (Se adaugi elemmtele
kinestezice celor vizuale. Este importante accentuarea sentimentului
de siguranli.) Pe mdsurd ce norul se ridicd 9i plutEte tot mai sus, pe cmtl
albastru, obseraali cum o pasdre albd aterizeazd lingd nor gi od priaegte
cu ochi ?ntrebdtori. Parcd ar orea sd spund: ,,Nu orei sd te joci cu mine?,,
Apot, pasdrea igi ?ntinde aripile gi zboard lin in jurul norului pe care plutili,
ldsdndu-se in uoia curentului pldcut de aer Ea este liberd, cofiplet libetd.
(Terapeutul trebuie si se asigure de faptul ci pacientul nu are fobia
plsirilor.) Norul dumneaaoostrd parcd ar tsrea sd. urmeze pasdrea albd gi
od intrcbati incotro ad ua purta. Plutiti pe norul alb gi pufu, carc alunecd
lin gi linigtit. Puteli ueilea odrfurile copacilor, cdmpiile oerzi, lanurile
galbene de griu gi panglica argintie a unui r u ure curge printre c6mpii.
inaintea dumneaaoastrd se zdregte arcul strdlucitor al unui curcubeu.
$i
pasdrea albd care od cdlduzegte l-a odzut gi zboard spre el. pe mdsurd ce od
apropiali de curcubeul aiu colont, ad fiinunali tot mai mult de
frumuselea
lui. Fiecarc culoare este strdlucitoare gi are pe margini argintiu. Culorile
sunt minunate, strdlucitoare, cele mai frumoase culori pe care le-ali adzut
oreodatd (Exerciliul nu este recomandabil subiecEilor care nu pot
vizualiza culori).
Pasdrea albd ud aa conduce spre o culoare roz, delicatd. Vd cufundali in
ea gi oaeli impresia cd atinge{i un nou nh;el ile congtientizare. (Sugestia
,,atingeli un nou nivel de congtientizare" este utili pentru producerea
schimbirii). Este culoarea carc apare pe cn inainte de rdsdritul soarelui.
Culoarea aduce cu ea cdldurd, sdndtate oarea gal-
ben-portocalie gi simlili cum procesul ile ilesJdgoare
in interiorul organismului. (Culoarea ugereazd
promisiunea unui lucru bun care se va intAmpla. Soarele este adesea
considerat simbolul vindecdrii. ,,Procesul de vindecare va incepe,,
reprezinti o promisiune gi o parte a noului nivel de congtientizare).
Urmali in continuare pasdrea albd care ad conduce spre culoarea aerde,
simbolul creStoii gi reinnoiii . (Se utilizeaztr metafora cregterii gi schim-
birii). Esfe o culoare minunatd, o culoare a tuturor posibilitd[itor, culoa-
rea primdoerii, a mugurilor eare se desfac inainte ile inceperea unei oieli
noi. Verdele este culoarea pe care o a€teptdm in zilele mohordte de iarnd,
culoare ce ne promite un nou inceput. (Se accentueaze ideea unor noi
promisiuni). Plutili in continuare spre albastrul ceresc Ai parcd pdsdrii
albe ii ploce mai mult aceastd culoare, sau doar oi se parc. Culoarea albastrd
induce stareo de linigte si pace inte oard, od aduce rdcoare gi mnfort. (Este
simbolul acceptdii). Treptat, culoarea albastrd se preschimbdin purpuriul
apusului de soare. Este timpul contempldrii, al rcoederii intregii aieli pen-
tru a descoperi un nou sefls, a atinge un nou niael cle inlelegne a propriei
persoane gi a unioersului (Revederea lucrurilor presupune a oedea din
nou, implici o notl perspectiod). Pasdrea albd zboafi liber incoace gi in-
colo prinbe culorile curcubeului gi parcd ad chedfid spunindu-od: ,,$i dum-
neaaoastrd puteli fi o parte a intregului uniaers". (Se sugereazi ideea cd
subiectul nu este singur. Se pistreazi ticere pentru un timp).
Acum a sosit timpul sd I)d reintoarceli acasd, sd cdldtorili pe norul alb
gi pufos spre locul de unde ali plecat. Pasdrea albd ad urmeazd in cdldtorie,
zburind ?n jurul norului dumneat:oastrd gi inoitdndu-ud sd continuali
jocul. $tili insd cd a uenit timpul ca jocul sd se sfhrgeascd pentru un timp.
Acum, norul tsd tsa purta in deplind siguranld pind acasd qi od aa ageza pe
lotoliul preferat. Ve[i reintru in corpul dumneaooastrd gtiind cd oet; putea
urma din nou pasd.rea albd intr-o zi. (Se oferi perspectiva unor noi
posibiliti!i).
Aceasta tehnicd de induclie a fost publicati pentru prima dati
in manualul Asocialiei de Hipnozi Clinici, editat de Corydon
Hammond in 1988.
Tehnici avansate de inducgie hipnotici
. Metoda levitafiei bra[ului

Metoda a fost utilizatd pentru prima datd de Milton Ericksory dar
cea mai bund descriere a acesteia ii aparline lui Lewis Wolberg
(1950). Subiectul este agezat in pozi$e cAt mai comodd pe un scaun
gi primegte urmltoarele instrucliuni:
Doresc sd stai comod pe scaun gi sd te relaxezi. Pune bra[ele pe coapse,
cu palmele in jos. Obserod cu atentie bralele. Stai linigtit gi relarut. Vei
constata cd se intAmpld anumite lucruri cu bralele gi cu palmele tale. Aceste
lucruri se petrec intotdeauna cdnd egti relatat, dar, de reguld, nu le dai
atenlie. Te rog sd te concentrczi asupru palmelor tale, asupra tututor
senza{iilor ce apar la acest nioel. Vei simli podte greutate in pdme sau
presiune, aei simli materialul din care sunt ficuli pantalonii (sau fusta) ori
aei simli cdldurd sau mici furnicdturi in degete. lndiferent despre ce fel de
senzalii e oorba, d.oresc sd le obsensi cu atenlie. Atenlia ta poate sd Jluc-
tueze, sd se abatd de la palme, dar readu-o cu calm ?napoi. Continud sd te
concentrezi asupra palmelor intrebAfldu-te cind ua incepe miEcarea din ele.

(Cind terapeutul observd migcarea unuia din degetele subiectului,
el menlioneazd acest lucru gi afirme cA migcarea se va intensifica
probabil.) E intercsant de adzut care din degetele tale se migcd mai ifiAi.
Poate fi tlegetul mijlociu, aritdtorul sau inelaful etc. Unul dintre degete
incepe sd zadcneascd, sd se migte. Nu gtii ?ncd ce deget se zsa migca mai
intdi. Continud sd-li concentrezi intreaga atentie asuprl degetelor. Vei con-
stata o mi1care ugoard in degetul ardtdtor al miinii drepte. De indatd ce a
inceput migcarea, aei obseroa ceoa interesant. Foarte incet, degetele se oor
indepdrta unele de altele, spaliul clintre ele t:a ileoeni din ce in ce mai mare.
Degetele se oor indepdrta tot mai mult unele de altele. Se aor indepdrta
unele de altele tot mai mult. (Aceasta este prima sugestie adevdrati la
care ne aqtept5m si rispundi subiectul.) Pe mdsurd ce degetele se depdr-
teazd, oei obseroa cd ele au tendinla de a se arcui, de a se ridica. Obserod
cum ardtdtorul mdinii drepte se arcuiegte, tinde sd se ridice. in acest
moment gi celelalte degete tind sd-l urmeze, sd se arcuiascd, sd se ridice, sd
se ridice. Pe mdsurd ce degetele tind sd se rid.ice, deuii tot mai congtient de
faptul cd palma ar fi trasd in sus de un balon, tot mai sus, din ce in ce mai
sus. Palma dreaptd e ugoard ca un fulg 9i tinde sd se ridice tot mai mult.
Pe mdsurd ce palma se ridicd, tot brolul se ridicd tot mai mult, din ce in ce
mai sus. Pe mdsurd ce priaegti polma 5i bralul care se ritlicd tot mai mult,
obsmti cd ileaii tot mai relatat, tot mai toropit. Ochii deoin tot mai obosili,
din ce in ce mai obosili. Pe mdsurd ce bralele se ridicd, deuii tot mai relaxot,
tot mai toropit, mai somnolent. Pleoapele tlevin tot mai grele, din ce in ce
mai grele, tind sd se inchidd. Voi numdra acum de la 1 la 10 gi cu fecare
numdr bralul tdu se oa ridica mai mult, tu te aei simli tot mai relaxst, tot
mai toropit, oei simli neooia sd ?nchizi ochii gi sd te lagi tn aoia relardrii
pldcute, odihnitoarc. L - bra[ul se ridicd ugor, atras ca de o forld, bralul
se ridicd tot mai mult, sus, tot mai sus. Deuii tot mai relax.at, tot mai
toropit, pleoapele deuin grele, foarte grele. Respiralia deoine rard, tot mai
rard, regulatd. Inspird gi expird adinc; 2 bratul se ridicd tot mai mult gi
-
se opropie rle fala ta. Te simli tot mai relaxat, tot mai toropit; i4-5-6
-
pe mdsurd ce bralul se apropie de fala to, intri intr-o relaxare add.ncd., tot
mai adfrncd, bralul se ridicd tlin ce in ce mai ffiult, pknd cind oa atinge fala,
iar tu deuii tot ffiai tolopit, din ce in ce mai toropit, d.ar nu trebuie sd
adormi inainte ca mdna sd atingd obrazul. CAnd palma oa atinge obrnzul
oei adormi;7
- brulul igi schimbd direclia gi se dicd tot mai mult, tot mai
mult, indreptindu-se spre Jala ta. Pleoapele datin grele, foarte grele. Deoii
tot mai toropit, tot mai toropit, ochii se inchid, se inchid; I
- cknrl palma
Hipnoza Si terapia de scurte durati 277
oa atinge fala, aei adormi, oei dormi profund. Deoii tot mai relaxat, tot
mai relaxat, tot mai relatat. Pleoopele sunt grele, grele u plumbul gi bralul
se ridicd tot mai mult, tot mai sus, tot mai sus; 9 cind bnlul oa atinge
-
t'ala oei adormi adfrirc (dacd palma subiectului atinge -
fata); L0 dormi,
ilormi, dormi. Te simli relaxat gi toropit, te gindegti numai la somn gi
relaxare. Relorare profundd, profuntk, ca un somn adhnc.
Se observl ce este mult mai bine daci tehnica levitaliei bralului
se combind cu tehnica numiririi, pentru ci levitalia este o metodi
dificili, la care subieclii reactioneaze mai pugin 9i, in acelaEi timp,
reprezinti o modalitate de abordare la care pot recurge doar
terapeutii experimentali.
. Tehnica de induclie indirectl a hipnozei (Milton Erickson, 1954).

Aceasti tehnici de induc.tie indirecte se poate aPlica fdri acordul
pacientului. Se discutd cu o persoani care este dispusi si coopereze
9i apoi i se cere subiectului si asiste la o gedinli de hipnozi a per-
soanei ingelese cu terapeutul. Se dau sugestii pentru Persoana res-
pectivi, dar acestea i se adreseazi de fapt subiectului. Este indicat
ca cele doui persoane (pacientul gi martorul) se fie aPropiate sub
aspectul vArstei, pregitirii, sexului gi si aibd o agezare spaliald in
pozi!ii simetrice. Datorite acestor aspecte gi contagiunii afective,
existl posibilitatea ca subiectul si intre automat in hipnozi.
Caracteristici le tehnicilor de induclie hipnotice

(Heap, 1993, p. 19)
1. Focalizarea atentiei subiectului asupra unui stimul unic sau

asupra unui numir limitat de stimuli:
- vizuali un punct luminos sau strilucitor;
-
- auditivi vocea hipnoterapeutului sau sunetul unui metro-
-
nom;
- motorii - concentrare asupra respiragiei sau ridicirii (levita-
!iei) bralului;
- imaginativi - o sceni descrisi de terapeut sau aleasi de
subiect.
Alegerea stimulului pe care se realizeazd concentrarea are un
caracter arbitrar, fiecare hipnoterapeut avAnd tendin!a si-gi ela-
boreze propria metodd de indugtie hipnotici.
2. Administrarea unor sugestii repetitive de linigte, calm, greutate

musculare, de adAncire a relaxirii, precum gi sutestii care transmit
mesaiul ci subiectul trebuie sI se lase condus de instrucfiuni.
3. Utilizarea unor mesaje ritmate, dupi modelul:
Pe mdsurd ce numdr, deoii tot mai relatat, tot mai rclaxat, tot mai
relatat;
Cu fecare expiralie, corpul daine tot fiai relaxat, tot mai relaxat;
Pe mdsurd ce pleoapele deoin tot mai grele, trupul tdu se cuJunild tot
mai mult, tot mai mult ?n fotoliu;
Cu fiecare mi1care a bralului intri tot mai profund, tot mai profund in
hipnozd.
Heap (1993, p. 19) susline ce, pentru reugita inductiei hipnoticg
este utili introducerea a cel putin unei sugestii de disociere psihici.
Sugestiile de relaxare gi greutate a corpului nu confin in sine un
astfel de potenlal, spre deosebire de sugestiile de levitalie a brafului,
anestezie sau cele cu caracter provocativ (ca de exemplu: ,,Pleoapele
grele, foarte grele... atAt de grele incAt nu poli deschide ochii, nu
poli deschide ochii; incearci si deschizi ochii, incearci, dar nu
Poti...").
Tehnica levita$ei bralului s-a dovedit a fi foarte eficienti, in timp
ce sugestiile cu caracter provocativ pot compromite induclia. Acelagi
autor subliniazd faptul ci in terapie este bine si se utilizeze la
inceput trei sau patru tehnici de induc$e gi de adincire a transei. in
felul acesta, pacientul 9i terapeutul vor alege cea mai bund metodi
de induclie hipnotici. In cursul gedinlelor viitoare, tehnica de
inducfie va fi considerabil scurtati.
Existi chiar unii pacienfi care, odate hipnotizali, vor avea nevoie
la inducliile viitoare doar de cAteva sugestii verbale cu caracter
repetitiv pentru a intra in hipnozi. Hilgard (1985) afirma ci induqtia
hipnotici are drept scop se pregiteasci subiectul pentru experienle
psihologice de tip disociativ, perturband continuitatea fluxului
memoriei gi modificAnd localizarea psihici prin intermediul su-
gestiilor verbale, al aten$ei selective gi prin stimularea imagina$ei.
Metode de reducere a rezistentei la inducfia hipnotici
Hunter (1988) sublinia faptul ce rezistenlele reprezinti un feno-

men perfect normal, ce se manifesti la aproape orice subiect care nu
Hipnoza 9i terapia de scurti duratd 279
a mai practicat hipnoza, dar pot apirea uneori gi la subieclii cu

experiente in domeniu, atunci cAnd acegtia sunt confruntali cu
experienle psihologice inedite, care pot avea loc in stare de hipnozS.
Rezistenlele nu sunt altceva decAt expresia unor mecanisme de
apirare de naturi incongtienti.
Primul pas in direcfia inlituririi rezistenlelor consti in limurirea
unui subiect lipsit de experienli ce aceste fenomene sunt normale $i
adesea dezirabile. Este, de asemenea, indicat si i se administreze
subiectului sugestii pozitive de tipul: ,,imi dau seama ci egti motiva!
gi acesta este cel mai important lucru pentru ca hipnoza si reu-
geasci". Existi subieqti care ii vor spune terapeutului pe un ton agre-
siv: ,,Nu mi voi relaxa niciodati!" In astfel de cazuri se comandd
rapid: ,,Te rog sd te relaxezi! incearci doar si asculli vocea mea gi si
te lagi purtat de ea. Faci parte din acea categorie de persoane care
obfin maximum de profit atunci cAnd ascultd cu atenfie 9i se concen-
treazi asupra a ceea ce spun". Trebuie subliniat faptul ci incongti-
entul interpreteazE invers afirmaliile cu caracter negativ. Astfel,
afirmalia: ,,Yd rog, NU..." va fi interpretati sub forma ,,Vi rog
SA..." in cazul subieclilor care au tendinla de a rimAne cu ochii
deschigi este bine si se spuni: ,,O, dumneavoastri face(i parte dintre
acei subiecli care preferi si rimAni cu ochii deschigi atunci cdnd
intri in hipnozi" . La auzul unei afirma(ii de acest tip, subiechrl va
inchide imediat ochii.
Terapeutul trebuie sE piardi un anumit timp pentru a afla care
sunt preferinlele subiectului, spre a conduce corect procesul imagi-
naliei diriiate. Este indicat ca acesta se cunoasci ce anume nu ii place
subiectului, eventualele sale fobii. Evident ci un subiect care se teme
de api va rezista sugestiilor de a inota in ptan imaginar. in acelaqi
timp este important si fie cunoscute experientele anterioare legate
de hipnozi, mai ales cele care se referi la hipnoza de estradd. Subiec-
tului trebuie si i se dea asiguriri ci hipnoza clinicd se deosebegte
foarte mult de cea de estradi qi ci terapeuhrl igi cunoagte bine meseria.
Se va afirma de mai multe ori faptul ci, indiferent ce anume se
intirnpli, este bine ceea ce se intimpli. tn acelagi timp, este de dorit
si se precizeze ci majoritatea subiecfilor intri la inceput intr-o stare
de transi ugoari gi ce aceitia vor invila si intre intr-o hipnozi mai
profundE abia atunci cAnd se vor familiariza cu tehnica. in cazul
in care subiectul se dovedeEte excesiv de rezistent, este indicati
aplicarea unei tehnici disociative dupi modelul: ,,Te rog fi si intre

in hipnozi doar inconqtientul tiu gi menline congtientul treaz".
De relinut ce cea mai buni tehnici de intrare in hipnozi este
aceea prin care inad[dm subiectul si intre in aceastd stare gi nu-i
ordonim s-o face impotriva voinlei sale. Aceastd afirmalie se ba-
zeazd pe tendinla fireascd a oamenilor de a s€ opune oricirei presiuni
qi de a proceda invers decit li se cere. Din acest motiv, este bine sd
se utilizeze o voce blAndi gi caldi, chiar daci ea ascunde o comandd
deghizati sub forma unei invitafii. Este bine si se recurgd la expresii
de tipul: ,,Lasi si se int6mple", ,,Va fi interesant si observi c5... "
Asemenea afirmalii asiguri subiectul ci decizia de a-gi explora
propriile steri posibile sau de a intra intr-o stare de hipnozl mai
profundi ii aparline lui insugi. Trebuie ldsatd impresia ci experi-
mentatorul are doar sarcina de a ghida, nu de a presa sau impune
ceva. Sub nicio formi experimentatorul nu trebuie si blameze su-
biectul prin vorbe sau gesturi, pentru a obgine o experienli satisfi-
citoare in domeniul hipnozei. Pentru succesul terapiei trebuie
repetat permanent: ,,Este bine ceea ce se intAmpli gi este exact lucml
potrivit care trebuie si vi se intAmple acum".
5.2. Hipnoterapia psihoterapia prin

-
intermediu! relaxirii
Marea majoritate a hipnoterapeulilor sunt de pirere ci hipnoza

nu reprezinti o forme de psihoterapie prin ea insiEi, ci o metode
auxiliari aplicabili la mai multe tipuri de terapii, deoarece induclia
hipnotici gi adAncirea transei nu sunt suficiente pentru oblinerea
modificirilor terapeutice, degi este posibil ca aceste proceduri si
funclioneze intr-o anumiti misuri datoriti efectului ,,placebo"
(Gibson, 1987). ExistS" de asemenea, unele tulburEri psihosomatice
nu prea grave care se rezolvi doar cu intervenlii simple ce presupun
cAteva tehnici de heterohipnozi gi autohipnozi sau relaxare. Astfel,
Alladin (1988) a raportat rezultate foarte bune la pacienlii cu migrend
care practicau relaxarea impreuni cu terapeutul 9i acasd, utilizAnd
o caset; audio. La rAndul siu, Brattberg (1983) a oblinut rezultate
pozitive cu pacienti cu tinnitus (zgomot in urechi). ln aceste cazuri,

elementul de bazd constd in practicarea relaxirii, Ei nu in inductia
hipnoticd.
Hipnoza, priviti doar sub aspectul induqtiei 9i al adAncirii transei,
nu diferi in mod esenlial de alte tehnici terapeutice, cum ar fi: antre-
namentul autogery relaxarea progresivS, meditafi+ imaginalia diri-
jati sau procedeele bazate pe biofeedback (Edmondston, 1981;
Wagstaff, 1981; Wadden gi Anderton, 1982; Humphreys, 1984). in
cazul tuh.rror acestor tehnici, subiecful este profund relaxat, atenlia
ii este focalizatd spre unele senzatii, triiri gi imagini interioare, se
administreazi sugestii de relaxare gi ad5ncire a relaxirii, iar persoana
este incurajati si adopte o atitudine pasivi, nonanalitici etc. Ceea ce
deosebegte hipnoza de metodele terapeutice aseminitoare consti in
accentul deosebit pus pe sugestiile verbale 9i pe imaginile menite sI
provoace starea modificati de congtiinli. Aceste elemente se refere
nu numai la inducerea gi adAncirea transei, ci qi la ceea ce face tera-
peutul dupi ce fazele respective au fost depdgite.
Hipnoza poate poten[a psihoterapia, deoarece sporegte sugesti-
bilitatea pacientului, deblocheazi abilitilile imaginative, amelioreazi
rela!ia pacient-terapeut gi reduce orientarea subiectului asupra
realitigii (Holroyd, 1987). Mai mult, hipnoza faciliteazi gi accesul la
zonele inconqtiente ale psihismului, unde sunt stocate informalii
legate de problemele gi simptomele actuale, permitandu-i pacientului
congtientizarea unor amintiri inacceptabile sau traumatizante, a unor
impulsuri gi conflicte, precum gi rezolvarea satisficdtoare a acestora.
Atunci cdnd ne referim la posibilele aplica(ii ale hipnozei in
psihoterapie, este important sd facem distincgia intre terapia centrati
pe rezolvarea simptomului gi terapia de profunzime, al cdrei obiectiv
constd in ajutarea pacientului si obtina un insight (iluminarea) in
legituri cu problemele sale, permilandu-i sd rezolve conflictele
ascunse care se afli la baza apariliei simptomelor psihopatologice.
Astfel, terapeutul poate trata o migreni prin intermediul relaxirii gi
al unor tehnici de combatere a durerii sau poate explora ceea ce se
afli in spatele migrenei (ostilitate neexprimati), alutAndu-l pe
pacient se congtientizeze gi si rezolve conflictul intrapsihic.
Distinclia dintre terapia centrati pe simptom gi cea de profunzime
s-a fecut ca urmare a disputelor care au avut loc intre partizanii
psihanalizei gi cei ai terapiei comportamentale (Eysenck, 1952).
Aceaste distinclie se realizeazi insi mai mult in plan teoretic,
deoarece maioritatea terapeulilor clinicieni utilizeazd demersuri cu

caracter eclectic, recurgSnd cAnd la un tip de abordare, cAnd la altul,
in funclie de situalie. Mulgi hipnoterapeuli combini abordarea
centrati pe simptom cu cea exploratorie (de profunzime) la acelagi
pacient gi, uneori, chiar in cadrul aceleiagi gedinle de psihoterapie.
Hipnoza poate fi utilizati cu succes pentru o varietate de probleme,
dar in funclie de particularitilile individuale ale pacientului, de
nafura simptomului, precum gi a demersului terapeutic in cadrul
c5ruia va fi inclusi.
Gibson gi Heap (1991) prezinti o listi tulburirilor in cazul c6rora
se poate utiliza hipnoza:
7. Controlul anxietdlii
Hipnoza di rezultate foarte bune in majoritatea problemelor in
care obiectivul principal il reprezinti controlul anxietilii gi tensiunii
psihice. Nu existi insi date suficiente care sd ateste superioritatea
hipnozei fali de tehnicile de relaxare. Terapeutul este cel care trebuie
si aleagi metoda in funclie de particularitifile pacientului gi de
stilul personal de abordare terapeuticd.
2. Tulbur dril e psihosomatice
Hipnoza se utilizeazi cu succes gi in tratamentul tulburirilor
psihosomatice, cum ar fi: migrenele, astmul brongic, afecliunile
dermatologice qi unele tulburdri digestive (de pildn, colon iritabil)
sau cardiovasculare. Factorul terapeutic in cazul acestor afecliuni
line nu numai de relaxare, ci gi de sugestiile terapeutice care pot
influenla anumite funclii fiziologice autonome la nivelul aparatelor
cardiovascular, respirator 9i gastrointestinal,^reducAnd in acelagi
timp qi durerea sau disconfortul pacientului. In acest domeniu de
aplicalii ale hipnozei pot fi inclugi 9i pacienlii care suferl de arsuri
sau cei cu tulburiri hemoragice, cum este, de pild6, hemofilia.
i. Procedurile medicale dureroase sau stresante
Hipnoza se utilizeazi gi pentru a-i aiuta pe pacienli si facl fali
unor proceduri medicale sau stomatologice care produc anxietate,
durere, disconfort Ei sAngerare abundenti, proceduri cum ar fi
intervenliile chirurgicale, extractiile dentare, nagterile sau
chimioterapia la pacienlii cu cancer.
4. Modificarea atitudinilor gi reacliilor pacienlilor
Sugestiile hipnotice gi posthipnotice se utilizeazl 9i pentru modi-
ficarea modului in care pacientul simte, gAndeqte sau aclioneaz6 in
anumite situatii. Astfel, unui fumitor i se poate administra posthip-

notic sugestia ci, in momentul in care o ligari ii atinge buzele, se va
simli cuprins de o putemici senzalie de greafd.
5. Hipnoza in terupia psihodinamicd
Hipnoanaliza, o combina$e intre tehnicile hipnotice qi psihanali-
tice, se utilizeazi in tratamentul acelor tulburiri psihice cauzate de
unele conflicte emotionale de naturi incongtientS, precum gi de
unele amintiri refulate.
6. T ulburdrile obseskt-compulsitse
Hipnoza s-a dovedit a fi nu doar un adjuvant in tratamentul
tulburirilor obsesiv-compulsive, Hoogduin (1988) demonstrAnd
experimental ci pacien''i cu astfel de tulburiri sunt slab hipnotizabili.
Cu toate acestea, se poate apela la hipnozi pentru reducerea anxie-
titii Ei stoparea gAndurilor negative ale subieclilor respectivi. in
acelagi timp, unele tehnici hipnoanalitice pot fi utile in dezviluirea
conflictelor latente, de naturi inconEtiente, care stau la baza instalirii
tulburdrii. Hipnoterapia di in schimb rezultate mult mai bune in
cazul tulburirilor fobice: fobii simple, agorafobie gi fobie sociald. in
cazul fobiilor, hipnoza trebuie si se aplice in combinagie cu tehnici
co8nitive gi comportamentale de desensibilizare. Spre deosebire de
obsesionali, pacienlii fobici au un scor ridicat de susceptibilitate
hipnotici (Frankel 9i Ome, 1976).
7. Hipnoza in depresii
Pacienlii depresivi pun probleme deosebite terapeu$lor de orice
orientare (Slorr, 1979i Gilbert, 1984). Pe aceeagi pozilie se situeazi
Harllance (1971), care susline ci hipnoza este contraindicatd in cazul
depresivilor cu potential suicidar. Aceastd precaulie pomegte de la
premisa cd hipnoza poate precipita reactiile suicidare ale clientului,
deoarece ii modifici starea emo!ionald, conferindu-i suficientd
energie pentru a-Si duce la indeplinire intenliile autodistructive.
Heap (1984/b) descrie cazul unui pacient depresiv care, dupi 11
$edinte de hipnozi cu sugestii de intirire a eului, a comis o tentativi
serioasi de suicid.
Pacien(ii depresivi sunt subiecli dificili pentru hipnozi Ei din
cauza incapacitigii lor de a-Ei concentra aten_tia, fapt ce ingreuneazi
inducerea transei. Mai mult, in urma aplicirii tehnicilor hipno-
analitice de dezviluire a conlinuturilor psihotraumatizante de na-
turi incongtientd, pacientul se confrunti cu experien[e dezagreabile
care ii vor accentua gi mai mult starea depresivi. in pofida acestor
Irina Holdevici, Barbara Crdciun
dificultdli, hipnoza a inceput si fie aplicatl cu rezultate mai bune la

paciengii depresivi, in combinagie cu metodele terapiei cognitive.
Psihoterapeutul care lucreazi cu astfel de cazuri trebuie sd aibl in
vedere qi faptul cI pacientul poate suferi de o tulburare afectivi
unipolari depresivd sau bipolari, situatie in care este absolut
necesari administrarea unui tratament Psihiatric adecvat inainte de
inceperea oricirei psihoterapii.
8. Hipnoza la pacien[ii psihotici
Majoritatea autorilor sunt de pirere ci hipnoza este contraindicate
la psihotici, gi aceasta din urmdtoarele motive:
- este dificil, dacl nu imposibil, sd se stabileasci o relalie cu
pacientul psihotic, cufundat in lumea sa imaginari;
- psihoticii au, din aceleagi considerente, mari dificultili de con-
centrare a atengiei;
- tehnicile imaginative specifice hipnoterapiei pot conduce la
exacerbarea ideilor delirante gi a halucinagiilor.
9. Tulburdrile de personalitate
Observaliile clinice gi studiile experimentale au condus la
concluzia cd subieclii cu personalitate sociopatici nu rdspund bine
la niciun fel de psihoterapie gi, prin urmare, nici la hipnoz6. Acegti
subiecli prezinti o structurare dizarmonici a personalitilii, nu se
consideri bolnavi gi nu soliciti ajutorul altor persoane, ei fiind
convingi cd ceilalli sau condiliile neprielnice ale mediului reprezinti
factori responsabili de problemele lor.
L0. Tulbur dr ile clisoc iatioe
Unele studii nord-americane au evidenliat eficienla hipnozei in
terapia unor tulburlri disociative cum ar fi, de pildi, personaliti$le
multiple (Braun, 1984/b; Gonenwall, 1984). Subliniem incX o dati
faptul ci hipnoza nu reprezinti o terapie in sine, ci un element in
cadrul unor demersuri terapeutice mai complexe, de tip compor-
tamental, cognitiv sau analitic, aceasta contribuind la potenlarea
tehnicilor specifi ce respectivelor sisteme terapeutice.
Pentru ca induclia hipnotici sd fie incununati de succes, este

foarte important contexhrl in care se desfdqoard qedinla de hipnozi.
Astfel subiectul va avea expectalii diferite daci se va supune induc-
liei hipnotice pe sceni (hipnozi de estradi), intr-un cabinet de psiho-
terapie sau intr-un laborator de psihologie experimentali. Expectaliiile
sale vor fi diferite in ceea ce priveqte actiunea hipnotizatorului,
Hipnoza gi terapia de scurte durati 285
propriile trdiri gi experiente, precum qi sub raportul relaliei cu cel

care induce hipnoza. Din acest motiv, terapeutul trebuie si ma-
nevreze situalia clinici, astfel incAt si obtini cat mai mult succes in
aplicarea tehnicii sale, creAndu-i pacientului expectalii care si maxi-
mizeze receptivitatea la sugestii. O atmosferi caldi, apropiati,
bazati pe incredere reciproci este absolut necesari pentru hipno-
terapie. In unele cazuri, pacienful este cel care soliciti hipnoza, in
timp ce in altele, terapeutul sugereazi ci ar fi necesarl o astfel de
intervenlie. Existi gi situalii cAnd decizia de utilizare a hipnozei va
fi luati pe parcursul desfiguririi unei terapii, cum ar fi, de pildi, cea
cognitiv-comportamentald.
Indiferent in care dintre situalii ne aflim, terapeutul trebuie si
exploreze expecta!iile clientului siu in legiturd cu hipnoza. Astfel,
este bine sd fie intrebat dacd a avut vreo experienli de acest tip,
pentru a-i surprinde atitudinile gi opiniile referitoare la aceasta.
O atenlie deosebiti trebuie acordati anxietililor pacientului,
anxietili care trebuie reduse intr-o manierd blAndi 9i securizanti.
Un aspect important al pregitirii pentru induclia hipnotici il repre-
zinti crearea unei stiri de relaxare fizicl gi psihicd gi direclionarea
atentiei subiectului dinspre stimulii exteriori cdtre experien!e de
naturi interni: sentimente, amintiri, imagini etc. Starea de relaxare
se poate obline prin utilizarea unei voci monotone, prin intermediul
cireia terapeutul ii va descrie pacientului experienlele pe care le va
trii in timpul hipnozei.
Este util si se aminteasci unele lucruri legate de transele spon-
tane, specifice vielii cotidiene. intr-un anumit moment al discursului,
pacientul va fi solicitat si inchidi ochii pentru a se concentra mai
bine asupra experiengelor inteme. Este utili gi tehnica prin care i se
cere subiectului sd fixeze un punct aflat undeva sus, fapt ce soliciti
incordarea musculaturii globilor oculari, contribuind apoi la reali"a-
rea senzaliei de greutate in pleoape, urmatd de inchiderea ochilor.
Existi mai multe tehnici de induclie hipnotici, toate avAnd insi
drept scop relaxarea subiectului gi focalizarea aten[iei spre interior.
Hipnoterapia poate deci si imbrace trei forme: a) terapie centrati
pe simptom (are ca obiectiv eliminarea simptomului); b) psihoterapie
analiticd - hipnoanaliza (combinalie a hipnozei cu psihanaliza); c)
sisteme de psihoterapie in care hipnoza se combini cu foarte multe
tehnici de psihoterapie scurti de orientare comportamentali 9i
experienliali. In plus, hipnoza poate fi aplicati gi in suslinerea
oric5rui pacient cu afeqtiuni organicg fiind utili in reducerea anxie-

tefli. Se consideri exagerate ideea cd inlSturarea simptomului
determind o substitugie de simptom. Mai trebuie si se lin5 seama de
urmAtorul fapt: cu cAt nevoia pacientului de a avea simptomul este
mai mare (este vorba de un mecanism de apdrare al eului), cu atAt
mai rezistent va fi pacientul la psihoterapie. Deci pacientul trebuie
sd faci fali simptomului seu gi se nu recidiveze sub acliunea unui
nou stres.
Prevenirea ;i controlu! efectelor negative

ale hipnotenpiei
De mai bine de o jumdtate de secol s-a vorbit de aEa-zisele efecte

negative ale hipnozei, efecte care fie impiedici intrarea in hipnozi,
fie constau in aparifia unor simptome secundare acesteia. Se pune
adesea intrebarea daci practicarea hipnozei este periculoasi pentru
pacient.
Bellet (2002, p. 231) este de pirere ci hipnoza in sine nu prezinti
nici pericole, nici virtuli. Posibilele pericole derivl din intenliile
celor care o aplici, fapt valabil pentru oricare alte tehnici psihologici
bazatd pe relalii interpersonale, 9i lin de nerespectarea indicaliilor
nosografice ale hipnozei. Singurul risc conste in aplicarea hipnozei
de citre un terapeut incompetent care nu are cunogtinle de medicini,
psihopatologie gi psihiatrie, situalie in care hipnoterapia nu igi atinge
scopul. Practica clinic5 a eviden$at faptul ci decompensirile grave
survenite in urma hipnozei pot fi numdrate pe degete. Chiar gi in
aceste cazuri a fost vorba probabil despre un potential psihotic pre-
existent care nu a fost remarcat de citre terapeut gi care ar fi pufut
si se manifeste oricum gi in alte circumstanle.
Bellet (2002) prezinti c6teva contraindicalii ale hipnozei, contra-
indicalii dintre care maioritatea au un caracter relativ. Trebuie
eliminali subieclii care prezinti urmitoarele probleme:
- deficienlii mental qi cei cu demenle, care nu inleleg ce .rnume
li se cere;
- soliciterile nerealiste venite din partea unor subiecli care vor
si fie regresali in,,vielile anterioare" sau si verifice fidelitatea
partenerilor;
Hipnoza gi terapia de scurti durati
- pacienlii cu schizofrenie paranoide sau paranoia (mai ales cei

cu idei de influenli exterioare).
Dupi pirerea noastri, trebuie eliminali gi pacienlii cu epilepsie
(care nu urmeazi tratament anticonvulsivant), in cazul cirora fixarea
privirii ar putea declanga o crizi.
Autorul subliniaze faptul ci unii pacienfi psihotici, precum gi cei
de tip ,,borderline" pot beneficia de hipnozi cu condi$a ca terapeutul
si fie medic psihiatru gi si poati aprecia corect oportunitatea
aplicerii metodei.
Sugestibilitate gi memorie (Yapko, 1995)
SI presupunem cd o pacientd se prezinti la psihoterapie pentru

cogmaruri, tulburdri ale conduitei alimentare gi dificultiti de
relagionare cu sexul opus. Aceasta nu gtie de unde ii vin simptomele,
dar terapeutul ii sugereazi faptul ci ar fi putut fi abuzati sexual in
copilarie gi ci gi-a refulat amintirile. Prin intermediul regresiei
hipnotice, cu vizualizare qi imaginalie dirijati, pacienta igi amintegte
ce anume i s-a intAmpl4t, fiind de acord cu ideea ci a fost agresati
sexual in copil5rie. Se pune problema daci respectivul abuz chiar a
avut loc sau a fost ,,fabricat" fird intenlie de citre pacientS, pentru
a se conforma expectaliilor gi sugestiilor terapeutului. Astfel de
situa$i au condus la o serie de controverse in domeniul hipnoterapiei.
Unii terapeuli sunt de pirere cd existenta unor psihotraume
timpurii poate fi diagnosticati pe baza unor simptome (Blume, 1990:
Fredricksory 1992) Ei ci tratamentul trebuie si implice identificarea
amintirilor refulate gi procesarea lor terapeutice, pentru a elibera
pacientul de problemele sale. Acegti specialigti consideri qi ci autorii
abuzurilor invoca drept argument, pentru a scepa de responsabili-
tatea faptelor lor, problema falselor amintiri. Mai mult, ei sunt de
pirere cd amintirile respective sunt adevirate gi trebuie recunoscute
ca atare pentru succesul terapiei.
Alti clinicieni sunt sceptici in ceea ce privegte posibilitatea de a
diagnostica exact amintirile refulate ale unor experienle traumatice
pe baza unui set de simptome care ar putea avea gi o alte explicatie
(Ganaway, 1991; Loftus, 1993). De altfel, continuturile psihice
refulate nu pot fi identificate direct, ci doar deduse. Acegti cercetdtori
considere ce, prin sugerarea ideii ci pacientul a fost abuzat, el poate

fi inlluentat intenlionat sau neintenlionat si creadi ci acel eveniment
chiar s-a produs. Acest lucru ar putea avea drept consecin!5 acuzarea
unor persoane nevinovate.
O serie de studii (Ome, 1979; Laurance gi Perry, 1983; Sheehao
Statham gi Jamieson, 1991; Lynn, Milano gi Weeks, 1992; Loftus,
1993) au condus la concluzia cd memoria este mai curAnd recons-
tructivi decit reproductivi, acuratetea amintirilor putAnd fi in-
fluenlati de o serie de factori, printre care se numlrd sugestia gi
dezinformarea. De asemenea, refularea reprezinte un fenomen
complex, influenla acestuia asupra memoriei nefiind pe deplin
elucidati (Loftus 9i Yapko, 195). Astfel, nu se gtie exact in ce misurd
refularea reduce acuratelea amintirilor gi in ce mlsur5 procedeele
hipnotice influenleazl amintirile respective. Din cauza acestui fapt,
falsele amintiri pot fi acceptate ca adevirate doar datoriti ideilor
preconcepute ale terapeulilor (Scheflin 9i Shapiro, 1989).
Yapko (1D5) este de pdrere ci psihoterapeutul nu hebuie sd tragd
o concluzie pripiti ce a avut loc un abuz in copildrie doar pentm ci
aceasti ipotezd i se pare plauzibili, simptomele neputAnd fi con-
siderate probe pentru dovedirea abuzului. In cazul in care clientul
nu menlioneazi nimic in legituri cu un posibil abuz, terapeutul
hebuie si fie atent sd nu i-l sugereze. Uneori, terapeutul are motive
intemeiate sI suspecteze existenta unui abuz gi sd considere ci
pacientul siu trebuie informat in legituri cu opinia sa. Daci acesta
manifestd rezistentd, nedorind si discute problema respectivi,
terapeuhrl nu trebuie si ,,patologlzeze" situalia interpretAnd-o ca pe
un fenomen de negare. Dimpotrive, este necesar si creeze o astfel de
atmosferi, incat se-i lase clientului posibilitatea si decidi daci
problema respecfive trebuie sI fie abordati sau nu.
Terapeutul nu trebuie si conchidi in mod automat cd, daci un
subiect nu-Ei amintegte decat puline lucruri din copilarie, acesta
prezinti amintiri psihotraumatizante refulate, pentru ci existtr indi-
vizi orientati predominant spre prezent sau viitor 9i care nu acordi
prea multi importanle evenimentelor din trecut. De asemenea,
cerceterile de psihologie cognitivi au evidenliat faptul ci, inainte de
vArsta de 2 ani, copiii nu au formati structura mentali capabild sd
inregistreze amintiri cu caracter coerent.
Terapeutul nu trebuie si aduci in disculie problematica abuzului
decAt intr-un context terapeutic precis delimitat gi nici nu trebuie si-i
adreseze clientului intrebiri sugestive de tipul: ,,Cind s-a abuzat de

tine?" sau,,Cum a procedat Persoana care a abuzat de tine?" etc.
intrebirile care trebuie adresate sunt: ,,Ce vArstd aveai atunci?";
,,Unde te aflai?"; ,,Ce s-a Petrecut atunci?"; ,,Cine a mai fost de
fa!d?"; ,,Ce s-a spus in timpul conversaliei cu persoana X?" etc. Chiar
gi in cazul in care a fost identificati o situalie reali de abuz, tera-
peutul ar da dovadi de lipsi de responsabilitate dacl l-ar influenla
pe client sd-gi pirdseascd familia. O astfel de decizie trebuie sd-i
apar$ni in primul rAnd pacientului. Mai mult, dezgroparea cu orice
pre! a amintirilor psihotraumatizante trecute qi procesarea lor
automate nu se potrivesc Pentru toli pacienlii. Rememoririle prea
frecvente ale unor evenimente Psihotraumatizante ii pot determina
pe unii pacienli se se simte mai riu atunci cAnd sunt confruntali cu
experienle cdrora nu le pot face fa!i. Din acest motiv, o abordare
menitd si stimuleze activarea resurselor adaptative ale clientului,
fiind mai pulin cenhate Pe procesirile materialului mnezic, are mai
multe ganse si fie incununati de succes.
Problematica rezistenlelor
Yapko (f995) consideri cd rezistenlele reprezinti mai curAnd o

modalitate prin intermediul cireia clientul ii comunici terapeutului
propriile limitdri in ceea ce Privegte modul sau de a vedea lumea.
Mai precis, rezistenla nu reprezinti o limiti a clientulul ci un mod
in care acesta comunici ceea ce Poate sau nu sA rcalizeze. Acest mod
de a vedea problema nu mai conduce Ia culpabilizarea clientului,
despre care primii psihanaligti credeau ci saboteazi in mod incon-
gtient psihoterapia.
in cazul hipnoterapiei, manifestarea rezistenlelor Poate exPrima
faptul ci subiectul decide si nu rispundi la sugestii pentru ci
acestea nu se potrivesc experienlei sale sau pot chiar si o contrazici.
Rezistenlele pot si apari la inducfia hipnotici sau la progresul tera-
piei (Brown gi Fromm; Erickson 9i Rossi, 1979; Grinder 9i Bandler,
1981; Yapko, 1984).
Rezistentele la induc$a hipnotici pot avea cauze multiple, dintre
care menlionim (Yapko, 1995):
- teama legati de ce se va intAmpla in timpul hipnozei, teami

care se poate manifesta la persoanele care nu sunt suficient de bine
informate in legituri cu fenomenul hipnotic;
- experienlele anterioare negative sau egecurile pe care le-au
triit subiectul ori persoane semnificative pentru acesta in urma
practicirii hipnozei;
- stirile afective negative induse subiectului de citre clinician;
- variabile ce lin de context: ambiante, starea de sdnatate a su-
biectului etc.;
- tipul 9i forma sugestiilor;
- neconcordanta dintre sugestiile administrate de terapeut gi
expecta jiile clientului.
Rezistenlele fali de programul terapiei pot avea, la rAndul lor,
mai multe cauze:
- conflictele intrapsihice ale subiectului, mai ales ambivalenla in
ceea ce priveEte dorinla de vindecare;
- strategiile gi tehnicile terapeutice sunt considerate inacceptabile

de citre client;
- ritmul in care se desfigoari interviurile terapeutice (un ritm
prea rapid sau prea lent poate conduce la rezistenfe);
- relalia transferenfiali: sentimentele negative fali de terapeut
sau, dimpotrivi, idealizarea acestuia poate impieta asupra
progresului terapiei;
- variabile sau factori ce fin de context.
Strategia de abordare a rezistenlelor line de modul in care acestea
sunt definite de cdtre terapeut. Bandler gi Grinder (1979) sunt de
pirere cd rezistenlele nu existi in realitate; existd doar terapeuli slab
pregiti!i.
In hipnoterapia ericksoniani, rezistentele sunt acceptate 9i utili-
zate. Terapeuful va accepta rezistentele ca pe oforml de comunicare
din partea clientului gi va incerca si giseasci o modalitate de a
utiliza rispunsul acestuia pentru potentarea sugestiilor viitoare.
Astfel, manifestarea rezistenlelor se va transforma intr-un compor-
tament de cooperare (in cazul in care terapeutul va defini tot ceea ce
face clientul in termenii cooperdrii, rezistenlele nu-qi vor mai avea
rostul). A rispunde rezistenlelor clientului intr-o manieri care pre-
supune acceptare $i nu confruntare necesiti o mare flexibilitate din
partea terapeutului, care se va adapta realititii clientului s5u, in loc
si-l solicite pe acesta din urmi si o accepte pe a sa.
Hipnoza gi terapia de sorti durata 291
Reacfii neprevlzute fatl de hipnoztr
Aga cum am mai subliniat, hipnoza in sine nu prezintd niciun fel

de pericol. Eventualele probleme care pot sd apari in urma utilizirii
ei lin de asocierile care se produc intre diversele elemente ale comu-
nicirii ce are loc in timpul hipnozei: relalia terapeut-client, stilul
de comunicare, conlinutul sugestiilor, variabilele ce gin de context,
precum gi comunicarea intrapersonali (intre diversele instanle ale
personaliti gii clientului).
Prezentim in cele ce urmeazi citeva dintre aceste probleme
(Yapko, 195).
1. Substitulia de simptom
Sereferi la aparilia unui alt simptom, nu neaperat mai grav,
dupi inliturarea celui vechi prin intermediul hipnozei. Pentru a
aduce hipnozei o asemenea acuz6, ea trebuie considerati doar ca
terapie centrata pe simptom, in opozilie cu terapiile dinamice de
profunzime care postuleaztr faptul ci energia psihici specifici unor
conflicte inteme s€ va redirecliona spre un alt simptom, atAta timp
cAt conflictele intrapsihice nu sunt rezolvate. Asemenea obieclii se
pot formula la adresa oricirei psihoterapii scurte de orientare
comportamentali sau cognitiv-comportamentalS gi chiar a trata-
mentului medicamentos. Hipnoza poate fi utilizati ca teraPie cen-
trati pe simptom (sugestii directe de inltrturare a simptomului), dar
aceasta va fi mult mai eficienti daci se va inlelege semnificagia
psihologicd profundi a simptomului. Acest lucru PresuPune inse o
pregitire mult mai aprofundate a hipnoterapeutului.
2. lmposibilitatea de a anula efectele sugestiilor
Unele persoane se tem ca nu cumva terapeutul si uite si anuleze
sugestiile administrate, acestea avAnd consecinle gi dupi incheierea
transei. RispunzAnd la aceasti obiectie, Yapko (1995) susline ci
reacgiile subiectului hipnotizat au un caracter situalional, ele func-
lionAnd doar pe perioada cAnd persoana se afli in hipnozi. Aceste
reaclii nu vor fi prelungite in starea de veghe decit daci se admi-
nistreazi sugestii exprese in acest sens.
Reamintim faptul ci obiectivul hipnoterapiei il reprezinti, printre
altele, utilizarea unor sugestii posthipnotice care se permiti gene-
ralizarea experiengelor acumulate in hipnozi 9i in alte situalii de
viate. Efectele sugestiilor administrate in stare de hipnozi, care nu

sunt posthipnotice, vor displrea in mod spontan odatd cu iegirea din
transi. Dacd totugi clientul continuA si triiasci anumite stdri
specifice hipnozei Ei dupi incheierea gedinlei, inseamn6 ce acesta
gi-a administrat singur, dintr-un motiv sau altul, o autosugestie
posthipnotici. In acest caz, terapeutul va reinduce hipnoza 9i va
anula sugestia respectivd.
3. Regresia spontand gi lenomenele de abreac[ie (descdrcare emogionald)
Regresia spontani presupune retreirea unor experiente trecute,
experienle care au fost refulate, iar abreac$a reprezintd apari$a unei
reactii emolionale puternice la retrlirea amintirilor respective.
Aparilia regresiei spontane este un semn ci subiectul are o serie de
conflicte intrapsihice nerezolvate. Uneori, refu larea unor experiente
psihotraumatizante este atat de putemici, incAt acestea rimAn in
afara congtiinlei chiar in timpul hipnozei; subiectul are amnezia
celor petrecute gi poate prezenta la iegirea din hipnozd dureri de cap,
amegeli sau alte simptome minore, deranjante.
Unii terapeuli stimuleazi aceste desclrciri in scopuri terapeutice;
in alte cazuri ele se manifestd, aga cum am mai subliniat, in mod
spontan. Abreacliile pot imbrica diverse forme: plAns, tremor,
respiralie acceleratd, convulsii de tip isterig iegire brusci din hipnozi
gi chiar halucinafii gi idei delirante. Aceste fenomene trebuie abor-
date cu blAndete, intr-un mod suportiv. Terapeutul va solicita
clientul pe un ton calm si-gi descrie experienlele, sd permiti ca
descircarea emolionali si aibi loc, si accepte gi se utilizeze reac.tiile
manifestate $i se-l aiute si-gi schimbe perspectiv4 in ideea cd trecutul
nu poate fi modificat, ci doar atitudinea fa!5 de acesta.
Este indicati administrarea unor sugestii de linigtire, pe un ton
blAnd, care si inspire incredere. Chiar daci timpul acordat clienhrlui
s-a scurs, acesta va mai fi menlinut in cabinet pAnS cind se va sim$
complet restabilit. Degi efectele negative ale hipnozei au fost mult
exagerate de literatura dornici de senza(ional, exista totuSi unele
situa(ii clinice care solicite din partea terapeutului un grad sporit de
vigilenli. Cunoagterea acestor situagii ii va permite terapeutului sd
controleze reacgiile subiec$lor, intervenind cu calm gi intr-o manieri
incuraiatoare, ori de cAte ori apare vreo problemi pe parcursul
terapiei.
Frauman, Lynn gi Brentar (1993) prezinti aceste situalii de care
trebuie si FnA seama terapeutul specializat in hipnoterapie.
L Prezenla in antecedentele subieclilor a unor reaclii de tip disociatio.

Un pacient care prezinte in antecedente experiente neobiqnuite,
consecutive utilizirii unor .rnestezice sau analgezice, sau episoade
disociative de orice tip (depersonalizare, derealizare, fugi isterici)
necesitl o atenlie speciale din partea terapeutului, deoarece el poate
avea experien[e confuze referitoare la relaxare sau la modificirile
perceptive care apar in cursul hipnozei gi care ii pot aminti de
reac!iile adverse triite in timpul anesteziei. Discontinuiti!ile din
cadrul fluxului asocialiilor mentale, sentimentele de irealitate qi
stimularea triirilor imaginative specifice relaxirii gi hipnozei pot
conduce la exacerbarea reacliilor disociative la indivizii predispugi,
ceea ce poate si le sporeasci anxietatea. in acelagi timp, un hipno-
terapeut incepdtor poate deveni la rAndul sau anxios, avAnd senti-
menhrl ce nu line lucrurile sub conhol.
ll. Pacienlii care prezintd un risc de decompensare psihoticd, cei cu
trisdturi paranoide de personalitate, care suferi de teama morbidi
de a nu fi influentati sau controlafi, precum gi cei cu structure de tip
,,borderline", ce pot trei hipnoza ca pe o experienle brusce, intruzivi
gi nedoriti, care le violeazi intimitatea, nu sunt subiecli potrivili
pentru hipnozd. Acegtia pot interpreta gregit fenomenul hipnotic sau
intenliile hipnoterapeutului, ceea ce contribuie uneori la exacerbarea
simptomelor. Asffel, ei pot si manifeste in timpul hipnozei fenomene
de tip halucinator sau se dezvolte idei delirante de prejudiciu ori
influenli exterioare.
lll. Transfer ul negatitt
Experien-tele timpurii pe care le-au avut unii pacienti cu perintii
sau alte figuri investite cu autoritate ii predispun s6-l priveascd pe
hipnoterapeut cu neincredere, supirare sau teami. La aceste
manifesteri contribuie gi aspectele culturale care il inconioard pe
hipnotizator cu o aureole de mister, autoritate $i putere, fapt ce
poate accentua reaclia negativi a subiectului (Fromm, 1980) fa!5 de
o situa$e care presupune dominalie Ei control din partea altcuiva. in
astfel de cazuri, subiectul nu mai este suficient de implicat in
hipnozi, pe care o poate considera o experienli negativi.
IV. Prejudecdtile legate de hipnozd
Aceste prejudecdti pot submina increderea subiectului in
hipnoterapeut, impiedicAndu-l sI se abandoneze experienlei hipno-
tice. Ideile preconcepute cu privire la hipnozi sunt cauzate in mare
misuri de hipnoza de estradi sau de emisiunile din mass-media
care cauti senzalionalul. Cele mai frecvente preiudeciti sunt

urmetoarele (Yapko, 1995):
1. Hipnoza se datoreazd forlei degajate de hipnotizator.
Hipnoterapeutul igi poate utiliza abilitifile de comunicare pentru
a-l influenla pe pacient prin intermediul sugestiilor, ii poate ghida
experientele subiective, dar numai in mdsura in care clientul permite
acest lucru, in cadrul unei relagii de colaborare.
2. Numai anumite persoane pot fi hipnotizate.
Observa(iile clinice au demonstrat faptul ci existl persoane la
care hipnoza este mai ugor de indus decit la altele. Acestea din urmi
sunt mai pulin receptive din urmitoarele motive: se tem de pierde-
rea autocontrolului, trec brusc de la stiri de relaxare la stdri de incor-
dare, au dificultili de a se relaxa, sunt excesiv de atente la stimulii
ambianlei etc. Atunci cAnd natura rezistentei la hipnozi este iden-
tificatd gi rezolvati, un pacient ,,dificil" se poate transforma tntr-un
bun subiect pentru hipnozi (Barber, 1980; Araoz,'1.985\.
3. Persoanele hipnotizabile se caracterizeazi prin voinli slabi.
Hipnotizabilitatea nu se coreleazi in mod special cu anumite
particularitili ale personalitigii. Practic, orice om poate intra in mod
spontan in stiri de transd hipnotici. Prejudecata legatd de lipsa de
voin[i a subiectului line de imagine4 deveniti aproape tradilionali,
a hipnotizatorului ca o persoanl care exerciti un control asupra
altcuiva (Weitzenhoffer, 1989).
4. Odati hipnotizati, persoana va rim6ne pentru totdeauna sub
controlul hipnotizatorului.
Procesul hipnotic are la bazi interacgiunea dintre pacient gi tera-
peut cu scopul de a atinge anumite obiective dezirabile. in cazul in
care pacienhrl decide si nu mai intre in hipnozi dintr-un motiv sau
altul, el este liber si nu o faci, natura fenomenului hipnotic fiind
determinatd contextual. Experienlele anterioare avute cu hipnoza,
relalia cu terapeutul, dar 9i contextul particular in care se desfSgoari
aceasta reprezinti variabile care vor influenla decizia subiectului de
a intra sau nu in hipnozi.
5. O persoani hipnotizati va spune sau va intreprinde ceva
impotriva voinlei sale.
Aceasta reprezintl poate cea mai controversati problemd legati
de hipnozi. Este cunoscut faptul ci existi posibilitatea de a manipula
oamenii, obligAndu-i si faci anumite lucruri impotriva voinlei lor,
cum ar fi, de pildi, fenomenul de,,spilare a creierului". Cu toate
acestea, contextul psihoterapeutic nu favorizeazi astfel de fenomene,

pentru ce pune un accent deosebit pe normele etice.
5. A fi hipnotizat este periculos pentru sinitate.
Hipnoza in sine nu reprezinti niciun pericol pentru nimeni, dar
existi hipnotizatori incompeten!i sau lipsili de scrupule care pot
aduce unele prejudicii subiectului din ignoranli sau lipsd de respect
pentru integritatea fiinlei umane (Mac Hovec, 1986; Kleinhauz gi Eli,
1987; Frauman, Lynn 9i Brentar, 193). Tulburirile emolionale pot si
apari nu din cauza hipnozei, ci a conlinutului sugestiilor sau a
incapacitifii terapeutului de a ghida corect pacientul. Acelaqi feno-
men se poate petrece insi gi in cazul oricirei alte relalii de aiutorare
psihologicd, in cadrul cireia terapeutul poate oferi sfaturi neadecvate,
il poate dezinforma (desigur, firi voie) pe pacient, poate face pro-
misiuni firi acoperire, poate comite erori de diagnostic sau pur gi
simplu il poate face pe pacient se-gi iroseasci timpul gi banii.
Corect practicatd, hipnoza poate contribui la cregterea autocon-
trolului, a increderii in sine a pacientului, la rezolvarea unor conflicte
de naturi emolionale, precum gi la crearea unei stiri de bine
psihologic.
7. Subiectul va deveni dependent de hipnoterapeut.
Hipnoza, ca instrument terapeutic, nu creeazi o dependen[i mai
mare decAt o terapie cognitiv-comportamentali, analitici sau chiar
decAt aplicarea unor teste psihologice. Dependen!a reprezinti o
nevoie pe care o are orice fiinfi umand intr-o anumiti misuri.
Persoanele cu probleme psihologice, care soliciti aiutor, au un grad
mai mare de dependenld fale de alti oameni, scopul^terapiei fiind
tocmai recAgtigarea autonomiei Ei increderii in sine. Intr-o misuri
mai mare decat tehnicile terapeutice care incuraieazi pacientul si
priveasci terapeutul ca pe o sursi de rdspunsuri, hipnoza utilizati
corect il poate ajuta pe pacient si se orienteze spre interior gi si-qi
valorifice propriile disponibilitigile latente. Persoanele care practice
autohipnoza igi vor dezvolta mecanisme de autoreglare psihici gi, in
consecinle, vor avea un autocontrol mai bun asupra propriei lor
existente.
8. Persoana hipnotizati nu mai poate iegi din hipnozi.
Hipnoza reprezinti o stare de concentrare a atentiei cAtre interior
sau exteriot focalizare ce poate fi intrerupti de client, care poate
inilia sau incheia respectiva experienli oricind doregte (Watkins,
1986; Kirsch, Lynn 9i Rhue, 193).
f. in timpul hipnozei, persoana este adormite sau se afli intr-o

stare de incongtien!5.
Studiile au demonstrat faptul cd hipnoza nu este echivalent5 cu
somnul. Aparent, subiectul hipnotizat dupi tehnici tradilionale
poate aminti de o persoani adormiti (absenla activitefii motorii,
relaxare musculari, respiralie incetinitd), dar sub aspect psihologic
persoana se afli intr-o stare de veghe relaxati, fiind congtienti de
ceea ce se intAmpli in jur chiar gi atunci cAnd transa este mai pro-
fundi (Weitzenhoffer, 1989). in cazul transei spontane, gradui de
congtientizare a stimulilor ambianlei este gi mai ridicat, mai ales
datoritd faptului ci relaxarea musculari nu este obligatorie. Un
argument in favoarea ipotezei ci hipnoza nu inseamn5 somn este
fumizat Ei de tiparul electroencefalografic, care este unul de veghe
relaxatd: unde cerebrale alfa. linAnd seama de faptul ci gi in hipnozi
profundi subiecful este intr-o oarecare misuri congtient de stimulii
exteriori, nu se recomandi ca terapeutul sd sugereze ideea de somn.
10. Hipnoza nu trebuie neaptrrat indusi cu aiutorul unui ritual
standardiza! fenomene de acest tip put6nd sd apare gi in afara
inducgiei propriu-zise. ingeleasi in contixtul unei relagii de comuni-
care, transa se instaleazi in cazul in care atenlia subiectului este
focalizati pe sterile emotionale sau pe ideile sugerate de terapeut.
AtAta timp cAt aten$a acestuia este orientate spre interior sau spre
stimuli exteriori care, la rAndul lor, declangeazi triiri subiective,
persoana se afle mai mult sau mai putin in hipnozi.
11. Persoana hipnotizati trebuie si fie in mod obligatoriu relaxate.
Deoarece hipnoza presupune concentrarea atentiei, aceasta poate
si apari in mod spontan gi atunci c6nd subiectul converseazi, citegte
sau in orice alti situalie cand acesta este concentrat. Subiectul aflat
in transd poate trii steri de aruietate sau poate desfd$ura o activitate
motorie, relaxarea fizici nefiind o conditie obligatorie pentru
hipnozi (Malott, 1984; Banyai, Zseni 9i Tury, 1993).
12. Hipnoza reprezinti o psihoterapie.
Hipnoza nu este o terapie, ci un instrument terapeutic ce poate fi
utilizat in foarte multe feluri. Hipnoterapeutul nu trebuie si se
bazeze neapirat pe o anumitd concepgie teoretici sau si aibd o anu-
miti orientare practici. Hipnoza, in sens larg, reprezinte o compo-
nenti a oricerui demers psihoterapeutic in cadrul c5ruia o persoani
se angajeazl in demersul de influenlare a altei persoane (Lankton"
1982; Kirsch, L1,nn 9i Rhue, 1993).
Hipnoza gi terapia de scurti durate 297
13. Hipnoza poate fi utilizati pentru ca subiectul si-$i aminteasci

exact toate experienlele fieite.
Unii specialiqti au comParat psihicul uman cu un calculator in
care fiecare informalie este stocate cu precizie qi Poate fi oricAnd
accesate. Yapko (1995) consideri cd metafora calculatorului nu se
potrivegte min.tii omenegti, pentru ci psihicul nu inregistreazi 9i nu
stocheazi experientele pentru a fi reproduse cu exactitate. Mai
precis, informaliile sunt stocate in acelagi mod cu percep$ile gi pot
fi distorsionate la fel ca acestea. Oamenii igi pot,,aminti" lucruri
care nu s-au petrecut niciodatd, igi pot aminti fragmente de expe-
riente, pot combina elemente specifice mai multor tipuri de infor-
malii pe care le transformi in ,,false amintiri" (Ome, 1984; Mcconkey,
1992;Yapko, 1994).
14. Experienle negative de dati recenti.
Uneori, reacliile negative ale unor persoane fald de hipnozd igi au
originea in experienlele negative pe care acestea le-au avut cu un
hipnoterapeut (Ome, 1965). In astfel de cazuri este indicati o discu$e
sincerd gi deschisi cu clientul, noul terapeut cdutAnd si corecteze Pe
cAt posibil ceea ce s-a petrecut inainte.
15. Sugestiile administrate pot reactiva o reactie emolionali ne-
aSteptate.
Sugestiile hipnotice pot activa anxieti(i, conflicte, amintiri dez-
agreabile, d6nd posibilitatea exprimirii unor afecte refulate (Fromm,
1980). Adesea, sugestiile pentru oblinerea regresiei de vArsti sau cele
legate de visele hipnotice pot activa elemente importante din zonele
incongtiente ale psihismului subiectului, fapt ce poate declanga
abreaclii (descirclri emofionale) putemice. Astfel, o Pacienti careia
i s-a sugerat sI regreseze pAni la vArsta de 8 ani a inceput se Plangd
in hohote gi si respire cu dificultate. Pradi unei emolii putemice, ea
a descris modul in care a fost agresati sexual de un vecin in vArstd
de 16 ani.
Lynn (1993) relateazd cazul unui participant la un grup de invd-
lare a autohipnozei care a intrat in panici gi a Perisit inciperea
atunci cAnd i s-a cerut sd-gi concentreze atenlia asupra gAndurilor
sale. Pacientul s-a dovedit a fi un obsesional care lupta din risputeri
cu gAndul absurd ci igi va sugruma logodnica. Peste pulin timp,
subiectul in cauzi a acceptat faptul ci are nevoie de tratament
psihiatric.
15. Sugestii dificile sau inadecvate.

Sugestiile implici solicitiri diferite din partea subieclilor sub
aspect cognitiv, perceptiv, emo!ional sau motric. Existi sugestii
motorii simple, cum ar fi, de pildi. testul levitaliei bratului care pot
fi realizate de majoritatea subieclilor hipnotizagi. Dimpotrivi,
sugestiile care implici realizarea unor acliuni posthipnotice, regresia
de vArstd sau experienlele de pirisire a corpului sunt urmate de
maximum 50% dintre subiecli. Egecul in indeplinirea sugestiilor
respective poate trezi la subiecli sentimente de neadecvare, anxietate
sau depresie (Lynn 9i Hammel,3 987). Mai mult, sugestiile care
presupun experienle perceptive modificate (iluzii, halucinalii) pot
genera stdri afective negative chiar daci subiectul reaclioneazi la ele
(Nash el.cl., 1984).
17. Sugestiile directe de reducere a simptomelor.
Deoarece simptomele reprezinti mecanisme adaptative, care
implici beneficii secundare (avantaie) necongtientizate, sugerarea
directd gi in forld a abandondrii simptomelor poate produce Ia
subiect un conflict puternic intre tendinla de a urma indicalia
hipnoterapeutului 9i aceea de a renunla la o strategie psihologici
utili, cel pulin pe termen scurt (Fromm, 1980).
18. Contratransferul.
Ome (1965) sublinia faptul ci natura directivd a hipnoterapeutului
poate se accentueze aparigia fenomenelor de contratransfer specifice
oricirei psihoterapii. Aqtionand ca un hipnotizator, hipnoterapeuhl-
lui ii vine mult mai greu se pestreze distanla terapeutice necesard $i,
de multe ori, utilizarea hipnozei servegte mai mult intereselor
terapeutului, decAt ale pacientului.
19. Insuficienta pregitire a terapeutului
Hipnotizatorii care nu au suficienti experien(i gi pregdtire in
domeniul evaluirii psihologice, psihoterapiei, psihopatologiei gi
psihiatriei sunt mult mai vulnerabili la ..efectele negative" ale
hipnozei, pe care nu le pot anticipa gi controla suficient.
Modalitigile de limitare a efectelor negatiye ale hipnozei

(Frauman, Lynn, Brentar, 1993)
1. Crearea unei alian[e terapeutice solide

O alian!5 terapeutice puternicd reprezintd una dintre cele mai
importante metode de contracarare a efectelor negative ale hipnozei.
Pentru terapeut, aceasta inseamni griji pentru pacientul sdu, respect
fali de acesta, autoevaluare oneste, congtientizarea limitelor Ei a
efectelor competenlei sale 9i evaluarea continui a rezultatelor contra-
transferului (Mays 9i Franks, 1985). Comunicarea deschis5, respectul
reciproc Ai solulionarea eficienti a problemelor sunt conditiile
necesare ale unei alianle terapeutice sdnitoase.
2. Eztaluarea gi inuestigarea atentd gi minulioasd a clientului
Pentru a preintAmpina aparilia unor probleme in cursul hipnozei
este absolut necesar sI cunoaqtem experienlele subiectului referitoare
la hipnozi, precum qi atitudinea lui fali de aceasta. Terapeutul va
adresa intrebdri directe in legSturi cu credinlele gi cunogtinlele
subiectului cu privire la hipnozi 9i la alte fenomene aseminitoare
(relaxare, imaginalie dirijati). in cazul in care clientul recunoagte ci
a triit o experienld hipnoticd anterioare, i se soliciti detalii supli-
mentare (cAt de profundi a fost transa, ce a simtit, ce sugestii a
primit, cum a reactionat la sugestii, ce a fost agreabil sau dezagreabil
in cadrul experienlei respective etc.).
Terapeuhrl va utiliza experienlele pozitive ale clientului, pe care le
va incorpora in intervenlia terapeutici actualS. De asemenea, acesta
va trebui si observe modul in care subiectul descrie anumite
experienle negative gi si le reeticheteze (de pildi, terapeutul spune
cd acesta este un serm ci hipnoza s-a produs). in unele cazuri, este
necesari administrarea unor sugestii de contracarare a unor reaclii
sau triiri cu continut negativ. fie solicitaF
si fantasmeze in legituri cu fi hipnoza,
pentru cd in felul acesta terap i referitoare
la anxietilile Ei atitudinile gregite legate de hipnozi qi le poate
contracara. Se recomandi, de asemenea, mai ales in cazul persoanelor
care nu au mai ficut niciodati hipnozS, si se utilizeze sugestii care sI
intireasci autocontrolul subiectului in timpul hipnozei.
Interviul preliminar trebuie si conlini gi date referitoare la tra-
tamentele psihoterapeutice urmate, precum gi la copiliria subiectului
girelaliile semnificative din perioada respectivi. Aceste date ne sunt

necesare mai ales pentru a anticipa Posibilele reaclii transferentiale,
precum qi abilitatea clientului de a accepta $i menline o aliante
terapeutici. Informafiile referitoare la nivelul intelectual gi cultural
pot fi importante pentru modul de formulare a sugestiilor hipnotice.
O atengie speciali trebuie acordati experiengelor disociative sau
celor cu droguri ori anestezice, teraPeutul fiind avizat in cazul
apari$ei unor posibile aspecte negative.
3. Consimldmdntul subiectului
Hipnoterapia poate fi aplicati doar cu consimlimAntul explicit al
clientului. Terapeutul ii va explica acestuia in ce consta tehnica gi,
pentru cd maioritatea subiecfilor consideri experienla agreabild qi
relaxanti, ii va relata acest lucru, creAndu-i expectalii pozitive cu
privire la hipnozd. Cu acest prilei se vor clarifica gi concepliile
eronate cu privire la hipnozS.
4. Asigurarea autocontrolului clientului
Anxietatea clientului cu privire la hipnozi poate fi redusi prin
demitizarea procedurilor gi prin aiutarea acestuia si pistreze
controlul asupra a ceea ce se Petrece. Tehnicile hipnotice pot fi
descrise prin analogie cu alte fenomene asem5netoare (starea de
relaxare sau de concentrare maximi etc.) 9i Pot fi prezentate ca
tehnici de autohiPnoze sau relaxare profundX. In cazul subieclilor
care se tem foarte mult de pierderea controlului, teraPeutul trebuie
si insiste asupra faptului ci subiectul va rim6ne congtient, va Putea
vorbi cu terapeutul gi va putea deschide ochii atunci cAnd doreqte.
Chiar in cadrul inducgiei hipnotice este bine si se administreze
sugestii de calm, relaxare fizicd 9i psihicd, confort 9i securitate
interioarS, stare de bine psihic $i sPontaneitate controlati'
5. Realizarea unei colabordri cu subiectul (hipnoza colaboratittd)
Un climat terapeutic caractedzat prin permisivitate, colaborare qi
respect fa-ti de obiectivele clientului contribuie in mare misuri la
eliminarea efectelor negative ale hipnozei (Fromm, 1980; Overholser,
1988). Pacientul care se simte constrans sau cel ciruia i se comandi
si reac$oneze intr-un anumit fel va fi mult mai inclinat si se opuni
in mod direct sau indirect, in timp ce o persoand care este invitati si
participe Ia o acliune va colabora cu mai mult entuziasm (Fromm,
1980). Este indicat si incepem cu niqte sugestii mai permisive, mai
pulin autoritare, abia dupi ce hipnoza progreseazd clientul putAnd
fi abordat mai directiv.
Hipnoza gi terapia de scurti duratd 301
Fromm (1980) sublinia faptul ci hipnoza colaborative inseamnd

si-i dim ceva subiectului, Ei nu sd-i lulm ceva. De pildi, in loc si
i se sugereze unei paciente obeze cX dulciurile gi mAncirurile grase
ii fac riu, este mai indicat si i se dea de ingeles ci glandele ei salivare
vor lucra mai incet 9i cd va trebui si mestece mai mult fiecare imbu-
clturi pentru a-i savura gushrl. O astfel de abordare pune accenhrl
pe intirirea autocontrolului gi autonomiei subiectului.
6. G r ad.ar ea sugestiilor
Lynn, Rhue Kvaal gi Mare (1991) propun administrarea unei serii
gradate de sugestii, incepAnd cu cele mai uqor de realizat gi
continuAnd cu sugestii din ce in ce mai dificile sub aspectr:l focalizirii
personale gi interpersonale, structuririi, rezonantei emolionale,
potenlialului conflictogen, imaginativ, precum gi in ceea ce privegte
tipul de sarcini comportamentale solicitate. in felul acest+ terapeutul
va controla expunerea subiectului la stimuli anxiogeni intr-un mod
gradat, prin repetiri succesive.
7. Regresia de afrrstd
Terapeuful trebuie si utilizeze cu multi atenlie tehnica regresiei
de vArsti, pentru ce in cursul acesteia pot fi aduse in planul
conEtiinlei amintiri psihotraumatizante. Este necesar ca acestea si fie
utilizate gi procesate intr-o manierd care si fie convergenti cu
obiectivele psihoterapiei. Astfel, se pot utiliza semnale nonverbale
pentru a scoate subiectul din hipnozi (de pildi, o atingere pe umir).
De asemenea, subiectului trebuie sd i se comunice fapful cI va inceta
si se mai simtd ca un copil gi va putea comenta triirile sale de pe
pozigia adultului atunci cAnd terapeutul ii va face un semn, pentru
ci o parte a eului sdu iEi va pistra congtiinla de adult chiar Ei in
cazul celei mai profunde regresii de vArsti. Clienlii pot si fie
proteiali in timpul regresiei de vdrsti gi prin utilizarea unor
experienge de tip disociativ, cum ar fi tehnica filmului (ceea ce igi
amintegte subiectul ii apare ca un film proiectat pe un ecran) sau cea
a visului hipnotic.
Degi unii clinicieni surt de pirere ci subiectul trebuie trezit atunci
cAnd apar experienle dezagreabile (Coe 9i Sarbin, 1991), alli terapeuli
consideri ci este mult mai util si i se vorbeasci subiectului cu iatm,
in timp ce acesta se afli in hipnozi. Aceastd ultimd strategie este mai
eficienti pentru ci trezirea subiectului inseamni ci terapeutul nu
este capabil si controleze ceea ce se intampli in timpul hipnozei,
fapt ce va submina increderea subiectului in procedeul respictiv gi
va miri rezistenla acestuia fali de hipnozd. Oricum, este absolut

necesar ca terapeutul sI stabileasce imPreuni cu subiecful un semnal
nonverbal pentru a-l reorienta in timpul regresiei de vArstd daci,
dintr-un motiv sau altul, reactiile declangate Par sA fie greu de
controlat. Li se poate sugera, de asemenea, subieclilor ci ei igi vor
reaminti ceea ce vor sd-gi aminteasci gi cd vor uita ceea ce doresc si
uite din cadrul experienlelor triite pe parcursul reBresiei de vArsti.
8. Controlul efectelor negatiue incipiente
Hipnoterapeutul trebuie sd monitorizeze Permanent reacliile
subiectului in timpul hipnozei. Orice semn de rezistenli sau
disconfort (agitalie, incruntarea sprAncenelor, dureri fizice, lipsa
interesului etc.) trebuie abordat cu toat6 atentia (Ome, 1965). Atunci
cAnd un subiect nu se simte bine in timpul hipnozei, primul lucru
care trebuie ficut este si solicitim mai multe informalii, Pentru a
afla care este cauza disconfortului siu. in cazul unui client care pare
si ezite, terapeutul va recurge la incuraiiri de tipul: Chiar dacd i[i oa
fimai greu la inceput, oei putea sd-mi oorbegti Jdrd dificultate 9i sd-mi spui
ceea ce simli gi gdnilegti.
Daci subiectul nu exprima verbal, terapeutul ii va oferi
se poate
altemative gi va agtepta reacsa acestuia' ln acelagi timp, terapeutul
trebuie sd renun(e la sugestiile care Par si provoace disconfort qi si
se reorienteze spre o alti strategie terapeutici. Ome (1955) susfine
ci este bine ca subiectul sd fie incurajat si-qi exprime sentimentele
in cursul hipnozei, fapt ce contribuie la descircarea emo!ional5.
Efectele negative care Pot sd apard in timpul hipnozei trebuie
discutate cu subiectul inainte ca acesta se plece din cabinetul de
psihoterapie. De asemenea, acestuia trebuie si i se spuni ci, daci
apar unele elemente de disconfort dupa gedinta de psihoterapie, este
necesar si se adreseze imediat hipnoteraPeutului.
Hartland (1971) este de pirere cd la inceputul oricirei psihoterapii,

terapeutul trebuie si oblind informalii de Ia pacient conform unei
scheme de anamnezd. Aceasti schemi cuprinde urmAtoarele cate-
gorii de informalii:
a) Istoricul bolii - se urmiresc informaliile legate de debutul,
durata bolii, detalii referitoare la tratamentul urmat.
b) Istoria familiali - descrierea piringilor, a fragilor, a modelului
de relalii familiale actuale 9i trecute, a atitudinilor din familie.
c) Copiliria - sunt interesante informaliile referitoare la bolile
d) Istoria ocupationald
- cuprinde informaliile referitoare la
realizdrile Ecolare, locurile de munc5, motivele schimbirii locului de
muncd, reacliile fali de mediu, colegi etc.
0 Ant t'
operalii,
g)An ;
sugestiile terapeutice propriu-zise, centrate pe simptom. Degi

profunzimea transei nu conteaze, totugi se observi ie eficien.ta
tratamentului creqte, cu cAt transa este mai adAnci.
Prezentim spre exemplificare modelul de sugestii utilizate pentru
-intdrirea eului elaborat de Hartland in 1971.
Egfi atit de destins, de relaxat, at de profund relaxat, inc mintea ta
pulin antios, tot mai pulin deprimat, caPabil sd gindegti clat, sd te

oei fi
concentrezi tot mai bine. igi uei concentra tot mai mult atentia asuPra 4
ceea ce faci, iar memoria ta se aa imbundtdli- Vei deaeni capabil
sd aezi
lucruriie din perspectioa lor reald, a le petmite sd ia ptopor[ii' De la o
fdrd
zi la alta, aei deaeni tot mai relaxat, te aei enerua tot mai pulin' Cu fecare
zi ce trece, oei deaeni gi aei tdmdne tot mai relarut, tot mai pulin incordat,
sd te bazezi pe alli oameni,

Dupi incheierea aces d sugestii de intirire
a eului, se poate trece la or pentru inldturarea
Hipnoza $i terapia de scurtd duratl 305
simptomului. Sugestiile sPecifice adresate simptomului sunt

elaborate dupi parcurgerea urmitoarelor faze: 1) terapeutul trebuie
si mireasci motivalia subiectului Pentru tratament, inainte de
inceperea acestuia. El trebuie si discute cu subiectul simPtomul in
detaliu gi sA accentueze ideea cd simptomul este neconvenabil,
perturbator, iar existenta subiectului ar fi mult mai plicuti fird el;
2) in cea de-a doua fazd, i se explicd subiectului cum il Poate aiuta
hipnoza sd scape de acel simPtom, teraPeutul trebuind sd fie cAt mai
convingitor in afirmaliile sale.
Variabila terapeut ln hipnoterapie
Straus (1993) 9i Lazar gi Dempster (1984) subliniazi faptul cd, deEi

s-a scris foarte mult cu privire la strategiile 9i tehnicile de induclie
hipnotici, s-au abordat mult mai pulin problemele legate de calitilile
unui hipnoterapeut de succes. Degi un bun hipnoteraPeut trebuie se
aibd toate caliti$le unui bun PsihoteraPeut, acesta ar trebui si mai
detini 9i alte abilitdli. Wolberg (1977\ atatd ci un psihoterapeut de
succes trebuie si fie sensibil, flexibil, obiectiv, empatic ai sd aibi
relativ puline probleme emolionale de naturd patologici sau
probleme caracteriale.
A fost subliniatd, de asemenea, imPortanta in eficienla psiho-
terapiei a unor trdsdturi cum ar fi: integritatea morali, respecful
pentru ceilalti, capacitatea de a transmite cildurd afectivi, Preorm
9i abiliti!i de comunicare interPersonali. Linehan (1980), Strupp
(1960), Wolberg (1977) gi Watkins (1978) sunt de pirere ci un bun
terapeut trebuie si fie empatic cu clientul siu, firi ins6 a-gi dezvilui
propria identitate. Ideea conform cereia un terapeut eficient trebuie
si aibi anumite cafite$ derivi din modelul teraPiei centrate Pe client
a lui Rogers (1957,1959), iar dezvoltarea respectivelor calititi rePre-
zintl obiectivul multor programe de formare a terapeugilor.
Cu toate acestea, relalia dintre eficacitatea tratamentului, for-
marea terapeutului gi calitdlile acestuia nu a fost validati in plan
experimental (Alberts 9i Eldstein, 1990).
Straus (1993) este de pirere ci hipnoterapeutul trebuie si aibi
ceva in plus fali de un psihoterapeut specializat in alt domeniu al
psihoterapiei, egecul in hipnoterapie fiind mult mai pregnant decAt
in alte situalii. Finegold 9i Eldstein (1986) evidengiazi cinci motive

pentru care terapeutii incepitori nu utilizeazi hipnoza:
- teama de egec;
- teama de a avea putere asupra celorlalti;
- convingerea cd allii delin metode mai eficiente;
- teama de necunoscug
teama de dezaprobarea colegilor.
^-
In acelagi timp, hipnoza, degi recunoscut5 ca o tehnici psiho-
terapeutici, este privite de unii profesionigti ai domeniului cu
scepticism, din cauza aurei de mister gi magie de care aceasta a fost
mult timp inconjuratd. De asemenea, psihoterapeutii care se simt
nesiguri pe ei, atAt in ceea ce privegte experienla lor in domeniul
hipnozei, cAt gi sub aspectul competen[ei lor, in general, se tem
uneori si utilizeze o metodd care poate provoca rlspunsuri neagtep-
tate din partea subiectului.
Hipnoza este o metodi care poate da rezultate extraordinare, dar
conduce uneori gi la egeorri, motiv pentru care un bun hipnoterapeut
trebuie sI aibi foarte multi incredere in sine gi in capacitatea si de
a tolera un eventual egec (Straus, 1993). in plus, acesta nu trebuie
si-gi faci prea multe probleme cu privire la intrebarea daci subiectul
este hipnotizabil sau nu, ci si se concentreze in principal asupra
implicaliilor terapeutice a ceea ce se intAmpli in timpul gedin[ei de
hipnozd. Curiozitatea gi deschiderea fagl de nou $i neagteptat,
precum gi echilibrul, degajarea gi increderea in sine vor fi benefice
pentru succesul hipnoterapiei.
Spre deosebire de alte metode de psihoterapie, in hipnozi este de
dorit un terapeut mai dinamic, cdci reac$ile de transfer gi contra-
transfer sunt mult mai ample gi mai rapide, iar procesarea terapeutica
are loc, de asemenea, mai repede (Lazar gi Dempstet 1984). pentru
a face fa.tl acestor situa$i, hipnoterapeutul trebuie sd rispundi com-
portamentului clientului cu sensibilitate, flexibilitate gi rapiditate,
dAnd dovadi de o mare capacitate de adaptare in rela.tia psihotera-
peutici. De asemenea, el trebuie si-gi construiasci sugestiile in mod
adecvat, si le formuleze pe un ton persuasiv, observAnd permanent
reactiile subiectului. Printre calitilile care sunt necesare pentru
atingerea obiectivelor amintite se numSri gi o imaginalie bogate, o
buni capacitate de concentrare a atenliei, de analizi gi sintezi a unui
numir foarte mare de informafii, pentru ca hipnoterapeutul si fie
capabil si reactioneze adecvat la toli stimulii proveni$ de la pacient.
Hipnoza 9i terapia de scurte durati 307
Pentru a ilustra cele afirmate, prezentem un exemPlu de abordare

a unui subiect aflat in hipnozi (Straus, 1993, P. 58):
Terapeuhrl a indus hipnoza gi a utilizat tehnica regresiei de vArsti
la un birbat foarte inteligent gi cu nivel culhrral ridicat. Intrebat ce
vArsti are, pacientul a rispuns: ,,Mi simt de 4 ani, dar gtiu ci am
32 de ani".
Replica hipnoterapeutului a fost urmdtoarea: ,,Este in reguli si
gtii ci ai 32 de ani, dar este bine si te simli ca la 4 ani".
in acel moment, vocea pacientului s-a modificat, cdpitAnd tonul
unei voci mai apropiate de cea a unui copil gi regresia de virsti a
fost continuatS.
intrebarea ,,Ca!i ani ai?" a evocat la pacient percepgii centrate in
mai mare misuri pe realitate, precum gi un conflict intre nivelul
intelectual qi cel emo.tional, fapt ce punea in evidenli o anumiti
ambivalen!5 in ceea ce privegte succesul regresiei de vArsti. Reaclia
terapeutului vine si intireasci atat gandurile, cat gi sentimentele
pacientului, direclionindu-i in acelagi timP atentia asupra stirii
afective. Acelagi autor subliniazi faptul ci, Pentru Practicarea
hipnozei este nevoie de o struchrri de personalitate maturd, capabild
si tolereze schimbdri brugte gi chiar comportamente regresive.
Hipnoterapeutul trebuie si fie capabil si-gi pistreze obiectivitatea,
stabilitatea gi echilibrul interior chiar atunci c6nd pacientul manifesti
fluctualii ale atagamentului fali de el sau cAnd declangeazi
comportamente neadecvate gi chiar ostile, gi aceasta firi si manifeste
iritare gi fird si renunle la comportamentul emPatic. Flexibilitatea
hipnoterapeutului ii permite si schimbe maniera de abordare a
pacientului gi chiar sd jongleze cu starea de veghe sau cu starea de
trans5 a acestuia, modificAndu-gi strategia de lucru in acord cu
reacliile clientului. Astfel, dacd hipnoterapeutul observi cd pacientul
siu, care explora in timpul unei gedinle de hipnoanalizi un material
cu confinut conflictual, iese spontan din transi (incepe si respire mai
rapid, are tendinla de a deschide ochii gi de a schimba subiectul
disculiei), acesta va trebui si se PreocuPe de motivul iegirii din
transi gi se caute si o reinduci, gi nu si continue si exploreze
informaliile fumizate de pacient atunci cAnd se afla in transi-
De asemenea, hipnoterapeutul trebuie si fie capabil se structureze
gedinla de psihoterapie chiar utiliz6nd imageria diriiati 9i meta-
forele, permi.tAndu-i in acelagi timp pacientului si-gi puni in valoare
disponibiliti!ile creativ-imaBinative. Lazar gi DemPster (1984) au
realizat un studiu pe 21 de subieqti practicangi care invllau hipnoza.

Acegtia au relatat faptul ci au avut experienle pozitive cu hipno-
terapeuli sensibili, calzi, prietenogi, competenfi, increzitori in forlele
lor, relaxali, flexibili 9i creativi gi experienle negative cu terapeuti
insensibili, nesiguri, anxiogi gi rigizi.
Hipnoterapie ;i expectatie
Importanta expecta!iilor pentru succesul tratamentului psiho-

terapeutic, dar gi al celui farmacologic, nu mai reprezinte astizi o
noutate pentru nimeni. Un exemplu concludent in acest sens il
reprezinti succesul pe care il au unii terapeuEi, dar gi unii vrijitori
sau bioenergoterapeuti. Este cunoscut, de asemenea, efecful ,,pla-
cebo", care se referi la faptul cA unele produse nule sub aspect
farmaceutic au efect asupra unor paciengi. Studiile realizate de
farmacologi pentru testarea unor noi medicamente, studii realizate
de reguld pe un lot de control, care primea noul produs, gi pe un lot
martor, care primea un produs neutru, dar cu caracteristici exterioare
aseminltoare, au evidenliat faptul ci un numir de pacienli inre-
gistrau amelioriri gi chiar vindeciri in urma administririi produsului
farmaceutic inactiv.
Torrey (7972) sublinia faptul cd increderea gi motivarea pacien-
h:lui pentru vindecare depind de o serie de factori cum ar fi:
a) misura in care abilitatea terapeutului de a pune diagnosticul
9i de a sublinia cauzele bolii coincid cu vederile pacientului;
b) gradul in care tehnica folositi este considerate utili de cdtre
PacienU
c) m5sura h care calitigile terapeutului s€ potrivesc cu expectaliile
clientului referitoare la modul cum trebuie si fie un psihoterapeut.
Psihoterapeutul trebuie sI congtientizeze aceste aspecte gi se-gi
adapteze demersul, pentru a maximiza efectele intervengiilor sale.
Punerea diagnosticului are un rol terapeutic prin ea insigi,
deoarece elibereazi clientul de o serie de probleme gi nedumeriri,
dAndu-i in acelagi timp senzalia ci existi cineva care il inlelege gi ci
se poate intreprinde ceva pentru a-i ugura suferinfa. in cazul in care
,,eticheta" pusi de terapeut nu coincide cu cea a clientului. contactul
psihoterapeutic ulterior va fi mai pulin eficient. Astfel, dacl un
pacient va considera ci problemele sale sunt rezultatul unor refuliri

ale evenimentelor din copilirie, un teraPeut care ii va impirtigi
opiniile va fi considerat mai comPetent gi va inspira mai multi
incredere.
Procedeele psihoterapeutice decurg in mod logic din conceplia
teoretici legati de cauza bolii. Astfel, terapeulii comportamentaligti
utr.lizeazd tehnici de invilare gi dezvilare, in timp ce psihanaligtii se
ocupi de dezviluirea unor conflicte incongtiente. Cliengii, la rAndul
lor, au diverse expectalii referitoare la psihoterapie, in raport cu
viziunea lor despre cauza problemei cu care se confrunti, in acelagi
timp, pacientii au conceptii diferite in legituri cu modul in care
trebuie si arate sau si fie un psiholog sau un psihiatru. Aceste
conceplii variazd de la,,toti sunt niqte nebuni" pind la,,togi sunt
nigte oameni inlelepli qi folositori".
Clientii contacteazi terapeutii pornind de la premisa ci sunt
persoane foarte competente gi reprezinti autoritdli in domeniu, iar
aceste expectatii contribuie la reugita demersului terapeutic. Diplo-
mele, certificatele, apartenenta la organizalii profesionale de presti-
giu, aspectul gi amplasarea cabinetului, infiligarea gi vestimentagia
terapeutului reprezinte elemente ce modificd exPectagia pacientului
in raport cu psihoterapia. Un alt factor imPortant de care depinde
succesul terapiei il reprezintd gi increderea teraPeutului cu privire la
posibilitatea sa de a-gi ajuta clientul, incredere (sau dimpotrivi,
neincredere) pe care acesta i-o transmite in mod subtil clientului prin
intermediul unor mesaje nonverbale.
Tehnici menite sI sporeascl expectaliile pacienfilor

(Cob, 1993)
Totey (1972) descrie trei tehnici menite si sporeasci expecta$ile

pacien(ilor fa!i de psihoterapie: sugestiile directe, utilizarea sim-
bolurilor gi formulele magice.
Sugestiile directe pot fi utilizate intenlionat sau sPontan de cdtre
terapeuti in interacliunea lor cu pacienlii. Astfel, un medic poate
spune, in timp ce scrie o releti: ,,Ia acest medicament gi te vei simli
mai bine". Un terapeut comportamentalist, care ProPune un Program
de schimbare, poate sPune: ,,Acest program fi se va pirea ugor de
indeplinit 9i va fi eficient pentru atingerea obiectivelor tale,,. O su-

gestie negative ar suna cam aga: ,,Ei bine, putem incerca asta gi asta,
in fond ce avem de pierdut?"
Pe mdsurl ce populalia occidentald vine tot mai mult in contact
cu culturile orientale, redescoperi rolul simbolurilor 9i ritualurilor.
Ritualurile conduc la instalarea unor steri dezirabile, cum ar fi re-
laxarea, extazul sau contactul cu divinitatea. Induclia hipnotici
implici prezenla unui ritual care sugereazi faptul ci se va intAmpla
ceva foarte important. Ritualurile sunt eficiente doar dacd se inscriu
pe linia credin-telor subiecgilor, in caz contrar, acestea avAnd efecte
opuse. Formulele magice pot fi regisite in reclamele care se fac
diverselor produse farmaceutice: o tableti luati zilnic va rezolva, in
mod sigur, problema X.
Hipnoza a fost gi mai este inci asociatl cu fenomenele paranor-
male (magice, mistice, neobignuite) sau cu aspecte legate de specta-
culos. Se vorbegte astfel de vindeciri miraculoase, de personalitili
multiple sau de influenla puternic5 pe care o exerciti hipnotera-
peutul asupra clientului s6u. incepAnd cu experien{ele din secolul al
XVIII-lea ale lui Mesmer gi terminind cu hipnoza de estradi din
ziua de azi, marele public s-a confruntat cu conceptul de hipnozi
care implici putere gi influenld asupra celorlalli. in timpurile
noastre, hipnoza este tot mai mult acceptatd ca o metodd de tra-
tament in medicini, stomatologie gi psihoterapie. expectaliile fali de
aceasta devenind mai pu(in exagerate, degi o aurd de mister se mai
menline incd. Din nefericire, imaginea hipnozei ca un fenomen
misterios i-a ficut pe mulli clinicieni sI evite utilizarea acesteia gi pe
mulli pacienli, care ar fi putut obtine beneficii de pe urma unui astfel
de tratament, sd-l refuze. Pe de altl parte, aceeagi aurd de mister a
hipnozei a netezit calea unor garlatani care au speculat credulitatea
doritorilor de vindeciri miraculoase.
Degi la ora actuali numeroase mecanisme ale sugestiei gi hipnozei
sunt mecar partial explicate, atitudinea fati de acestea nu s-a
modificat prea mult. Ma.ioritatea oamenilor au o oarecare idee despre
hipnozi gi despre comportamentele care apar in timpul inducliei
acesteia, terapeutul fiind cel care trebuie si descopere care sunt
expectaliile clienfilor sii in legituri cu hipnoza. Cu cAt expectaliile
pacienlilor sunt mai apropiate de ceea ce intreprinde terapeutul, cu
atat mai receptivi se vor dovedi aceqtia la hipnozi. Cu toate acestea,
daci un subiect nu este dispus si coopereze, el nu va fi hipnotizat
Hipnoza gi terapia de scurti durati 3lI
gi, de aceea, orice potential subiect Pentru hipnozi trebuie si fie

motivat sA colaboreze.
Motivalia, concordanla dintre exPectaliile subiectului 9i cele ale
hipnotizatorului, capacitatea de a direcgiona atenlira spre interior 9i
capacitatea persoanei de a se lisa absorbitd de experienle imaginative
reprezinti premisele intririi in hipnozi. Existi insi 9i cazuri cAnd
subiecfii nu dispun de disponibilitifi psihologice pentru hipno',i,
acegtia putand sd manifeste doar un comPortament complezent. In
acelagi timp, condiliile de ambianli gi particularitdlile hipnotera-
peutului pot produce modificiri ale recePtivitdtii subiectului la
hipnozi. Vestimenta!ia, vArsta, prestigiul profesional, arantamentul
cabinetului vor intiri expectatia subiectului ci are de-a face cu o
persoani competentd gi de incredere.
5.3. Autohipnoza clinicl
Daci hipnoza reprezinte o stare modificati de congtiinli indusi

de citre o alti persoani (hipnotizator, hipnoterapeut), autohiPnoza
este o stare aseminitoare pe care subiectul invali si gi-o inducd
singur. Pentru a irncuraia independenla gi autonomia pacienhrlui se
recomandi tot mai mult practicarea autohipnozei, mai ales dupi ce
subiectul a realizat cAteva gedinle de hipnozi sub indrumarea unui
terapeut calificat, care are gi menirea de a-l invi!a principiile 9i
tehnica autohipnozei. Autohipnoza este considerati o metodi de
autoreglare a stirilor psihice ale omului gi o modalitate de explorare
creativi a eului, prin intermediul cireia subiectul igi Poate cunoagte
mai bine propriile probleme gi le poate rezolva supunAndu-se
propriilor sugestii. In autohipnozS, subiectul igi investigheazi lumea
subiectivi, gindurile, amintirile, fanteziile, Pentru a afla mai precis
cine este el de fapt. Odati cunoscute dificultiqile gi particularitilile
individului, se poate trece la depiqirea acestora gi la autoperfec-
lionarea propriilor posibilite[.
Concret, ce putem realiza prin autohipnozi?
. s; ne cunoagtem mai bine gi mai profund;
. sd ne relaxim dupi o zi incordati gi agitate;
o si realizim un inventar al propriilor noastre probleme gi se

stabilim o strategie de rezolvare a lor;
. si ne eliberim, prin utilizarea autosugestiilor, de anxietate,
tristete, irascibilitate, insomnii, dureri de cap (de naturi
psihogeni), de fluctuaqii ale dispozifiei gi randamentului,
de gSnduri negative pi disfuncgonalitili cognitive;
. sd ne imbundt5lim capacitatea de concentrare a atentiei,
memoria, voinla, si gAndim mai lucid gi sd ne autopro-
gramim psihicul pentru o viate mai sinitoasi gi eficienti;
. sA ne debarasim de unele deprinderi negative, cum ar fi
fumatul, consumul abuziv de alcool sau medicamente.
Psihicul omului nu se reduce doar la elementele congtiente, de
care ne ddm seama, ci el cuprinde gi zone incongtiente la care nu
avem acces ctr ajutorul gAndirii ra$onale. Acestea con$n atAt resurse
9i disponibiliteti creative nebSnuite, cat gi conflicte gi psihotraume
refulate care se pot transforma in simptome nevrotice sau psiho-
somatice. Incongtientul poate lucra in favoarea individului sau im-
potriva lui, il poate face un creator fericit gi eficient sau, dimpotrivi,
un om nefericit sau chiar bolnav. Observa.tiile empirice gi practica
clinici au aritat ce, de cele mai multe ori, cAnd apare un conflict
intre congtient gi incongtient, acesta din urme este cel care cAgtigi
bitdlia. In acelagi timp ins5, la nivel incongtient, nu se poate face
testarea realiteqii.
Un exemplu in acest sens ar fi urmitorul: daci, dintr-un motiv
oarecare, s-a fixat informalia: ,,CAnd Ana traverseaz5 o stradi sau o
piali largi, i se face riu", atunci cAnd Ana se apropie de locul cu
pricina, criza se declangeazi ca gi cum ar fi apisat pe un buton de
comandE. Altfel spus in mod incongtient se activeaze programul gi
se declangeazi simptomul. Programarea incongtientului se poate
realiza in stare de relaxare sau, gi mai eficient, in stare de autohip-
nozi, prin autosugestii de tip afirmativ, prin tehnica imaginaliei
dirijate (vizualizare) Ei prin practicarea gdndirii pozitive. Autosu-
gestiile sunt afirmalii prin care subiectul iEi spune in gAnd cum
doregte el sI fie sau ce vrea si realizeze.
Construirea autosugestiilor Ei mai ales problematica legati de
eficien!a acestora impun indeplinirea anumitor condi$i:
o si se utilizeze doar afirmafii cu confinut pozitiv (de exem-
plu, in loc de,,Nu-mi va mai fi niciodati teami" trebuie
spus: ,,Sunt deia calm, puternic, echilibrat"); excepfie fac
Hipnoza Si terapia de scurta durate 313
doar tehnicile de autohipnozi ericksoniani, care vor fi deta-

liate in capitolele urmitoare;
.autosu8estiile se combini clr tehnica v'lzualiziii;
.dupi ce subiectul a practicat un timp autohipnoza, el Poate
utiliza autosugestii in stare de veghe;
.autosugestiile administrate in stare de relaxare trebuie si fie
utilizate anticipat, atunci cAnd subiectul se PregAtegte se
facd fati unei situafii dificile sau care ii produce teami.
Persoana care doregte si practice autohipnoza trebuie si invele
si-gi creeze propriile autosugestii pentru a-gi rezolva problemele
personale. Acestea se construiesc pomind de la conlinutul proble-
melor gi gAndurilor negative care ii vin in minte. De pildd, Pentru o
persoani cu ginduri suicidare se poate construi sugestia: ,,Via!a mea
congine multe lucmri pozitive", ,,Vreau si treiesc ca si mi bucur de
toate lucrurile pozitive din viala mea" etc.
Prezentim spre exemplificare cdteva modele de autosugestii
pentru imbunitigirea imaginii de sine (adaptate dupi Handley gi
Neff, 1985):
. Sunt o persoand echilibratd, eficientd gi genuoasd, care meritd sd
aibd succes;
c Zi de zi, pe toate cdile, eu dettin persoana care doresc sd fiu;
o Corpul meu este perfect sdndtos gi nonnal;
. Mintea mea funclioneazd pofect gi gdsesc in mine noi posibilitdli
creatkte de a trdi.
Austin (1994) prezinti zece reguli de alcituire a sugestiilor tera-
peutice:
1. Utiliza$ verbele la tirnpul prezent;
2. Folosi$, pe cat posibil, exprimdri pozitive;
3. Formulali sugestiile in termeni specifici;
4. Utiliza$ cat mai multe detalii;
5. Folosi$ sugestii simple;
6. Utilizali termeni plastici, cu incirciturd emolionali;
7. Sugestiile trebuie si fie realiste;
8. Sugestiile trebuie si aibd un con$nut personalizat;
9. Utilizafi imagini sugestive;
10. Sugestiile trebuie sd aibe un caracter rePetitiv.
Vom prezenta in continuare cateva aspecte ale acestor reguli

(dupi Austin, 1994, p. 45).
3r4 Irina Holdevici, Barbara Criciun
1. Utilizarea verbelor la timpul prezent

Subiectului trebuie si i se sugereze faptul cd aclioneazd deja in
direclia doriti: ,,Sunt calm", ,,Am foarte multi incredere in forlele
proprii". Fac excepfe de la aceasti reguli situaliile in care este vorba
de un proces cu caracter progresiv. Astfel, unei persoane cu un
picior fracturat i se poate sugera: ,,Piciorul meu se va vindeca rapid
gi firi complicalii" sau ,,Piciorul meu se va vindeca in jumitate din
timpul in care s-ar vindeca in mod obiqnuit".
Sugestiile directe, referitoare la un comportament viitor, trebuie,
la rAndul lor, exprimate la timpul prezent:,,Cu fiecare zi. mi simt
tot mai calm, tot mai increzitor in for-tele proprii.. . "
2. Utilizarea unor formuliri pozitive
Aga cum am mai subliniat cu exceplia hipnozei ericksoniene care
cere din partea terapeutului un nivel deosebit de creativitate, este
bine si se evite formulirile cu conlinut negativ: ,,Eu n-o si mai fac
acest lucru..."
3. Formularea sugestiilor in termeni specifici
Sugestiile terapeutice trebuie sd se refere la o problemi precis
delimitati, gi nu sd incerce acoperirea tuturor problemelor
subiectului. De pildd, nu este indicat si utilizim o astfel de sugestie:
,,Mi simt increzitor in forlele proprii; imi controlez greutatea gi
dorm foarte bine".
4. Utilizarea unui numir mare de detalii
Terapeutul trebuie siJ aiute pe client si-gi formuleze obiectivele
terapeutice cu foarte multe detalii, exprimate cat mai concret. De
asemenea, ginAnd seama de faptul ci obiectivele noastre se modifici
permanent, instangele subconqtiente trebuie mereu reprogramate in
sensul dorit.
5. Utilizarea unor sugestii simple
in cazul in care se utilizeazd termeni prea sofisticali sau cu dublu
inteleg se poate crea confuzie la nivelul incongtientului, care trebuie
programat la fel ca un calculator, prin intermediul unor comenzi simple.
6. Utilizarea unor termeni plastici
Instantele de naturi incongtienti reaclioneazi la termeni cu
incircdturi emolionali ridicatS, la imagini plastice sau la metafore.
7. Sugestiile trebuie si aibi un caracter realist
De pildi sugestia: ,,Voi fi fericit tot timpul" este profund nerealis-
ti, linAnd seama de faptul ci viala ne oferi numeroase prileiuri de
neimplinire.
Hipnoza gi terapia de scurti durati 3r5
8. Sugestiile trebuie si aibi un caracter personalizat

Sugestiile terapeutice trebuie si se refere la modificiri ale propriei
persoane, gi nu ale celorlalfi; cea mai buni metodi de a-i schimba pe
acegtia este si ne modificim noi ingine.
9. Utilizarea unor imagini cu conlinut sugestiv
Subiectul trebuie ghidat si formeze imaginea sa aga cum doregte
si devini, cu cat mai multe detalii. Chiar daci imaginea respectiva
este pulin exagerati in sens pozitiv, ea poate funcliona in calitate de
program mental in cazul in care conline un sAmbure de adevir.
10. Sugestiile trebuie si aibi un caracter repetitiv
Este indicati repetarea sugestiilor pentru o mai buni fixare a
continutului acestora. Repetarea prin intermediul folosirii sinoni-
melor face ca sugestiile si fie mai interesante pentru utilizator, ca in
cazul demersurilor pe care le realizeazd un comerciant ce doregte
s5-gi vAndd marfa. Este indicat ca hipnoterapeutul sI le spuni
pacienfilor sii cd pot respinge orice sugestie li se pare nepotriviti,
acest instructai avAnd rolul de a le reduce anxietatea legate de faptul
cA ar putea suferi un proces de ,,spilare a creierului".
Inainte de a administra sugestiile specifice, subiectul aflat in
hipnozi va fi pregitit astfel:
ln aceastd stare pldcutd de relaxare tn care te aJli, incongtientul tdu aa
inregistra, pentru binele tdu, tot ce se petrece in jur. Aceste sugestii care
aclioneazd in aoantajul tdu merg direct in zonele incongtiente unde sunt
acceptate... Aceste sugestii se fircazd foarte bine... adAnc in creioul tdu...
gi ele rdmhn acolo gi aclioneazd mult timp dupd ce ai deschis ochii. Aceste
sugestii. . . aceste noi ginduri te ajutd sd schimbi lucrurile pe care doregti
sd le schimbi... iar aceste schimbdri te djutd sd te bucuri tot mai mult tle
oiald... cu frecarc zi care trece sd te bucuri tot mai mult de uia[d.
Tehnica vizualizlrii
Vizualizarea (,,a te vedea in minte"), o alti tehnici de autopro-

gramare a incongtientului, consti din reprezentarea mentald a
modului in care dorim si fim sau a situaliei pe care dorim si o
creim. Ea se deosebeEte de simpla reverie sau visare diurni prin
faptul ci se realizeazi numai in stare de relaxare sau autohipnoze gi
are un caracter diriiat 9i planificat. Trebuie subliniat faptul ci orice
hipnozi este de fapt o autohipnozS. HiPnoteraPeutul nu este altceva

decAt un ghid care il ajuti pe subiect se intre in transi 9i sd utilizeze
transa in avantajul siu. Prezentim mai ios o tehnicl de induqtie prin
intermediul vizualizlarii, care Poate fi folositi gi in autohipnozi
(Austin, 1999). Aceastd tehnici dureazd aproximativ 10 minute 9i
poate fi utilizati gi ca tehnici de autohipnozi, dupi ce subiectul a
lucrat cu un hipnoterapeut calificat.
Luali o pozi[ie comoili, gezdnd pe un fotoliu sau culcat. . . Ag dori sd ud
imaginali cd relaxati tot corPul.. . aerificali mental faptul cd ad aJlali intr-o
pozilie comodd... complet relaxat... 9i pe mdsurd ce se relateazd mugchii...
ldsali gi mintea sd se destinild... sd se reloteze... Orientali atenlia asupra
picioarelor... simtili degetele... incordali degetele de la picioare gi apoi
relaxoli-\e... incorilali gleznele Ei apoi relaxtli-\e... ldsali relaxarea sd
cuprinild gleznele, gambele, genunchii... toli mugchii se relaxeazd, se
relareazd tot mai mult... incordali coapsele gi apoi relaxali-Ie...
congtientizali relazarea pldcutd a coapselor care se odihnesc intr-o pozilie
confor tabild... simlili acum picioarele care deain grele gi se cufundd in
saltea, se cufundd tot mai mult... pe mdsurd ce se relaxeazd... se relaxeazd
tot mai mult... incordali ugor musculatura abilominald 9i apoi relaxali-o. . .
relaruli-o tot mai mult... Ridicali ugor umetii, apoi cobordli gi relaxa[i
umerii... relaxa[i umerii gi muEchii spatelui... gi pe mdsurd ce mugchii
spatelui se relarcazd, obseroa[i cum coloana oertebrald se cut'untld tot mai
mult in fotoliu sau saltea... Pe mdsurd ce ad relan[i, obseruali cd respiralia
deoine tot mai calmd, mai lini1titd... mai profundd- -. indreptali-ud acum
atmlia asupra degetelor de la mdini . . . sfiAngeli degetele pumn . . . obsentali
tensiunea musculard gi apoi ldsali degetele sd se desfacd 9i sd se relaxeze tot
mai mult... 9i mti mult... lisagi relaxarea sdad cuyindd bragele 9i umoii...
obserta[i dacd gdtul se afld intr-o pozilie comodi... incordali ugor muqchii
gAtului Ei apoi relaxali-i... relaxati tot mai mult gdtul 9i ldsali-l sd se
odihneascd intr-o pozilie comodi... conforlabild... indrepttli-ad aten lia
asupra felei... incordali mugchii felei gi apoi relaxali-i.-. rclaxali mugchii
pldcutd care t:d min-
t'elei tot mai mult. . . tot mai mult. . . Simlili o rdcoarc
giie pielea.. . 9i relaxali oegtetul capului. . . Sunteli acum relaxat din ccp pfrnd
in picioare... p nd h odrful degetelor... Corpul este destins, relaxat, greu...
imobil... greu... tot mai greu... Obseroali cum corpul se telateazd tot mai
mult... Si mai mult... pe mdsurd ce respirolia dtaine tot mai calmd, mai
linigtitd... mai profundd. Curhnd aoi tncepe sd numdr de la 1 la 10 gi cu
fiecare numdr ad oeli relaxa tot mai mult'.. tot mai mult:1'...
2... 3...
4- ad relaxati tot mai profund... 5... 6 - tot mai profund...
7... 8 - relarurea se addncEte tot ffiai mult... 9... L0 - relaaare adincd...

pldcutd... odihnitoare.
Sunteli acum profund relant gi ttd oine ugor sd od focalizali atenlia spre
intoior gi sd od imaginali iliuerse luouri cu multd claritate... Ag dori sd
ud imaginali cd ad aflali pe o terasd carc are nigte trcpte ce coboard s?re o
grddind minunatd. .. puteli uedea copaci frumogL incdrcali de fiunze, Jlori
minunate... iarba aerde... Grddina este inconjuratd de arbori inalli care o
fac sd fre un loc sigur ... Undeua mai departe se afld un pdrdu cu o cddere
de apd... ascultali zgonotul odihnitor al cascadei... al apei care looegte
pietuele... auzili ciripitul pdsfuelelor... oedeli cum raztle soarelui se stre-
coard printre ctengile copacilor... pe mdsurd ce od relarati tot mai mult...
Pe mdsurd ce ud apropiali de marginea terasei, obseroali cd ea are cinci
trcpte care coboafi in grddind... pind la o potecd ingustd care ajunge pind
la cascadd... Coboril incet scdrile gi, pe mdsurd ce coborili fiecare treaptd,
ad relaxali tot mai mult... tot mai mult... Pdpili pe prima trcaptd gi intnli
intr-o stare de relaxare tot mai profundd... coborA$ incd o trcaptd gi starea
de relaxare deoine tot mai profundd... abofi[i incd o treaptd gi starea de
relaxare se adincEte gi mai mult... pagili pe a treia treaptd gi simtiti o stare
de relaxare tot mai profundi... o seazalie pldcutd de libertate interioard...
mai cobordli o treaptd Si ajungeli intr-o stare de relaxare gi mai addncd gi
mai pldcutd gi mai odihnitoare... pdgi[i pe a cincea treaptd gi od rclaaati tot
mai addnc, tot mai yofunrl... mai profund... mai profuntl ca niciodatd...
Pornili acum incet pe cdrarea care duce la cascadd gi ajungeli la o
bancd... obseroali culoarea bdncii... lemnul din care este fdcutd...
ageztli-ad comod pe bancd . . . aeli fi surprins sd ob*ntali cdt de comodii este
pozitia in care stali gi in carc 1)d simtili gi mai relaxat... 9i mai destins ca
pAnd acum... in timp ce stali pe bancd, insphali profunil 9i, in timp ce
expirali, simlili cum o undd de relaxare pdfiunde in fiecare fibrd muscu-
lard... in fiecare nera... (pauzd de 60 de secunde)... 9i pe mdsurd ce
inspirali din nou, absorbili odatd cu aoul giruluri bune gi pe mdsurd. ce
expira[i... eliminali incordarea, teama... tristelea... ldshnd tot mai mult
loc gfrndurilor pozititse. . .
Gtndirca pozitiul
Unii oameni sunt stresagi din cauza personalitelii de bazi. Ei fac,

probabil, parte din tipul A de personalitate, care munceqte zi gi
3r8 Irina Holdevici, Barbara Criciun
noapte firi odihnS, firi s6-Ei acorde timp de relaxare sau distraclii.
Pentru persoanele astfel structurate, perfeclioniste, orice mic egec
este o catastrof5. Alte persoane au o imagine negativi despre sine
din cauza psihotraumelor suferite in copilerie, iar cei din categoria
a treia se vid pe sine in culori negative pentru ce nu pot face fali
aitepterilor exagerate, iralionale din partea celorlalti (de pildd,
pirin$i care nu concep ca fiul lor se nu fie premiant, il silesc sd ia
leclii de pian gi matematicd, degi nu are aptitudini sau ar prefera
altceva). Oamenii pot atinge performanle extraordinare cAnd aleg
corect lentilele prin care igi observi propriile limite. Acestea se
realizeazi prin concentrarea asupra cafite$lor, gi nu asupra propriilor
defecte. Incongtientul persoanelor care au succes in viate este pro-
gramat in mod spontan pe ideea ci ei pot face lucruri mari. O astfel
de programare se poate realiza inse gi deliberat.
De vreme ce am admis faptul ci noi nu g6ndim clar gi ci gAndirea
,,negativi" este o parte a propriului psihic, putem incerca si o
modificdm. Primul pas consti in identificarea manifestirilor gAndirii
negative, proces numit de psihologi congtientizarea cognitive.
Urmeazd inlocuirea ei treptata cu gAndirea pozitivi restructurarea
-
cognitivi -, proces care se desfigoari atAt in stare de veghe, cAt gi
in relaxare.
Iatd cAteva modele de gAndire negativi care influenleazi multe
persoane (Handley Ei Neff, 1985):
o tendinta spre perfeqtionism, tendin[a prin care individul igi
fixeazd standarde, exigenfe gi scopuri excesiv de inalte,
iralionale;
. concentrarea negativi consti in acordarea unei atenlii exa-
gerate aspectelor negative, permifAnduJe si le estompeze
pe celelalte;
. in situatiile pozitive (cAnd cineva imi face un compliment,
imi inchipui ci iqi bate joc de mine);
o fenomenul transformirii ,,albului in negru". Acesta se
manifesti atunci cAnd folosim fapte neutre sau chiar
pozitive, pentru a trage concluzii negative. Astfel, de multe
ori, se interpreteazi ca ostile acfiunile unei persoane care,
de fapt, se simte stAnjeniti sau are o supirare personali;
. modelul amplificare-reducere reprezinti deprinderea de a
exagera un eveniment negativ gi de a minimaliza unul
pozitiv;
. crearea de fantasme prin care ne lisim in voia reveriei cu

continut negativ ce ne invadeaz5 psihicul;
. comportamentul ,,hebuie" care ne determini si actionim
impotriva voin[ei noastre, de parci un gef imaginar gi sever
ne-ar presa mereu. Aceast; gandire tiranici nu face decAt si
genereze culpabilitatea care mai mult ne frineazd decAt ne
ajuti sdacfionim;
. eroarea de a generaliza constl in a ne spune tot timpul c6
suntem rii sub toate aspectele, daci am ficut o greqeali
oarecare. Adevdrul este ce tofi oamenii fac gregeli gi cd nu
sunteti o persoand mai pufin valoroasi daci vi s-a intAmplat
se gregifi. O alti variantd a aceleiagi erori o constituie qi
tendinla de a generaliza o respingere intAmplitoare asupra
tuturor situafiilor de viafi (cAnd o fati s-a purtat distant cu
tine la o petrecere, iti spui imediat ci ,,nu faci doud parale,,);
. asumarea unor responsabilitifi care nu ne privesc inseamni
a ne simgi vinovafi de erorile gi comportamentele negative
ale altor persoane (de exemplu, daci soful bea prea mul!
sofia plAnge gi-gi spune: ,,Este vina mea").
Putem opri cursul gAndirii negative atunci cAnd am identificat-o
printr-o metodl simpld: rugim pe cineva apropiat se ne atrag;
atenlia ori de c6te ori ne exprimim cu voce tare g6ndurile negative.
CAnd aceasta se exprimd in limbaj interior, putem utiliza metoda
opririi brugte (ne spunem in gAnd ,,Stop!"), sau pe cea a incetinirii
vocii interioare cu conlinut negativ (Unestihl, 1988). Aceasta consti
in identificarea respectivei voci interioare gi incercarea de a o face sI
ne risune in minte tot mai incet, pAni cAnd nu se mai aude aproape
deloc.
G6ndirea pozitivi acfioneazi cu maximum de eficienli in starea
de relaxare sau autohipnozi. Pacientei care se teme si iasi singuri
pe stradi pentru ce va intra in panicd i se recomandi ca in stare de
relaxare si igi spuni: ,,Ori de cite ori voi iegi pe stradi, corpul gi
mintea mea vor fi perfect relaxate. Mi voi simli calmi, echilibrati,
destinsi. Mi bucur si ies pe strad6 9i mi v6d or ochii mingi mergAnd
peste tot, senini, cu o figuri zAmbitoare, ficAnd lucmri interesante,
care imi produc o reali pl5cere".
Primul pas in inducerea autohipnozei este invilarea unei tehnici
simple de relaxare. Un astfel de exemplu in acest sens este urmetorul:
Luali o pozilie cotnodd, culcat pe sPate, cu capul riilicat (este inilicat sd

folosili o pernd micd) 9i brulele ugor depdrtate de corp, palmele in sus
gi
picioarcle, de asemenea, depfutate. Puteli, la neooie, sd ttd instala[i gi
intr-un fotoliu, cu capul sprijinit gi bralele agezate comod pe bralele
fotoliului sau pe coopse.
La inceput incordali de cAkoa oti toli mugchii gi apoi cdutali sd-i
destindeli, inchideli ochii gi imaginali-ttd cd destindeli mugchii funlii,
obrajii, maxilarele. Sim[ili pleonpele grele, grele ca atunci cdnd sunte[i pe
cale sd adormili. Relaxali muqchii cefei Ei gfrtului, apoi umerii gi bralele, de
sus pAnd in airful degetelor. Destindeli musculatura pieptului, abdo-
menului, spatelui. Cdutoli sd ad imoginali cum coloana aertebrald parcd se
destinde pe dinduntru, parcd uertebrele se depdrteazd unele de altele ca
uerigile unui lan! care se tntinile. Relaxa[i picioarele, coapsele, gambele,
ajungind pdnd la degete. Expira[i de citna oi profund gi lent; imaginali-ttd
cd, odotd cu fiecare expiralie, corpul deoine tot mai moale, mai destins, mai
linigtit. Apoi spuneli-ad in gind cd bralele deain grele, tot mai grele, tot
mai grele, parcd ar fi ile plumb. lmaginali-ad tn acelagi timp cd doud
greutdli (cdrli groase, sdculeti cu nisip) sunt asezate pe brale gi le apasd,
Jdcindu-le tot mai grele, grele ca de plumb. Vizualiza[i greutdlile care apasd
pe picioare gi le fac din ce in ce mai grele.
Spuneli-ad cd tot corpul dmine mai greu, tot mai greu, mai destins, mai
linigtit; incercali sd ad imaginali propriul corp care std intins, lini$tit, pe o
pajiEte insoritd sau pe o plajd mare. Cdutali sd mmlineli imaginea pldcutd
gi odihnitoare in care ad aede[i odihnindu-ad in miilocul naturii 9i sPu'
neli-od cd od cuprinde o stare ile calm, de linigte, ile pace interioard. Vd
simlili destingi, liniqtili gi parcd od oine greu sd ieqili din starea pe care
singuri ali creat-o, iar acesta rcprezintd cel mai bun indiciu in priainla
reugitei relaxdrii.
Cknd dorili sd reuenili, ad spuneli ?n ghnd cd reaenili la normal,
oizualizagi corpul care i1i recapdtd tonusul Jiresc, inspirali de chteoa oti
profund, etpirali scurt, migcali degetele de la miini gi de la picioare, apoi
bralele gi picioarele. Strdngeli de cdtetta ori pumnii, inspirali gi erpira[i 9i
apoi ad ridicali uioi, Jdrd a brusca organismul. Dacd rclaxarea nu a reusit,
nu ud demobilizali, incercali de multe ori, in zile gi ore iliferite. Pdnd la
urmd incongtientul dumneaooastrd oa gdsi singur solulia de a intn in
starea agreabild in care poflte lucra atdt de bine.
Dupi ce subiectul a participat la cAteva gedinle de hipnozl sub
indrumarea unui sPecialist sau a Practicat cu succes relaxarea,
modalitilile de a intra in autohipnozi i se vor pirea destul de
Hipnoza gi terapia de scurti durati 32t
simple. Hunter (1988) ne proPune cateva tehnici de autohipnozi,

precum gi unele strategii de utilizare autoformativi a acesteia:
Este momentul sd incepi sd practici singur hipnoza acasd, penttu a
intdri ceea ce facem noi aici (se soliciti cooperarea subiectului). Trebuie
sd cunogti faptul cd, degi etistd unele reguli generale de practicare a
autohipnozei, este de dorit sd-li gdsegti acele formule sau ritualuri de a
intra in autohipnozd care li se potriaesc mai bine (personalizarea tehni-
cii). Eu ifi aoi prezenta o tehnicd ile intrare in stare de autohipnozd eare
s-at putea sd [i se pard potriaitd cu unele mici modificdri: poate unele
cuointe ai dori fie altele, poate ai prefera sd utilizezi alte imagini sau alte
sd
amintiri ori poate un ritm iliferit sau poate ai orw sd-li oorbegti in limba
pe care o foloseai in copildrie. Poate cd ceu ce ili spun eu iti amintegte de
cna din propria ta etpuimfd, ceua ce ai dori sd-li seroeascd drept ,,cheie"
pentru a intra in autohipnozd (reamintirea gi retr6irea in plan imagi-
nativ a unor experienle trecute reprezinti un fenomen regresiv).
lindnil seama de ceea ce ti-am sPus, aei ajunge sd-!i construieSti caleo
proprie spre autohipnozi" .
in hipnoze, cea mai buni tehnice este totdeauna cea mai simpli,
gi aceasta este tehnica numiririi (evitagi si-i cere$ subiechrlui si stea
culcat, pentru cE asffel se induce mai curAnd somnul decAt hipnoza),
un exemplu fiind urmdtorul:
Agezali-od intr-o pozilie confortabild, cu capul sprijinit, inchideli ochii
gi ?ncepeli sd numdrali. Numdrali lent pdnd cdnd ajungeli la starea de
destinilere doritd. Unii otmeni au 9i Jicut un fel de pact cu ei ingigi, tle
tipul: cdnd ooi ajunge cu numdrdtoarea la L0 md aoi afla intr-o hipnozd
ugoard, cinil ooi ajunge la 20 uoi fi intr-o hipnozd moderatd, iar cintl ttoi
ajunge la 25, aoi putea sd md ocup de problemele mele in stare de
autohipnozd.
Existd persoane care, in loc sd numere, preferd sd repete mereu serii de
numerc: 71-3-4-5; 1-2-3-4=5 sau sd repete in gdntl litoek alfabetului,
iar aceasta le aduce aminte de experien[ele din copildrie (invitalia la
regresie reprezintd o sugestie hipnotrc6\. O altd modalitate de a obline
starea doritd este si od oedeli sau sd ad simtiti pe dumneaooastrd ingiud
cobofirul intr-o grddini in toase sa'u dimpotriod, urcfrnd o scard cdtre stele,
plutind tot mai ugor ile la o treaptd la alta, fecare treaptd ducdnd spre un
niael mai profund al hipnozei. Puteli sd ai imaginali oricdte trepte sau
oricite hrase, cAte credeli cd o-ar fi necesare pentru a atinge starea doritd.
(Existd persoane care au imaginafle mai curAnd kinestezici decAt
vizuald. Cei care igi imagineazi starea de autohipnozi ca un fel de
zbor pot si nu agreeze imaginea de a zbura in jos. De asemenea,

conceptul de a cobori sau de a se cufunda poate fi anxiogen pentru
unii subiecli. Oferili-i subiectului posibilitatea de a alege intre
imaginea urcirii 9i coborArii gi mai ales lineli cont de informaliile pe
care acesta vi le-a fumizat in cadrul interviului.)
Unii oameni preferd sd foloseascd mai multe imagini: poate o-ar pldcea
sd od imaginali cd pluti[i intr-o barcd pe apele unui rdu, admirind, razele
soarelui ce se strecoard printre frunzele pomilor gi se reflectd in apa al cdrei
clipocit pldcut ad produce o stare de hipnozd. (Asigurali-v6 ci subiectul
nu se teme de apA.) Sau poate o-ar pldcea sd od imaginali cd plutili pe un
nor sau etplorali cu ochii minlii galaiile. Puteli sd utilizali orice rnuie
diurnd care ud face pldcere. Al[i oameni pret'erd sd se joace cu culorile,
imagindndu-gi un fel de caleidoscop intnior sau un punct colorat pe core
il prit:esc cu ochii minlii, inchipuindu-gi cd se apropie tot mai mult gi
dettine tot mai mare, pAnd crtnd norul colorat ii inadluie complet, cufun-
dindu-i in hipnozd. Allii preferd imagini gi sunete familiare, cum ar fi
tictacul ceasornicului, zgomotul tsalurilor mfuii, meloilia preferatd sau
ritmul propriei respiralii. (Concentrarea asupra unor procese interioare
(respiragia) tinde si accentueze hipnoza.)
Alegeli acea metodd care oi se potriuegte mai bine Fi concentrati-od
asupra a cees ce o-ali propus timp de cifuaa minute. Repetali ocest exerciliu
de concentrare timp de citeoa minute, imaginali-Dd cd intrali in autohip-
nozd prin metoda oleasd. A1ezali-od comod, cu capul sprijinit, inchideli
ochii cu inten[ia clard de a intra in autohipnozd. Simtili tremurul uSor al
pleospelor ca atunci cind ai s-a indus hipnoza in cabinet. Bucurali-ad de
starea pldcutd d.e relaxare in care od puteli cufunda dupd dorinld. Repetali
de citeaa ori in gind intregul scenariu. Este autohipnoza dumneaooastrd.
Veli inudla sd controloli starea de transd in felul urmdtor. Eu ooi nu-
mdra de la 5 Ia f . inainte ca eu sd aiung cu nuffidtdtoarea la 1 , ud ooi atinge
fruntea cu degetul. Cdnd oeli simli atingerea degetului meu, utilizali
tehnica personald. care od. zta aduce inapoi ?n hipnozd, tntr-o stare pu{in mai
profuntld decit cea in care ud aflali acum: ,,54 e bine aga; i, sufltem la
-,
jumdtatea drumului; 2 (terapeutul atinge cu degetul fruntea subiectului)
acum intrali prin metoda personald ?n autohipnozd. Mergeli mai profund
-
decAt a fdcut-o prima oard (sugesl:,ile suslin ideea cd subiectul va avea
autocontrolul stdii sale). Atingerea degetului meu seroegte ilrept intdtire
pentru faptul cd utilizali bine tehnica de autohipnozd. Acum obseroali docd
ceea ce ali realizat aici in cabinet ?mpreund cu mine seamdnd cu propria
tehnicd de autohipnozd utilizatd. in cazul in care credeli cd sunt necesare
unele modificdi, faceli-le acum. (I se oferi subiectului posibilitatea si

mai realizeze o incercare, de data aceasta intr-un mod diferit.)
Acum ooi intdri din nou tehnica, aga cum am fdcut ?nainte. Eu uoi
incepe sd numdr tle la 5 la 1 9i, inaiate de a ajunge cu numitdtoarca la 7,
aeli simli atingerea degetului fieu ardtdtor gi oeli reaeni la o stare de
relaxare, mai profundd decfrt cea in care od aJlali in clipa de fald 5-43
(atingerea frunlii) - reintoarce-ti-ad acum Ia starea de relaxare pe cale
proprie. Atingerea degetului meu ardtdtor nu este decit o intdrie pentru
modul personal in care intra[i in hipnozd. (Se accentueazd ideea ci
subiectul are controlul situaliei. Acesta este aprobat pentru ceea ce
face.) Ldsali-tsd dus spre o stare de relaxare mai adincd gi mai pldcuti,
stare care este potriuitd pentru dumneauoastrd in momentul de fald. E
foarte bine aga. Ali inodlat acum o tehnicd pe carc o oeli putea utiliza
atunci cdnrl, tlintr-un motio sau altul, ae[i dori sd aprofundali starea de
autohipnozd. E bine sd gtili cd noi nu putem forla in niciun fel incon1tientul
sd realizeze cetsa. Nu-l pulem deci nici forla sd intre intr-o hipnozd mai
profunild. Putem, ?n schimb, sd-l incurajdm gi oom face acest lucru in
tehnicile de atllncire a autohipnozei. (Pentru ca tehnica autohipnozei si
aibd succes, este bine ca subiectul si exerseze zilnic ai, pe cAt posibil,
la aceeagi or{.) Va fi o intilnire cu dumneaaoastrd ingiod. Dacd acordali
autohipnozei 5 sau '15 minute, are mai pulind importanld. Cu adeadrat
important este sd se lucreze zilnic, pentru cd autohipnoza reprezintd un
reJlet condilionat: cu cit o practici mai mult, cu atdt reu7egti mai bine gi
cu cdt reugegti mai bine, cu atflt este mai folositoare.
Subiecgilor trebuie si li se faci unele preciz5ri:
o Frecvent, tehnica aplicate acasi nu dE rezultate la fel de
bune ca cea realizati impreuni cu terapeutul. Daci su-
biectul este prevenit, el nu va mai fi dezamdgit.
. I se va atrage atenfia pacientului ci nivelul de profunzime
a autohipnozei este rareori identic cu cel al heterohipnozei,
mai ales la incepitori.
o Subiectul trebuie si gtie c5, atunci cind realizeazi auto-
hipnoza, o mici parte a congtiinfei rimAne in stare de atenfie
pentru a conduce procesul, in timp ce in heterohipnozi gi
acea mici parte poate si se relaxeze.
o Trebuie menfionat faptul ci gi in cazul in care subiectul
atinge doar o stare foarte ugoari, experienfa fiind dezamigi-
toare, totugi meriti efortul de a continua pentru ce orice
noui experienfi nu face decAt si intdreasci tehnica.
oSubiectul trebuie invltat si utilizeze propozitii simple,

afirmative, si evite nega$ile qi sd limiteze lucml doar la una
sau doui probleme pe care le are de rezolvat in cursul unei
singure gedinfe de autohipnozi.
Iati prezentate in continuare o serie de teme pentru acase, pro-
puse de Hunter, ce conlin sugestii de introdus in exerci$ile de auto-
hipnozi prin care clientul este invitat si converseze cu incongtientul
siu (Hunter, 1988, p. 102):
Sedinta I
a) Prima temd pe care i-o ztom da incon1tientului se referd la strdngerea
de informalii. Veli erplora trecutul, prezentul gi poate chiar aiitorul pmtru
a intra in posesia acelor informa[ii care ud sunt utile ?n cursul psihotrapiei.
lncongtientul oa aduna pentru dumneaaoastrd aceste informa[ii, le aa
organiza, le oa filtra gi oa fi gata sd le prezinte mentalului congtient, la
timpul potrioit gi in forma potrioitd. Probabil nici nu od puteli d.a seama
cd lcest proces are loc, deoarece el se desftgoard dincolo de pragul congtiinlei.
f
Din cdnd fu cdnd, poate ar bine sd aruncali o priaire dincolo de acest prag
gi atunci o amintire oeche od poate ueni in minte gi chiar od aeli intreba:
,,Oare de ce m-am gindit tocmai la asta? " Se poate intfrmpla ca un lucru
care phnd atunci pdrea confuz sd deoind dintr-odatd clar, ldrd sd 1ti!i de ce,
sau e posibil sd priztili din olt punct de oedere un lucru la care a-ali gfrndit
mai inainte de sute de ori, surpringi de faptul cd nu l-ali eruminat pknd
atunci din noua perspectitsd. (Pacienfii relateazd frecvent in cursul celei
de-a doua gedinle ci gi-au amintit tot felul de lucruri din trecut.)
Dacd aceste lucruri se intimph, aeli remarca cd ele se desfdgoard la un
nioel foarte subtil.
b) A doua temd pe care o ddm incongtientului seamdnd cu prima gi
amdndoud pot fi realizate simultan: ?i cerem incongtientului sd reeualueze
uechi probleme care au legdturd cu perioada prezentd (sugestii pentru
modificarea perspectivei). De piltld, copilului care ali fost, casa pdrin-
teascd i se pdrca uriagd, in timp ce odultului de acum ea ii poate pdrea
normald, dacd nu chiar micd. Nu casa s-a schimbat, ci noi ne-am schimbat.
Deci toate intopretdrile de odinioard eruu oalabile, dar pentru timpul
de atunci, pentru cd la acea datd erali o persoand diferitd. Este bine sd
ldsdm incongtientul sd reeaalueze oechile lucruri, perfect ualabile gi folo-
sitoare atunci, dar carc nu mai sunt ualabile gi folositoare intr-o lltd etapd
a existanlei noastre. (Noua perspectivd poate modifica viziunea asupra
unui eveniment-\ De aceea, este bine ca asemenea experienle sd lie
Hipnoza gi terapia de scurti duratE 325
reeualuate, modifcate, aduse cumoa la zi, astfel incit fte incheiate gi puse
sd
deoparte. lnldturdnd oechile eapeiente cdre s-ar putea sd od doanjeze gi in

prezent, faceli loc penftu noi lucruri bune care trebuie sd se intimple. (k
sugereazi ci se vor intAmpla noi evenimente Pozitive.)
$edinla a II-a
A sosit deja timpul ca eu sd md adresez mai direct incongtientului
dumneauoastrd, aga cd ldsali-ad mintea congtientd sd facd ceea ce doregte.
Dacd ea prefod sd asculte, este foarte bine. Dacd urea sd-gi ia zborul este,
de asemenea, Joarte bine. Eu md ooi adresa direct incongtie'ntului, pentru
cd a sosit timpul sd-i mai trasez o sarcind. Prima temd constd in i-i cere
incongtientului sd aleagd din noianul de informalii culese exact acea
informalie care este releuantd pentru o anumitd situalie particulard. Usali
incongtientul sd aleagd el situa{ia respectiud. Noi putem sd credem cd o
anumitd situalie trebuie sd fie in aten[ia noastrd, dar incongtientul deline
mult mai multe informalii despre situalia respectiad dec con1tientul. Sd
ddm congtientului libertatea de a alege situalia gi de a exbage acea infor-
matie pe care o considerd releaantd gi sd procedeze aga cum crede el de
cuoiinld.
Veti aoea astfel o sdptdmind interesantd, pentru cd ceaa in oiala dum-
neaaoastrd se oa schimba un pic in sens pozitia gi nu gtim incd exact despre
ce este oorba (p.utlr:. mister are un caracter incitant pentru subiect). Va
fi probabil un lucru minor, ceoa ui se aa pdrea mai ugor de ftcut, nu od oa

mai deranja in aceeagi mdsurd, oeli gdsi o noud cale de a realiza acel lucru
etc. Deoarece este uorba de un lucru neinsemnat, pdstrali congtiinta treazd
pentru a fi capabil sd recunoafteli mica schimbare gi, cind o gdsili,
bucurali-ud de ea (ciutafi un lucru bun gi cu sigurangi il veli gisi).
A doua temd este identicd cu cea pe care ali mai realizat-o deja: ldsali
inconStientul sd reeualueze aechi probleme, oahbile la timpul respectia, dar
care acum au deoenit piedici, sunt inoechite gi ar trebui redzuite, modi-
ficate, aindecate, astfel inc t sd fie pe iteplin incheiate gi puse deoparte. in
felul acesta ae[i face loc pentru lucruri Noi gi Bune care cleja se intdmpld.
Da, da! Ele se intdmpld deja. (Se accentueazi termenul ,,vindecate".
Sugestia de vindecare este preluati direct.) Veli recunoagte cu sigu-
rlntd stlrea de autohipnozd dupd profunzimea ei, dupd senzalia pldcutd de
plutire, de linigte, parci de pierdoe a percepliei propriului corp, cdt gi dupd
starea afectiod agreabild de linigte, calm gi incredere.
Odatd starea instalatd, putem inoestiga incongtientul in legdturd cu
propriile probleme gi apoi il putem reprograma schimbdntlu-ne intreaga
existenld, tleoenind mai sindtogi, mai echilibrati, mai fnicigi, mai eficienli.
Reprogramarea se realizeazd prin utilizarea autosugestiilor afirmatiue, a
aizualizdrii, a cultbdrii gindirii pozitioe gi prin stabilireo unor scopuri
precise legote de modul in care dori[i sd od transformali.
A dori gi a spera nu atrag automat dupi sine nicio schimbare. in

schimb, stabilirea unor scopuri o poate aduce, ele reprezentand
treptele de urmat pentru a face ca o schimbare dorit6 si devini
realitate. Fie ci ne place, fie ci nu, dorinlele noastre devin scopuri
pentru incongtient, se fixeazi sub forma unor programe care ne
diriieazi existenla. Din plcate, adesea, aceste scopuri se exprime in
sens negativ, blocAndu-ne activitatea. Pentru ca scopurile propuse
se ne ajute sI ne dezvoltim trebuie si fim animagi de dorinla fier-
binte de a reugi sd le atingem. Scopul propus trebuie si fie suficient
de important pentru individ, astfel incAt s5-l facd s5-9i mobilizeze
forlele pentru aJ atinge.
In acelagi timp, scopurile trebuie si fie realiste. Nu ne putem
transforma peste noapte dintr-o persoani grasi intr-una slabi, dar
un obiectiv stabilit pe termen lung poate si ne ajute si slibim. Ca gi
celelalte autosugestii, scopurile trebuie exprimate in termeni pozitivi.
inlocuifi formularea,,nu mai vreau si fiu grasi" cu formularea,,mi
v5d supli". Unii autori consideri ci ceea ce s-a prelucrat in stare de
autohipnozi se va interi in stare de veghe prin practicarea com-
portamentului ,,ca gi cum", ceea ce inseamne ,,comportagi-ve ca gi
cum afi fi deja persoana care dorili se devenigi".
Autohipnoztr gi lezolyarea problemelor (Hunter, 1988)
Rezolvarea problemelor in stare de hipnozi ii oferi subiectului

posibilitatea si faci ceva in mod diferit. Oamenii sunt, de reguli,
atat de pringi in cercul vicios al dilemelor lor, incAt au impresia ci
nu mai existi nicio solu[ie. Tehnicile propuse de Marlene Hunter nu
sunt altceva decAt modalitili de schimbare a sistemului de referin!5
prin prisma ciruia este priviti problema. Persoanele care se prezinti
la psihoterapie aEteapti un fel de curi miraculoasi care si le rezolve
situalia, dorind mai curAnd si-i schimbe pe ceilalli decAt pe sine,
ceea ce reprezinte o cerin!5 nerealistS. Hipnoza le oferi oamenilor
Hipnoza qi terapia de scurte duratA 327
o modalitate neanxiogeni de iegire din starea in care se afl5

nou mod de abordare a situafiei.
- un
Tehnica celor trei cutii (Hunter, 1988)
Metoda pe care o oom inodla astdzi este foarte simpld, parcd ar fi un joc
de copii 9i, datoitd simplitdlii ei, se potriuegte oricdrui fel de problemd. Mai
mult, tehnica fiind simpld, nu aa trebui sd irosili energie pentru aplicarea
ei, ci doar pentru rezolt)area situaliei care od frdmdntd. GAndili-ud, pentru
inceput, la o problemd de micd importanld din oiala dumneauoastrd, la un
lucru pe care ali dori sd-l face[i mai bine decit il faceli la ora actuald.
Analizali situalia problematicd desprinzdnd elementele ei componente.
lmaginali-od cd aoeli trei cutii. Pe prima cutie se afld o etichetd pe care
soie ,,Ceilalli oameni". lmaginali-od cd ageza[i in oceastd cutie toate pdrtile
problemei care sunt genelate de alli oameni. Desigur, poote sd aplrd
tentatia de a considera cd intreaga problemd este generatd de ceilal[i, dar,
dacd ne gdndim mai bine, ne ddm seama cd nu este chiar aga. Pe a doua
cutie ,,lipi!i" eticheta ,,Realitatea" 9i agezali in eo datele realitdlii obiectiue.
De pildd, dacd aue[i un termen pentru o lucrarc, dota respectiad aa fi
a1ezatd in cutia imaginard pe care scrie ,,Realitatea". Dacd termenul este
stabilit de o altd p*soand, schimbali plasamentul reoenind la prima cutie.
A treia cutie se relerd la propria persoand gi poartd eticheta ,,Eu". Aici wli
,,plasa" reacliile posonale gi trdirile legate de situalia respectiad, cum ar fi,
de pildd, reaclia la gindul cd se apropie tomenul de predare a lucrdrii. lgi
aor gdsi locul aici teama, minia, mindria, tristelea, experienlele trecute,
dorinfele, agtep tdrile.
Luali apoi cutia pe care scrie ,,Ceilalli oameni" 9i aruncali-o cit mai
departe, pentru cd este limpede cd nu-i putem schimba pe ceilalgi. Desigur,
ceilalli se pot schimba, dar ei o oor face sub impoiul neaoii lor interioare.
Aten[ie, nu ,,aruncali" la coS oamenii care pot fi persoane semnifcatiue in
oiata dumneaaoastrd (soli, copii, pdrinli, prieteni), ci doar partea lor de
contribulie la situatia care ad face nefericili. Luali acum a doua cutie pe
care scrie ,,Realitatea" gi aruncali-o deoparte, pentru cd e limpetle cd nu
putem moilifica datele realitdlii obiectioe. Situalia se poate schimba, desi-
gur, dar atunci aaem de-a face cu un nou set de date obiectiae.
Dacd analizali acum problana dumneaooastrd, ueti constata cd ea ore o
configuralie difoitd: in primul rfrnd este mai micd gi in al doilea rdnd au
fimas din ea acele pdrli in prioinla cdrora se poate face caa. Sd deschidem
acum cutia a treia. S-ar putea ca in intoiorul ei si existe anumite elemeflte

core, intr-adeudr, nu se pot schimba (de pildii, nu putem sd ne fiodificdm
udrsta, in cazul in care pensionarea este problema care ne supdrd). Unele
persodne ar decide sd pund acest element in categoria ,,Realitatea", ilegi
f
fiind un factor personal, poate plasat in cutia ,,Eu". in cutia a treia s-lt
putea sd existe gi unele elemente care se pot schimba, clar pe care, ilintr-un
motiu sau altul, nu dorili sd le schimba[i. Nu are importantd care sunt
motioele acelel (egoiste, banale), trebuie doar sd recufioagteti respectioele
elemente gi sd le plasali in cutie infi-un loc accesibil, ostfel incdt sd le puteli
reaalua atunci cdnil oeli dori s-o faceli.
Au mai rdmas acum puline elemente in cutia a treia, poate unul sau
tloud, 9i pe acestea sunteli gata sd le schimbati. Acuta repreintd inceputul
unei rezoladri constructiue a problemei. Obseroali aceste fiici pdrli ale
problemei, pdrli pe corc doriti sd le schimbali, gi incepeli prin a opera pima
modifcare. Curdnd oe[i fi surprins sd constatati cd lumtile care od defin-
jau nu mai constituie o ,,problemd", ci doar o situatie pe care o puteti
stdpdni foarte bine.
Metafora punfii ti a bolovanului (Hunter, 1988)
lmagina{i-ud cd urcati cu greu un munte inalt. Pe drumul stdncos este

foarte caltl. in dreapta Qi ?n stinga sufi stAnci gi prdpdstii. Sunteli foafie
obosit Qi insetat gi nu se intreoetle nicio ugurare. Din cite gtiu, acesta este
singurul drum pe care puteli merge pentru a ajunge aalo unde dorili gi
este foarte important sd ad atingeli linta. Deci, urcati insetat gi obosit,
luptdnd. cu ind\imile, treaptd cu treaptd. (keaptir cu treapte, pas ctr pas,
reprezinti sugestia de a nu siri peste etape.) Mai faceli un pas gi incd
un pas. Deodatd obseraali cd o sfi.ncd mare, rostogolitd ile undeaa ile sus,
ad bareazd calea (metafora dificultdlii neagteptate). Ce este ile Jdcut?
Puteli, dacd dorifi, sd ad eontinuali edldtoria impingind bolooanul 9i
inaintdnd aga.
Este foarte obositor gi presupune un mare consum ile timp gi energie,
tlar o puteli face. Unii oameni sunt tn stare s-o facd. (Unii subiecli nu-gi
dau seama ci au posibilitatea de alegere gi continud se lupte cu
incipifAnare fdcAnd mereu acelagi lucru.) Ali putea folosi putin din
energia dumneatsoastrd gi, in loc sd impingeli boloosnul inainte, l-ali putea
deplasa pulin intr-o palte, doar pufin, cit sd od strecurali pe l6ngd el. Sau
ati putea sd ad cdtfuati pe stinci gi sd ocoliti drumul principal, dupd care
Hipnoza gi terapia de scurtd duratd
ali ret)eni la el. Ali ajuns cumaa de partea cealaltd a drumului 9i ud puteli
continua cdldtoria, in acelagi timp ad pute[i intoarce oricdnd pentru a ataca
obstacolul intr-un mod difurt in oiitor dacd, bineinleles, dorili s-o face[i.
(Pacientul nu a ,,distrus pun$le" gi poate aborda obstacolul altd dat5.)
Sd presupunem cd ali procedat aga. Vd aflali de cealaltd parte a
boloaanului, continudndu-ad cdldtoria, gi drumul dmine tot mai ingust,
tot ffiai abrupt, mai plin de praf. Sffincile sunt tot mai colluroase gi prd-
pdstiile, tot mai adinci. Mergeli mereu inainte gi nu oedeli capdtul drumu-
lui, dar continua{i sd urca{i. La un momeat dat ajungeli la o prdpastie
adincd gi constatali cd podul peste respectiaa prdpastie s-a rupt. Vedeli
cum drumul continui de partea cealaltd. (Se sugereazd ideea ci orice
problemi implicd mai multe dificultef .) Ce este de Jicut? Dacd dorili,
ad puteli continua cdldtoria cd[drdndu-ui cu dificultate pe perctele sfincos
ilin partea laterald a prdpastiei. Este un drum dureros gi greu, dar unii
oameni il parcurg (metafora pentru depresie). Afi pn tea insd sd ad folo-
sili toatd imaginalia gi creatiztit ea pentru a gdsi o modalitate de a realiza
o punte prooizorie peste prdpnstie.
S-ar putea sd rdsturna[i un copac peste prdpastie, astfel incAt crengile
lui sd ajungd de cealaltd parte a fipei, sau sd impletili o lringhie din ierburi
ori ali putea folosi curcubeul drept punte. (Pacientul de$ne in el infor-
malia cu privire la ce are nevoie.) Trebuie sd treceli dincolo gi sd ttd
continuali cdldtoria. Puteli oricdnd reoeni pentru a cerceta prdpastia
dacd acest lucru este important pentru dumneaaoastfi. (Poate altedati
pacientul doregte si gtie ceva mai mult despre acest obstacol.) Dar
dacd uneori od simlili blocat in acliunile pe care inten[ionali sd le intre-
prindeli, solicita[i incongtientul sd gdndeasci pentru dumneaz.toastrd
problema, utilizinil imaginile cu sfinci gi punlt, pentru cd totdeauna e std
o solulie.
Rescrierea scenariului de vialI (Hunter, 1988)
Pacientul nu se afli in hipnozi cind incepe aplicarea acestei

tehnici. I se administreazi urmitorul instructai:
Sdptdmina trecutd, cAnd o-ali aflat in hipnozd, a-ati amintit de o expe-
rienld foarte nepldcutd pe care a[i trdit-o demult. (Unii terapeuli obiq-
nuiesc si solicite mai multe detalii cu privire la experienla respectivi.
Marlene Hunter preferi si cunoasci doar cadrul general gi si lase
incongtientul pacientului si prelucreze informaliile in modul siu
parnanlat.) Am cdzut amindoi de acord cd aom incerca sd alindm sufoinla

trecutd. Adesea obignuim sd ne spunem: ,,Dacd ag fi gtiut atunci ceea ce
gtiu acum, ag fi procedat cu totul altfel". Desigtr, oricine ar fi procedat aga.
Dar sd nu uitdm cd atunci nu am gtiut gi am procedat cAt se poate de bine
lindnd seama ile informaliile de atunci (validarea deciziilor anterioare).
Sunt sigur cd ali procedat in modul cel mai corect la timpul respectia. De
aseffieneq noi tindem sd credem cd, dacd am fi procedat altfel, ar fi lost mai
bine. Sd nu uitdm ?nsd cd nu aaem de unde sd Etim acest luou (deculpa-
bilizarea subiectului). Ceea ce gtim sigur este cd, dacd am fi prccedat
altfel, nenimentele ulterioare ar fi fost iliferite, fdrd sd putem gti dacd ar fi
fost mai bune sau mai rele.
Acum, cAd gtili multe, puteli uedea retrospectits diaerse alternatioe ale
situaliei respectiae. in stare de hipnozd, ad aeli intoarce in timp gi ae[i
retrdi situatia respectit;d a1a cufi ali fi ilorit sd fie. Desigur, mintea
dumneaooastrd congtientd gtie loarte bine ce face[i, dar incongtientul poate
folosi experienla hipnoticd pentru a uindeca oechile rdni. Agezati-ad
confortabil in fotoliu Ei urmdrili^cu priuirea degetul meu care coboard incet
pAnd eind ad atinge fruntea. in timpul acesta, ochii dumneauoastrd se
inchid, simlili un ugor trelnor al pleoapelor gi intrali in hipnozd in modul
dumneaaoastrd personal, pdnd la acel niael care ud este necesar pentru a
obline ceea ce dorili sd ob{ineli astdzi. E bine aga. Cdnd credeli cd ali atins
profunzimea doritd, inspirali adAnc ca sd gtiu Fi eu cd od aflali in starea
optimd. E bine ay. Vd simli{i in siguranld in stare de hipnozd in cabinetul
meu. CAnd ?)eti simti atingerea degetului meu pe fruntea dumneauoastrd,
ldsali incongtientul sd se intonrcd in timp, atunci cdnil a oztut loc acea
expetienld d.ureroasd. Simlindu-ad apdrat gi in siguran[d la mine in
cabinet, rettdili in plan mental experienla respectiod. Dacd ad uine sd
plingeli, phngeti. Lacrimile uor spdla uechea durere. Dacd o sd-mi ilali
z.toie, o sd ud gterg eu lacrimile. (Nu trebuie si atingem subiectul firi
si-i cerem permisiunea.) Cinrl ali terminat de retrdit experienla nepld-
cutd in ghnd, Jaceli-mi un semn. (Pacientul di din cap.) Bine.
Acum ldsali incongtientul sd se intoarcd din nou in timp 9i retrdili de
data aceasta experienla aSa cum ali fi rlorit sd fie, scolind la ioeald toate
informaliile, cunogtinlele gi nioelul de inlelegere pe care le at;eli acum.
Folosili tot ce ati inadtat de-a lungul timpului penttu a reageza oechea
experienld intr-un nou cadru. $tili deja cum trebuie sd faceli asta. E hine
aga. Cfrnd ali terminat ile modifcat cadrul din care priaili oechea expoienli
neplicutd, ldsali din nou incongtimtul s-o rctri.iascd, ca gi cum ar f prima
oard. Cdnd proceila[i astfel, congtientizali faptul cd se produce un proces ile
uiwlecare. Simlili cum are loc ainilecarea. Cdutali s-o trdili. Rdmhneli cit
timp dori[i in stare cle hipnozd. Eu aoi fi atefi la ceos pmtru dumneawasfid.
Ldsali procesul incongtient sd lucreze 9i sd aindece toate amintirile
dureroase, astfel incdt acestea sd oi se pard indepdrtate, sd nu ud mai
tulbure atunci cind le priuili cu ochii minlii dintr-un nou punct de oedere.
Vom menliona aici 9i faptul cd pacientului i se va explica faptul
ci logica gi cuvintele reprezintd modul de operare al congtientului,
in timp ce incongtientul opereazd cu imagini, metafore, simboluri gi
este foarte dificil de lucrat cu imagini negative pentru ci mentalul
creeaze exact imaginea pe care, prin cuvinte, ii cerem sd n-o creeze.
Astfel, in loc si ne spunem: ,,Nu mi-e teamd", este bine si ne spu-
nem: ,,Md simt calm". Subiectul poate si con$tientizeze Ei faptul cI
existi unele cuvinte prin care el se autosaboteazi, cum ar fi cuvAntul
,,incearci". Ori de cAte ori se folosegte acest cuvant, in el se afli
posibilitatea impliciti a egecului. in loc de ,,incearci" se pot folosi
alli termeni ca, de pildi, ,,cautl", ,,inva!i" etc. Cel mai bine este si
se utilizeze sugestii explicite atunci cAnd se urmiregte modificarea
sistemului de referinli din care este priviti problema. Astfel,
afirmalia ,,Totdeauna incurc lucrurile" devine ,,Viaga m-a invdlat
unele lucruri utile" sau ,,Niciodati nu mi voi insinitogi" devine:
,,Sunt convins ci in viitor o sd me simt din ce in ce mai bine".
Fisher (2002, p. 195) ne propune urmdtorii pa$i pentru construirea
unei strategii terapeutice specifice in cadrul aplicdrii autohipnozei:
l.Identificafi problema gi modificirile pe care dorili si le oblinefi.
Spuneli-vi in gAnd sau scrieti: ,,Acest lucru pe care il fac mi
nemullumegte gi de aceea aE dori sd fie diferit. In sensul acesta ag
dori si mi schimb". Pentru cI motivalia reprezinti un lucru
important intrebalivd: ,,CAt de important este pentru mine si mi
schimb?"; ,,Cat de hoterat sunt si o fac?"
2. Identificarea avantajelor
Descrieli modul in care veti profita de pe urma rezolvirii
problemei sau modificdrii situatiei. Notagi cAt mai multe avantaje
pute$ identifica.
3. Imagina$-vi firi problema care vi tulburtr.
Daci putegi, amintili-vi de perioada cAnd nu aveati problema
respectivi: cum v-a$ simlit atunci?; cum a$ ac$onat?; daci problema
a existat dintotdeaun4 imaginali-vi cum ar fi viala firi ea. Stafi jos,
intr-o pozilie confortabil5, cu ochii inchigi 9i imaginati-v5 ci vi
comportali in modul in care dorili si vi comportafi. Realizali un
scenariu ficAnd apel la memorie gi imaginalie, utilizAnd toate

modalitdlile senzoriale: culod sunete, mirosuri etc. tmagina$-vi atAt
modificirile, cat gi avantaiele oblinute. Modificag imaginile, jucag-vi
cu ele pani cAnd ajunge$ la acele imagini care vi se potrivesc.
Exemple de studii de caz
1) Mariana, 34 de ani, agorafobie
"Ml simt incordatl anxioasl atunci cend md aflu in locuri

Problema mea: gi
aglomerate. A,t dori si pot merge cend ti unde doresc li si me simt relaxatS".
Avantajele schimblrii:
. Voi fi capabillsI merg la spectacole cu prietenii;
. i
Voi putea str-miBlsex un loc de muncl mai bun chiar mai multe colaborlri;
.Voi putea sI ies in orat cu copiii mei.
Modulin care at dori si acfionez ti sI mI simt:
.Mtr v5d pe mine de ziua fiului meu la aniveEarea varstci de cinci ani, cand am
mersimpreunE cu familia la McDonald's. M-am simtit libertr ti veselr, chiar
dacl in iurul meu erau foane mulli oameni;
. ME vId mergand la operl la matineu duminictr cu trei dintre cele mai bune
prietene;
. ME vld merg6nd spre noulserviciu, care se aflI la o bancl din centrulordtului.
2) Irina, 42 de ani, obezitate
Problema mea: ,Am 15 hlogramein plus ti at dori foarte mult sI slSbesc pentru
aarlta bine la nunta fiicei mele..
Avantalele sthimblrii:
' Voi artrta mai bine la nunta fiicei mele;
. Voi arlta mai binein poze;
.Voiavea o plrere mai bunl despre mine;
.Voi fi mai atrlg5toare.
Modul in care a; dori s5 a4ionez ti se mI simt:
. MI v5d pe mine ata cum eram in urmd cu celiva ani, cend am fost la un
restaurant frantuzesc ti mi-amalescuaten emeniul comandend exact ce
mi-am dorit. Am mancat foarte lncet, savurEnd fiecare inghiiiturtr. Mi-am
amintit cet de grafioas5 era o frantuzoaica subfire care manca desertul,
savu16nd fiecare linguritl de lnghetatE.
. M-a surprins faptul cE m-am simtit sdtull dupl ce am consumat o cantitate
mici de alimente alese cu grii5. Mtr vld pe mineEcand acela'i lucruin fiecare
zi. Aleg cu griiS alimentele, mlnancincet ti savurez mancarea.
Hipnoza gi terapia de scurti duratd 333
. MEvld la cununia fiicei mele, subtite li atr58trtoare, mi bucur de nu nttr ti de

modulin care ar5t.
3) Jeny, 36 de ani, fobie de stomatolog
Problema mea:,,Mi-e fricl sI mi duc la stomatoloS, deti ttiu cE este absolut

necesar sE o fac".
Avantajele schimbdrii:
. Gingiile mele vorinceta sE sangereze;
. Voi scSpa de durerile de dinti;
. Voi avea mai puline probleme cu dinfii atunci c5nd voi imbltr6ni.
Modulin care a5 dori sI me simt ti sE aclionez:
. M5 v5d pe mine discutend cu Prietenii desPre faPtul cI am Slsit un dentist
bun gi, degi mi-e team5, am fixat ointalnire cu acesta.
. MI v5d mergand spre cabinetul stomatologic, mullumitE de faptul cd am
grijE de mine. lntru in cabinet, sunt incl speriat5, dar mI relaxez in timp ce
ii vorbesc medicului despre Problemele mele. Pe mEsurI ce mE examineazd,
imi indrept atentia sPre interior $i mI relaxez tot mai mult. Sunt convinsE de
faptul cE stomatologul este competent ti mt va ingriji cum trebuie. Mtr v5d
la sfartitul tratamentului cu dinii frumogi Si albi ti cu gingii sindtoase.
Imaginile elaborate in stare de veghe vor fi utilizate in transa

hipnotici. Exerciliul se Practic; de 3-4 ori Pe zi, timP de 90 de
secunde.
Fisher (2002, p. 199) ne prezinti de asemenea o serie de instruc-
liuni legate de modul in care trebuie construite imaginile asupra
cirora subiectul se va concentra in timpul autohipnozei.
1. lltilizali imaginalia Pentru a elabora etemple concrete referitoare la
modul in care dorili sd aclionati 9i sd od sintili. Exerciliul oa fi 9i mai util
dacd se bazeazd pe elemente din trecut in care u-ali simtit sau a[i ac[ionat
aga cum ali dorit.
2. lncludeli in cadrul exerciliului 9i aaantajele ce uor putea fi oblinute
in urma modifcdrilor compoftamentale. Considera[i modifcdrile le com-
portafieflt ca pe un dar pe care ai-l faceti dumneaooastrd.
3 . Vizualizali-ad comportindu-tsd aga cufi tlotiti sd fiti oizuli de ceilalti
gi ile propria pusoand. Marea fiaioritate a oameflilor aor sd fe adzuli intr-o
lumind faoorabild, care ii face sd Jie mdrubi de ei ingigi.
4. Spuneli-ud in gdnd: ,,Acesta este modul in care doresc sd aclionez, sd
md simt gi sd fiu odzut de ceilalfi. Acest lucru imi displace in modul in care
md cofiport acum gi ua f modificat" . Definili obiectiaele in tnmeni pozitiai
gi nitali sd utilizali aerbul ,,trebuie" sau ,,nu trcbuie".
J51 Irina Holdevici, Barbara Cr6ciun
5. Modificali exefcitiul atunci cAnd acesta are tendinla de a cdpdta un

caracter supetficial.
Pacienlii intreabi adesea cum trebuie si construiasce aceste
exemple: se-gi spuni in gAnd ce trebuie sE faci gi cum trebuie si se
simtd?; sI se lvintalizeze pe sine comportAndu-se inh-un anumit fel
ca intr-un film?; sd simtd modul in care ar dori si activeze?
Practica clinicd a demonstrat ci pot fi utilizate toate aceste
metode, izolat sau in combinalie.
Una dintre cele mai simple metode este cea a ecranului mental
(Fisher, 2002 p. 201):
1. Odatd intrali in transd, imaginali-od un ecran cu trei secliuni. in
secliunea din mijloc proiectali cata ce s-a petrecut astdzi: o gedinld cu gelal,
o intdlnire, un film etc. pe care le ldsa[i sd plece, plutind la intimplarc.
Apoi proiectali o scead legatd de problema care od tulburd, cu multe detalii,
pdnd chnd sim[ili cd sunt eaocdte anumite trdiri afectioe. llmpleli imaginea
cu cdt mai multe amdnunte gi jucali-od tolul in cadrul ei.
2. Cu atenlia fixatd in ecranul central, identificali acele elemente care
tfi fac sd ud simlili anxiogi, trigti, furiogi sau supdrali. Aceste elemente le
proiecto[i apoi ?n ecranul din stinga.
3. ldentifcali apoi acele elemente care od fac sd ud simlili bine, creatiai,
implicali, eficienli gi proiectali-le in ecranul din dreapta.
4. Pe mdsurd ce se deruleazi diaerce scene pe ecranul central, elementele
aflate in ecranele din ilreapta gi din stinga rdmdn neschimbate. Obsentali
9i reflectali zsupra continuturilor allate in cele trei ecrane. Vedeli ce gin-
duri, idei gi se imente od oin in minte.
Atunci cdnd ud simlili pregdtili, iegili ilin starea ile transd.
Acest exercitiu este utilizat pentru explorarea propriilor idei, stiri
qi sentimente.
Exemplu
Lena, o compozitoare care i s-a adresat terapeutului pentru ctr se simlea

blocatl ti nu mai putea sI compunS, s-a vizualizat pe sine in ecranul central
povestindu-le ptrrin$lor despre munca sa Si ascultend comentariile lor. Aceste
imagini au determinat-o sI conttientizeze faptul cI muncea pentru a-ii mullumi
perinlii, ti nu pentru ea insiti. Pacienta a inleles cE blocajul ei in ceea ce privette
crealia reprezenta un protest inconStient faII de aceastS situatie. Ea a mutat
propria imagine de pe6oanS blocatl in ecranul din stanga, iarin cel din dreapta
s-a imaginat pe sine compunend muzice pentru propria ei satisfactie ti implinire.
P5ringii nu mai aplreau in aceasti imagine.
In practicd se poate utiliza gi tehnica ecranului mental impirlit in

doud. Astfel, pacientei obeze i s-a sugerat faptul ci in partea stAngi
a ecranului se vede pe sine la greutatea actuali, iar in partea dreapti
aga cum ar dori si arate peste trei luni. in unele cazuri, pacientul
poate fi instruit sd-gi imagineze gi un ecran mental unic in care se
vede pe sine aclion5nd gi simgindu-se aga cum doregte.
Intrarea in stare de transl prin autohipnozE
Cea mai eficienti metodi de a intra in transS consdi in a suspenda

orice evaluare sau autoobservare gi a lSsa trupul gi mintea si se
relaxeze cAt mai mult.
Prezentim in cele ce urmeazi trei modele de induclie hipnotici
(dupd Fisher, 2002, p.205).
. Inducfia prin metoda profilului hipnotic (HIP)

1. Luo[i o pozilie comodd, gezind pe un fotoliu sau culcat pe o canapea.
Stati cdt se poate de comod.
2. Menlindnd capul intr-o pozilie relaxatd, prioili in sus, in punctul
dintre cu ochii deschigi.
^sprdncene,
3. lnchideli ochii gi continuali sd prioili in punctul tlintre sprdncene.
4. lnspirali, oprili respiralia gi numdrali incet pdnd la 3.
5. Expbali 9i relanli ochii.. . relarati tot corpul.
5. lmaginali-ad cd plutili pe un nor pufos qi alb... simlinilu-od calm,
linigtit, relaxat... confortabil.
7. Eoocali imaginile pe care le-ali construit anteliot, incd in stare de
oeghe. Menlineli imaginile pe ecranul mental aproximatizt 90 de secunde
sau mai mult, dupd cum dorili.
8. Reoenili treptat din relaxare, numdrdnil ile la 3 la 1. Cind ajungeli
cu numirdtoarea la 1, permiteli-le ochilor si se iluchitli.
. Tehnica levitaliei bralului

1-. AEezali-ad comod pe un fotoliu 9i plasali cotul drept pe brulul
fotoliului.
2. lntloili ugor bralul ile la cot 6i ritlicali-l.
j. Acum obsen:ali bralul ca gi cum i-ar aparline altei persoane. Priaili
cu ate tie o anumitd parte a bralului, pe care o studiali ca gi cum ali fi un
pictor, un sculptor sau un medic Ai ali doti sd formati imaginea brafului pe

ecranul mental.
4. Notati cu atentie detaliile, pe mdsurd ce od studiali bra[ul. Obseruali
culoarea pielii, umbrele, diferenlele de nuanld in textura pielii. . . micile
moilificdi care apar.
5. Obseraali cd balul deuine mai ugor sau mai greu (nu arc nicio im'
portanld) 9i incepe sd se mi1te... Ldsalll sd se migte foarte... foartetncet...
foarte incet. . . cu cAte un centimentru la fiecare cinci minute.
6. Pe mdsurd ce studia[i braful, ?ncepeli sd clipi|i. .. Puteli ldsa pleoapele
sd clipeascd. . . sd se inchidd sou puteli rdmine cu ochii ileschigi, cum tlorili.
7. Dacd ali ilecis si ldsagi ochii sd se inchiild gi bralul sd pluteascd,
mmline[i imaginea bralului pe ectanul me al... relaxali-od gi deplasali-ud
in plan imagiiar pdnd la locul yefent, unde od simlili confortabil. in acest
moment, od simlili total relaxat Ei cu aten[ia concentrutd spre interior'
Acum sunteli gata sd aplicdti strategia pe care ali pregdtit-o pentru a
rczoloa problana care ud tulburd. Sunteli pregdtit sd ilialogali cu trupil gi
c u minte a dumneaooastrd.
8. Eoocali imaginile oeate, pe care le menlheli pe ecranul me al 90 de

secunde sau mai mult.
9. Pentru a iegi ilin transd numdrali incet de la 10 la L CAnd ali ajuns
cu numdrdtoarca la j, ldsali ochii sd se ileschidd, iar cdnd ali ajuns la 1,
deschideli ochii complet.
. Tehnica autocondition5 rii elaboratl de Kreshn (1973)

Autorul utilizeazi termenul de autosugestie in loc de autohipnozd,
dar esenla metodei este aceea$i.
1. Lua[i o pozilie mmoild, gezdnil sau culcat gi relaxali tot corPul.
2 . lmaginali-ud o scend care ud face sd ad simlili relatali: cd sta[i intins
pe o plajd, intr-o dupd-amiazd linigtitd, cu un soare bl6nd, sau cd ad

odihnili intr-un fotoliu in fala focului din sobd, ilupd ce afi fdcut o plimbare
in zdpadii sau cd od destindeli pe malul unui riu de munte etc. Eormali o
imagine cfrt mai oie, cu cfrt mai m te detalii.
3. inchideli ochii gi eoocali marea albastfi sau iarba aerde sau culoarea
roz a unui trandafir tfiorit.
4. Dupd cAtuoa secunde, inspirali gi expirali de trei oti; la a beia
expira[ie, menlineli aerul in piept gi readuceli imaginea culorii eaocate de
trei ori.
5. Expirali gi ldsali intregul corp sd deoind relaxat gi imobil, Jdrd a face
efortul de a pune in actiune weun mecanism. Rimineli relaxat gi numdrali
ile la L la 50 intr-un ritm foarte lent. Cdnd ajungeli cu numdrdtodrea la 50,

aeli ft total relaxat, cu aten[ia focalizatd spre interior, Sata sd Puneti ?n
acliune strategia ilinainte pregititd pentru a ttd rezolua problema. Sunteli
gata sd dialogali cu trupul gi mintea dumneaooastrd.
5. Eoocagi imaginile create, pe care le fiefllineti pe ecranul mental 90 de
secunde sau mai mult.
7. Atunci cinil sunteli gata sd incheiali exerciliul, numdrali de lo 10 la
1 9i ldsali ochii sd se deschidd.
ci autohipnoza clinici a fost

Sanders (1991, p. 3) subliniazd faptul
foarte multe vreme confundati cu heterohipnoza, astfel incAt
hipnoterapeu$i incepitori erau adesea derutali. Autohipnoza clinici
reprezinti o stare autoindisi gi autodireclionati citre gi de cltre
aceeagi persoani (Fromm et. al., 1981), stare in care aceasta este in
acelagi timp subiectul gi cel care induce starea.
La baza autohipnozei se afl5 capacitatea sPontani a fiingei umane,
dar qi a unor animale, de a intra intr-o stare speciali (la subieclii
umani, avem de-a face cu o stare modificati de congtiinli) atunci
c6nd sunt confrunta$ cu situa$i amenintitoare sau foarte solicitante.
Aceasti stare are un caracter instinctiv arhetipal gi are un scop
adaptativ, de a proteia existenta fiinlei respective. Atat autohiPnoza
spontane, instinctiv5, cAt gi autohipnoza clinici rePrezintl st;ri
modificate de congtiinF, la baza cirora se afli activarea ritmului alfa
cerebral. Spre deosebire de autohipnoza spontand, cea clinici a fost
invilati de citre client sub indrumarea terapeutului, acesta din
urml monitoriz6nd imaginile gi sugestiile pe care gi le va aplica apoi
singur in cadrul sarcinilor pentru acasi.
Dupd Sanders (1991,p.7), autohipnoza clinice Poate fi aplicatd in
urmltoarele domenii:
. Dezvoltarea unor deprinderi precum ar fi cele specifice
sportului, dansului, muzicii, altor tipuri de crealii artistice
sau activitili intelectuale;
. Perfeqtionarea deprinderilor respective;
. invitarea relaxirii. fiind considerati astfel 9i o metodi de
autoreglare a stirilor psihice;
o Proiectarea gi atin8erea unor obiective personale;
o Focalizareaatentiei;
. Dezvoltarea disponibilitililor creative;
. Optimizarea performangelor sportive datorite perfec.tionirii

capacitlgii de concentrare a atentiei gi a rafinirii deprin-
derilor psihosomatice;
. Exersarea deprinderilor de a vorbi in public;
. Cre$terea nivelului performanlelor in activitigile de invilare
(prin formarea unor deprinderi corecte de studiu, cregterea
capacitdlii de concentrare a atenliei gi scdderea nivelului
anxietilii de performan!i);
r Reducerea anxietilii sociale prin practicarea in autohipnozi
a unei combinatii de tehnici care presupun desensibilizare
sistematicS, rezolvarea de probleme 9i imaginalia diriiatd;
. Eliminarea fobiilor simple sau specifice, cum ar fi de pildi
fobia de zbor cu avionul;
. Dezvoltarea personali qi accesarea disponibilitililor latente
de cregtere gi evolulie a personalitilii, prin intermediul
acceserii unor instante specifice de naturi incongtienti.
in cazul anumitor pacienti, obiectivele specifice pot fi atinse cu
mai multi ugurinti dacd sunt formulate precis gi dacd se creeazi
expectatii corecte in raport cu atingerea lor. Astfel, daci un client
doregte sI zboare cu avionul fire se simti team;, aceasti experiengi
trebuie si-i fie prezentati in plan imaginativ ca fiind posibil de atins.
Sugestiile cu continut pozitiv au menirea de a conduce la profelii
autoimplinite de tip pozitiv. Pe de altl parte, sugestiile negative
conduc la profelii autoimplinite cu conlinut negativ.
Pentru alte categorii de clienfi, este suficient si fie deschisd poarta
citre zonele incongtientului, permilAnd gAndurilor, imaginilor, per-
ceptiilor sau senzagilor si iasl la ivealS fdri efort, fapt ce-i permite
clientului sI oblind un insight 9i inlelegerea naturii problemelor sale.
Tipul de abordare ce va fi ales in cursul autohipnozei va depinde de
structura personalititii clientului, de natura problemelor acestuia,
dar 9i de orientarea teoretice gi particularititile terapeutului.
In timpul autohipnozei, clientul va fi incuralat si genereze astfel
de experienle care si conduci la atingerea urmltoarelor obiective:
. eliberarea tensiunilor;
. realizarea insightului;
. identificarea de noi solufii;
. restrucfurarea unor continuturi psihice;
o intirirea stirilor afective pozitive;
. reducerea stdrilor afective cu confinut negativ;

. cre$terea caPacitltii de autocontrol;
. dezvoltarea unor deprinderi de viagi sinitoas6;
. transformarea unor senzafii dezagreabile intr-unele
agreabile;
o reducerea unor simptome;
. inlocuirea unor simptome invalidante cu unele mai pufin
invalidante.
Fenomenele psihofiziologice care se petrec in timpul autohipnozei
sunt in general aseminitoare cu cele specifice heterohipnozei
(Fromm et al., 1981), ambele putAnd fi considerate stiri modificate
de congtiin!i caracterizate prin reducerea orientirii asupra realitilii
(Shos, 1959) 9i creEterea absorbliei subiectului citre exPerienle de
nahrri interioari (Fellegan 9i Atkinson, 1974).
S-a constatat insi faptul ci, in cursul autohiPnozei, subiectul
tr;iegte experienle imaginative mai intense decAt in heterohipnozi
sau in starea de veghe. De asemenea, distorsionarea percepliei
timpului are un caracter mai amplu in autohipnozi (Fromm ef al.,
1981; Iohnson, 1979). AGt in hipnozi, cat 9i in autohipnozi existi
posibilitatea modificirii stirilor afective cu imPact serios asuPra
demersului psihoterapeutic. Afectele pot fi exacerbate, ca in cazul
oblinerii catharsisului in vederea eliberirii emoliilor care au fost
resimlirte de subiechrl supus unor psihotraume, sau pot fi diminuate,
ca in cazul strategiilor de autoreglare psihicd. Autopercep!iile cor-
porale sunt de asemenea modificate (Shneck, 1966), subieclii
experimentAnd senzalii de cildurd sau ricoare. Pot sd apari senzalii
diferite de contracturi sau relaxare in diverse zone ale corpului,
modificiri ale percepliei dimensiunilor unor p5rli ale corpului,
comportamente de tip automat sau senzalii de plutire sau zbor. Unii
clienli devin anxiogi cAnd trdiesc astfel de exprienfe, in timp ce allii
le consideri interesante gi agreabile.
Strategiile terapeutice cu rolul cel mai important in psihoterapia
prin intermediul hipnozei sunt sugestiile Si tehnica imaginatiei
diriiate. In cursul autohipnozei acestea pot fi sugerate de teraPeut,
dar de cele mai multe ori reprezinti creagii sPontane ale clientului.
Astfel, de pildd, Maria, o profesoarS in vArsti de 42 de ani care
suferea de insomnie, a inv5lat tehnica autohipnozei. In timP ce o
practica, ea vizualiza o scenl in care se afla pe cimp gi trebuia si
culeagi 99 de flori. Niciodat6 nu a depegit 30 qi a adormit linigtiti.
340 Irina Holdevici, Barbara Criciul
Un alt client, specialist in IT, suferea la rAndul sdu de tulburdri de

somn. Acesta gi-a insugit tehnica autohipnozei gi pe cea a respiraliei
controlate. inainte de a adormi, el igi inducea transa cu ajutorul unor
exercilii de respira$e abdominalS profundi gi iEi administra urmi-
toarea sugestie pe care singur a descoperit-o: ,,Deoarece practic re-
laxarea, mi voi cufunda imediat intr-un somn profund qi odihnitor".
O intrebare care se pune in mod frecvent este aceea daci auto-
hipnoza gi relaxarea reprezinti acelagi lucru. Benson, Arns gi
Hoffman (1981) au comparat starea de relaxare cu transa hipnotici
gi au ajuns la concluzia ci cele doud stdri prezinti o serie de elemente
comune: sciderea ritmului respirator gi catdiag precum Ei a tensiunii
arteriale. Alte studii au evidenliat faptul ci, atAtin starea de relaxare,
cAt gi in transa hipnotici, apare pe electroencefalogrami ritmul alfa
cerebral. Cu toate acestea, relaxarea qi hipnoza reprezinti fenomene
identice. $a aiuns in cele din urmi la concluzia ci, inainte de a intra
in transd, subiectul trece printr-o stare de relaxare (Sanders, 1991).
Dupi ce a intrat in relaxare, subiectul poate aprofunda starea
experimentind un fenomen de tip hipnotic: fie regresia de vArsti, fie
distorsiondri perceptive, fie sugestii posthipnotice sau amnezie.
Sanders (1991) este de pirere cd tipul de sugestii administrate vor
determina dacd individul rimAne in stare de relaxare sau trece in
transa hipnotici, relaxarea reprezentdnd o etaPe PreliminarX in
raport cu hipnoza. In ceea ce privegte autohipnoza, Orne 9i
McCenkey (1981) subliniazd faptul ci Protocoalele realizate pentru
autohipnozi reprezinte o modalitate de intdrire a efectelor sugerate
in timpul heterohipnozei.
Model de indu<fie a autohipnozei
Prezentdm, in cele ce urmeazi, un model de induclie a autohipno-

zei, ce combin6 sugestii de relaxare controlatd 9i imaginativd,
respiratie controlatd gi imaginalie dirijati (adaptat dupi Sanders,
1991, pp.71.6-117).
Agezali-od intr-o pozilie comodd gi inspirali profund, apoi expirali lent,
liniptit. Este bine aga. lnspirali 9i expirali profund, calm, prelungit,
inspirhnd relaxare, linigte gi eliminhntl tensiunile odatd cu aerul expirat.
lnspirali relaxare, expirali tensiune, incordare, stres. Continuati sd
Hipnoza Si terapia de scurtd durati 341
respirali lent gi profund, ldsfrnd toate tensiunile sd iasd afard Si sd dispard.

Relaxali acum degetele picioarelor, tdlpile, cdlciiele. Labele picioarelor,
tdlpile sunt destinse. Continuafi sd respirdli profund gi lent gi relaxali
gleznele, gambele, coapsele... Relaxali musculatura abdominald, relaxali
pieptul gi spatele. E bine aga...
... Acum relaxali ilegetele de la miini, palffiele, bratele. Relaxa[i umerii
qi gAtul. Relaxali mugchii felei. E bine aga.. . Respiali din nou profuwl pi
prelungit gi imagina[i-ad un loc pldcut unde ali mai Jost gi unile u-ali
simtit foarte bine. Face[i un semn cu capul ilacd ali reuSit sd tsd imaginali
acel loc. E bine aga. Acum imagina[i-od cd ad aJlali cu odeodrat acolo,
aedeli imagini cu ochii minlii, auzili sunete, ad simlili ca gi cum a{i fi cu
adeadrat acolo. Trdili aceastd stare pldcutd, odihnitoare, reconfortantd. E
bine aga... Vd aflali in locul uostru preferat gi od simlili foarte bine, foarte
relmat, destins, liniqtit. De fiecare datd cind ad simlili incordat, aeli putea
sd rsd relaruli, sd ilmenili atdt de relaxat ca acum. Veli respira profund 9i
prelungit, relaxdnd fiecarc grupd musculard gi t:eli ajunge cu ajutorul
imaginaliei in locul uostru preferat. Veli constata cd od tseli putea relaxa
singur, intrdnd tntr-o stare de relaxare tot mai profundi, tot mai adfrncd,
tot mai odihnitoare, cu cit aeti exersl mai mult, astfel tncdt exoci[iul de
relaxare sd dnind parte a rutinei ztoastre zilnice... Acest tip de eterciliu
ad aa ajuta sd intrali ugor in autohipnozd ori de cfrte ori ai prcpuneli acest
lucru, indiferent de locul unde ud aflali.
Acum numdrali in ginil ile la 5 la L, reuenili ugor aici gi acum. Reuenili
gi deschideli ochii.
Acest exerci(iu de relaxare creeazi la subiecli expectalii pozitive
pentru practicarea autohipnozei. Acestora li se recomandd sd
practice relaxarea in mod individual acasd, de mai multe ori pe zi,
timp de o siptlm6ni, astfel incAt la urmitoarea gedin!5 de psiho-
terapie si poatl intra mult mai ugor in transi hipnoticd.
Aphcafiile autohipnozei
Autohipnoza are o serie de aplicalii practice in domeniul tul-

buririlor emotionale, psihosomatice, in controlul durerii, in corec-
tarea deprinderilor gregite, precum gi in domeniul dezvolterii
personale Ei optimizirii unor procese 9i funcEii psihice.
Aceasti tehnici poate fi utilizatl independent sau in combinagie

cu alte strategii de psihoterapie scurt5.
Indicaliile pentru utilizarea autohipnozei (Sanders, 191):
1. Motivalia clienhrlui pentru utilizarea autohipnozei in vederea
solulionirii unor dificultigi personale.
2. Stabilirea unei alianle terapeutice bazate pe incredere gi confort
psihic, i:: cadrul cdreia terapeutul il va aiuta pe client si redobAn-
deasci autocontrolul asupra unor procese gi funclii psihice, psiho-
somatice, precum gi asupra unor comportamente. Terapeutul va fi
acela care va dirija demersul inilial, in cadrul ciruia vor fi utilizate
cele mai eficiente sugestii verbale 9i figurative (imagini).
3. Sugestiile administrate in cursul autohipnozei au menirea si
intireasci strategiile aplicate in cursul heterohipnozei sau a altor
metode terapeutice.
3. Interviul clinic va stabili in ce misuri problematica pacientului,
precum gi particularitilile personalitAfli acestuia sunt potrivite pen-
tru o abordare de tip hipnoterapeutic.
Autohipnoza clinici reprezintd un adjuvant in cadrul psihotera-
piei, facilitAnd redobAndirea autocontrolului gi rezolvarea de
probleme. Acelagi autor (Sanders, 191) prezintd unele contraindica$i
in aplicarea tehnicii autohipnozei. Enumerim cateva:
1. Absenla motiva[iei clientului. Acesta din urmi, in mod
explicit sau implicit, refuzi utilizarea acestei tehnici, fapt ce
conduce doar la o luptd inutili pentru putere intre client gi
terapeut.
2. Autohipnoza este utilizatd in mod negativ, astfel incAf in loc
sd intireasci sugestiile cu continut pozitiv, va contribui la
cregterea rezistenlelor sau la aparifia altor reagtii dezadap-
tative ale clientului.
3. Hipnoza gi autohipnoza nu conduc la solutii terapeutice in
cazul unui anumit client.
4. Clientul are o susceptibilitate scizuti la hipnozl sau
autohipnozi.
Vom prezenta, in cele ce urmeazi, cAteva dintre aplicaliile
autohipnozei.
. TulburErile anxioase
Terapia tulburirilor anxioase este centratd pe de-o parte pe
reducerea tensiunii Ei supraincordirii, iar pe de alti parte pe
Hipnoza gi terapia de scurtd durati 343
congtientizarea situagiilor de nature intraPsihicd, interpersonali sau

care presupun oblinerea unor performange, situalii generatoare de
anxietate pe care subieclii le trAiesc. Obiectivele terapiei vizeazi
relaxarea, dar gi modificarea exPectatiilor clientului fali de propria
persoanl sau a semnificaliei expectaliilor celor din iur fali de clientul
in cauzi, astfel incat acesta se-gi accePte Puncte slabe 9i sd con-
gtientizeze resursele de care dispune.
Sanders (191) proPune un program de intervenlie terapeutici in
cazul tulburirilor anxioase. Terapeutul il va aiuta inilial pe client
si-gi insuEeasci unele strategii de autocontrol- emolional, cum ar fi
meditalia, biofeedbackul gi/sau autohipnoza. lnvilAnd sd realizeze
exercilii de relaxare, respiratie profundi 9i incilzirea palmelor,
clientul va reugi sd oblini un autocontrol asupra reacliilor sale
fiziologice.
Programul cuprinde urmdtoarele etaPe:
1) Utilizarea aceleiagi tehnici de imaginalie diriiati pentru a
repeta in plan mental situafii in care clientul s-a simlit confortabil.
Fromm (Fromm et al., 1987) a ajuns la concluzia ci autohipnoza
conduce intr-o mai mare misuri la generarea unor exPeriente
imaginative decat heterohiPnoza. Acelagi autor este de pirere ci o
variabili importante care functioneazi in cazul autohiPnozei este
absorblia care face ca subiectul si tr5iasce experiengele imaginative
ca fiind reale.
2) Etapa urmetoare implici utilizarea unor scenarii imaginative
realiste, cu scop corectiv, scenarii referitoare la trdirea in plan mental
a unor experienle de succes (Fromm, 1955a; 1955b).
3) Ultima etapi a demersului terapeutic PresuPune validarea in
plan real.
Dupd triirea experienlelor imaginative in timpul autohipnozei 9i
repetarea acestora impreuni cu teraPeutul in timpul qedinlei de
psihoterapie, atunci cand clientul se simte Pregedt, va exPerimenta
cele triite in stare de transi in viala reali.
Studiu de caz
Elena, student! la o facultate de ttiinte Politice, suferl de fobie socialtr, av6nd o

teaml permanentd ct va fi evaluatl $i criticattr de cei din jur. Din acest motiv, ea
evittr pe cet posibil situatiile psihosociale, deti se simte singurl $i izolatd.
in 6mpul terapiei, clientei i-a fost indusl hiPnoza ti aPoi a inv5lat singurl s5
intre in autohipnozS prin intermediul relaxtrrii ti respirafiei controlate. La incePut
clienta a invtrtat sI se simtl binein singurltate, apoi au fost introduse treptat, in

cadrul scenariului de tip imaginativ, ti alte persoane, la inceput prieteni apropiafi,
apoi colegi gi profesori.
in autohipnozd Elena ti-a imaginat faptul ctr se afla intr-un supermarket cu
multe sectoare unde se afl5 diverse produse. tn fiecare zonl exista posibilitatea
sI intalneasc5 multi oameni foarte diferii. Clienta $i-a imaginat cd se aflE in zona
librlriei ti ar putea intalni studenfi ti profesori, ea tem6ndu-se cI nu se putea
ridica la nivelul conversaiiei atteptat de acettia. Apoi ti-a imaginat cI se aflI
intr-un sector unde se afltr un grup de strlini ca re intrea bI ceva in limba englezd
,i
din nou s-a temut c5 nu o sE fie capabilS sI le rlspunda. Mai t6tziu, Elena a ajuns
in zona de articole sportive $i a intalnit ceteva fete care iti clutau echipament
pentru gimnastict aerobicl. Ea 5i-a amintit cE obitnuiette sE practice acest sport
ti este chiar talentattr. Scenariul imaginativ fost astfel construitincat clenta s-a
a
vEzut cu ,,ochii minfii"la antrenamentul de gimnasticl, s-a bucurat de aceaste
experient5 ti ti-a impSrtlsit impresiile celorlalte tinere. Experienta imaginative a
incuraiat-o ca ti in viala realtr str meargl mai mult la orele de gimnastictr, sl lege
prietenii ti chia; str se lnscrie la un concurs.
in continuare a fost aplicatl tehnica desensibilizlrii sistematice in plan real
9i
imaginadv. A fost alcltuitE o listS a rituafiilor progresiv anxiogene pe care clienta
le-a trlit in autohipnozl ti apoi in plan rcal. S-a ajuns 5i la situalii mai complexe
in care clienta trebuiasE vorbeas(tr in public sau in fata unei comisii de profesori.
in stare de autohipnozl a fost aplicat5 ti tehnica asociatiilor libere pentru a
incuraja creativitatea clientei in glsirea de solu$i pentru rezolvarea probleme-
lor sale.
. Autohipnoza in logonevrozt (balbism)

Nu vom descrie in detaliu aceastd tulburare, subliniind doar rolul
anxiet5lii anticipatorii, care il determinl pe client sA dezvolte o
adev5rate logofobie (fobie de a vorbi in public). De teame ca se va
bAlbAi, clientul, in cazul in care incearci totugi si se exprime in
public, se va bAlbAi $i mai tare.
Studiu de caz
Stela, o economistl in varsttr de 32 de ani, are mari dificultllli

incl din copilErie
strr5spund, la intreblri sau sE inilieze o conve6alie. Din cauza acestei deficiente
a avut multe necazuriin tcoala generall Siin liceu. ln timpul facultlfii, lucrurile
au stat ceva mai bine, deoarece maioritatea examenelor au fost scrise. DupI
terminarea facultlfii, Stela a trebuit sI renunle la mai multe locuri de muncl
deoarece acestea presupuneau relaiii cu publicul. Atunci cSnd se afla in grupul
de prieteni, defectul ei devenea aproape inobservabil, dar ori de cate ori era pusa
Hipnoza gi terapia de scurti durate 345
in situafia de a se exprima in public, mai ales in fata unor peBoane investite cu

autoritate, vorbirea devenea aproape neinteligibilS, impiedicand-o s5 se prezinte
la interviuri de ocupare a unor posturi. in cabinetul de psihoterapie clienta s-a
b6lb6it la inceput, apoi, dupe ce s-a familiarizat cu terapeutul, a inceput sI se
exprime normal.
Problema a revenit atunci cand clienta a inceput s5 povesteascS despre tattl ei,
foarte autoritar, care obi$nuia si !ipe la ea $i $ o critice in permanenl;. in transl
hipnotic5. Stela s-a exprimat foarte clar ti firl niciun fel de ezitare. Clienta a
generat in mod spontan scene imaginare inclrcate emotional din care a rezultat
conexiunea dintre stErile afective, mai ales frustrare, manie fi tulburarea de
vorbire. Autophipnoza a fost utilizat5 pentru a o ajuta pe client5 sA-;i reduce
tensiunile Fi sI oblintr autocontrolul asupra exprimlrii verbale. Ea a reu$it, in
transi profund5, sd-ti analizeze gendurile ti sentimentele.
A fost aplicati ti in acest caz tehnica desensibiliz5rii sistematice in cadrul cSreia
clienta 5i-a imaginat cI vorbege foarte bine in situafii progresiv anxiogene. La
inceput clienta ti-a imaginat c; vorbette in fala unor prieteni, apoi, in fala unor
cunosculi ti, in cele din urmi, in fala unor persoane investite cu autoritate. Stela
a invllat sI adanceascS starea de relaxare ti sE transforme in mod spontan orice
sentiment de frustrare in vorbire corectd. A fost utilizatl li tehnica respiraFei
controlate atat pentru a intra in transS, cat ti pentru a corecta vorbirea.
. Autohipnoza in combaterea durerii

Tehnicile de combatere a durerii utilizate in heterohipnozi pot fi
adaptate ugor gi in cazul autohipnozei. Prezentim mai jos cAteva
dintre acestea (Sanders, 1991, pp.145-147).
1) Hipnoanestezia implici sugerarea faphrlui ci percep$a durerii
se modifice, se reduce sau ce zona dureroasi devine insensibili.
in cazul unei hipnoanestezii, subiectul nu va resimfi nici durere
gi nici atingere, in timp ce, in cazul analgeziei hipnotice, se va reduce
durerea, dar nu gi sensibilitatea la atingere. h autohipnozS, clientul
poate repeta mental sugestiile administrate de citre terapeut sau
poate obtine reducerea durerii prin utilizarea unor scenarii de imagi-
native dirijati care sunt autoinduse. Durerea poate fi reduse $i in
urma unui semnal stabilit dinainte: ,,Odati cu fiecare expiragie pro-
fund6, durerea se reduce tot mai mult... zona dureroasi devine tot
mai insensibili, tot mai insensibili, ca o bucati de cauciuc...", sau:
,,Pe misuri ce degetul t5u arititor se ridici, durerea dispare treptat".
2) Anestezia,,in minuqd": i se sugereazi clientului cI degetele gi
palmele devin insensibile, amorlite gi apoi anestezia obtinuti in
cursul hipnozei este transferate in zona afectati de durere.
Sugestiile adminishate pot imbrdca forma urmitoare: ,,Degetele

qi palma ta devin tot mai insensibile, tot mai amorlite, tot mai
insensibile. Senzalia de amorleali gi insensibilitatea se muti in zona
genunchiului teu drept, care devine tot mai insensibif tot mai amor-
.tit, tot mai insensibil..." Observaqiile clinice au evidenliat faptul ci
subiectul poate invela foarte ugor aceastd tehnicS, pe care o va
practica apoi in autohipnozS.
3) Disocierea
Clientului i se sugereazl faptul ci se afli intr-un alt loc, de reguld
intr-o ambian-ti plicutS, sau ce periseqte corpul propriu. Sugestiile
administrate sunt de tipul urmitor: ,,Imagineazi-li cd te afli la mare,
pe phie, simfi cildura plicutd a razelor soarelui, briza mirii, simg
atingerea nisipului cald, auzi zgomotul monoton al valurilor
merii..."
4) Distragerea
I se sugereazd clientului se se concentreze la altceva, astfel incAt
sI uite de senzaEia dureroasi (de pildi, sd efectueze nigte calcule sau
si revadi cu ochii minlii un film interesant).
5) Distorsionarea percepliei timpului
In transi hipnoticS, se sugereazi clientului ci perioadele cAnd se
manifeste durerea sunt foarte scurte, iar perioadele libere de durere
sunt mult mai lungi (Erickson 9i Cooper, 1959).
6) Substituirea de simptom
Aceasta conste in inlocuirea senzaliei dureroase cu o senzatie
suportabild, ca in exemplul de mai jos. Astfel, senzalia de durere
poate fi transformati in senzagie de m6ncirime, presiune sau in orice
alt tip de senzalie care este mai ugor de suportat pentru subiect:
,,Observi cum senzaliile tale se modifici, se schimbe, durerea din
zona coloanei vertebrale dispare gi congtientizezi treptat doar o
senzatie de ugoard presiune care te face si te simli mai bine, mai
linigtit, mai relaxat... ".
7) Deplasarea
Aceastl tehnici implici sugerarea faptului ci senzaqia de durere
igi schimbi locul, din zona unui organ vital intr-o zoni mai pulin
importante a corpului: ,,Senzalia de durere din zona abdominali se
deplaseazS, se muti la degetul mic de la mAna stAngi. Sim_ti o ugoari
durere in degetul mic al mainii tale stdngi..."
Hipnoza $i terapia de scurtl durate 347
Casilnek 9i Hall (1985, p.431) ne prezintl un model de auto-

induc$e hipnotici menit sd amelioreze durerea gi disconfortul unor
paciengi cu afecliuni somatice: ,,in timp ce mi aflu intins in pat imi
voi folosi puterea minlii pentru a md vindeca. Voi reuqi si-mi
controlez durerea gi disconfortul concentrindu-mi atengia asupra
degetelor mAinii drepte, apoi, doar asupra degetului aretitor, care
se va ridica ugor. Pe misurd ce degetul se ridici, mi voi elibera de
incordare, tensiune, de durere gi stres... Mi voi concentra apoi
asupra piciorului drept, care va deveni tot mai greu... Pe misuri
ce fac acest lucru, voi congtientiza gi faptul ci trebuie si minAnc
tot ceea ce mi se oferi deoarece hrana imi va da mai multi putere.
Voi urma cu strictete tratamentul prescris, gtiind ci acesta imi va
face foarte bine. Voi avea un somn linigtit, md voi odihni foarte
bine datoriti fortei inconstientului meu, iar disconfortul, durerea
vor fi controlate, vor fi foarte bine controlate. Voi cdpita tot mai
multe forle, mE voi elibera de tensiune, incordare, durere,
disconfort..."
Clarke Ei Jackson (1983) utilizeazl urm5torul instructaj pentru a
facilita intrarea clientului in autohipnozS: ,,Atunci cAnd te afli singur
acasi 9i intri in aceasti stare de relaxare plScuti, a9 dori si-!i
reamintegti ceea ce ai inv5lat aici la cabinet, pentru a te elibera de
problemele care te deranjeazi".
Studiu de caz
Gabriela, o persoanE in varstl de 46 de ani, a suferit o interventie chirurgicall in

urma unui accident rutier. ln perioada postoperatorie, avea dureri ti era foarte
anxioasl 5i din acest motiv i s-a recomandat autohipnoza.
Instructajul pe care 5i l-a administrat clienta era urmltorul: ,,Me simt foarte
relaxatS, linittittr. Md simt din ce in ce mai bine. Trriesc experiente pllcute, v5d
cu ochii minfii imagini frumoase, aud sunete plScute, simt s€nza$i agreabile... Voi
ateza toate Sendurile negadve intr-o valizS pentru a le examina mai taziu, atunci
cind va veni timpul potrivit. Acum este momentulsd mi simt foarte bine, foarte
linittitd ti relaxat5... Imi dau voie sE plutesc, si zbor ErI sI m5 gAndesc la nimic.
Simt cum trupul meu devine tot mai relaxat, tot mai destins. lmi simt trupul
u;or, u;or ca un fulg plutesc, zbor... Un valde lini;te li echilibru mI cuprinde, mi
inconjoarS. Simt cum trupul meu devine tot mai utor, utor ca un ful& plutesc,
zbor... Un vllde linitte ti echilibru mI cuprinde, mI inconjoarS. Simt o utoarl
senza$e de clldurE care imi cuprinde tot corpul. VId culori, aud sunete plicute
348 Irina Holdevici, Barbara CrSciun
ti simt cum un val de c5ldurtr, linilte ;i echilibru mE inconioarS. Sunt tot mai
relaxatl, tot mai lini$titl, tot mai calmI..."
Autohipnoza in tulburlrile psi hosomatice
Sanders (1991, pp.158-159) propune urmitoarele shategii pentru

abordarea cliengilor care suferd de afec$uni psihosomatice, strategii
care pot fi aplicate in hetero- 9i autohipnozE:
1. Explicaliile: clientul este informat de faptul ci poate utiliza
anumite tehnici de autoajutorare pentru a ameliora simptomele gi
chiar pentru a le reduce.
2. Tehnica imaginaliei dirijate: in transl hipnotic5, clientul va
vizualiza diverse imagini care sugereazd destindere, distragerea
atenliei gi calmul. Respectivele imagini se referi la anumite zone ale
corpului sau organe interne, in cadrul cirora subiectul se vizuali-
zeazd pe sine, simfindu-se confortabil.
3. Utilizarea unei tehnici standardizate de relaxare, cum ar fi
relaxarea progresivd propuse de Jacobson (1929) sau antrenamentul
autogen al lui Schultz (2011). in unele situalii, relaxarea poate fi
combinati cu metode de biofeedback, metode ce-i fumizeazd clien-
tului informalii in legituri cu funclionarea unor procese fiziologice
din organism (Halroyd et al., 1982).
4. Metoda asaltului de idei (brainstorming): clientul este ghidat
si identifice cAt mai multe modalite$ de acliune pentru a se simti
mai bine, spre exemplu si plece in vacant5, se-$i geseascl un hobby
sau si practice autohipnoza.
5. Identificarea unor indicatori corporali care arati starea de
incordare gi altemare a unor perioade active cu unele de relaxare,
pentru a se evita supraincordarea.
6. Automonitorizarea: clientul va nota intr-o agendi indicatorii
psihofiziologici, tipul de activitate in curs de desfiEurare, perioada
in care aceasta din urmd are loc (de pildi, accelerarea pulsului).
Acest jumal va fi adus la gedinla de psihoterapie pentru a fi utilizat
in dirijarea demersului terapeutic viitor.
7. invigarea autoreglirii unor proces€ fiziologice (puls, tensiune
arteriald, temperature cutanate, biofeedback, toate potenlate prin
intermediul autohipnozei).
8. Hipnoanaliza: dupi ce cauza durerii este diagnosticati gi

afecfiunea care o produce este tratate corespunzetor, clientul iqi va
insuqi tehnicile de autocontrol al durerii.
9. Restructurarea cotnitive: clientul este invilat si identifice, si
combatd 9i si inlocuiascd gAndurile negative 9i convingerile
disfuncgionale cu unele ralionale, cu caracter mai realist.
10. Practicarea independenti a autohipnozei: dupi ce a fost
indusi hipnoza in cabinetul de psihoterapie, clientul va fi instruit si
aplice tehnicile invdlate in autohipnozi intr-o gedinli unic5, de
durati mai lungi, sau in cAteva gedinle scurte de cAte cinci minute.
Autosugestiile administrate in cazul afecliunilor psihosomatice
pot avea un caracter general, acestea referindu-se la relaxare $i la
starea de bine a organismului.
Prezentlm in cele ce urmeazi un astfel de instructaj utilizat in
cazul clienlilor spitaliza!i (Crasilneck gi Hall, 1985).
Md simt foarte relaxat. Voi trdi o stare de disconfort minim. Pot sd md
relaxez ugor gi sd intdresc autosugestiile de bund stare gi conlort. Md uoi
hrdni bine gi md ooi bucura de alimente. Mi ooi odihni bine deoarece
incongtientul meu md oa ajuta sd md eliberez de orice disconfort fizic sau
psihic. Corpul meu oa reacliona foarte bine la orice tratament care ii este
administrat. Voi auea mai multd grijd de mine rdmindnil relaxat, intr-o
stare de confort gi de bine. in acelagi timp uoi aoea o ambianld propice
tratamentului, ceea ce md oa ajuta sd suport bine medicatia atlministratd
gi sd accelerez procesul de oindecare.
Prezentim mai ios citeva studii de caz in care autohipnoza a fost
aplicati cu succes.
Autohipnoza in astmul brontic
Daciana, o pictorilS in varstl de 35 de ani, se afla in tratament pentru astm

brontic. Astmul brontic reprezintl o tulburare respiratorie de tip psihosomatic
in cadrul clreia o serie de factori contribuie la ingustarea traiectului c5ilor
respiratorii. Factoriide natu15 emotionall pot de(lanta ocrizl sau o pot ampli6ca,
deoarece anxietatea accentueazl dificultllile respiratorii. Autohipnoza poate fi
utilizate atat in scop profilactic, cat ti pentru a reduce intensitatea unei crize de
astm (Collins, 1975; Maher-Longhnan, 1980; Maganet, 1960).
Daciana suferea de crize frecvente de astm, pentru care ajungea mereu la camera
de gardt a Spitalului Universitar de UrgentS. Medicul specialist a trimis-o la
psihoterapie, unde s-a decis aplicarea hipnozei ti autohipnozei clinice. Clienta
s-a dovedit a fi foarte motivatl pentru acest gen de psihoterapie. Inifial, ea a fost
instruit5 si practice relaxarea ti un exercifiu de respiralie controlate, fapt ce a

contribuit la scldcrea frecventei vizitelor la camera de gardI.ln acelati timp, ea
a remarcat faptul cI respecdvele crize aplreau mai ales cand era emofionatl sau
nerEbdltoare (de pild5, c6nd trebuia sI attepte la rand intr-un magazin).
in autohipnozS, clienta a utilizat imaginiin care se vedea pe sine stand liniltitl la
coadl deoarece 6mpul s-a opritin loc ti ea ti-a luat un rlSaz Pentru a contempla
ceea ce se petrece in iur. De asemenea, in autohipnoz5, clienta a vizualizat
aparatul respirator ti ti-a imaginat modulin care clile resPiratorii se dilati ca
nitte tuburi de cauciuc ti aerul intrtr ti iese lent ti liniltit. Pe mlsurt ce terapia
a progresat, clienta a inceput si identifice pe rand acele situafii care declan;au
crizele: cind se afla in trafic in aglomenlie, in situafiile de evaluare (la examenele
de la Institutul de Arte Plastice, atunci cend avea un vernisaj) sau cSnd era
contrazisS. Clienta a reu$it str gdseascl imagini potrivite Pentru a fi aplicate in
autohipnoztr, imagini care sI o ajute sI finE sub control resPectivele situalii (se
vizualiza pe sine calml ti relaxat5 la volan, sau la examene, la vernisaie). Daciana
a invtrtat s5-ti monitorizeze activit5lile, altern5nd relaxarea cu perioadele de efort
pentru a evita supraincordarea generalE.

De asemenea, ea gi-a insutit tehnica autocontrolului stlrilor emolionale, in ata
fel incit sI se elibereze de tensiuni inainte ca acestea s5 devinl prea puternice,
prevenind astfel producerea crizei. Practicarea exercifiilor de respirafie, aplicarea
tehnicii de crettere a temperaturii cutanate 5i a tehnicii ridiclrii degetului
au aiutat-o si amplifice sentimentul de autocontrol asupra corpului propriu.
Autohipnoza a devenit pentru clientu o parte a rutinei zilnice, faPt ce a avut un
efect profilactic, contribuind la reducerea semnificativl a frecvenlei crizelor ti Ia
imbunlttrtirea calitdfii vietii.
Autohipnoza in hipertensiunea arteriall
O serie de studii clinice au evidenliat rolul autohiPnozei gi al re-

laxirii in reducerea tensiunii arteriale (Case, Fogel gi Pollack, 195O;
Friedman gi Taub, 1977; Crasilneck 9i Hall, 1960). Degi existi foarte
multe tipuri de imagini care pot fi utilizate de client in autohiPnoz;"
cele mai utile s-au dovedit cele referitoare la locuri plicute din
naturi, unde subieclii se simt linigtili qi eliberali de stres. Unii clienli
utilizeazi gi imagini in care vizualizeazi vasele de s5nge dilat6ndu-se
sau contractandu-se, dupi caz. Este utili gi metafora unui termostat
care regleaze temperatura, nelesand-o nici str creascS, nici si scadi
prea mult.
Hipnoza qi terapia de scurte durati 351
Exemplu
Raluca, manager la o firm5 importanttr, in varst5 de 47 de ani, a fost trimisl la

psihoterapie de cStre medicul cardiolog pentru hipertensiune oscilantE. Clienta
afirma despre sine cI este o peBoanl supraincordatS, permanent prize", care
"in
nu ttie ce este relaxarea. ln adincul sufletului sIu ea nutrea conceplia eronate
c5, dacd se relaxeaz5 ti renunftr la autocontrolulexcesiv, va muri de infarct, aga
cum s-a intamplat li cu tatll ei. ln autohipnozl, clienta a invdtat sA se destindl
treptat, utilizand mai mult imagini de relaxare de tip dinamic (se vizualiza pe sine
inotand in piscind sau pedalSnd pe biciclete).
ln urma practiclrii autophipnozei, clienta s-a transformat dintr-o persoanl
supraincordatl intr-o persoanl activl ii flexibild, care ttia str alterneze epi-
soadele de efort cu cele de destindere. Tensiunea arterialS s-a normalizat fErI a fi
necesartr medicatia de spedalitate, clienta fiind instruite doarsS-;i supravegheze
regimul alimentar.
Autohipnoza la paciengii cu obezitate

cauzatl de mincatu! compulsiy
Psihoterapia cu ajutorul autohipnozei cuprinde, la acegti clien$,

strategii de rezolvare de probleme, intdrirea motivaliei pentru a
abandona deprinderea gregiti, automatizarea qi inlocuirea deprin-
derilor alimentare defectuoase cu unele pozitive. Autohipnoza ii
permite clientului si se raporteze la alimentg la propria persoani gi
la comportamentul alimentar intr-o noui lumini (Sanders, 1986a).
Dupi ce se aplicd heterohipnoza, clientul va fi instruit se practice
autohipnoza inaintea meselor principale 9i seara la culcare.
Prezentlm mai ios un model de instructai autoaplicat de un client
care suferea de aceastd tulburare (Sanders, 1991, p. 1,67).
Md agez confortabil in fotoliu, inchiil ochii^gi md destinil. Dupd ce reali-
zez cdteoa respiralii profunde, mi relatez.. . Imi concentrez atenlia asupra
motiuelor pentru care doresc sd oblin un autocontrol mai bun asupra
compottamentului meu alimmtar. Vizualizez cu ochii min[ii o listd a moti-
aelor pentru carc d.oresc sd d.eoin mai controlat. Repet in gind fecare motio
care md dctetmind sd oblin un autocontrol mai bun. Doresc sd deain o
persoand care se alimenteazd normal, pentlu cd astfel md ooi simli mai
bine. Doresc sd delin un flutocontrol sporit asupra felului in care mi ali-
mentez, pentlu cd astlel uoi aoeo mai multd energie... Acum md add cu
ochii minlii priaindu-md in oglindd gi odzind imaginea mea a1a cum ag

dori sd fiu dupd ce aoi dneni stapdn pe maniera mea de a minca. imi repet
in gind modul ?n care ardt gi moilul ?n care md simt. . .
Md concentrez asupra stdrilor afectiae pe care le am in roport cu propria
mea persoand atunci cfrnd imi imaginez cd sunt mai controlat, md simt mai
bine, sunt moi sdndtos. imi repet in gind bate stdrile pozitiae gi toate
agteptdrile pe care le am fald de mine atunci cintl de[in un autocontrcl mai
bun. . . Visez cd sunt o persoand mai controlatd. Sunt capabil sd gennez gi
sd recompensez stdrile pozitiue pe care le trdiesc atunci cdnd md controlez
mai bine.. . Ce pot fau pentru a preoeni orice situalie care m-ar impiedica
sd-mi ating scopul? Md t:oi ginili la difuite solulii posibile carc sd md aiute
sd depdgesc orice obstacol prin menlinerea autocontrolului gi a unei ali-
mentatii sdndtoase.. . Voi practica autohipnoza ori de cite ori doresc. O uoi
practica inainte de mese gi intre mese. Zi dupd zi, uoi tleaeni tot mai
puternic Ai tot mli motioat. Ori de cite ori aoi fi tentat sd mdndnc in etces
sau ori de cite ori md tem cd imi ooi pierde autocontrolul, md aoi relaxa
gi uoi repeta in gdnil motioele pentru care ihresc sd stdpdnesc problema 9i
sd md alimentez corect. in felul acesta, ooi a)ita orice tentatiad de a mdnca
in exces. . . Curind ooi efectua trei respiralii profunde, aoi deschide ochii gi
aoi reaeni ,,aici gi acum".
Autohipnoza in optimizelea perfomanlelol

in activitatea prcrfiesionali
Epoca modemi este caracterizat5 prin soliciteri multiple, un ritm

alert al vie!ii, bombardamente informationale, o competitivitate
crescute la locul de munci gi, nu in ultimul rAnd, efectele crizei eco-
nomice. Multitudinea factorilor stresanti contribuie la apari!ia
stirilor de epuizare psihici, a sindromului de bumout gi la irstalarea
unei afecliuni psihice 9i psihosomatice.
in aceste condilii, relaxarea gi autohipnoza Pot avea gi un efect
profilactic pentru a preintimpina apari$a gi men$nerea unor simPto-
me de stres, scdderea randamentului profesional qi a calititii vielii.
Sanders (1991) ne prezinti cAteva modele de exercitii de auto-
hipnozi utile tuturor persoanelor care igi desfigoari activitatea in
condilii de stres. Prezentim cAteva dintre acestea, adaptate de noi.
. Oprirea timpului
Md agez confortabil in fotoliu, inchid ochii 9i inspir profuntl. Treptat
pdtrund intr-un spagiu in carc timpul nu mai existii. lnspir 9i expir profund
gi md simt tot mai bine, tot mai relaxat, tot mai confortabil; md aflu intr-un
spatiu in care nu etistd ceasuri, nu existd solicitdri, ci doar o state de li'
nigte 9i pace profundi in care md cufund ori de cite ori doresc, ori de chte
ori am neuoie. Este un spaliu etern, in afata timpului' Pe mdsurd ce inspir
9i erpir profund, trdiesc etperienla etefiitdtii chiar 9i pentru citna clipe.
Acum, cdnd timpul s-a oprit, pot sd md intorc din nou in prezent, la aia[a
de zi cu zi, cind timpul se scfige normal. Sunt con€tient ile faptul cd ttoi
putea retrdi aceastd clipd de eternitate oricdnil doresc, oricdnil am nmoie ile
aceastd.
. Reinclrcarea energeticl
Stau agezat mmod pe fotoliu gi md relarcz Ochii mei s-au inchis gi md
simt foarte linigtit, foarte relaxat. Deoin tot fiai congtient de corpul meu,
care este o magind puternicd, o maqind care funclioneazd perfect. Corpul
meu seamdnd cu o ftbricd, cu o fabricd ce produce substanle chimice
aftoiale, substanle care au darul ile a calma gi substanle care au rolul de a
reenergiza. La fel cum un autoturism are neuoie de benzind pentru a
funcliona, gi corpul meu trebuie sd proilucd energie penttu a se menline tn
actiuitate. in acelagi mod in care aduc magina la stagia de benzind, aduc
prin for[a imaginaliei corpul gi mintea mea intr-un loc linigtit, unde se
poate incdrca de energie naturuli. Md simt uimit de cit de rapid se
acumuleazd aceastd energie carc md face sd md simt tot mai putonic, mai
stdpdn pe mine, tot mai dinamic, tot mai actia Simt cum corpul meu se
incarcd de energie, primegte tot mai multd enetgie, tot mai multd forld.
Atunci cdnd uoi Ji gata sd reain aici gi acum, o ttoi face. Voi Ji tot mai
pregdtit sd fac fali solicitdrilor existenlei, tot mai puternic, tot mai plin de
enngie.
. Reorganizarea activite$lor
Md aflu la birou, coplegit de probleme, inztatlat ile hdrtii. Cred cd este
timpul sd md reorganizez. Md agez comod ?n fotoliu, inspir 9i expir calm,
lent, prelun9it. Acesto rcPrezintd semnalul meu pe-ntru a intra in transd...
Cur nd md ooi afla undeoa departe, intr-un loc special, intr-un loc unde
aoi int hi nenumdrate posibilitdgi pentru a md teorganiza. Md decid sd
reorganizez... Md deciil sd reorganiztz un anumit sector al actittitdlii mele.
lnspir gi expir profund. Odatd cu fiecare inspiralie, imi concentrez atenlia
asupra prcblefielor respectioe gi, oilatd cu fiecarc expiralie, elimin starea de

demrganizare, de demriline . . . Mentalul meu itispune ile tadte instrume tele
pentru a organiza, a ordona, a tria gi a in[elege lucrurile. Voi putea utiliza
aceste instrumente pentru a clasifica, orilona gi a inlelege gAnifurile mele,
irleile mele, informaliile de care dispun.
lmi aizualizez gdniluile, aud cu urechile minlii ideile care se ileruleazd
in mintea mea. Sunt tot ffiai congtient de faptul cd sunt capabil sd ordonez
datele, gdnilurile, sd inleleg gi sd realizez ceea ce am ile
fdcut... Mi-am
programat mettalul pentru a incepe procesul de rcorganizore gi acum pot
sd reoin la treburile mele aoind mintea limpede gi clard, capabild sd
reorganizeze cele mai contplicate materiale.
. Pregltirea unui nou proiect

A sosit timpul sd md apuc ile un nou proiect. Am at tea date strinse,
atdtea idei, incfrt nu gtiu ile unde sd tncep. Md agez comod in
fotoliu, inchid
ochii, inspir gi expir profuntl de citeoa ori. Pe mdsurd ce erpir, add cu ochii
minlii lucrurile de care am neztoie: hrtrtie, pix, calculatorul. Aceste
instrumente im uitor
gi iileilormele. ?ncep
sd-mi aind. Ele alizez
faptul cd yegdtirea este doat pimul pos spre a construi o casd... sd inldtui
ierburile care ili stau in cale pentru a ldsa terenul liber gi curat pe care oei
ageza temelia casei. La fel gi pregdtirea penttu o actiaitate presupune
renuntarea la senzaliile, percepliile gi iileile aechi, pentru a pune bazele
noului proiect. Acum pot oeilea clar cu ochii minlii calea de urmat pentru
noul meu proiect pe care sunt gata sd-l incep.
. Rezolvarea de probleme
Am de rezolaat o yoblemd amplicatd. Biroul meu este plin ile hhrtii, pe
e-mail tmi sosesc noi gi noi mesaje, unele importante, altele mai pulin. Biroul
gi calculatorul sunt supraaglomelate gi totul pare confuz. Md simt inefciefi
gi blocat. Md agez pe fotoliu, md relaxez, inspir 9i expir profunil de citeoa
ori... Md relarez tot mai mult gi mai mult Si apoi trec in reaistd diaerse
solulii la problema mea, le reodd in gAnd... imi imaginez cd arunc toate
in rnistd solulie dupd solulie, cu aoantajele gi dezauantajele ei. Sunt sigur

cd solu[ia aleasd oa fi cea mai bund., pentru cd md simt puternic, plin de

rnergie, cu mintea limpede, clard, cu o copacitate deosebitd de concentrare a
atanliei. Sunt conzsins cd ttoi remlzta problema alegind ceo mti bund solulie.
. Stimularea creativititii
Ag dori sd-mi actioez potenlialul creatfti. Voi putea realiza acest lucru
mai eficient dacd md agez comod pe fotoliu, inspir 9i expir profund, ddwl
afard spiritul critic, intrebdrile, factorii care imi distrag atenlia. Mintea
mea rdm6.ne ca o pagind albi.. . Acum fiecare noud idu poate reprezento un
pas cdtre izaorul creatiaitdlii. Fiecare noud imagine este gi ea un pas spre
acest minunat izuor de crcatiaitate. Fiecare emolie sau sentimmt imi aduce
noi informalii ile la incongtimtul meu. Mesajele oerbale gi nonuerbale tmi
permit sd trec dincolo ile modul meu obignuit ile gdnilire. Voi putea accesa
cu ajutorul imaginaliei noi posibilitdli de a oedea lucrurile, astfel incdt t:oi
reugi mai bine sd-mi ating scopurile. $tiu cd unele idei au neuoie sd stea
tleoparte, sd incolleascd 9i apoi sd ilea roade inainte de a pdtrunde in
mentalul meu congtient. Voi ldsa sd se desftgoare acest prcces de incubalie
carc are loc in interiorul incongtientului meu, iar atunci cdnd gindurile gi
ideile aor ajunge la maturitate, ua apdrea gi rodul lor, aga cum ?ncollegte o
sdmdn[d care oa da nagtere unei plante. Acum uoi reoeni aici gi acum, md
uoi intoarce la treburile mele zilnice, gtiinil cd acest proces de incubalie oa
continua gi ideile mele oor da roade.
De asemenea, Sanders (1991, p. 140) prezinti cAteva indicalii
pentru a ajuta clientul si acceseze mai ugor in heterohipnozi acele
formule verbale 9i imagini care vor fi apoi exersate in autohipnozi.
o Clientul va fi solicitat sA descrie un loc in care se simte bine,
in siguranfS;
. Apoi va fi solicitat si amplifice gi sentimentul de autocontrol;
o Clientul va fi intrebat cum s-a simfit inainte de a fi blocaU
. Se vor asocia imaginile cu confinutul pozitiv din prezent cu
cele din trecut. Formulele verbale gi imaginile pe care le
genereazd clientul se vor transforma in autosugestii de
intSrire a eului cu confinut terapeutic Ai autoformativ.
o Clientului i se poate cere si aibi un vis hipnotic cu confinut
pozitiv. lnstructajul administrat va fi urmltorul: ,,Relaxea-
zi-te profund gi dX-ti voie sI ai un vis in care se te simti
foarte bine".
o Formulele verbale gi imaginile asociate cu stiri afective
pozitive vor fi utilizate pentru a reeticheta situafiile cu
confinut negativ.
VI
Hi pnoza permisivi.
Hipnoza, datorite posibilitdlii de a izola subiectul de stimulii

exteriori, ii permite incongtientului acestuia si realizeze schimbdri cu
caracter adaptativ. Bellet (2002) afirmi ci psihoterapia ericksoniani
are un pronuntat caracter pragmatic, terapeutul utilizAnd elemente
din contextul vie$i cotidiene pentru a stabili comunicarea terapeuti-
cd. Actualizarea disponibilitdlilor latente ale persoanei este rezultatul
utilizirii unor tehnici indirecte care nu activeazX rezistenlele gi care
il determini pe pacient si coopereze in mod implicit, congtient sau
inconEtient.
Milton Erickson utiliza hipnoza clasici doar in proporlie de cinci
la suti din cazuistica sa (Beahrs, 1971), in reshrl cazurilor el aplicAnd
aqa-numita hipnozi cotidiani, pe care o combina cu alte tehnici
psihoterapeutice, inclusiv cu cea a umorului. Erickson spunea ci
fiinla umani posedi o serie de disponibilitili latente neutilizate,
aflate in incongtient gi care pot fi activate pentru oblinerea siniti$i
Si pentru funclionarea eficientd a persoanei. Milton Erickson
considera ci incongtientul cuprinde tot ceea ce nu este congtient,
reprezinti un izvor nesecat de resurse, iar modul siu de funclionare
este unul analogic. Aga cum am mai subliniat gi in alte ocazii,
aspectele patologiei sunt consecinta unor limitiri dobdndite prin
intermediul invdldrii, procesele incongtiente putand fi utilizate cu
succes pentru reechilibrarea individului.
Schimbarea terapeutici reprezinti un proces activ care se
deruleazi in trepte, o schimbare mici antrenAnd o altd schimbare,
dupi modelul bulgirelui de zipadi care se rostogolegte pe o panti.
Hipnoza il ajuti pe subiect si-gi foloseascd propriile resurse gi si
gdseasci singur solulii prin intermediul dialogului cu sine insugi,
Acest capitol cuprinde fragmente pubticate inifial in votumul Hipnoza clinicd, aulor IIi,].a
Holdevici, aperut la Editu.a Trei in anul 2010.
Hipnoza permisivi 357
procesarea terapeutice realizAndu-se la nivelul instantelor incon-

gtiente. Agadar, elementul esengial al abordirii ericksoniene consti
in abordarea indirectd gi permisive gi se realizeaze prin intermediul
comunicirii analogice gi metaforice.
Analogia presupune existenta unui raport de similitudine intre
doud elemente, care pot fi cuvinte, persoane sau situalii, prin
intermediul ciruia se stabilegte o legituri intre termenii raportului.
Astfel, se poate spune ci un om este,,giret ca o vulpe" sau,,mAndru
ca un piun". Metafora reprezinti o figuri de stil prin intermediul
cdreia se conferi o semnificalie specifici unui cuvint sau unei
situatii, altui cuvAnt sau situalii care se apropie de prima, prin in-
termediul analogiei, comparaliei sau atribuirii. Astfel, un indrigostit
se poate referi la o flac5ri atunci cAnd igi descrie iubirea.
Trecerea de la un sens la celilalt se realizeazi prin intermediul
unei procesiri cu caracter personal, bazatd pe o impresie sau pe o
interpretare care este gisiti sau chiar triiti de citre cel in cauz5.
Analogiile se regisesc in anecdote, fabule, parabole sau povestiri,
toate acestea conginAnd mesaje utile ce pot fi transmise de citre tera-
peut in timpul hipnozei. Comunicarea metaforici nu este noui,
invilimintele fiind transmise prin intermediul acestei metode incd
din cele mai vechi timpuri. Noutatea in cadrul utilizirii metaforei in
hipnozi o constituie aplicarea acesteia in scop terapeutic. Hipnoza
sporegte receptivitatea subiectului, iar pentru o astfel de comunicare
terapeutul va folosi o metafori din repertoriul siu ori va elabora
una cu caracter personalizat. Comunicarea indirecti ii oferi pacien-
tului posibilitatea sI critice ceea ce i se propune/ si ,,metabolizeze"
sugestiile, in timp ce sugestiile directe il imping brutal citre accep-
tare sau refuz (Bellet, 2002).
DatoritA caracterului siu flexibil, abordarea ericksoniani face din
terapeut un pedagog care il inva1i pe subiect si utilizeze ,,armele"
incongtiente de care dispune pentru a se putea schimba. Hipnoza
ericksoniane reprezinti un mod de comunicare speciali prin inter-
mediul cdreia pacientul igi va rispunde mai mult lui insugi decAt
terapeutului, acesta din urmi avAnd mai degrabi un rol de facilitare
a reacliei. Trebuie mengionat 9i faptul ci abordarea ericksoniani este
supli, personalizatl gi orientati spre viitor gi se bazeazi pe urmi-
toarele principii (Bellet, 2002):
- utilizarea limbajului pacientului;
- identificarea, acceptarea gi folosirea resurselor gi valorilor

acestuia;
- utilizarea gi mobililizarea activi 9i progresivi a resurselor, por-
nind de la valorile gi motivaliile pacientului pentru rezolvarea
problemelor sale;
- considerarea rezistenlelor ca reprezentand resurse cu caracter
potential;
- utilizarea comportamentului pacientului;
- intervenfia la momentul ales de cahe terapeu[
- observarea procesului de mobilizare a resurselor pacientului
pe fondul unei atitudini de agteptare reciproci.
Pacientul este incurajat sd-gi descrie, la rAndul s6u, problemele in
termeni analogici. O astfel de abordare va avea un caracter flexibil,
permilAndu-i terapeutului se accepte toate aproximirile gi fanteziile
aparent absurde ale pacientului ca informatii prelioase pe baza
cirora se poate construi schimbarea.
Aceastd definire metaforici a simptomelor gi problemelor il scoate
pe pacient din zona limbajului medical, cu care acesta nu este
familiarizat, sugerand in acelagi timp faptul ci schimbarea este
posibili gi oferind repere gi jaloane concrete pentru aceasta. De
asemenea, abordarea analogice Ei metaforice furnizeazd gi un cadru
propice pentru crearea unei aliante terapeutice pozitive.
De remarcat $i caracterul individualizat al terapiei ericksoniene,
Milton Erickson fiind de pdrere ca trebuie elaborati cAte o terapie
speciali pentru fiecare pacient, parametrii acesteia fiind defini!i
conform principiului ,,ce trebuie fdcut pentru ca lucnrrile si meargi
mai bine". Astfel, terapia devine un demers de rezolvare de
probleme in cadrul ciruia se pun in aplicare diverse strategii care se
verifici in practici gi se adapteazi in funqtie de rezultatele obfmute.
Milton Erickson nu pretindea ci pacienlii sii erau complet vindecali
in urma terapiei, ei fiind mai curAnd spriiinili si travers€ze anumite
etape dificile ale existentei lor. Pacienlii acumulau in cursul psiho-
terapiei noi cunogtinte cu privire la ei ingigi, cuno$tinle care le permi-
teau sd devind independenli gi si nu recurgd din nou la sprijinul
terapeutului decAt atunci cAnd erau confrunta$ cu dificulti$ de alti
natu ri.
Hipnoza permisivd 359
6.1. Derularea unei terapii pfin hipnozl

(dupE Bellet,2002)
Interviul preliminar
Acesta poate si se desfSgoare pe parcursul mai multor gedinle de

psihoterapie, in funclie de tipul de dificultili pe care le intdmpini
clientul, precum qi de capacitatea terapeutului de a le sesiza gi eva-
lua. in cursul interviului preliminar, pacientul igi va expune opiniile
Ei eventualele prejudecili legate de hipnozS, terapeutul acordAnd o
atenlie deosebiti expectaliilor acestuia cu privire la metoda respec-
tiv5. Corectarea ideilor eronate despre hipnozi il va determina pe
pacient s5-gi reconsidere expectaliile.
Terapeutul va rcaliza un interviu in detaliu, notAnd problema,
simptomele, dar gi cadrul in care aceasta se manifesti (mediu social,
familial). DupI ce terapeutul s-a edificat, pacientul este invitat si se
ageze comod intr-un fotoliu. Sugestiile administrate au drept scop
facilitarea concentririi pacientului citre interior; ele pot fi directe
sau indirecte gi il conduc pe client si trdiasci experienle agreabile.
Pacientului i se di posibilitatea sd comunice cu terapeutul, pe tot
parcursul gedinlei de hipnozi, prin intermediul unor mesaje expri-
mate verbal sau nonverbal. Informaliile oblinute il vor ajuta pe
terapeut si conduci psihoterapia. Profunzimea hipnozei este direct
proporlionalS cu precizia sugestiilor; cu cAt acestea vor fi mai per-
sonalizate, cu atat ctentul va intra intr-o transi mai profundi gi
terapia va fi mai eficientS.
Milton Erickson sublinia necesitatea de a cunoagte sistemul de
valori al pacientului gi de a-i vorbi ,,pe limba lui". Putem adiuga aici
ci pierderea contactului subiectului cu realitatea inconjuritoare nu
este necesari pentru succesul terapiei. Profunzimea transei Poate
varia de la individ la individ sau, la acelaEi subiect, de la o Sedinte
la alta sau chiar in cursul aceleiagi gedinle de psihoterapie, de la un
moment la altul. Sugestiile directe sau indirecte se utilizeazl in
func$e de context. Astfel sugestiile directe sunt mai ugor de aplicat
gi se administreazd, de reguli, la inceputul gedinlei de hipnozi,
put5nd imbrica forma urmitoare:
Cred cd a[i remarcat ileja faptul cd respialia dumneaaoostrd. a deaenit

tot mai calmd, tot mai lentd, tot mai regulatd, contribuind astfel la insta-
larea unei stdri de confort, relaxare, destindere... etc.
Picioarele dumneauoastrd sunt destinse, grele, grele, atht de grele inclt
ud este imposibil sd od mi1cali. ..
Terapeutul va observa ceea ce se petrece cu subiectul, se va referi
la anumite fenomene, pe care le va obiectiva, qi va incuraja produ-
cerea acestora.
Obseroali cum pleoapele dumneaaoastrd dmin grele, tot mai grele, grele
ca de plumb. . .
Sugestiile indirecte se refere la obiectivele terapiei, precum Ei la
alternativele propuse, altemative exprimate in mod metaforic, ca in
exemplul urmetor:
Md intreb cdnd ud oeli schimba punctul de aedere.. . (predicatul ,,vegi
schimba" se transformi, datoriti tonului vocii, in sugestia: ,,Ve!i
schimba punctul de vedere!")
La incheierea gedinlei, terapeutul va preciza din nou faptul cd
hipnoza reprezinti de fapt un proces de invdlare prin intermediul
ciruia trupul gi mintea vor redescoperi disponibilitili latente ale
subiectului, disponibilitili pe care le va putea dezvolta gi folosi in
continuare. Pacientul va fi ghidat apoi se revinl aici gi acum, in
cabinetul de psihoterapie. Urmeazi o disculie in cadrul cireia se
analizeazl, impreuni cu clientul experientele heite, iar informagiile
ob$nute sunt utilizate pentru desfdgurarea qedintei urmitoare.
Autonomia pacientului creEte odatd cu progresul psihoterapiei,
acesta putand sd utilizeze elementele invilate pentru aplicarea
autohipnozei. Interviul realizat dupi gedinta de hipnozd nu are
caracterul unui interogatoriu, rdmAnAnd la latitudinea pacientului
si p6streze pentru sine acele triiri pe care le consideri intime. Este
indicat ca prima qedinte de hipnozi sd inceapi cu un exerciliu de
relaxare, care si faciliteze accesul la o stare modificati de conqtiin-
!i, permilAndu-i terapeutului si observe modul in care acesta
reac!ioneazi.
Prezentim mai jos un exemplu de induclie hipnoticd preliminard,
unde nu se administreazi inci sugestii cu caracter terapeutic (dupd
Bellet, 2002 pp. 75-79).
Ageza[tad confortabil in fotoliu, cu capul sprijinit, bralele intinse ile-a
lungul bralelor fotoliului gi picioarele relaxate. in timp ce corpul ilumnea-
ooastrd se destinde, ad imaginali cd rdsfoili un album cu poze care reprezintd
comunicali-mi acest lucru printr-o ffiigcdre ooluntsrd sau inooluntard a
gi atingerea nisipului fin gi cald. Sunteli calm 9i destins, pielea este pro-
tejatd ie soare de o loliune cu miros pldcut, cu miros de aacanli, care ztd
ajutd sd od sirntiti tot mai relaxat.
Remarcagi cdlilura agreabild pe care o emand cearyaful de plaid, in timp
ce razele soarelui od inconioafi pldcut, accefltuAnd starea de relaxare'
dura un minut, un minut, o ord, o ori, o zi, iar o zi poate dura o sdptdmind
sau chiar mai mult. Vd legdna[i pldcut, lds ndu-od dugi in ooia aaiurilor gi
retrdili un ritm nou tn care se imbind sunete, culori, senzalii... Apa este
atht rle pldcutd, atit ile pldcutd, incdt ztd este greu sd pricizali dacd se
prelinge pe piele sau pielea alunecd pe apd...
Nu_gtiu care dintre senzalii este mai pldcutd: relaxarea trupului,
.
lans_ul pe ritmul t:alurilor, parfumul ile oacantd, mirosul apei mdrii,
ba_
strdlucirea de clegtar a oalurilor, contactul cu nisiput moale

6i ftn, cdlilura
pldcutd a soarelui care od ?mbrdfigeazd cu razele sale sau poate o altd
senmtie mai speciald tn care trupul gi mintea descopefi ?mpreund un spa[iu
interior, posonal, care le aparline. Trupul gi mintea inaa{d cetso, redesco_
perd ny od este ?ncd limpede. Ele inoa{d sd se moilifice, sd tn[eleagd,
1a.a,
pornind de la o fazd cinil inlelegerea nu este incd prezintd; odatd cu ile,
inad{ali sd_od ilezaolta[i suplelea spiritului, copo"itat* de n ilescoperi in
stare tle calm noi solulii, noi alternathse pentru problemele dumneaaoastrd;
inadlali sd faceli noi conexiuni, sd prhtili luourile dintr-o noud pospectiad.
Bucurali-ztd de aceastd plajd cle nisip, de aceastd secaenld de timp in
" timpului, ile aceastd zond
afaro miraculoasd a cdrei cheie ie intrare este
senzalia pldcutd regdsitd pe malul mdrii, cheie pe care o delineli numai
dumneaooastrd. Inainte de a reaeni in acest cabinet, plaso[i cheia intr_un
loc ascuns, occesibil iloar dumneaaoastrd. puse la addpost, senzaliile pldcute
de calm, pace 5i armonie, oor coltinua sd se dezztolte, sd creiscd pentru
dumneauoastrd. Reomili aici gi acum, in acest cabinet, gi regdsili senza{iile
legate de corpul ilumneaooasfid care se aJld relamt in
fotoliu. Fentru a ad
ajuta sd reaenili, ooi nuffidra de la S la 1. S, reoenili aici gi acum, aaeli o
stnzalie de energie care pdtrunde in bra[e gi picioare; 4, bralele gi picioarele
reoin la normal, reoin la normal, sunt actioe gi pline de enugie; 3, tot corpul
raine la normal, reoine la normal; 2, inspirali gi expirali ad6nc; 7, reaenili
la normal, corpul se regdsegte pe sine Ei igi reia actiaitatea de zi cu zi.
Disocierea realizatd la nivelul diverselor instante psihice deschide
yn cimp larg pentru derularea procesirilor terapeutice. Sutestiile
deschise, analogiile, ritmul gi tonul vocii, metaforele contribuie la
declangarea acestor procese de ciutare interioare, generatoare de noi
asocialii, conexiuni, senzalii, imagini sau stdri afettive.
Rispursurile hipnotice reprezinte cons€cinte obiective sau subiec-
tive ale acestor procesiri 9i semnaleazi schimbarea terapeutici.
Starea de transi hipnotici presupune realizarea unei disocieri inhe
psihic ai corp, intre diferitele pirli ale corpului sau intre diverse
instante psihice. Terapeutul va administra sugestii menite si separe
diversele instante unele de celelalte: Respiralia ta deaine tot mai

regulatd... mai calmd, mai linigtitd... bralul tdu drept deoine tot mai
ugor... mentalul tdu incongtient se relaxeazd... procesele memo ei se
deruleazd... etc.
Datoritd disocierii, pacientul va fi capabil si abordeze anumite
situalii, cu o incerceturi emolionali mai redusi, sau va Putea
percepe anumite senzalii fizice firi a trdi gi stirile afective aferente
(totul va fi perceput cu detagare, de la o anumiti distan$). Dsocierea
poate fi considerate un proces de extindere a proceselor psihice, 9i
nu o rupturi de tip patologic aseminitoare celor produse in schizo-
frenie, iar in felul acesta, subiectul capite o libertate mai mare de
expresie, care ii permite sd elaboreze noi asocia$i.
Ascultarca hipnoticl
Aceasta reprezinti un mod particular de ascultare care il ajuti pe

hipnoterapeut si culeagi informagii referitoare la Pacient. Acest mod
de ascultare ii permite terapeutului sA evalueze informa$ile care ii
parvin intr-o manieri intuitivi (analogici), fapt ce il deruteazi
adesea pe pacient.
Terapeutul trebuie si se afle el insugi irotr-o stare asemSnetoare
cu transa, atitudinea acestuia prezentAnd urmitoarele caracteristici:
- detagare de stimulii exteriori ai ambianlei;
- curiozitate;
- si nu aibi intrebirile pregitite gi nici si nu anticipeze posibile
rispunsuri;
- sd nu stabileasci niciun fel de ierarhie sau ordine a inEeberilor;
- si acorde o atentie egali tuturor rdspunsurilor gi reacliilor
clientului;
- sistr fie deschis;
descopere, se asambleze (sd puni cap la cap) 9i se inter-
-
preteze metaforele.
Relalia dintre pacient gi teraPeut trebuie si fie una de cooPerare,
terapeutul incuralAnd atAt dialogul dintre el 9i pacien! cAt gi mono'
logul acestuia. Observagiile clinice au demonstrat ci nu este posibil
si hipnotizim o persoani ftrri consimpm6ntul sdu, un minimum de
cooperare fiind absolut necesar. Tehnica hipnotici presupune, mai
ales la inceputul aplicirii sale, o etape ,,recepdve" in cadrul cireia

terapeutul asculte $i recepfioneaze spusele Pacientului in vederea
asocierii gi reasamblirii unor elemente eterogene prin intermediul
cirora acesta iqi prezinti simptomatologia.
Terapeutul trebuie si descopere in ce misuri pacientul gi-a
produs starea actuali (simptomele), prin intermediul unui proces de
autohipnozd negativi, gi cum Poate fi alutat sd ,,se apropie" de
simptom gi si-l rezolvg transform6ndu-l in altceva.
Metaforic vorbind, putem considera simPtomul ca Pe o haine de
imprumut pe care pacientul o poartd,- el avAnd de ales intre a o
pditra sau a i-o inapoia propdetarului. in cazul in care clienhrl con-
siderd cI haina ii aparline, poate s-o distrugS, si o diruiasci, si o
vindi sau si o imprumute, cu alte cuvinte si o modifice (Bellet,
2002, p. 88).
Hipnoza acgioneazi la mai multe niveluri datoriti mecanismelor
disociative care se declangeazi in psihicul uman. Disocierea Pune
in evidenli gi relativizeazd entitili care sunt adesea combinate gi
chiar confundate: migciri voluntare gi involuntare, emotii gi
mecanisme rafionale, aspecte ce lin de procese conqtiente qi incon-
gtiente. Datorite acestor fenomene cu caracter disociativ, se deschid
noi perspective de acliune terapeuticS, tehnica hipnotici putAnd si
ac[ioneze mecanismele memoriei pacientului, respectiv axele
spalio-temporale. Hipnoza nu reprezinti o tehnici ezoterici, ci o
tehnici ce poate fi inv5tate gi perfecgionati prin exersare.
Hipnoza terapeuticl
in viziunea ericksoniani. hipnoza este considerati un instrument

de observare gi inlelegere a patologiei pacientului, o abordare mai
pulin cunoscute deoarece, pentru marele public, hipnoza este aso-
ciati doar cu ideea de a acliona asupra unei Persoane.
Aga cum am mai subliniat, atitudinea receptivi a terapeutului
pare sd rdspundi la urmitoarea intrebare: ,,In ce mdsuri simpto-
matologia pacientului are la bazd o stare sau un proces hipnotic?"
(Belle! 2002). La fel ca pacientul siu, terapeutul va intra in transi
hipnotici, va procesa informafia, ceea ce inseamni cI el va putea
interpreta afirmaliile pacientului ad litteram, va Putea evalua toate
semnifica!iile, alternativele, posibilititile gi chiar aspectele cu ca-

racter paradoxal. Putem afirma astfel ci ascultarea hipnotici repre-
zintd un proces complex care presupune din partea terapeutului o
activitate terapeutici intensi gi laborioasd.
Aceasti disculie, uneori destul de prelungiti, reprezinti o etapi
pregltitoare in cadrul cdreia terapeutul agtioneazi deia in mod discre!
firi ca pacientul s5-gi dea seama. Este vorba despre aga-numita
hipnozi informali sau conversalionali, in care nu se pune accent pe
aspectele ritualizate ale metodei, urmirindu-se oblinerea stirii pe
care Milton Erickson o denumea ,,transi cotidiani". Autorul men-
tionat era un adept al acestei forme de hipnozi informal5, a cirei
practicare presupune insi o foarte buni cunoagtere a hipnozei for-
male. Aceste aspecte mai pulin cunoscute ale hipnozei informale ii
surprind adesea pe pacienli, care a$teapte o induclie cu caracter
spectaculos meniti si conducd la hlirea unor stlri de excepfie. Mulli
dintre acegtia intreabd cAnd se va trece la hipnozi, chiar daci ame-
lioririle oblinute sunt deja evidente.
Abordarea ericksoniani presupune Ei renuntarea la diagnosticul
clasic, care-i pune pacientului o eticheti, alutAndu-l pe terapeut si-gi
priveasci pacientul intr-o lumini noui. De cele mai multe ori, ele-
mentele gi informaliile semnificative referitoare la problema pacien-
tului sunt prezente deja, terapeutul neficAnd altceva decAt si le
observe gi si le asocieze pentru ca schimbarea terapeutici si aibi loc.
Milton Erickson sublinia faptul ci o cunoagtere a cauzelor simpto-
melor sau problemelor pacientului nu duce in mod automat la
vindecare, aga cum sunt de pirere psihanaligtii. Astfel, victimele
violurilor, agresiunilor sau catastrofelor naturale gtiu foarte bine de
unde provin problemele lor gi totugi aceaste cunoagtere nu le asiguri
vindecarea. Pe de alti parte, bogilia simptomatologicd a maladiilor
psihosomatice evidengiazi capacitd$le surprinzitoare ale pacienlilor
de a stabili legituri intre cauze gi efecte, intre spirit 9i corp, fapt
evidenliat adesea in limbajul popular care utilizeazi expresii ca ,,nu
il pot in8higi" sau ,,nu vid nicio iegire" etc. Aceste expresii ad litte-
ram devin vehicule analogice pentru a realiza o anumite descircare
emo!ionali.
Hipnoza lucreazi ca un fel de catalizator care indeamni la aqtiune
sau ca un dizolvant care distruge simptomele; prin combinarea
elementelor acestora intr-un alt mod, cele doul funqtii pot fi conec-
tate. Trebuie subliniat gi faptul ci hipnoza il ajuti pe pacient sd se
reageze la locul potrivit, in momentul Potrivit gi sd declangeze

actiunea potrivite.
6.2. Sugestiile terapeutice (Yapko, 1995)
Fo4a demersului hipnoterapeutic rezid5 in formularea sugestiilor,

in aga fel incAt ele si se adreseze cu precEdere instangelor de naturi
incongtienti. Comunicarea de tip hipnotic utilizeazd doui tipuri de
sugestii care nu se exclud reciproc: directe gi indirecte. Gradul de
directivitate variaz5.,la rAndul siu, pe un continuum unde, la un
capit, avem sugestiile directe gi, la celilalt, pe cele indirecte. Tipul
de sugestii ales depinde de receptivitatea clientului, de problemele
sale, precum gi de particularitilile personalitilii sale (de pildn,
pentru un anumit client, sugestiile directe pot avea un caracter Prea
ameninlitor).
Sugestiile dirc<te
Se referi direct la problema clientului gi sugereazi in mod clar gi

evident un anumit risPuns din partea acestuia. Nu au un caracter
subtil, se adreseazi intr-o mai mare misuri instanlelor con$tiente,
propun solulii pentru anumite probleme 9i conlin instrucliuni
detaliate referitoare la modul in care trebuie si procedeze subiectul.
Daci, de pildi, hipnoteraPeutul doregte ca subiectul si inchidi
ochii, el poate administra urmdtoarele sugestii directe:
lnchide ochii
Te rog sd inchizi ochii.
Poli sd inchizi ochii.
Lasd ochii sd se inchidd.
Ag dori sd inchizi ochii.
Avantajele sugestiilor directe (Yapko, 195)
1. Faptul cd se referi expticit Ia problema in cauzi ii intiregte con-
vingerea clientului ci terapeutul il Poate aiuta si o rezolve.
2. Stabilesc scopuri clar definite pentru subiect.

3. Contribuie la implicarea activi a clientului in rezolvarea pro-
blemelor sale.
4. Dezvolti capacitatea clientului de a-qi rezolva problemele
viitoare, penku ci furnizeazd, un model de rezolvare a acestora.
Dezavantajele sugestiilor indirecte:
1. Modul lor de fun$onare se bazeaze prea mult pe dorinla con-
gtientd a subiectului de a se conforma acestor sugestii.
2. Pot conduce la activarea rezistentelor pacientului, deoarece il
abordeazi prea frontal, ceea ce pentru unele persoane poate pdrea
amenintitor.
HipnoterapeutuI este cel care va trebui sd aprecieze dacd acest
gen de abordare va da sau nu rezultate pozitive.
Sugestiile indirecte
Reprezinti acele sugestii care se referi la problema-simptom sau

soliciti un anumit tip de rispuns intr-o manierd ascuns5. Aceste
sugestii au un caracter subtil gi nu se adreseazi, de regulS, instanlelor
de naturd congtienti. Clienh:I este cel care trebuie sd le interpreteze
gi si le descopere sensul. Utilizarea sugestiilor indirecte il determini
pe subiect si se intrebe la nivel congtient ce vrea sd spunl terapeutuf
in timp ce la nivel incongtient se realizeazi asocieri intre ceea ce se
sugereazi gi experienlele interioare ale subiectului, asocieri care pun
bazele procesului de schimbare.
Sugestiile indirecte pot imbrica numeroase forme: povestiri,
analogri anecdote, metafore, teme pentru acasi sau sugestii multiple,
interconditionate. Orice comunicare in cadrul cireia clienful este
solicitat sI rlspundi, firi sd i se ceard in mod expres acest lucru,
implicl inh-o misurl mai mare sau mai micd prezenla unor sugestii
indirecte.
Prezentim mai ios citeva modele de sugestii indirecte pentru
inchiderea ochilor:
Un bun subiect pefiru hipnozd incepe prin a inchide ochii.
Poli sd lagi ochii tdi sd se inchitld?
Multora dintre clienlii mei le face plicere sd stea pe fotoliu cu ochii
inchigi.
Md intreb ce anume te ua iletermina sd inchizi ochii gi sd te relaxezi

confort abil in fotol iu.
Avantajul sugestiilor indirecte consti in aceea ci ele utilizeazi,
intr-o misuri mult mai mare, resursele interioare ale subiectului.
Aceste sugestii aclioneazi ca factori declangatori ai unor procese
asociative interne gi din acest motiv au un insemnat rol terapeutic.
De asemenea, deoarece ele presupun o anumiti distantl intre su-
gestia ca atare qi ceeea ce se a;teapti si se oblind de la subiect, ele
nu declangeazi rezistenlele acestuia. Sugestiile indirecte produc Ai
un anumit grad de confuzie in legituri cu modul in care acestea l-ar
putea ajuta, confuzie care ii lase clientului loc pentru interpretiri
personale. Mai mult, prin faptul ci nu-l forleazd pe client sA reac-
lioneze in vreun fel, terapeutul di dovadi de respect pentru perso-
nalitatea gi problemele acestuia (Zeig,7980; Lankton gi Lankton,
1983; Brown, 1991).
Dezavantajul utilizirii sugestiilor indirecte consti in aceea cd
pacientul poate manifesta team5 la g6ndul cd terapeutul nu este
capabil sau nu doregte si abordeze frontal problemele sale. (,,Daci
el nu este in stare, cum aq putea fi eu?" igi poate spune in gAnd
pacientul.) In felul acesta, terapeutul poate fi considerat de citre
pacient ca fiind incompetent sau evaziv, clientul putand si se simtd
manipulat sau,,tras pe sfoari". Un alt dezavantaj al acestui tip de
abordare poate consta gi in faptul ci procesarea la nivel incongtient
a condus la rezolvarea problemei-simptom, in timp ce clientul va
continua si se intrebe prin ce mecanism s-a produs schimbarea.
Astfel, problema a fost rezolvati, dar clientul nu gi-a format modele
de comportament pentru a solugiona alte dificultxti care pot si apard
in viitor (Yapko, 1983; Lehrev, 1986).
Decizia terapeutului de a utiliza o abordare directi sau indirecti
trebuie si aibi in vedere doi factori: nevoia de in-telegere gi Bradul
de receptivitate la sugestii a pacientului. Unii subiecti vor si
inleleagi la nivel congtient ce anume se petrece (adreseazi mereu
intrebiri de tipul ,,de ce?"), in timp ce allii vor sd li se rezolve pro-
blema, indiferent prin ce mijloace. Cu cAt o persoani doregte mai
mult si inleleagi lucrurile la nivel congtient, cu atat o abordare
indirecti va avea qanse mai mari si spargi tiparele sale obignuite de
gAndire gi simlire gi se sporeasce, astfel, qansele de schimbare. Poate
si se manifeste insi gi situalia inversd, c6nd o persoani ralionali va
fi bulversati de utilizarea unor demersuri indirecte, iqi va pierde
r6bdarea gi motivalia gi va renunta la psihoterapie. Doar expe.rienla

il va invila pe terapeut ce stil sd adopte.
in ceea ce priveqte cel de-al doilea factor, gi anume recePtivitatea
clientului (rezistenlele sunt considerate indicatori ai absentei receP-
tivit6!ii), Zeig (1980) este de pdrere ci gradul de indireclie trebuie sd
fie direct propor,tional cu nivelul rezistenlelor PercePute sau estimate
de citre terapeut. Cu alte cuvinte, in mdsura in care pacientul nu
poate sau nu doregte si reaclioneze la sugestiile administrate de
terapeut, acestea trebuie formulate intr-un mod mai indirect.
Stilul adoptat de citre hipnoterapeut poate varia de la unul
autoritar la unul excesiv de permisiv gi se referi mai ales la tipul de
relafie intre client gi terapeut. Stilul autoritar are la bazd o relalie de
dominare. sugestiile fiind administrate sub forma unor comenzi, ca
in exemplele de mai jos (Yapko. 1995):
Voi numdra de la 1 pind la 5 9i, ciwl aoi ajunge la 5, uei inchide ochii.
Atunci cind aoi lo?)i palmele, te uei situa Ia odrsta de 7 ani.
CAnd tu ooi atinge pe umdrul sting, oei intra ifltr-o starc de hipnozd
profundd.
Nu-[i oei aminti nimic din ce s-a petrecut aici.
Abordarea permisivi ii permite clientului si congtientizeze faptul
ci are mai multe posibilitdli sd dea rispunsuri semnificative.
Iati cAteva exemple de sugestii cu caracter permisiv:
Poate egti interesat sd descoperi o noud modalitate de a te sim[i mai bine.
Md intreb dacd te-ai ghndit cd poli inai[a aceste tehnici mai uEor decit
ai crezut prima dati.
Nu gtiu care este pozilia in care te simli cel mai comod.
S-ar putea sd te concentrezi mai bine dacd inchizi ochii.
Poli decide sd asculli, dacd te intereseazd, ceea ce ili t:oi spune.
Terapeutul sugereazd ce anume poate simli clientul daci doregte
acest lucru, reponsabilitatea revenindu-i in intregime clientului.
Acest tip de abordare, la fel ca sugestiile indirecte, conduce la in-
liturarea rezistenlelor pacientului la psihoterapie (Gordon gi
Meyers-Anderson, 1981; Grinder 9i Bandler, 1981; Haley, 1985;
Stanton, 1985; Cilligan, 1987).
Iipuri de sugestii (Yapko, 1995)
7. Sugestiile pozitioe
Acestea sunt cel mai frecvent utilizate, cele mai simple gi cele mai
utile in psihoterapie. Au un caracter suportiv, incurajator gi trezesc in
mintea clientului ideea cd poate realiza ceva pozitiv. Ele sunt menite
sd genereze rispunsuri dezirabile gi imbrac5 urmitoarele forme:
Cu fiecare inspiralie te simli ilin ce tn ce mai bine.
Ili amintegti de perioada cAnd tu-ai sim[it mAndru ile tine.
Descoperi in tine Io4e interioare pe care nu le bdnuiai.
Obsmti c ile bine este sd te relaxezi.
Simli o cdklurd pldcutd care ili cuprinde palmele.
2. Sugestiile negatioe
Atunci cAnd sunt utilizate cu meiestrie de cdtre terapeut, ele pot
genera o reacfie, sugerAndu-i subiectului tocmai absenla acesteia, ca
in exemplele de mai jos:
Nu trebuie sd tu gintkgti la culoarca ta preferatd.
Nu te intrebi cdt este ceasul.
Ar f ile ilorit sd nu remarci setzalia care a apdrut tn piciorul tdu stdng.
Nu trebuie sd te gdndegti la prima ta iubitd.
rog sd nu obsmsi care dintre prietenii tdi este cel moi materialist.
le
In viala cotidiand, sugestiile negative sunt utilizate de cele mai
multe ori in mod spontan gi produc efecte indezirabile. Astfel, dacd
medicul, de buni-credin!5, ii va spune pacientului sdu: ,,Nu--ti face
grili din cauza bolii tale", este foarte probabil cA acesta va fi 9i mai
ingrijorat.
3. Sugestiile contextuale
Acestea confin foarte multe detalii legate de trdirile afective,
amintirile, gAndurile sau imaginile pe care terapeutul doregte si le
sugereze in timpul hipnozei. Aceste detalii il determini pe client si
trdiasci experienle cAt mai complexe qi cAt mai profunde, ca in
urmitoarele exemple:
Imagineazd-li un minunat trandafir rogu cu petale catifelate Si miros
pdtrunzdtor.
lmagineazd-li cd te afli pe plajd, la mare, intr-o zi insoritd, cind simli
razele soarelui mingdindu-li trupul... sim[i mirosul fidrii... atingerea
ugoard a brizei... auzi zgomotul pldcut gi monoton al oalurilor care se
loaesc de ldrm...
ir, u.-, acestor sugestii, subiedii triiesc experienle plenare, care

implici mai multe modalithli senzoriale. Dezavantajul acestor
sugestii consti insi in posibilitatea de a sugera experiente care nu
sunt agreate de client. De pildl, un client ctr teame de inlllime ar
putea se nu se simtd prea bine dacl ii sugerim ci se relaxeazi
plutind pe un nor.
4. Sugestiile cu caracter procesual
Spre deosebire de sugestiile contextuale, cele cu caracter procesual
lurnizeazd relativ puline detalii, lisAndu-i pacientului libertatea
de a opta singur pentru detaliile experienlei sugerate, modul lor de
funclionare cipitAnd un caracter individualizat. Prezentdm mai ios
cAteva exemple:
Ili oine in minte o amintie din copildie, una pe carc nu ai fiai eoocat-o
de mult timp.
Pe misurd ce te relaxezi tot mai profuntl, simli o senzalie agreabild care
ili cupinde trupul.
Congtientizeazd un anumit sunet din incipere.
Ili amintegti de clipa cdnil te-ai simlit atdt de mindru de tine?
Clientul este cel care decide ce experien!5 doregte sd trdiasci,
alegerea depinzAnd de interacliunile dintre instanlele congtiente gi
cele incongtiente.
5. S u gest iile posthipno tice
Sugestiile posthipnotice i se administreazi pacientului in stare de
hipnozi Ei se referi la stdri afective sau comportamente care se vor
declanga ulterior intr-un alt context. Aceste sugestii constituie un
element important al demersului terapeutic in cazul in care clientul
reuqeEte si achizilioneze noi modalitdgi de rdspuns pe care le va
utiliza in cursul unor experienle viitoare. In absenla acestora, infor-
maliile, deprinderile gi modalitilile de comportament achizilionate
in cursul gedinlei de hipnozl se vor limita doar la situalia hipnotici.
Sugestiile posthipnotice permit generalizarea noilor achizilii gi la
alte stiri de congtiinli decAt cea specifici hipnozei, acestea fiind
intetrate in viala cotidiani a subiectului. De asemenea, sugestiile
posthipnotice pot fi utilizate gi pentru a facilita qedinlele viitoare de
hipnoterapie, sugerAndu-i-se subiectului ci va intra intr-o stare de
transi din ce in ce mai profundi.
Sugestii cu caracter special
7. intrebdrile sugestiue de accesare

Reprezinti intrebiri care il incuraieazl pe pacient si reaqtioneze
gi in plan experienlial, nu numai la nivel verbal. Aceste intrebiri
sugestive focalizeazi atenla subiec.tilor asupra unor aspecte specifice
ale experiengelor lor subiective, experienle pe care Ie amplifici prin
felul in care sunt adresate, de exemplu: Poli sd-li rcamintegti, cu lux
de amdnunte, cdt de pldcut gi relaxant este sd stai pe plajd. gi sd simli cum
razele soarelui ili mdngiie pielea?
Intrebirile sugestive de accesare au fost denumite de unii autori
,,poshrlate conversaflonale" (Bandler 9i Grinder, 1979; Hammond 1990).
2. Sugestii cu caracter ambiguu
Terapeutul poate utiliza ambiguitatea pentru a stimula proiecliile
clientului, la fel ca in cazul sugestiilor nespecifice, cu caracter
procesual. De pildd: in problema aceasta poli sd fii ca o ztulpe sau ca un
garpe poate reprezenta o afirmalie pe care subiectul nu Etie cum si
o interpreteze: terapeutul ii laudi ingelepciunea sau ii critici lipsa de
caracter?
3. Sugestii bipolare
Ele presupun al5hrrarea unor experienle opuse:
Pe mdsurd ce bra{ul tdu sthng d,eoine rece gi amorlit, bralul ilrept este
cuprins de o cdltlurd pldcutd gi rcaclioneazd la comenzile mele.
4. Sugestii care presupun o alegere for[atd
Terapeutul ii va oferi clientului s5u doud variante alese astfel
incAt, oricare ar fi opfiunea subiectului, acesta va reacfiona in sensul
celor sugerate de terapeut, ca in exemplele de mai jos:
Doregti sd intri in hipnozd acum sau peste 5 minute?
Te aei bucura d.e starea pldcutd de transd profundi stdnd pe acest fotoliu
sau pe cel din col!?
5. Sugestii care genereazd confuzia
Aceste sugestii sunt construite astfel incAt si-i creeze clienfului o
stare de confuzie meniti si-i sporeasci receptivitatea la hipnozi. Ele
reorienteazi montajul cognitiv al unui subiect excesiv de ralional gi
laciliteazd disocierea dintre instanlele congtiente Ei cele incongtiente.
6. Sugestii care acoperd toate posibilitdlile
O modalitate de a reduce rezistentele gi de a accentua receptivi-
tatea pacientului consti in a-i sugera toate respunsurile posibile la
o sugestie.
ili oei aminti un lucru important care s-a Petrecut in coPildrie sau poate
cd s-a intdmplat recent sauundan intre apildrie gi ahrsta ta actuald.
in felul acesta, orice amintire ar evoca subiectul, el va reacliona
in sensul sugestiei gi cooperarea este asiguratd.
7. lnstuucliunile sugestiae implicite
Aceste sugestii sunt alcdtuite din doud pirli: prima Parte rePre-
zinti o sugestie indirectd de realizare a unei acliuni, in timp ce partea
a doua conline sugestia directd care vizeazi declan5area rispunsului
agteptat:
Atunci cinil aei simli o tresdrire in bralul tdu ilrept (sugestie indi-
rectl), uei constata cd acesta deaine tot mai ugor, tot mai ugor (Erickson
gi Rossi, 1975; Grinder Ei Bandler, 1979).
8. Sugestii care utilizeazd accentele
Acestea presupun repetarea unor ,,cuvinte-cheie" sau a unor
propozilii pentru a adAnci transa, pentru a facilita aParitia anumitor
experienle sau pentru a ,,sidi" in mintea subiectului anumite idei
menite sdJ ajute si faci fald unor dificulti$ viito are: O persoand care
gindegte profunil ua ajunge la o inlelegerc profundd gi oa pdtrunde in
profunzimea lucrurilor... (Erickson, 1966; Z,eig 1980).
9. Sugestii metaforice
Metafora reprezinti o tehnici indirecti de a atinge anumite obiec-
tive terapeutice sau autoformative, fiind considerati metoda cea mai
putemicd gi in acelagi timp, cea mai permisivi prin care i se Poate
comunica pacientului o anumiti informa$e relevanti (Gordon, 1978;
Barker, 1985; Wallas, 1985).
10. Sugestii cu caracter paradoxal
Acestea congin anumite enunluri incompatibile la prima vedere,
referitoare la un anumit fenomen sau situalie, ca de pildd: Vei depune
toate eforturile pentru ca, ureme de 5 minute, sd lucrezi asuPru ta, spre
a integra noile experiente acumulate (Selter, 1986; Lange 1988).
1 7. Supozilii su gest iue
in cadrul acestor sugestii se consideri de la sine inleles ci un

fenomen agteptat se va produce, problema este insi cind se va
intAmpla aceasta.
Ce pldcut surprins oei fi atunci cind aei descoperi care este Prcblema ta.
12. Anecdotele
Utilizarea unor anecdote Pentru a modifica un cadru de referinli
este deosebit de util5, pentru ci produce asocierea hipnozei cu o
comunicare caldi 9i degajati.
li. Truismele
Un truism reprezinti o observa$e izvoratd din bun simg o obser-
valie evidentl gi care nu poate fi contestate. Acesta este utilizat
pentru a construi un montaj psihologic de acceptare pentru sugestiile
care vor uEna:
Fiecare persoand este unicd, a1a cum gtim cu tolii (trlism), motio
pentru care ztei trdi hipnoza profundd in maniera ta pnsonald (Erickson
gi Rossi, 1979; Hammond, 1990).
14. Sugestii de intdrire a eului
Hartland (1971) este primul terapeut care a utilizat sugestii di
recte de intirire a eului.
Mai tArziu, Stanton (1993) a abordat problematica intiririi eului
intr-o manierd ceva mai indirectd. Acegti autori, impreuni cu
Hammond (1990), sunt de pirere cd sugestiile de intirire a eului
trebuie utilizate la inceputul psihoterapiei, Pentru ce majoritatea
clien$lor nu lupti pentm abandonarea simptomelor lor, intrucAt nu
se simt suficient de puternici sE o fac5" ei avAnd nevoie de un fel de
,,fortificare" in plan psihologic.
Gafner qi Benson (2003, p. 295) utilizeazi pentru intirirea eului
tehnica povestirilor metaforice, ca in exemplul de mai jos.
,,Casa verde" - povestire adaptatl dupl ,,RIsadurile",

Wallas (1985) (adaptatil de noi)
A fost odat5, c6ndva, intr-o altl !arl, o minunat5 casS verde. Un blielel trecea in
fiecare zi prin fala eiin drum spre lcoall, intrebandu-se cum ar fi dacE ar lucra
acolo, in interiorul minunatei case verzi. Curand venea vacanla de vard $i tcoala
urma si se inchidi. Intr-o zi, bliatul se opri in fala casei vezi, cioalni la Poarta
ti intrebl dacl nu se glsette ceva de lucru pentru el. Deti nu a atteptat decAt
cateva minute, i s-a pErut o vetnicie pen5 cend a venit sttrpena casei, o femeie
voinictr, cu brale puternice.
- Poti lucra aici, dar numai dacl lucrezi foarte bine, etti foane atent ti nu-fi lati
mintea si zboare, i-a spus ea.
Buietelul a fost incAntat sI primeascS slujba. in dimineala urmtrtoare el s-a dus
la lucru Si a aflat multe lucruri interesante. Casa verde era o construqie imensE,
cu nenumSrate randuri de sere de sticlt, in care se reflectau razele soarelui. In
interiorul serelor era umezealS ti cEldurE, pentru cI acolo cretteau diferite plante
in Bhivece sau in lSdite, pe rafturi.
Blielelul s-a llsat furat de feeria culorilor. formelor, miresmelor, astfelincat
a uitat de sine... de lumea de afarl, piezSnd nogiunea timpului, pe mdsurl ce
admira splendorile din casa verde, care semlna cu o imPdretie a z6nelor. Zi de zi,
bdielelul transplanta gi ingriiea rlsaduri, pe care le uda, observand cum cresc...
cresc tot mai mari...
lntr-o zi, un ghiveci cu un resad a cEzut in spatele raftului... acolo era intuneric
ginimeni nu l-a v5zut... Rtsadul a rlmas mult timp acolo, pierdut, uitat de tofi...
elri apErare... f:lr5 vialE, uscat... ingllbenit... FIcend curatin sed, blietelul a gSsit
miculghiveci...
- Ce se intrebat el, Pllntula asta nu este la fel cu celelalte. .
intempll? s-a
luminl, constatand cI risadul a murit... dar
El a ridicat ghiveciul gi l-a privit in
examinandu-l cu mai multl atentie a descoPerit un mugur verde chiar lan8tr
rEdIcinI...
- Ce a$ putea face pentru planta aceasta? s-a intrebat el, 9i imaginagia lui a
inceput s5 lucreze...
Bliatul a mers la stlpina serelor 9i i-a arltat ce a g5sit, intreband-o dacl e bine
sE plstreze planta.
a spus ea... O str-fi dau alt rlsad mai bun... Nu trebuie s5
- Nu e bine, arunc-o,
pie]zi timpulcu plante moarte...
Dar bSiatul nu a vrut sI cedeze... la sfaqitul zilei a Privit r5sadul cu multtr
atenlie ti a observat cE undeva, in interiorul ei, planta mai are multS viale...
Ea a continuat sI creascl in intuneric ti usclciune $i ti'a format un sistem de
rldtcini puternice... foarte puternice... care au continuat sA creascl, sI se dezvolte
in ciuda lipsei apei fi luminii, ghiveciul devenind neinclpltor Pentru puternicele
rldlcini... puternicele ridScini care l-au Ecut sI craPe datoritl fo4ei vitale
a plantei... BSiatul a cercetat din nou sistemul de rtrd5cini Puternice, Pline de
vialtr. El a plantat rSsadulin pimant bogat, intr-o l5dit5 in care ayea suficient
loc ti apE, departe de celalalte plante... DuPtr cateva sIPttrmani au incePut sI
aparl frunzulile, pe m5surI ce puternicele rldlcini absorbeau umezeala ti hrana
din pImant... Da, mica plante crettea... crettea mereu... Btiatul a continuat sI
ingriieasctr rtsadul, caredevenea tot mai mare... tot mai mare... astfelincet a avut
nevoie de o noul l5ditl...
La sfartitul verii, vacanta s-a terminat ti bliatul a PEr5sit sluiba... Au tlecut mulli
ani li el nu a uitat exp€rienta de la casa verde. Adesea, el se g6ndea la micul rlsad

care acum trebuia sI fie o Plant5 intro grldinI... Cel mai mult se mira de modul
in care a supravieluit, a rezistat, a crescut ti s-a dezvoltat micul rdsad, ti aceasta
numai datoritil sistemului slu putetnic de rldlcini.
in timp in hipnoza ericksoniani se folosegte sugestia de tiP

ce
indirect metaforic, in cazul induc$ei hipnotice clasice reamintim cd
se utilizeazi astfel de sugestii:
Agezali-od conod in fotoliu Si fixati acest punct Pe Perete. Fixali cu
toatd atentia punctul respectia gi ascultali numai wcea mea. Eu wi numita
376 Irina Holdevici, Barbara Cr5ciun
de h 1 pdnd h Cind ooi ojunge cu numtudtoarea la 10, ae[i inchide ochii

1.0.
oeti intra in transd hipnoticd. 1
Qi - -
firuli punctul; 2 pleoapele tremurd
usor; 3
- degi od strdduili sd lineli ochii ileschigi, pleoapele dnin grele, tot
mai grele, grele ca de plumb; 4
greu ca de plumb; 5
-
intregul corp deuine greu, tot mai greu,
-
corpul ileaine tot mai greu, tot mai greu, bra[ele
deuin grele, tot mai grele, picioarele grele, tot mai grele, ?ntregul corp deoine
tot mai greu, tot mai greu; 6
-bralele dain tot mai grele, intregul corp
deaine din ce ?n ce mai greu, greu ca de plumb; 7 pleoapele dnin grele,
-
tot mai grele, grele ca de plumb 9i au tendinta de a se inchide, simlili o
tntalie irezistibild de a ?nchiile ochii;8 intrali intr-o stare de destindere,
-
de relatare profunild; 9 intra[i intr-o stare de relaure profundd; 10
-
pleoapele se inchiil gi intrali acum intt-o stfie de transd profunild, intrali
-
acum intr-o stare de fiansd profundd,
Sugestiile indirecte de tip metaforic sunt recomandate mai ales in
etapa de adAncire a transei. Sugestiile indirecte sunt denumite astfel
din cauza aparentei lor lipse de precizie. Ele sunt mai eficiente
pentru ci pacientul se afli in situa$a de a alege, ceea ce ii conferd o
mai nuanlati libertate personali. Abordarea indirectd seamini cu
un acompaniament muzical in care subiecful executi un fel de dans
in care nu-gi permite nici s-o ia prea mult inainte, nici sd rdmAni in
urmi. Terapeutul ii va indica pacientului direcgia, lSsAndu-i liberta-
tea de a-gi alege singur drumul de urmat. Eficienla terapeutice a
sugestiilor indirecte rezidl in caracterul lor vag gi deschis, pacientul
avAnd libertatea si-gi construiascd propriile imagini sau si trliascd
propriile senzafii. Sugestiile indirecte ii oferd pacientului o paletd
largi de variante de rispuns.
Prezentdm mai jos un fragment de induclie hipnotici realizati
prin intermediul sugestiilor indirecte (adaptat dupi Bellet, 2002,
p. 111).
Ageza[i-ad comod in acest fotoliu cu care corpul dumneaaoastrd aa face
treptat cunortintd... in ritmul sdu personal. Cu ajutorul unor migcdri
ugoare, capul se oa sprijini de spdtarul fotoliului, spatele igi aa gdsi un loc
confortabil. .. membrele supoioare se wr sprijini pe bralele fotoliului intr-o
pozilie comodd, pe care o aeli putea modifica ulterior pentru a od gdsi un loc
gi mai conJortabil... in timp ce picioarele se sprijind gi ele relaxat pe podea.
$i in timp ce corpul dumneaooastrd se instaleazi intr-o pozilie comodd,
suJletul oa regdsi poate mai ugor in memorie un loc de odihnd agreabild.
Atunci cdnd saouruli o plimbare pldcutd, incdntdtoare, imagini care se
perindd prin fala ochilor... pute[i obseraa aceste imagini atht cu ochii
deschigi, cfrt gi cu ei inchigi... lmaginile det'ileazd prin fala ochilor dum-

neaz.toastrd in ritmul lor gi md intreb oare ce destinalie igi oa alege sufletul
pentru a realiza cdldtoria de astdzi. Poate oa dori sd meargd la munte, la
lard sau la mare sau poate ?n alt loc Ai md infieb ce anotimp ar fi mai
potrioit pentru cdldtoria noastrd.
Atunci chnd spiritul dumneaaoastrd a gdsit locul gi momentul potrioit,
imi oe[i indica acest lucru printr-o migcare discretd, ooluntatd sau in'
ooluntard a unui deget de la o mfrnd sau de la cealaltd.
Pacientul este diriiat si se concentreze asuPra propriilor senzalii
corporale Ei se perundi in interiorul fiinlei sale.
Limbajul utilizat de citre terapeut in cadrul hipnozei permisive
este descriptiv gi deschis. Se face apel (Bellet, 2002) Ia tonul vocii,
care trebuie sI fie in acord cu continutul celor afirmate, terapeutul
utilizAnd nuanldrile in acelagi mod in care o face un bun Povestitor.
De pildd, un ton mai grav se potrivegte ideii de profunzime a re-
laxlrii, in timp ce notele mai inalte sunt adecvate atunci cAnd dorim
sI sugerim ideea de ugor, de plutire, de zbor.
Ritmul, pauzele, tecerile, accentele
Adese4 pacienlii care au alunecat deja in transi nu mai aud decAt

ritmul vocii, fdrd a mai fi aten$ la metaforele sofisticate elaborate de
terapeut. Ritmul vocii trebuie sincronizat cu resPiratia pacientului.
Terapeutul igi va modifica propriul ritm vocal 9i respirator, pentru
a-l schimba pe cel al pacientului. Ritmul vocii este dat de altemanga
cuvintelor gi pauzelor, care au, la rAndul lor, un rol sugestiv,
rimAnAnd la latitudinea pacientului se umple golurile respective.
Momentele de ticere contribuie la amplificarea atitudinii de aEtep-
tare. Ritmul asociat cu tonul vocii rafineazi accentele, teraPeutul
insist6nd asupra unui cuvAnt sau asupra altuia.
Comunicarea din timpul $edintei de hipnozi trebuie sd tina
seama de modalitatea senzoriali dominanti (vizuali, auditivi,
kinestezici) in care subiectul proceseazd informaliile. Terapeutul
va putea si afle care este aceaste modalitate senzoriali analizind
modul in care se exprimi pacientul (expresiile verbale ale acestuia).
Astfel, cel care proceseazi in sistem verbal va spune: ,,Nu vid nicio
iegire"; ,,Parci mi aflu in fala unui zid" etc., in timp ce subiectul care
proceseazi in sistem kinestezic se poate exprima astfel: ,,Simt o

povard pe umeri" etc.
Informagiile obfinute de la pacient in legituri cu modul in care
percepe el hipnoza vor fi utilizate pentru personalizarea gedinlelor
urmitoare.
Uti liza rea metaforelor terapeutice
Metafora reprezinti o figuri de stil care, ca gi comparalia, are

o valoare analogici. Ea presupune aldturarea a doui aspecte sau
realiti$, gi aceasti rela$e de contiguitate va conduce la idenfficarea,
mdcar parlial5, a uneia cu cealalti, ca in urmitoarele exemple:
,,George este un leu"; ,,Copilul este un soare" etc.
Metaforele se adreseazi atAt persoanelor mai simple, cAt gi celor
cu un nivel ridicat de instruc$e gi au fost utilizate de-a lungul timpu-
lui pentru a-i transmite tinerei generagii experiengele acumulate de
vArstnici.
Termenul de metafori provine din grecescul metaphora care
inseamnl transport atat in sens propriu, cat gi ln sens figurat.
In cadrul metaforei se produce un transfer de atribute intre
elementele comparate, fapt ce transformi nogiunea statici de simili-
tudine intr-un proces dinamic, activ. Eficienga exprimirii metaforice
este conferiti de faptul ci metafora sintetizeazi intr-o formi concisS,
descriptivi Ei naturali un lung discurs explicativ. Basmelg povesti-
rile, parabolele reprezinti o succesiune de metafore combinate.
Rolul metaforei in psihoterapie este prezentat astfel (Bellet, 2002):
. Stabilegte o relalie securizante: metafora, prin intermediul
exprimirii familiare, favorizeaz5 contactul dintre pacient gi
terapeuU
. Sporegte forta artumenterii, deoarece capteazA atenlia
subiectului;
. Stabilegte corespondenfe intre simptomele gi problemele
pacientului gi elementele metaforei;
o Reeticheteazi simptomatologia, dAndu-i un sens nou, care
il face pe pacient sd-qi priveascd dificultilile dintr-o alti
perspectivi;
o Incurajeazi pacientul se udlizeze imaginalia 9i s5-gi puni in
valoare disponibilitifile creative;
. Contribuie la reducerea rezistenlelor, Pentru ce problema

s-a modificat 9i pacientul nu mai are la ce se reziste;
. Sugereazi solutii;
. Acceseaze experienlele emotionale ale pacientului qi le
fixeazl in memorie;
. Pune in acfiune Procese asociative care Permit trecerea
supli de la problemi la rezolvarea acesteia;
. Contribuie la responsabilizarea pacientului, care conferi
o noud semnificafie simptomelor sale gi se angajeazd in
depdgirea acestora.
Sentimentul de identificare pe care il triiegte pacienhrl cdruia i se
aplici metafora contribuie la sporirea fortei acesteia ca instrument al
schirnbirii terapeutice. Din acest motiv, alegerea povestirii, precum
gi a momentului c6nd aceasta va fi aplicatd ii apar,tine terapeutului.
Povestirea metaforici sugereazi o cale de urmat gi are urmltoarea
structure @eilet, 2002, p. 121):
. Prologul: ,,A fost odate..."
. Actorii: unul sau mai mulli protagoniqti
. Expunerea problemei
o Pentru care existi o soluEie
. Care se pune in aplicare fic6ndu-se referire la subiectul in
cauzd,.
Pe baza acestei scheme, terapeutul va Putea constmi povestiri
metaforice personalizate pentru fiecare pacient in parte. Se pot
utiliza, de asemenea, gi povestiri, basme sau parabole cunoscute. De
pilda, basmul ,,Rafugca cea urAti" ii permite unui pacient sX iden-
tifice propriile sale dificulte$ 9i si intrezireascd, in ciuda unei
situalii nesigure gi defavorabile, posibilitatea depigirii obstacolelor
existentei. Aceasti povestire le poate fi utild mai ales persoanelor
care nu au incredere in propriile capacitifi.
Ascultarea unei povestiri in stare de relaxare sau transi hipnotici
este mult mai sugestive decAt citirea acesteia.
Povestirea metaforic5 include mai multe etape (Bellet, 2002,
p.727):
. Conflictul metaforic: venirea pe lume a retugtei care nu
seamlne cu celelalte;
o Activarea proceselor incongtiente gi a disponibilitifilor la-
tente: mama bobocului il apiri gi ii pune in valoare calitlgile
atunci c6nd apar lebedele;
. Evocarea unor situa$i de invilare: ,,ri!ugca" inva$ sE inoate,

si zboare, si seingrijeasci;
. Criza metaforici: agresiunea, iama grea;
o Noua identitate: ,,re[ugca" se privegte in oglinda apei qi se
vede lebddi;
. Recunoagterea din partea celorlalfi: lebedele mai vArstnice
se inclini in fala ei.
Povestirea metaforici are o funclie terapeuticd datorati peri-
peliilor gi incercirilor cu care se identifici pacientul gi care in final
conduc la rezolvarea problemei.
Spre deosebire de povestirea metaforici, parabola reprezinti o
succesiune de metafore, simboluri gi alegorii, expdmate de un per-
sonaj investit cu autoritate, care o plaseaze in planul vielii spirituale.
Pacien$i care se prezinti la psihoterapie ii pun terapeutului o serie
de inkeblri pentru care nu au putut gisi un rispuns. Rolul tera-
peutului nu este acela de a furniza rispunsuri, ci de a-l determina
pe pacient si le giseasci singur, privind propriile probleme dintr-o
noui perspectivd.
In mod obignuit, practica medicalS 9i psihoterapeutici acordi
atenlie afec$unii, perturbirii, respectiv problemei, accentul fiind pus
pe starea de boald, nu pe cea de s5nitate. Acesta reprezintd un punct
de vedere unilateral, pentru ce atenlia terapeutului se va focaliza pe
simptom, negliiand contextul. Abordarea medicald qi psihotera-
peutici obignuitd presupune inliturarea simptomului, aqa ctrm se
procedeazi Ei in hipnoza clasici. Hipnoza gi psihoterapia ericksonia-
nE se apleaci qi asupra contextului pe care il utilizeazi in calitate de
resursE. A trata o rani este util, dar a face si creascd in jurul ei o
piele sindtoasi amplifici posibilitilile de vindecare a pacientului.
Lankton (2010) subliniazi faptul ce hipnoza gi abordarea tera-
peutici ericksoniani igi au originile in studiile clinice gi conferinlele
ginute de Milton Erickson (1901-1980), personalitate care a iucat un
rol central in domeniul practicirii hipnozei clinice.
Activitatea lui Milton Erickson a fost sintetizate in lucririle unor
discipoli ai sii, dintre care cei mai reprezentativi sunt Rossi, Haley,
Lankton 9i Zeig. Milton Erickson a lucrat timp de 50 de ard 9i a tratat
aproximativ 30 000 de clien.ti (Lankton qi Lankton, 2008) din toate
categoriile sociale gi cu afecliuni foarte diverse.
Milton Erickson utiliza un sistem de diagnostic modem cu mult
inainte ca teoriile comunicirii si se impuni in psihologie (Lankton
gi Lanktory 2008). Acesta aborda clienlii linind seama de contextul

relalional 9i familial in care acegtia igi desfdgurau activitatea gi exis-
tenla. Terapeutul pornea de la premisa ci oamenii opereazl cu
anumite hdrli mentale ale lumii, hdrli insugite in urma unui proces
de invifare. Acestea contin reguli de interacliune, experienle, per-
ceptii, reprezentiri care se constituie in ceea ce el numea resursele
interioare ale clientului. Aceste hirgi mentale congin gi limitirile
referitoare la maniera in care oamenii trebuie si interac$oneze unul
cu celilalt, precum gi maniera in care acegtia percep gi treiesc
experienlele de via!i.
Milton Erickson s-a ferit si dea acestei conceplii vreo conotatie
teoretice, el afirmAnd cd elaboreazi cate o teorie pentru fiecare
client in parte. Fin observator al comportamentului uman, Milton
Erickson oblinea informaliile necesare de la client nu numai din
relatirile acestuia, ci gi din analiza atente a comportamentului verbal
gi nonverbal.
Unul dinhe punctele-cheie ale abordarii ericksoniene il reprezintd
aga-numitul principiu al utilizdrii, proces care presupune folosirea in
cadrul demersului terapeutic a energiei clientului, a punctelor sale
de vedere, a abilitililor 9i disponibilitiglor acestuia. Astfel, in cazul
in care clientul este relaxat, incordat, ticut, vorblre! pasiv, linigti!
agitat, temetor, increzetor etc., aceste comportamente vor fi acceptate
de cetre terapeut, iar clientul va fi dirijat si le continue pentru a se
aiunge in mod direct la un demers cu valoare terapeutici.
Tensiunile gi rezistentele nu sunt privite ca atare, nu se declan-
geazi o lupti impotriva acestora, ci ele sunt utilizate pentru a crea
contextul care faciliteazi schimbarea. Astfel, daci un cuplu se pre-
zinti la psihoterapie pentru certuri frecvente, terapeutul le va cere
pentru inceput partenerilor si se certe cAt mai mult.
Principiul utilizirii poate fi abordat gi in sensul folosirii disponi-
bilitetilor latente gi a resurselor cu care se prezinti clientul la psiho-
terapie. Fiecare client poate si fantasmezg si-Ei aminteasci ceva, s6
declangeze comportamente regresive, si anticipeze, si se relaxeze,
si uite. si-qi imagineze, si intre intr-o stare modificatl de congtiinli.
UtilizAnd aceste abilitA!i naturale, clientul impreuni cu terapeutul
vor coopera pentru a genera un context favorabil schimbirii.
Un alt aspect important al abordirii ericksoniene, care derivi din
principiul utilizirii, se referd la faptul ci terapeutul va vorbi
,,pe limba clientului" gi il va intAlni pe acesta pe propriul siu teren
(Lankton 9i Lankton, 2008). Acest tip de comunicare presupune din

partea terapeutului multi creativitate 9i flexibilitate.
Terapeutul va intra in rezonangi cu limbaiul clientului, cu
atitudinea gi conceplia sa despre viagA, cu aspectele de naturi cul-
turali, cu viteza derulirii vorbirii, cu mimica, Pantomimica 9i chiar
ritmul respirator al acestuia. in cazul in care clientul este cooPerant,
comunici deschis gi este motivat Pentru schimbare, terapia erick-
soniani va face apel la comunicarea directi, la sugestii hipnotice
directe qi la sugerarea unor comPortamente clare, firi echivoc.
in conformitate cu principiul utilizirii, un client agresiv 9i com-
petitiv va fi lSsat de cetre teraPeut si cAqtige disputa. Pentru un
astfel de client, comunicarea directi este Preferabila utilizirii ambi-
guitdlii 9i sugestiilor indirecte. Cu toate acestea, dacd derularea
gedinlei de psihoterapie va decurge in aqa fel incAt un astfel de client
si intre in transi, se va putea face apel gi la shategii terapeutice cu
caracter indirect.
O mare categorie de clienli se prezinti la psihoterapie cu atitudini
ambivalente, cu abilitili modeste de comunicare gi cu o serie de
limitiri invilate in decursul timPului. Acesti clienti nu sunt Prea
complianfi la terapie gi nu reuqesc prea bine si faci apel la resursele
de care dispun. Milton Erickson recomanda un demers care sd
combine sugestiile directe cu cele indirecte. Astfel, sugestiile indirecte
utilizate sub forma metaforelor sau anecdotelor sunt cele care creeazl
premisele unei deschideri mentale pentru sugestiile directe care vor
veni. Psihoterapia ericksoniani are un caracter activ, strategic, Pu-
nAnd accentul asupra prezentului gi viitorului, 9i nu asupra aspec-
telor patologice ale clientului, firi a acorda Prea multe atenlie
experienlelor hecute ale acestuia.
Orientarea indirecti in psihoterapie s-a dezvoltat mai ales in
ultimele decenii ale activitilii lui Milton Erickson $i a cePetat noto-
rietate mai ales dupi incetarea din viali a autorului (Haley, 1963,
1973, 1967; Watzlawick, Weakland 9i Fish, 1974; Erickson gi Rossi,
1980; Weakland qi Segal, 1982; Lankton gi Lan-kton, 1983/2008).
Utilizarea ambiguitilii treze9te curiozitatea clientului gi deschide
calea citre schimbare. in loc si ingreuneze comunicarea, ambigui-
tatea nu face decAt si o faciliteze gi acest adevir este valabil atAt
pentru transa hipnotici, cAt gi pentru comunicarea obignuiti in stare
de veghe. Ambi8uitatea faciliteazi procesele interioare de ciutare
mentali. Una dintre cele mai puternice strate8ii teraPeutice Penku
facilitarea schimbirii se refere la utilizarea limbajului hipnotic,

determinAnd reaclii de nature incongtienti de li interlocutor.
Sugestiile cu caracter direct activeazd rispunsuri de naturd in-
congtienti atunci cind autoritatea terapeutului este recunoscute,
astfel ci subiectul este receptiv la schimbare, iar administrarea lor
gi cu o durati mai lungi de acliune comparativ cu cele directe

(Lankto& 2010 p. 11).
un caz uruc.
pentru acasi au menirea siJ determine pe client sd puni in acliune

comportamentele care au fost procesate terapeutic in timpul gedin_
lelor de psihoterapie.
cum am mai subliniat, demersul terapeutic ericksonian este orientat

citre viitor gi este centrat asupra integririi terapiei de familie in cea
individuali, realizate Prin intermediul hipnozei. Aceasti abordare
se deosebegte de maioritatea onale care Pun
accent pe aspectele disfunclio care cauti sd le
analizeze, inierpreteze, sau pe ient si realizeze
un insight cu privire la natura acestora.
Erickson gi Rossi (2008) subliniazi faptul ci stdrile actuale nu
trebuie neapirat considera aume tim-
purii, pentru a fi inlelese Ei rate referi-
ioare li trecutul clientului g 9i nevoilor
viitoare nu fac decAt si prelungeascd in mod neiusfficat 9i si complice
ulterior si opteze Pentru un demers psihoterapeutic mai permisiv 9i

mai ambiguu, considerAnd ci tehnicile indirecte il ajuti mai mult pe
client sd-qi acceseze resursele interioare 9i si-gi triiasci propriile ex-
rien!;, el a trecut la PsihoteraPia de scurti durati, av6nd chiar cazuri

rezolvate intr-o gedinl5 unici de terapie (Lankton, 2010)' Milton
Erickson sustinea ci schimbarea teraPeuticd nu este rezultatul unor
sugestii sau strategii terapeutice, ci al reaqezirii 9i reasocierii unor
experienle interioare. Printre strategiile teraPeutice cel mai frecvent
utilizate de Milton Erickson se numi16: reetichetarea, sugestiile
indirecte, confuzia, amnezia hipnotici structurate qi tehnica imagi-
Hipnoza permisivi
elemente ale limbaiului verbal al clientului, adresAndu-i-se acestuia

in modalitatea senzoriali dominanti de comunicare: vizuali, audi-
tivi, kinestezici. in ceea ce priveqte coPierea Posturii sau a comPorta-
mentului clientului, se Poate afirma cd Milton Erickson utiliza
tehnica ,,in oglindi" (copierea simetrici a Posturii, mimicii, Panto-
mimicii Ei ritmului resPirator) in anumite cazuri, fapt ce dovedegte,
in plus, flexibilitatea abordirii ericksoniene'
De altfel, observaliile clinice au evidengiat faptul cd Milton
Erickson obignuia si imite in mod simetric (,,in oglinde") Postura $i
haotic, terapeuhrl de orientare ericksoniani va fi sfAtuit sd utilizeze

intrarea in rezonanld cu caracter complementar, in loc de cea si-
metrici. in acest caz, la inceputul teraPiei, psihoterapeutul va trebui
si adopte o atitudine care si sugereze cd este dispus sd accepte
criticile clientului, ceea ce nu reprezintd altceva decit o alti faleti a
aplicirii principiului ericksonian al utilizdrii.
Milton Erickson era de pirere ci hipnoza rePrezinte o stare de
congtiinli in care cregte recePtivitatea subiectului fali de orice fel de
idei (Erickson gi Rossi, 1981). Cu toate acestea, nu toli discipolii lui
Milton Erickson utilizeaz6 hipnoza clinici, unii dintre acegtia
punAnd accent pe sarcinile terapeutice cu caracter strategic, Pe
instruc!iunile paradoxale, pe repetirile in plan comportamental,
pe interacliunile structurate sau pe prescrip$ile cu caracter direct'
Existi numeroase posibilite$ de a include hipnoza in terapia
ericksoniand, cea mai la indemAni fiind aceea de a incuraia intrarea
spontane a clientului intr-o stare modificati de congtiin!i. Milton
Erickson afirma ci transa hipnotici rePrezinte o stare Psihice Pri-
mard care faciliteazi deschiderea 9i recePtivitatea fagi de idei de
orice tip (Erickson 9i Rossi, 1981, p' a). Adesea, in cursul demersului
terapeutic ericksonian se flcea apel la conversalia uzuali, care nu
semina cu o transe clasici (Matthews, 1985b), ci mai curAnd cu o
transi cotidiani. Hipnoza, indiferent de varianta in care era aPlicate,
didea posibilitatea stimulirii gAndirii creatoare a clientului, a acti-
virii resurselor psihologice inteme qi stirilor afective latente.
Aga cum am subliniat mai sus, terapia ericksoniani utilizeazd
frecvent induclia hipnotici de tip conversalional sau natural,
caracterizatl prin aceea cd, in timpul dialogului dintre client gi tera-

peut, sunt introduse treptat gi discret sugestii de concentrare a
atentiei spre interior, de tipul urm 6tor: Poli ?nchide ochii dcum. . . te lasi
absotbit de trdirile gi gdnilurile tale, rcmarcincl
faptul cd lucrurile care se
petrec in afara ta igi pierd heptat din importanld pentru moment . Lankton
atrate de altfel aten$a cI termenii de hipnozd $i transd nu trebuie
utiliza$ neapirat in cadrul acestui proces (Lankton, 2010, p.22).
Induqtia de tip natural, fdri vreun element de forlare a clientului,
pune in evidenli faptul ci hipnoza reprezintd o formd fireasci de
comunicare, demitizAnd astfel demersul hipnotic inviluit incE (in
mare misurd) intr-o auri de mister. Induclia naturall de tip conver-
sagional soliciti abilitau deosebite din partea terapeutului, dar are
avantajul cd reduce foarte mult rezistentele clientului la terapie.
Prezentim mai jos secvenlele pe care kebuie sd le urmeze inducsa
hipnotici specifice psihoterapiei ericksoniene (Lankton, 2010,
P.24).
l. Oientarca clientului in direc[ia transei. in aceaste etapi, tera-
peutul trebuie si se asigure ci un anumit client este pregitit din
punct de vedere fizic, emotional gi cognitiv pentru a intra in transi.
2. Fixarea en{iei 9i stabilirea raportului. De cele mai multe ori
atenlia clientului este focalizati asupra unei imagini, povestiri sau
senza$i corporale cum ar fi, de pildi, relaxarea.
3. Realizarea descrierii dintre instan[ele congtiente gi incongtiente
(Lankton gi Lanktorl 2008). Se poate realiza prin utilizarea anec-
dotelor, metaforelor, confuziei, surprizei, suspansului, dar gi prin
intermediul unor mesaje cu un anumit grad de ambiguitate.
4. Eoiden[ierea prezenlei transei gi adincirea acesteia. Clientul va fi
ajutat si realizeze faptul ci se afl5 in transe prin congtientizarea
modificirilor tonusului muscular, a ritmului respirator, a tremorului
pleoapelor sau a modificirii colora!iei tegumentelor. Ad6ncirea
transei poate avea loc prin intermediul utilizirii sugestiilor indirecte,
al confuziei 9i al instruqtiunilor cu caracter ambiguu.
5. Utilizareo transei pentru a accesa gi a asocia experiente intefie.
Experienlele la care ne referim vor fi stabilite in urma interviului
preliminar gi vor trebui si fie in acord cu obiectivele psihoterapiei.
Se vor utiliza in acest scop strategiile mentionate mai sus: sugestii cu
caracter indirect, anecdote, metafore, scenarii de imaginalie dirijati.
in finalul terapiei, clientul va fi ajutat si rearaniezie experienlele
accesate in cadrul unor noi sisteme de asociaqii care vol Permite

modificiri in sfera afectivi, cognitivi, perceptivi gi comportamentali'
6. Reorientarea clientului cdtre starea obignuitd de oeghe. Aceasti
reorientare poate fi rapidi sau graduali, se pot semnala unele
fenomene de amnezie posthipnoticd. De asemenea, pot fi admi-
nistrate sugestii posthipnotice sau Pot fi aplicate alte strategii
specifi ce planului terapeutic.
Disocierea intre instanlele congtiente gi incongtiente se rcalizeazd
prin sugestii de tipul urmitor (Lankton, 2010, p.25):
Mentalul tdu con1tient aa fi atent la ceea ce-{i aoi spune, in timp ce
mentalul incongtient aa incepe sd acceseze acele iilei care sunt imPortaflte
pentru tine; Metialul tdu congtient aa asculta ceea ce-li aoi spune, aa sorta
gi analiza experienlele tale, in timp ce mentalul tdu incongtient le aa aborda
global, dintr-o altd perspectirsd; Mentalul tdu congtient aa urma o diteclie
de gindire, ?n timp ce mentalul tdu incongtient aa reactionn in mod
simbolic sau oa lua o altd ilireclie de gindire, total iliferitd, ce-li aa fi
de folos.
Dupi incheierea transei, clientului i se va sugera se continue
procesul de rezolvare de probleme in care s-a angaiat.
Un element important al psihoterapiei ericksoniene consti in
utilizarea metaforelor teraPeutice. Aga cum aminteam anterior,
metafora terapeutici este o Povestire cu continut dramatic care
capteazi aten$a clientului gi il ajutd si-gi construiascd un sistem de
referinli prin intermediul ciruia acesta va Putea trei noi experiente
(Lankton, 2003; Lankton gi Lankton,2008). Metafora PresuPune
existenta unei comuniciri ce are loc pe doui niveluri, astfel incAt
mentalul congtient al clientului va comunica la un nivel, in timp ce
mentalul incongtient va Procesa informafiile la alt nivel. Demersul
terapeutic se referd la blocarea informagiilor la nivel congtient Ei
declan$area unor procese inteme de ciutare incongtientti a unor noi
solutii sau semnifica$i.
Prin intermediul utilizirii metaforelor, terapeutul va putea atinge
urmitoarele obiective (Zeig 1980; Lankton, 2003):
clientului;
- Reducerea rezistengelor
sau ilustrarea unui anumit asPect imPortant
- Accentuarea
pentru clien!
- Sugerarea unor posibile solulii pe care clientul nu le'a intrezirit
pAnd atunci;
- ,,Sidirea" unor idei la care terapeutul va putea si revini mai

tArziu in cursul demersului terapeutic;
- Redefinirea sau reetichetarea problemei clientului, problemi
ce va putea fi priviti de acesta intr-un alt context, cu o noud sem-
nificatie.
Pe misurd ce clientul se lasl absorbit de conlinutul povestirii,
mecanismele de apdrare se dau la o parte gi perrrrit accesarea unor
conginuturi psihice blocate pani atunci. Astfef clientul va reuqi sd-gi
reexamineze petcepliile, cognitiile, emotiile gi comportamentele
dintr-o noui perspectivi, de data aceasta mai constructivd. Acesta
va accesa singur resursele sale experienfiale gi nu le va interioriza ca
pe nigte elemente striine venite din afar5, de la persoana investitd
cu autoritate (terapeutul). Mentalul congtient al clientului se va con-
centra asupra con''nutului povestirii, in timp ce mentalul incongtient
se va oopa de accesarea resurselor latente alte acestuia in vederea
descoperirii unor noi solulii Ei noi perspective de rezolvare a
problemelor.
Metaforele simple sau izomorfe (Lanktoru 2OlO, p. 22) pomesc de
la anumite informagii culese din istoria de viali a clientului.
Prezentem mai jos un exemplu de astfel de metafori simpli.
Clienta, Maria, o profesoard in udrstd de i8 ite ani, gi-a luat
de curind urnetul de conducere auto. Ia o sdptdmfrnd dupd acest nenimmt
ea s-a urcat la oolan gi a accidentat o
feti[d, care Qi-a fiacturat piciorul gi
a necesitat multe zile ile spitalizare gi recuperare. in urma acestui
eoenimeflt, Maria a dezooltat o reaclie ilepresio-an oasd., nu s-o mai urcat
niciodatd la oolan, a abandonat actioitatea de scrierc a lucrdrii pentru
oblineret grailului didactic I.
Metafora simplS ar putea imbrica gi forma urmit oarc: O asistentd
medicald ?ncepdtoare care lucra la o sec[ie de pediatrie a iegit din salon gi
a aorbit la telefon cu prietenul sdu timp de L0 minute. La intoarcerea in
salon, unul ilintre copii s-a simlit foarte rdu Ei a fost d.us ld. terupie inten-
siod. Asistenta a fost €ocatd, s-a simlit ainot:ati de cele petrecute, gi-a dat
demisia gi chiar a renuntat sd-€i caute alt seroiciu. Mai trebuie consetnnat
cd pdrinlii ei eruu ?n odrstd Ei aueau mare neooie de sprijinul ei
financiar.
Prietenul ei, la care linea foarte mult, a ajutat-o sd rcalizeze faptul cd, din
fericire, nu s-a intimplat nimic ireparabil 9i cd z:in[a trebuie sd meargd
inainte.
Aceste metafore simple pot deschide calea unui mai bun dialog
cu clientul in vederea descoperirii de solugii, ca de plldd: Am aaut un
client care aaea prcgramare la mine ilimineala. Pe culoarul policlinicii o

persoani necunoscutd i-a spus: cautd-li un loc de muncd gi te aei simli mai
bine (adaptat dupi Lanktoo p.29).
2010,
Valoarea terapeutici a metaforei consti mai ales in aceea cd ea ii
poate sugera clientului solulia la problema sa. in afara metaforelor
simple, in terapia ericksoniani se utilizeazi gi metaforele complexe,
orientate spre obiectiv. Prezentim mai jos structura unei astfel de
metafore (adaptat5 dupi Lankton, 2070, p. 29).
1. Programul de schimbare atitudinald

Descrierea unui comportament sau mod de a vedea lucrurile
specifice unui anume personaj pentru a ilustra o atitudine dez-
adapativd. Naraliunea este conduse astfel incAt acea atitudine se
apari intr-o lumind pozitivi.
- Descrierea comportamentului sau modului de a vedea lucrurile
ale unui alt personaj pentru a ilusEa o atitudine cu caracter adaptativ
(obiectivul terapeutic). Naraliunea este condusd astfel incdt aceasti
atitudine si pari negativi sau indezirabili.
- Prezentarea unui final neagteptat aI povestirii care sI reprezinte
consecintele atitudinilor ambilor protagonigti. Construclia scena-
riului trebuie realizati astfel incAt beneficiile celui de-al doilea
personaj si aibi o anumiti relevanli pentru clientul care asculti
povestirea.
2. Programul referitor la emolii gi sentimente
intre protagonist gi o anumitd persoanS"
- Stabilirea unei rela$i
loc sau situatie care trezesc o reaclie de tip emotional (teami,
dragoste, histele etc.).
- Prezentarea unor elemente dinamice in relalia dintre prota-
gonist gi persoani sau situalie (apropiere, depdrtare, ignorare,
abordare directi etc.).
- Focalizarea asupra unor modificiri fiziologice specifice stdrilor
emolionale ale protagonistului (terapeutul trebuie si fie atent ca
aceste reacgii si se suprapuni peste cele ale clientului).
3. Programul de modfficare comportamentale
observabil al protagonistului,
- Eviden$erea unui comportament
comportament care sd fie similar cu cel care trebuie construit la
client. Se va realiza o listi cuprinzind cateva comportammte specifice.
- Evidenlierea unor comportamente discrete ale protagonistului,
care sunt congruente cu cele observabile.
- Structurarea scenariului astfel incat sA rezulte repetarea de cel

putin hei ori a comportamentelor descrise mai sus.
4. Programul referitor Ia imaginea de sine
Construirea imaginii de sine centrale a eroului:
- descrierea eroului sau protagonishrlui care se caractedzeaze pe
sine intr-un anumit fel;
- descrierea modului in care protagonistul retriiegte anumite
experienle sau face apel la unele dintre calitilile sale dezirabile (este
vorba de resursele care au fost accesate anterior in cursul terapiei);
- descrierea manierei in care anumite aspecte ale imaginii de
sine infl uen{eazd comportamentul;
- utilizarea unei secvenle a povestirii in care protagonistul s5-gi
reprezinte imaginea de sine ca pe un calculator care poate fi pro-
gramat, astfel incat sa Eeiasce diverse experienle pozitive nonanxio-
gene, care sE aibi la bazl activarea resurselor pozitive specifice
imaginii de sine pozitive.
Caracterul ambiguu al povestirilor metaforice il determini pe
client se identifice propriile semnificalii in cadrul acesteia, fapt ce
sporegte deschiderea gi complianla la psihoterapie, reducAnd rezis-
tenfele. Astfel, metaforele conduc la descoperirea relevanlei de-
mersului terapeutic pentru client, implicAnduJ mai activ in demersul
citre schimbare.
Aqa cum aminteam, unul dintre punctele forte ale psihoterapiei
9i hipnozei ericksoniene o reprezinti utilizarea sugestiilor cu caracter
indirect. Pentru a ilustra mai bine maniera in care funqtioneazi su-
gestiile indirecte, prezentim mai ios cAteva exemple (adaptate dupi
Lanktory 201Q pp. 33-34)
lnducerea relaxdrii
. Sugestii directe: Stali inffo pozilie comodd gi relauli tot corpul.
Eliminali orice incordare d.in mugchii bralelor, hsind bralele sd
se relaxeze tot mai mult gi mai mult... elimind[i tensiunea din
zona umerilot care rleain tot mai daxali, din ce in ce mai
rclaxa[i... eliminali orice incordarc ilin zona spatelui, toracelui,
abdomenului... toti mugchii deain tot mai destingi, tot mai
relaaali.. . relaxali mugchii picioarelor, care deoin tot moi relaxate
din ce in ce mai relaxate... infiegul corp se relaxeazd tot mai
mult, gi mai mult...
. Sugestii indire clte: Md intreb ilacd od amintili senza{ia pe care o
aoeli dupd o zi plind tle actioitdli fizice in care a[i aaut multe
Hipnoza permisivi 39r
luouri tk ficut, a-ali inileplinit toate obiectiztele 9i acum Pute[i

sd ldsali totul deoparte gi sd ilotmili pulin. Fiecarc om a trdit o
astfel de experienld, cinil mintea congtientd nu mai tealizeazd
maniera in care mintea inangtiottd ailuce o starc speciald in care
toate funcliile par sd se fi incetinit Pentru a ldsa organismul sd se
rcfacd... ata cum un om este Wegdtit pentru slfifi, se intinde ifl
pat simte rdcoarea pldcutd a curiafurilor curate 9i mdtdsoase'..
li
fiecare om a cunoscut aceastd senzafie pldcutd de confort, ile li-
nigte gi pace interioard...
Sugestii de inchidae a ochilor

. Su8estii directe: Acum pleoapele ilumneaaoastrd wr ileueni tot
mai grele, ilin ce in ce mai grele.. . tot mai grele... atit de grele,
incdt od este imposibil sd deschiileli ochii... pleoape grele... in-
chideli ochii acum, inchideli ochii.
. Sugestii indirecte: Md intrcb in ce situalii mugchii felei ilum-
neaooastrd se aot relota.. . se oor relan atit de mult incfrt nu aot
mai putea sd [ind ochii ileschigi? MuEchii felei oor dmeni atit ile
relaxali, atdt ile rclatali, incit ad aa fi tot ffiai Sreu sd ptit:i[i...
,i poate fientalul ilumnemsoastrd conqtient se oa intteba cind oa
dec le mentalul incongtient sd inchidii ochii. . . sau poate mmtalul
cottEtient oa decide ca ilumneauoastrd sd inchideli ochii, astfel
incdt mentalul inconEtient sd se poatd ocupa de tot felul de alte
lucruri.
Utilizarea comunicirii cu caracter indirect Poate avea urmitoarele

efecte terapeutice (Lankton, 2010, p. 33):
anumit asPect care ii scapl clientului;
- Scoate in evidenlipeuncare clientul nu le-a intrev5zuU
- Sugereazl solulii
- Reduce nivelul rezistenlelor de naturevaconqtiente;
- Redefinegte problema clientului, care putea fi priviti dintr-o
alti perspectivi;
- Contribuie la reasocierea unor continuturi psihice de naturd
emo$onali, cognitivi, perceptivi Si comPortamentale.
La fel ca in cazul metaforelor, sugestiile indirecte il aiuti pe client
si acorde noi semnificali cuvintelor. Asffel, dientul va descoperi noi
rispunsuri in urma experientelor proprii Ei nu va mai fi obligat si se
conformeze prescrip$ilor teraPeutului.
Sugestiile indirecte pot imbrica mai multe forme (dupd Lankto+
201.0,p.U).
o Sugestii cu caracter deschis, care pot avea urmdtoarea forme:
- Oricine poate gdsi o modalitate ile a stoca informaliile importante. in

acest caz mesaiul fransmis este: ,,Noteaze aceste date". Mesajul de
acest tip are un caracter permisiv, neautoritar, terapeuful evitAnd
sd-i spund clientului ce .rnume trebuie sI faci.
Faptul cd lii ochii deschigi te ua ajuta sd rdmdi incordat. Din aceasti
-
sugestie rezulti in mod evident faptul cd, daci subiectul inchide
ochii, el se va relaxa.
r intrebdrile sau afirmaliile care focalizeazE atengia asupra stdrii
de congtiinli:
- Md intreb dacd aei intra curind in stare de rclarure;
- Md intreb dacd gi-ai ilat seama cAt de ilestins $i confortabil te simli;
-. Cum ai obseraat cAt de relarut e1ti in acest fioment?
Truismele reprezintd afirmalii care exprimi adeviruri comune,
ce nu pot fi negate, 9i imbracd forma:
- Toli oamenii au felul lor propriu ile a se relota;

- Toli copiii igi folosesc imaginalia pentru a se simli ,nai bine.
o Oferirea mai multor altemative de a reac$ona:
- Poli sd relarczi corpul pornind ile la cap cdtrc picioare sau de la

picioare cdtre cap, poti relara progresia musculatura sau poate corpul tdu
se oa relata ilintr-odatii sau pe nesimtite . . .
Astfel de sugestii au menirea de a-i demonstra clienfului faptul
cd existi mai multe c5i de a atinge un obiectiU el avAnd posibilitatea
de a alege acea experienli pe care doregte si o triiascS.
. Accentuarea situa6ei opuse obiectivului urmdrit:
Cu cfrt simli o tensiune gi o incordarc mai mare in tot corpul tdu, cu atdt
te oei relaru mai profund.
. Capcanele psihologice:
Clienhrlui i se prezintd doud variante egale din punctul de vedere
al atingerii scopului urmirit: Doregti sd intri ?n transd acum sau peste
70 minute?
. Disocierea congtient-incongtient:
Mentalul tdu con€tient se relateazd, in timp ce mentalul tdu incon$tient
cautd acele informalii pe care crezi cd le-a uitat.
o Dubla disociere intre instanlele congtiente gi cele incongtiente..
Astfel, daci obiectivul terapeutic este ca un anumit client si faci
fagl in bune conditii unui interviu de angajare, sugestiile ar
putea imbrica urmdtoarea fotmd.. Mentalul tdu con1tient se oa sim{i
relarut gi in deplind sigurantd, in timp ce mottalul incongtient oa repets

manieru in care te aei amporta la interaiu, oi poate mentalul tdu conttient
ua face aceasta, in timp ce mentalul incongtient se oa simgi destins gi
relaxat.
Prezentim mai ios un model de induclie hipnoticd in care se

unlizeazd sugestiile indirecte (adaptat dupi Larkton, 2010, p. 39):
,,Eu nu gtiu ilacd tu ai mai fost ueodatd intr-o stare de transd. Dupd ce aei
raneni ilin aceea stare oom discuta ilespre asta. Poli sd intti in trunsd in
felul tdu propriu. Fiecare ofi intrd in transd intr-un mod unic, specific
pentru el.
Agazd-te comod, cu picioarele uSor ilepdrtate gi bratele pe coapse. Putem
incepe. Vei intra intr-o stare moilifiutd de congtiinld ptopice tnodldrii sau
poate aei atinge o transd profundd, adincd. Poli sd realizezi acest lucru
rapid sau imediat sau poti intra in transd, ranmi gi intra ilin nou in acea
stare plicutd, oilihnitoarc, sau poate aei atinge treptat o stare de transd
profundd sau meilie, ssu poate nu uei simli nimic din toate acestea. Poti
intra in transd cu ochii inchigi sau deschigL Dm poate este mai bine sd-i
inchizi acum. Iasd mentalul tdu congtient sd se intrebe care ua fi primul
lucru pe care il oa realiza mmtalul tdu incongtient pe mdsurd ce atentia ta
se indreaptd cdtre interior. . . Te intrebi poate dacd nu aei infia intt-o starc
gi mai profundd. Vei ilescoperi cd mentalul tdu congtient poate aJla unele
lucruri importante pentru tine, in timp ce mentalul incongtient se
orienteazd cdtre interiorul fiin[ei tale sau, ilimpotriod, poate mentalul
congtient aa localiza atentia sPre interior, permilind mentalului tiu
ineongtient sd ilescopere lucruri semnificatioe Pentru tine. Fiecare fiinld
ommeascd are capacitatea de a accesa acele etperienle care sunt ifipottante
pentru ea. Cu cit oei petrcce mai mult timp in stare de confuzie, intre-
blndute ce trebuie sd faci, cu atit mai rapid aei gdsi ditecfia potrioitd pe
care sd mergi. Acotdd-ti timp pentru a accesa acele amintiri cind te-ai
simlit mai puternic, mai incrudtor in tine gi uutd sd le refidiegti acum, sd
te simgi ca atunci... Mintea umand are capacitatea extraordinard de a
aplica uechile experienle inodlate la situatii noi, de a le Jolosi intt-un mod
util gi constructia,"
in hipnoterapia de orientare ericksoniand, fiecare scenariu de
induclie 9i procesare teraPeutici trebuie sd aibi un caracter indi-
vidualizat.
La finalul acestui capitol, redim o sintezi a principiilor erick-
soniene aga cum a fost ea Prezentate de Lankton in 2ffi8.
1. Abordarea clientului in limbalul siu specific

Milton Erickson obiqnuia si observe cu atengie gi apoi si intre in
rezonanli cu limbaiul verbal gi nonverbal al clientului. Aceasta in-
seamni copierea mimicii, pantomimicii, a posturii, a ritmului respi-
rator gi a sistemului de reprezenteri in care proceseazi clientul
informaliile (vizual, auditiv sau kinestezic). Termenul englezesc
utilizat este peacing. Odatd intrat in rezonan!5 cu acesta, terapeutul
il va ghida (leading) in direclia obtinerii modificirilor in plan
comportamental, emolional gi cognitiv, modificiri care reprezinte
obiectivele psihoterapiei.
2. Abordarea nepatologici a clientului
Maniera de abordare ericksoniani contribuie la inliturarea
stigmatului de bolnav psihic care este pus clientului de citre psi-
hiatri gi speciali$ti in sdnitate mentali in general. Accentul nu este
pus pe tulburarea psihici sau pe simptome, ci pe resursele adaptative
personale gi interpersonale de care dispune clientul.
3. Conceptualizarea simptomelor ca individuale Ei avAnd cono-
talie pozitivi
Milton Erickson era de pirere ci simptomele reprezinte modalitili
de comunicare gi, totodati, pagii in cadml procesului de congtientizare
a clientului (Erickson gi Rossi, 1979, p. 143). in acelagi timp, fiecare
client era abordat de ceEe terapeut ca un caz unic. Din acest motiv,
Milton Erickson nu se baza pe o anumit5 teorie asupra personalitigii
gi nu se referea la aga-numitele aspecte ascunse gi intunecate ale
acesteia (ca de pildi ,,principiul Thanatosului", ,,Supraeul", ,,umbra"
sau instanta personalitilii denumiti ,,mama cea rea").
In psihoterapia ericksoniani, toate comportamentele, cogniliile,
stirile afective sau percepliile erau abordate intr-o manieri pozitivd,
ca fiind resurse adaptative ale clientului. Aceasti modalitate de in-
lelegere a simptomelor std la baza strategiilor terapeutice ale
reeticheterii gi utilizirii.
4. Caracterul strategic al terapiei
Psihoterapia de orientare ericksoniani reprezinte un demers cu
caracter activ gi directiv. Terapeutul este cel care conduce, contro-
leazi 9i planifici riguros ceea ce se intAmpli in timpul terapiei.
5. Terapia este orientati spre solu$e
Clientul este orientat si parcurgi drumul de la starea problematici
spre starea de sdnitate gi adaptare eficienti la mediu. Se acordd mai
pu$ni aten$e problemelor trecute ale clientului, accentul fiind pus
asupra obiectivelor ce trebuie atinse in viitor.
Hipnoza permisivi 39s
Deoarece terapia igi propune sI il ajute pe client si igi descopere

resursele adaptative de care are nevoie, analiza excesivi a conllictelor
Ei psihotraumelor trecute ar avea un caracter contraproductiv. Nu se
urmiregte obtinerea unui insight, a modificirilor unor cognitii sau
aspecte imaginative in sine, ci o reorganizare a experienlelor
clientului in direcga sinitilii gi eficienlei.
6. Orientarea sistemici
Milton Erickson nu obignuia sd abordeze clientul ca entitate
izolati, ci in cadrul sistemului familial din care acesta ficea parte.
Ahrnci cAnd se ocupa, de pildi, de problemele unui copil, terapeuhrl
era congtient de faptul ci repercusiunile intervenliei sale vor avea
efecte asupra intregii familii.
7. Unlizarea ambiguitSgi
Aspech:l poate cel mai neobignuit h cadrul abordirii ericksoniene
se refere la utilizarea in scop terapeutic a diferitelor forme de ambi-
tuitate, care reprezinte de fapt modalitigi indirecte de sugestie. Se
face apel la strategia bazate pe confuzie, la aga-numitele ,,capcane
psihologice", la utilizarea sugestiilor indirecte, a metaforelor tera-
peutice gi a umorului. Aceste metode contribuie la stimularea gAn-
dirii creative a clientului, care-l determini pe acesta si giseasci
solufii la problemele sale.
8. Prescripliile cu caracter psihoterapeutic
ln afari de tehnicile cu caracter verbal, Erickson utiliza o serie de
sarcin.i sau prescrip$i terapeutice care-i solicitau clientul sd realizeze
anumite acliuni in afara cabinetului de psihoterapie, sub forma
sarcinilor sau temelor pentru acas5, sarcini care aveau menirea sd
stimuleze activismul clientului. in opinia autorului, insightul poate
asigura doar o inlelegere de naturi cognitiv;" care nu este neapirat
urmati de o ac$une in plan comportamental, ci dimpotrivi, aqtiunea
este cea care genereazi insightul.
9. Principiul utilizirii
Reprezinti elementul cel mai important al demersului psiho-
terapeutic ericksonian Ei se referi la faptul cA, in loc si inhibe anu-
mite tipuri de comportamente, terapeutul va folosi in avantajul
psihoterapiei tot ce face sau spune clientul la un moment dat. Astfel,
de pildd, unui client care afirma ce nu poate sta linigtit, nici agezat,
nici culca! hipnoza i-a fost indusE in timp ce se plimba prin cabinet.
Clientului i s-a solicitat si coopereze in timp ce se deplasa, iar de
fiecare dati cind trecea pe lingi fotoliu, terapeutul comenta:,,Ar fi
foarte bine se te aSezi gi sI te relaxezi confortabil, dar daci nu pogi

si realizezi acest lucru, continua si te miqti prin incipere". in cele
din urmi, clientul s-a agezat comod Ei hipnoza a putut fi indusi.
10. Observarea atent5 a comPortamentului clientului
Aga cum am subliniat mai sus, Milton Erickson era un fin
observator al comportamentului verbal gi nonverbal al clientului,
elemente ale acestuia stAnd la baza diagnozei gi intervenliei
terapeutice.
Lankton (2008) descrie in detaliu principalele strategii ale abor-
dirii hipnoterapeutice de tip ericksonian.
o Stabilirea alianlei terapeutice adecvate cu fiecare client in parte
Presupune inlelegerea situatiei specifice a fiecirui client, stabi-
lierea raportului gi triirea experiengelor psihologice din perspectiva
acestuia. in mod concret, terapeutul va procesa in felul urmitor:
- se va pozi$ona, dupd caz, in mod simetric sau comPlementar
in raport cu clientul (se referi la posturi, mimicS, Pantomimic5, ritsn
respirator);
- va rdspunde pe cAt posibil tuturor mesaielor verbale gi
nonverbale ale clientului;
sistem de prelucrare a informa$ei
- va rispunde utilizAnd acelagi
in care i se adreseazi clientul (vizual, auditiv, kinestezic);
- va comunica in modul specific in care comunici subiectul;
- se va adresa in limbaiul experiential al clientului;
- va ,,vedea", ,,auzi" gi,,sim$" lumea in acelaEi mod in care o
face clientul sdu.
Toate aceste elemente presuPun minimalizarea rolului hipno-
terapeutului gi extinderea rolului clientului (Erickson, 1997).
. Reducerea rezistentelor la psihoterapie presupune:
- intrarea in rezonante cu clientul;
- respectarea ritmului gi dinamicii procesirii psihice specifice
clientului;
dintre intrarea in rezonanli gi ghidarea
- gtergerea demarcaliilor
clientului in direc$a doriti;
doar atunci cAnd clientul
- introducerea schimblrilor terapeutice
este pregtrtit Ei in ritmul acceptat de acesta.
o Utilizarea eforturilor, energiilor gi comportamentului clientului
implici:
- acceptarea cu satisfacfii 9i deschidere firi a oPune rezistente la
tot ceea ce ofere ctentul;
- folosirea energiei clientului prin intermediul unei ghidiri cu

caracter discret;
- solicitarea continudrii comportamentului problematic Ai chiar
solicitarea ca subiectul si realizeze gi mai mult din ceea ce ficea la
momentul respectiv;
- introducerea unui control sau ghidaj minimal in ceea ce
prive$te exprimarea sau comportamenhrl clientului;
- permisiunea acordati clientului de a extinde eforturile gi ener-
gia rezultate in urma conllictelor gi incercirilor ineficimte de rezol-
vare a problemelor, pAni cand se va ajunge la epuizarea acestora.
o Utilizarea ambiguit5lii gi asigurarea caracterului individual al
intervenliei terapeutice
Acestea reprezinti strategii terapeutice care faciliteazi triirea
unor noi experienge de citre clien! asigurAnd:
- ceutarea qi trlirea unor noi experienle psihologice;
- crearea condi$ilor pentru activarea gAndirii creatoare a clien-
tului;
- personalizarea procesuJui terapeutic de invitare;
- identificarea unor noi solulii la problemele clientului.
Strategiile mentionate presupun utilizarea metaforelor gi
povestirilor cu caracter terapeutic, a anecdotelor, a confuziei in plan
verbal gi a sugestiilor indirecte.
o Reetichetarea permite stimularea inlelegerii cognitive expe-
9i
rien$ale gi implici:
- conferirea unei semnificalii pozitive simptomului;
- descoperirea unor noi semnifica'ri, unor sifuafii sau probleme;
- abordarea acestora dintr-o alti perspectivd;
- maximizarea sau minimizarea dirrrensiunilor unor proble-
me-simptom;
- modificarea situatiei experienliale, astfel incAt aceasta sI
devini mai importanti sau mai puqin importantS, mai ampli sau
mai redusd ca dimensiuni, mai durd sau, dimpotrive, mai ugor de
suportat.
o Asigurarea unei eficienle maxime a intervenfiei terapeutice:
- demersul terapeutic va tine seama de nevoile gi abilitdtile

individuale ale fiecirui client in parte;
- asigurarea intelegerii de citre client a fiecirei situalii sau re-
surse care a fost reetichetatS;
- acordarea de credite clientulul pentru ca acesta si faci eforturi

in direcfia atingerii obiectivelor teraPeutice;
- identificarea momentelor Potrivite din cursul PsihoteraPiei,
cand clientul hebuie lisat se se desorce singur;
adoptarea unei decizii corecte cu Privire la momentul incheierii
-
terapiei.
Tehnicile terapeutice propriu-zise implici stabilirea unor con-
tracte iniliale cu clientul, modificarea respectivelor contracte Pe
parcursul psihoterapiei, acordarea permisiunii clienrului de a rea-Iiza
singur un insight cu privire la progresele oblinute in cursul terapiei,
invilarea din experienla clientului, negocierea obiectivelor teraPiei,
administrarea unor sugestii PosthiPnotice, Programarea unor
expectatii pozitive referitoare la obiectivele teraPiei gi utilizarea
tehnicilor de imaginafie dirijatd cu conginut creativ.
Abordarea terapeutict cognitiv'comPortamentale

a simptomatologiei depresiye $ a manifr.s$lrilor somatofiorme
Studiu de caz (psihoterapie individualS)
Lorena, ingineri in vArsti de 35 de ani, este so$a unui om de

afaceri 9i mama unei fetile in vArst5 de 5 ani. Ea a abandonat
serviciul pentm cregterea copilului. Clienta di o serie de aminunte
despre istoria sa personali, din care reiese ci ea provine dintr-o
familie in care este cel de-al doilea copil, avAnd un frate mai mare.
Clienta a lucrat pdni la nagterea fetilei intr-o companie multi-
nalionall Pirinlii trdiesc, dar odati cu pensionarea s-au retras
undeva la gar5, la aproximativ 50 de kilometri de Bucuregti. Clienta
povestegte c5, din cauza distanlei, nu ii viziteaze prea des, cu toate
ci au o relalie bund.
Clienta se prezintd la cabinetul de psihoterapie cu o problematici
destul de diversificati 9i complexi:
1) atacuri de panici declangate in urmi cu doi ani, cAnd fetila sa
s-a imbohrivit gi Lorena a fost nevoiti si o duc5 noaPtea singuri la
spital, solul fiind intr-o celetorie de afaceri in acea perioadi.
Atacurile de panici au devenit mult mai dese in ultimul timp, in
ultimul aru simptomatologia cuprinz6nd de la ameleli, transpiralii
reci, tahicardie, tremorul extremitililor, pdni la senzatia de legin.

GAndurile negative comunicate de clienti in acest sens aveau urmd-
toarea formi: ,,Voi cidea, voi legina, voi face un infarct gi voi muri".
2) depresie moderatS. Clienta se simte permanent obositd, firi
vlagi, avAnd o dispozige tristS, cu idei de inutilitate, autodevalorizare
gi cu un con$nut hipocondriac.
3) insomnii mixte de adormire gi trezire, somn neodihnitor gi
cogmaruri.
4) dureri psihogene in special in zona coloanei vertebrale, degi
investigaliile clinice de specialitate nu au evidenfiat nicio cauzi
organici.
5) probleme de cuplu. Cei doi sofi nu se mai inleleg bine, nu mai
au relafii intime, iar solul a inceput si sufere gi el atacuri de panicd
in momentul in care a avut niqte probleme financiare la firmd. El a
refuzat insi si vind la psihoterapie, tratindu-se cu Xanax, prescris
de un medic psihiatru.
In cadrul interviului clinic din prima gedinli, Lorena a fost
cooperanti, dar gi-a prezentat problemele intr-o maniera ugor
haotici, lSsAnd impresia ci nu-i este clar ce doregte sI se inAmple in
cadrul demersului terapeutic. Cu toate acestea, a fost stabilitd o liste
de probleme impreuni cu clienta, aga cum a fost ea prezentati
anterior.
incepAnd cu cea de-a doua gedinli de psihoterapie, clienta gi-a
insugit o tehnici simplS de relaxare la care a reactionat inci din
cabinet foarte bine. In stare de relaxare i-a fost adresati intrebarea
propusi de De Shazer: ,,Dace peste noapte s-ar intampla un miracol
gi problema ta ar dispirea, cum ar ardta viata ta atunci sau ce ai
putea se faci atunci gi nu faci acum?" in mod surprinzitor, clienta
nu s-a referit direct la simptomele atacurilor de panici, la depresie,
insomnie sau dureri, ci a rispuns cI ar dori si nu mai fie casnici, si
lucreze gi si aibtr succes in ceea ce face. De asemenea, Lorena a mai
specificat ci dorinla ei este si se apuce de picturd. Dupi o mici
ezitare, a adiutat ci ar dori se se inteleagi mai bine cu sotul.
Pornind de la aceste informalii, s-a trecut la conceptualizarea
cazului 9i au fost stabilite impreuni cu clienta principalele obiective
ale demersului terapeutic. Din perspectivi etiologic;" putem spune
ci atacurile de panici s-au declangat in contextul imbolnivirii fetilei
gi avAnd legituri cu absenla solului intr-un astfel de moment.
Atacurile de panici s-au intensificat in ultimul an, pe fondul apariliei
unor probleme legate de reintoarcerea clientei la serviciu, dar Ei a

unei aparente izoliri de so! plec6nd de la lipsa intimitd$i de cuplu.
Examinarea cogniliilor gi comportamentelor actuale: atacuri de
panici la care sunt asociate distorsiuni cognitive de tipul gAndirii
catastrofice: ,,Voi cidea, voi legina, voi face un infarct gi voi muri".
Examinarea longitudinali a cogniliilor gi comportamentelor arati
prezenla unor cognilii disfuncfionale: ,,MI simt obosite, nu sunt
bund de nimic."; ,,Ceea ce fac eu nu are importanld"; ,,Mai bine nu
plec din casi, se nu se intample ceva rdu cu copilul".
Comportamente declangate: atacuri de panictr, stare depresivi
moderatS, insomnii, comportamente de evitare.
Aspecte pozitive intAlnite la clienti: motivatia foarte ridicati
de a participa la un demers terapeutic Ai dorinla de a-gi rezolva
problemele.
In cadrul demersului terapeutic, planul terapeutic a cuprins
aplicarea urmitoarelor strate8ii terapeutice:
. Strategii cognitiv-comPortamentale: identificarea, comba-
terea gi inlocuirea gAndurilor gi convingerilor disfunctionale
negative;
o Strategri specifice hipnozei clinice: relaxarea gi hipnoza cu
sugestii de intirire a eului, dar gi sugestii specifice, centrate
pe simptom, utilizAndu-se tehnica respirafiei controlate
pentru prevenirea gi stoparea atacurilor de panici;
. Autohipnoza, in cadrul cireia s-a aPlicat antrenamentul
mental $i tehnica metaforelor teraPeutice. Una dintre
metaforele utilizate a fost aceea a unui tren uitat undeva pe
o linie seorndari, ale cdrui ro$ gi motor nu mai funqtioneazi
cum trebuie pentru ce trenul nu se deplaseazi in direclia
doriti;
. Tehnica intervenfiei paradoxale a fost utilizati pentru
insomnii;
. Relaxarea gi substitulia de simptom au fost utilizate Pentru
durerile psihogene;
. GAndurile gi convingerile altemative realiste au constituit
baza sugestiilor hipnotice gi posthipnotice;
. Pentru ameliorarea relagiei de cuplu, i s-a prescris clientei
ca sarcini pentru acase si observe (monitorizeze) situafiile
in care lucrurile merg ceva mai bine intre ea gi partenerul
Hipnoza permisivl 40r
sdu gi,,se faci mai mult din ceea ce face atunci" (tehnica
incuraidrii comportamentelor care fac excepfie de la regulS).
Demersul terapeutic s-a desfigurat pe parcursul a 18 gedinte,
dintre care primele 12 au avut o frecvenli sdptimAnali, urmitoarele
cinci fiind bilunare, iar ultima avAnd loc la un interval de o luni
de zile.
Cu toate ce simptomatologia clientei era destul de complexi,
psihoterapia a fost cuantificatd la final ca avAnd succes, datorite
motivatiei, tenacitilii, inteligenlei qi creativitd!ii clientei. Astfel,
atacurile de panici au dispirut aproape total (Lorena a mai avut un
atac de panice la aflarea vegtii decesului in accident a unei Prietene,
dar a reugit sd il controleze), iar dispozilia s-a ameliorat simtitor.
Clienta a reugit si scape de insomnii, dormind regulat aProximativ
gapte ore pe noapte, iar durerile de coloani vertebrali s-au redus,
astfel incAt Lorena a reinceput chiar sd practice gimnastica Pilates.
Clienta a reugit si-Ei convingi soful si o lase si lucreze la firma
unor prieteni 9i si se inscrie la un curs de picturi. Rela$ile dintre cei
doi s-au imbunitili! cu toate ci solul Lorenei a continuat se mai
aibl uneori atacuri de panicd, pe care le trata cu ajutorul tranchili-
zantelor.
Abordarea terapeuticl cognitiv'comportamentali

a disfuncliilor sexuale
Studiu de caz (psihoterapie individuali)
in studiul comportamentului sexual, lucririle de

ceea ce priveEte
specialitate constituie o reflectare a timpului Ei mediului social gi
denoti interdisciplinaritatea gtiinlelor care se preocupi de acest
subiect. Este de reginut faptul ci, dupi Freud (1912, 7925), care a
propus o viziune asupra conflictelor din sfera sexualitigii, lucririle
lui Kinsey (1946), Masters qi Johnson (1970) au deschis ulterior calea
spre studiul sexualit6!ii umane, spre psihoterapia tulburirilor
sexuale (Bancro ft,1999).
Primele descrieri ale metodelor terapeutice au avut un caracter
eclectig fdri a se baza pe un model teoretic unitar. Din acest motiv,
metodele gi tehnicile recomandate aveau un caracter predominant
comportamentalist, membrii cuplului fiind instruili si urmeze

indeaproape anumili pagi care presupuneau sarcini concrete de
rezolvat. Terapeulii interesati de problemele sexuale au ajuns la
concluzia ci, deqi programele propuse de Masters 9i fohnson (1970)
s-au dovedit in mare misuri utile, din cadrul lor lipseau anumite
metode menite si-i ajute pe membrii cuplului si depigeasci unele
blocaie care impiedicau realizarea comportamentelor prescrise.
Faptul ci terapiile sexuale aveau o bazi empirici a atras specialigti
de diverse orientiri teoretice, care au incercat si umple golul
existent. Astfef Kaplan (1974), degi a recunosot meritele progra-
melor propuse de Masters gi Johnson, le-a addugat modele expli-
cative fundamentate psihanalitic. Bancroft (1989), la rAndul s6u, a
inclus anumite strategii de orientare cogrritivS, inspirate din tehnicile
de rezolvare a conflictelor.
Hawton (1989) propunea o abordare cognitiv-comportamentali a
tulburlrilor sexuale, insistAnd asupra necesitilii combindrii unor
strategii cognitive cu programe de tip comportamental. Acelagi autor
impreund cu colaboratorii sii Lang qi Rachman (Hawton et al., 1989)
au aiuns in cele din urme la concluzia c5, in domeniul terapiilor
sexuale, problemele psihologice trebuie conceptualizate in termenii
a trei sisteme aflate in interactiune: comportamental, cognitiv gi
fiziologic.
Degi inilial foarte optimiEti, terapeulii interesali de problematica
tulburirilor sexuale au aiuns la concluzia ci prognosticul acestor
afecliuni este foarte diferit de la un individ la altul, rezultatele
tratamentului pe termen lung fiind dificil de evaluat. Bancroft (1999)
considere ci mecanismele psihofiziologice care contribuie la acti-
varea sau inhibarea comportamentelor sexuale sunt inci insuficient
elucidate. Un element care trebuie avut in vedere in abordarea
acestei problematici line gi de aspectele legate de anxietatea gi de-
presia care insotesc frecvent aceste tulburiri-
ln abordarea terapeutici cognitiv-comportamentali a disfunqtiilor
sexuale, elemenhrl principal constd in aceea ci celor doi parteneri li
se cere si duci la indeplinire o serie de comportamente specifice,
sub forma unor teme pentru acas5. Acestea presupun inilial o serie
de atingeri corporale reciproce, la inceput nongenitale qi care merg
progresiv citre atingeri ale organelor genitale Ei chiar contacte
sexuale, pe misuri ce obstacolele ce stau in calea indeplinirii acestor
sarcini sunt depiEite.
Sarcinile in plan comportamental presupun programe cu caracter

gradat, care in unele cazuri sunt suficiente Pentru a crea cuplului
interac!iuni erotice agreabile, conducAnd la desensibilizare gi
reducerea anxietdlii legate de performanla sexuali, drept rezultat al
permisiunii pe care o di terapeutul partenerilor si exploreze com-
portamente altemative. Aceste programe conduc, de asemenea, la
identificarea blocajelor de naturi intrapsihicl 9i interpersonali,
blocale ce impiedici realizarea unor contacte sexuale normale. Odati
dezvlluite, aceste blocaie pot fi depigite in urma unor demersuri
terapeutice eficiente.
Demersul terapeutic include urmitoarele strategii:
1. Ameliorarea comunicirii gi inlelegerii mutuale intre membrii
cuplului: se realizeazi prin negocierea unor Programe comPorta-
mentale in cadrul chrora fiecare Partener cauti metode Pentru a
produce satisfaclie celuilalt gi, in acelagi timp, afirmd clar care sunt
comportamentele celuilalt, pe care le consideri dezagreabile sau .une'
nintetoare, contribuind astfel substan$al la dezvoltarea inlelegerii
mutuale.
2. invigarea unor noi metode de management al conflictelor:
terapeuhrl va sprijini cuplul sd identifice modelele dezadaptative de
comportament 9i si gestioneze rezolvarea conflictelor care se mani-
festl in cursul relafiei.
Membrii cuplului igi vor insugi modele altemative gi adaptative
de management al conllictelor. Deosebit de imPortante este favori-
zarea demersului terapeutic in direqtia modalitd$lor in care fiecare
membru al cuplului gestioneazi m6nia, furia sau alte steri afective
cu con,Lnut negativ.
Strategiile propriu-zise conlin o combina$e de tehnici educa$o-
nale gi comportamentale, in cadrul cirora feedbackurile terapeutului
joaci un rol esenfial. Aceste strategii s-au dovedit utile nu numai in
domeniul tulburirilor sexuale, ci 9i in terapia maritali in general.
3. Restructurarea cognitivi a semnificagiilor comportamentului
sexual: un aspect important al teraPiei sexuale, mai ales atunci c6nd
programele comportamentale ajung in sfera atingerilor genitale, il
reprezinti evaluirile gi reevaluirile semnificaliei fiecdrui gest sau
rispuns sexual. In unele cazuri, semnificalia negativd a anumitor
comportamente sexuale este achizigionatl inci din copilirie 9i con-
tinui sI blocheze rela$ile sexuale h varsta adulti.
Prin modificarea acestor semnificatii, impactul emotional al

comportamentelor respective se modifici gi ele inceteazi sI mai
exercite o influente negativl asupra interaqtiunilor realizate la vArsta
adulti. Astfel, in urma dezaprobirii parentale din copilerie, o femeie
poate dezvolta convingerea cI orice stimulare genitale directi este
inacceptabili gi ii produce sentimente de culpabilitate. De asemenea,
o alti femeie, care a suferit un abuz sexual in copilirie, poate dez-
volta sentimente de cu.lpabilitate la trdirea oricdror experienle s€xuale
agreabile, fapt ce va conduce la inhibarea activdrii sexuale.
Odati cu reevaluarea gi reatribuirea unei noi semnificatii com-
portamentelor sexuale, partenera va reugi si priveasci interacliunile
cu partenerul intr-o manieri maturi, specificA vArstei adulte, firi
incircdturi emotionale negativi.
4. Modificarea directd a rispunsurilor sexuale: se realizeazi pe
baza principiilor invilirii gi se adreseazi direct fiecirui tip specific
de tulburare sexuale.
Natura disfuncfiilor sexuale
O definilie corecti a disfunqtiilor sexuale o reprezinti perturbarea

persistente a tiparelor sexuale ale interesului gi rispunsului. Dis-
funcliile sexuale se delimiteazi de deviafiile sexuale, care reprezinti
comportamente ce se deosebesc sub aspect calitativ de comporta-
mentele sexuale normale gi sunt nocive pentru alti oameni. Aceasti
definilie nu este pe deplin satisficitoare, pentru ca, pe de o parte,
este dificil de circumscris comportamentul sexual normaf iar pe de
alte parte, un comportament sexual calificat drept disfunclional
depinde de mai mulgi factori gi de faptul dacd partenerul consideri
cd este o problemS, iar aceste expectalii pot fi influenlate de pirerea
prietenilor, de mass-media sau opinia unor medici (Hawtor; 1989).
Nu a fost elaborati pAni acum o clasificare satisficitoare a dis-
funqtiilor sexuale. in general se accepti drept criterii interesul sexual,
activarea sexuali, orgasmul 9i gradul de satisfaclie generali. Alli
factori care trebuie luali in considerare sunt perioada de debut gi
gradul de extensiune a tulburirii.
Termenii tulburare primari gi tulburare secundard se referd la
faptul c; tulburarea a fost prezenti de la inceperea activitelii sexuale
sau a intervenit dupi o perioadi de funqtionare sexuali satisficitoare.
Hipnoza permisivi
Termenii total gi situalional se refere la faptul ci tulburarea sexuali

este prezentd in toate situaliile sau doar in unele dintre ele (sex
adecvat cu partenerul obignuit, dar nu gi cu alt partener, activitate
sexuald prin intermediul masturbirii etc.). in cadrul fiecirei tulbureri
sexuale existd nenumirate varialii; astfel, in cazul tulburirii de
erecfie, existi birbali care realizeazi ereclia cu partenera, dar o pierd
in timpul actului sexual, birbali care oblin doar o erectie parliali,
birbali care oblin erec$a doar cAnd sunt singuri (in timpul mastur-
birii) 9i bdrbali care nu au ereclie in niciun fel de situagie.
Lipsa satisfacliei sexuale reprezinti o problemd imPortanti
pentru care indivizii sau cuplurile soliciti psihoterapia (fdrd sX existe
de fapt disfunclii sexuale). Mulgi dintre acegti subiecli nu se refere la
vreo disfuncgie anume, ci Ia absenla satisfac$ei sexuale. La aceastd
situalie igi pot aduce contribu(ia factori variali, cum sunt cei legali
de dificultS$le rela$onale, de faptul ci partenerii nu se mai consideri
atrigdtori unul pe cel5lalt gi nu in ultimul r6nd plictiseala 9i monotonia.
Uneori aceasti prob^lemi poate fi secundari lipsei de interes
sexual (Bancroft, 1983). ln alara disfuncliilor sexuale, sau a lipsei de
satisfaqtie sexuali, pacienlii se pot adresa specialigtilor gi penku alte
probleme, cum ar fi, de pild5: depresie, insomnie, probleme gineco-
logice sau lipsa fertilititii.
Cauzele tulburirilor sexuale se referd la:
. Cauze fiziologice: boali, operalii, diverse tratamente
(Bancroft, 1983; Hawton, 1985, DBn.
Chiar gi in aceste cazuri, factorul psihologic accentueazi
tulburarea, iar terapia cognitiv-comPortamentale este
indicati.
o Factori predispozanti (lipsa de incredere in sine; pubertate
intArziatd).
. Factori precipitatori (egec sexual sub influenla alcoolului).
o Factori care menlin tulburarea (anxietatea anticipatorie la
fiecare tentativi de act sexual).
Vom prezenta in continuare principalele disfunclii sexuale la

femei gi la birbafi. Astfel in ceea ce privegte disfunc$ile sexuale la
femei se inregistreazi:
1. Scdderea interesului sexual - libido sclzut: variazi considerabil
de la o femeie la alta; se reflecti in frecventa actelor sexuale cu parte-
nerul, gSnduri cu continut sexual, masturbare; se asociazd frecvent
cu dificulteti relaiionale qi depresie (Hawton gi Catalan, 1985;

Weissman qi Paykel, 1974).
2. Activare sexuali scdzut5: reducerea reac$ilor fiziologice nor-
male (exemplu: lubrifierea vaginului) la stimulare sexuali gi lipsa
senzagiilor asociate cu excitatia sexuale, fireasci insl la menopauzi
qi duph naqtere.
3. Deficim!5 de orgasm: absenld sau orgasm foarte rar. Terapeutul
trebuie sI diferenlieze acele femei care nu obgin orgasm cu parte-
nerul, dar il obfin prin masfurbare, de cele care nu s-au masturbat
niciodati. Deficienla orgasmici secundarl se asociaze de obicei cu
dif icultn$ relafionale.
4. Vaginism: act sexual imposibil sau extrem de dureros, din
cauza unui spasm vaginal care impiedici penetrarea. Poate aperea
dupi un traumatism al vaginului sau in urma unei infecfii. Multe
din aceste femei au idei gregite cu privire la sexualitate. Altfel, ele
sunt normale sub aspectul responsivitilii sexuale (Duddle, 1977).
5. Dispareunia: act sexual dureros.
Durerea poate fi superficiale, medie (din cauza lipsei excita$ei,
infec$ilor vaginale, unor chisturi) sau profundi (infeclie pelviani,
endometrite sau lipsa acHverii sexuale). In aceste cazuri se reco-
mandd controlul ginecologic.
Disfuncfiile sexuale la birbali sunt urmitoarele:
1. Interes sexual scizut: poate fi consecinla unei tulburiri de
ereclie, a dificultifilor relalionale sau a depresiei. Trebuie exclusi
cauza organici (hipogonadism).
2. Tulburarea de ereqtie: este cea mai respandite tulburare pentru
care se solicitd psihoterapia; are forme diverse; mecanismul erecliei
este inlluentat de o varietate de factori psihologici (anxietate, distra-
gere, exp€ctalia performantei) 9i fiziologici (diabet, probleme circu-
latorii, leziuni ale coloanei vertebrale, medicalie antihipertensivi).
3. Ejaculare precoce:
- este dificil de definit, de reguld este bine sA se solicite gi opinia
partenerei, pentru ci unii oameni au expectatii nerationale;
- de reguli reprezinti o hrlburare primari;
- masturbarea rapidi poate fi un factor predispozan!
- frecventi la tineri la inceputul vielii sexuale;
- frecventi in stiri de stres;
- numai in cazul in care este persistente este considerati simp-
tom.
4. Eiaculare intArziati sau absenti:

este o tulburare relativ rari, care afecteazi atat eiacularea, cat
-
gi orgasmul;
- trebuie distinsi de tulburarea care are la bazi cauze fiziologice

(prostatectomie) sau medicalie (tioridazin), c6nd individul are orgasm,
dar nu e.jaculeazi.
Ejacularea se poate obline in timpul masturbirii, dar nu gi cu o
parteneri, numai in somn sau deloc (in acest din urmi caz se sus-
pecteazi o cauzd fizici). Cind ejacularea este intArziati, stimularea
sexuald trebuie si fie prelungiti un timp neobignuit de lung pAni ca
aceasta si apari.
5. Ejaculare dureroasd gi dispareunie: senzalie de durere sau
arsuri dupi elaculare, de reguli este rezultatul unei infec$i (uretriti,
prostatiti etc.).
Factorii psihologici care pot contribui la disfuncgiile sexuale

(duptr Hawton, 1989)
Factori predispozanli:
.educatie restrictivi: atitudinea pirinlilor e distorsionati sau
provoacd inhibilia sexuald;
o relaliile familiale perturbate, lipsa afecliunii;
. experienle sexuale timpurii, cu caracter Psihotraumatizant:
viol, incest;
. liPsa educaliei sexuale.
Factori precipitatori:
o relalii perturbatoare cu partenerul;
. nagterea unui copil (aici, dificultilile sexuale pot si apari gi
din cauza unor factori fiziologici sau din cauza depresiei);
. infidelitatea;
o disfunclii ale partenerului;
. egecuri repetate;
' dePresie;
. anxietate;
o exPeriente sexuale traumatizante;
. vArsta;
. reactia psihologici la unii factori organici.
Factori care mentin hrlburarea:

. anxietatea de performanli;
. teama de egec (de pierdere a erectiei);
. soliciterile partenerului;
. comunicare insuficientd intre parteneri;
. culpabilitate (eventual legatd de o relalie extraconiugale);
. lipsa atractiei fa!5 de partener;
o relalii conflictuale;
. teama de intimitate emofionali;
. informatii sexuale insuficiente despre modul in care se
r e alize azd stimularea partenerului;
o joc erotic preliminar insuficient (astfel incAt partenera nu
este excitatd).
AEa cum am mai subliniat, experlii sexologi estimeazi ci mai

mult de iumitate din cuplurile din Europa de Vest gi Statele Unite
au diverse dificultiI legate de via[a sexuald, iar majoritatea acestor
dificultili au drept cauze anxietatea. Fensternheim gi Jean Baer
Q9n\ se refere la urmitoarele aspecte ce pot constitui semnale de
alarmi in leglturi cu existenta unor probleme sexuale:
- Evitarea deliberati a relagiilor sexuale. Aceasta nu se referi la
faptul ci o persoani poate se nu fie la un moment dat intr-o dispo-
zilie potrivitd pentru a intreline relafii sexualg ci la evitarea sistema-
tici a acestora, evitare care devine o obiqnuinld. Se autoobservi
propriul comportament gi se verifici daci nu cumva persoana iEi
inhibl orice manifestare de afec$une care ar putea conduce la relalii
sexuale.
- Evitarea relagiilor sexuale fird ca subiectul si fie congtient de
acest lucru. Subiectii invocd tot felul de motive pentru a evita sexul:
oboseaH, indispozifie, faptul ci au prea mult de lucru etc.
- Transformarea relaliei sexuale intr-o rutini zilnici.
- Subiectul este ingrijorat in leglturi cu diverse aspecte letate
de viala sa sexuali: se teme ci are fantasme prea bogate sau, dim-
potrivi, ce nu are fantasme, ce are dorinle inacceptabile etc.
- Existenta unei disfuncfii sau a unei perversiuni sexuale.
Trebuie subliniat faptul ci in Europa gi America activitatea sexuali
are puternice conotatii emolionale gi, din acest motiv, fricile gi
anxietatea pot si conducd la blocarea acesteia, gener6nd insatisfaclii
qi inhibigi.
inainte de a trece la un program de psihoterapie care si conduci

la reducerea anxietilii legate de domeniul vielii sexuale, persoanele
care au astfel de probleme trebuie sI cunoasci urmdtoarele aspecte:
1. Deoarece activitatea sexuali este in primul rand o activitate
fizici, orice disconfort fizic afecteazd aceasti activitate. Din acest
motiv, nu trebuie si ne grdbim se punem orice disfuncfie sexuali pe
seama unor factori de nahrrd psihologicl. Astfel, durerile din timpul
actului sexual pot avea drept cauze o leziune a colului uteriry iai o
tulburare de ereqtie poate fi consecinla unei tulburiri endocrine. Din
acest motiv, inainte de a incepe psihoterapi4 este indicat un control
medical de specialitate.
2. Activitatea sexuali a omului este condusd in primul r6nd de
creier gi apoi de glandele endocrine. Aceasta inseamnd ci toate expe-
rientele anterioare, preorm gi toate gandurile gi atitudinile prezente
sau trecute influenteazi activitatea sexuald prezenti.
3. Nogiunea de partener neimplicat este mult exagerati. Fricile,
anxietifile, afecfiunea, tandrelea, dragostea pe care cineva le mani-
festi interaclioneazi cu cele ale partenerului, amplif icAndu-se.
Astfel, daci unul din membrii cuplului are probleme, acestea il vor
afecta gi pe cel5lalt.
Intr-o relalie de dragoste, obiectivul activititii sexuale trebuie si
fie o comunicare plenara atat pe plan fizic, cat gi psihic Ai se conducd
la contop ajunge la
implinire ragoste gi
invers, la
5. Aga cum este posibil si ne eliberim gi de alte frici, fobii gi
anxietili, putem se ne eliberim gi de cele al ciror conlinut se referl
la domeniul viefii sexuale.
Temerile care influenfeazi viala sexuald sunt clasificate in trei
categorii mai importante care afecteazi acest domeniu ai existentei
(Fenstemheim gi lean Baer, 7977):
1. Temeri exteme sau tangenliale
Acestea igi au originea in viaga cotidiani gi in experienlele ante-
rioare ale subiectului, care nu au o legituri directe cu viala sexuali
sau cu relalia de cuplu. Exemple: o persoani poate suferi de fobie de
intuneric Ai din acest motiv nu poate face dragoste decAt cu lumina
aprinsi, ceea ce poate si-l deranjeze pe partenerul sdu; o femeie
tAndri se putea excita foarte ugor, dar nu aiungea niciodatl la orgasm.
O anamnezi aminunliti a evidenliat faphrl ci pacienta suferise in
copilirie de astm brongic Ai orice modificare a ritmului ei resPirator

o inspiiminta.
2. Temeri legate de rela$a interpersonali
In aceasti categorie putem include teama de resPingere, de a nu
fi inleles de partener, de a fi utilizat de acesta sau teama de a da frAu
liber sentimentelor (,,Daci ii arit ce simt cu adevirat, el va profita
de nine"). Viala sexuali poate fi inlluenlati negativ 9i de conllictele
qi resentimentele existente in cadrul cuplului. Uneori certurile 9i
conflictele contribuie la imbunitilirea calite$i vieli sexuale, alteori
dimpotrivi, o blocheazi (,,Cum pot face dragoste cu el dacd m-a
supirat atAt de tare?").
3. Temeri specifice legate de sfera vie$i sexuale
. Teama de a nu funcliona adecvat in plan sexual sau aga-numita
anxietate de performanld. In astfel de cazu4 subiectul deplaseazi
accentul pe modul in care funcfioneaz5, 9i nu pe plicerea sa 9i a
parteneruIui sau pe comunicarea interpersonali. Frecvent subieclii
cu astfel de probleme se tem ci nu vor avea erecfie, ci o vor pierde
pe parcurs sau ci nu vor atinge orgasmul. Acest tiP de temeri con-
duce la alte temeri cu caracter secundar, cum ar fi de pildd:
- teama ci partenerul va fi nesatisficut Dace acesta igi va da
mai pulin, fapt ce il
seama de dificultatea subiectului, il va pregui
determini se interDreteze orice comentariu, oricAt de nevinovaf ca
un semn de dispre!. in astfel de situalii, birbalii, dar mai ales fe-
meile, incearci si-gi mascheze dificultdlile mim6nd orgasmul.
- teama de a nu fi umilit in public apare mai ales la birbali, care
sunt terodzati de ideea ci ceilalli ar Putea afla problema lor gi ar
putea si-qi bati joc de ei;
- teama de dificultilile sexuale ale partenerului; subiectul cu
astfel de probleme considerd c5, daci partenerul suferi de vreo dis-
fungtie sexuali, inseamnl cd ceva este in nereguld cu el insugi (,,Dacd
aE fi fost un birbat adevirat, ea ar fi avut orgasm" sau ,,Dacd aq fi
fost o femeie adevirati, el nu ar fi avut probleme."). Aceste temeri
produc frustriri gi comPortamente de evitare, fapt ce amplificd
anxietatea de inadecvare a celuilalt. Astfel, subiectul fie arunci
intreaga vinE asupra celuilalt, fie igi asumi intreaga responsabilitate
a eEecului, ambele comportamente fiind disfunctionale;
o Teama ci subiecful este anormal sub aspect sexual, ceea ce
implicd urmitoarele componente:
ci subiectul nu se incadreazi intr-o normi statistici,
- a teamaseama
firX line de faptul ci, la fel ca gi in alte sfere ale vielii psihice
Hipnoza permisivi 4ll
gi somatice, existe mari diferenle interindividuale; de reguld, aceste

probleme apar ca urmare a unei insuficiente educalii sexuale,
subiectul av6nd informalii fragmentare, din lecturi facile, filme sau
din povestirile fanteziste ale unor prieteni, care igi exagereazi mult
performanlele in acest domeniu. Astfef foarte mul$ bdrbali tineri igi
fac probleme in legituri cu dimensiunea, lungimea penisului.
- teama de perversiuni sexuale; unii subiecEi oblin satisfaclii de
pe urma unor activitili sexuale mai speciale, dupl care incep sd se
teami dacd nu cumva sunt pervergi. De reguld, sexologii contem-
porani sunt de pdrere ce putem considera ca fiind activitili sexuale
normale toate acele comportamente liber consimlite care au loc inhe
adulli de sexe diferite, chiar dacd acestea pot si iasd din standardele
general admise de publicul larg.
- teama de a fi inhibat in plan sexual; multe persoane, mai ales
in societatea occidentali, igi aleg drept modele de comportament
sexual filmele sau revistele pornografice. Aceasta inseamnd nu
numai ci se poate face orice intre doi adulgi, dar acegtia chiar se simt
obligali si faci tot ce au vizut 9i chiar sd oblini satisfaqtii, ceea ce nu
este totdeauna valabil pentru toati lumea.
Alte temeri din domeniul vie$i sexuale: specialigtii sus.Ln cA pot
exista multe astfel de temeri cum ar fi: teama de sarcini, de pierdere
a potentei (,,Nu mai sunt blrbatul de altidati"), de imbitrAnire (,,E1
nu me va mai dori; eu am 40 de ani gi el 42, 9i oricAnd igi poate gisi
o femeie de 20 de ani"), teama de traumatism fizic (poate apirea mai
ales la femeile care au fost agresate sexual) etc. Toate aceste temeri
conduc la obiective exagerate sau artificiale, care altereazl calitatea
vielii sexuale, de pildd: si fii un expert in domeniul sexului, si
menlii o relalie neechilibratl (urmirind doar satisfacga proprie sau
doar pe cea a partenerului), se ai drept scop unic atingerea orgasmu-
lui sau si mengii un comportament stereotip cu teama de a incerca
gi lucruri noi.
Maioritatea persoanelor care prezinte astfel de probleme uite de
obiectivul autentic al vielii sexuale: o comunicare in plan fizic Ai
psihic intre doi oameni care doresc si devini o singurl fiinti. Din
cele aritate mai sus, rezulti cd maioritatea dificultAtilor sexuale
psihogene au la bazi anxietatea. Subiectul care doregte si se elibereze
de anxietate gi de stdri cu caracter fobic hebuie si cunoasci natura
real6 a temerilor sale gi apoi si incerce si le modifice.
Studiu de caz (psihoterapie individualtr)
Laurenliu, in vArsti de 37 de ani, cdsetorit, avAnd doui fetile in

vArstd de 9 9i 7 ani, vine la cabinetul de psihoterapie dupi mai multe
vizite la medicul de familie, care i-a recomandat un consult la un
specialist in endocrinologie. Dupi efectuarea analizelor de speciali-
tate care nu au relevat probleme organice de sindtate, acesta l-a
indrumat citre un psihoterapeut, incurajdndu-l pe Laurenliu gi
explicAndu-i ci gedinlele de psihoterapie il vor aiuta in rezolvarea
problemei ivite.
Clientul este pilot, desfigurAndu-gi activitatea pe curse exteme.
EI relateazi ci, in urmd cu gase luni, a avut o rela$e extraconjugali
cu o colegd de serviciu, care era insd o persoani curtati gi de cdtre
geful siu ierarhic. Relalia este descoperit6 de citre so$a clientului
prin intermediul ,,bunelor intentii" ale gefului gi Laurenfiu traver-
seazd o perioadl de ,,mare incircituri emofionali negativd", dupi
cum povestegte. Cu toate cele intAmplate, relalia coniugali se deru-
Ieazi in continuare, dar clientul incepe si dezvolte o impotentd
selectivi fali de sofia sa. Laurenliu mai puncteazi faptul ci solia,
controlor de trafic aerian, are in permanenli un comportament
agresiv gi mustritor in rela$a conjugali, dar gi in relalia cu copiii.
Acest fapt i-a provocat de multe ori clientului, in trecut, dar gi in
prezent, temeri, disconfort gi tristele.
Ca o concluzie, clientul remarci faptul ci incercirile sale spora-
dice sexuale cu sotia, desfdgurate dupi episodul extraconjugal gi
soldate cu egecuri, au fost in permanenli pliate pe o lipsi de curaj gi
pe o teamd din ce in ce mai profundi in legituri cu devenirea sa ca
partener intr-o activitate sexuald.
Spune Laurenliu:
- Nu trebuia si fac ce am ficut. Parci mi-am pierdut tot cheful
de viale gi brusc m-am simtit golit de sentimente gi de putere. Asta
m-a flcut si mi inchid in mine gi si nu mai am curajul si mi apropii
de sotia mea. Avem zile intregi in care nu ne vorbim, doar ne
salutim gi atAt. Ea intotdeauna a gtiut ce are de ficut, eu nu mi
pricep cum si fac si nu mi mai simt aga qi nici micar nu ii pot spune
ei cum mi simt. Asta e: am pierdut tot cheful de vialdl
Toate acestea l-au determinat sd apeleze la controlul medical,
unde nu s-a constatat prezenta unei patologii organice; apoi, pe
filiera descrisi, a ajuns in cabinetul psihoterapeutului.
Sedinlele I-lI
Primele doui gedinle vizeazi atAt formularea contractului tera-
peutic dintre client gi psihoterapeut cu tot ce include acesta, cAt gi
explicalii referitoare la desfdgurarea procedurilor terapeutice in sine.
Astfel, relalia terapeutice s-a stabilit ugor, clientul dovedindu-se o
persoand cooperantd gi motivatd in rezolvarea problematicii sale.
Organizarea terapiei s-a bazat pe trei segmente importante: contacful
cu informaliile din istoria personali a clientului, legate de sexualitate,
simptomatologia dificulti!ilor imediate inregistrate (distorsiuni
cognitive ce revin: ,,Am pierdut tot cheful de viali...") 9i comporta-
menh:l-problemi manifestat in impotenla selectivd in raport cu sotia.
Segmentele sunt reflectate printr-un numir de fragmente de
protocol derulate pe parcursul a doui intAlniri, care au permis in
final creionarea obiectivelor terapeutice impreuni cu clientul.
1. Vom reda in continuare un fragment de protocol ce cuprinde
cAteva pasaje din analiza informaliilor legate de sexualitate din
istoria personali a clienhrlui:
Terapeutul: Inleleg cI problema de sexualitate cu care ali venit astdzi la cabinet

este una de datl relativ recenttr. VI rog povestili-mi ceva in le8dturl informaliile
pe care le-ali primitin adolescenltr legate de sexualitate...
Laurenfiu: A, pti mE intrebali despre lucruri vechi... Cine iti mai aduce aminte?...
Ca toattr lumea, putine, la vremea aceea.
T: Ceinseamnl la vremea aceea"?
"putine
L: inseamnd cd era un subiect mai degrab5 tabu in familia mea. PSrinlii mei nu
mi-au vorbit niciodat5 clar despre aceste lucruri, adicl mama nici mlcar nu cred
ce ti-ar fi pus problema sI vorbeasci despre asta. Noroc cu prietenii ti colegii de
la tcoalS. Dar cred cI asta e o situatie generaltr pentru cei de varsta mea. Sau eu
56u? inainte de 1989 nu exista posibilitatea internetului ti c54i prin biblioteci nu
prea imi aduc aminte st fi fost...
T: Au fost informafile mullumitoare privind conlinutul?
L: Nu cred. Nu, nu itiu ce str zic. Poate cE au fost ti chestii inlelese aiurea...
Niciodatl nu m-am gindit la aceste aspecte, nu in acest sens. Adicd li se
int6mpll un lucru din trsta in viatl ;i te simfi de parce nu ai mai face parte dintre
tofi ceilalti, de parce nu mai ai nimic, etti tolit de orice energie... Crede[i cl asta
s-a intamplat pentru c5 nu am ttiut multe chestii despre sexualitate... E posibil,
dar pe de altl parte cu cine s5 vorbe'ti? V-am spus, la noi in familie era un subiect
tabu. Cred c, ai mei nu vorbeau niciintre ei despre ata ceva.
T: Considerati cI ali fost influenlat de faptul ci pSnnlii nu vorbeau despre
chestiunea sexualitEtii?
L: DacE stau acum sE m5 gendesc la trecut, cred ctr da. Parce era ceva rutinos,
totul trebuia sl fie sub preg, sI nu ttim ce se lntampli... mama in special... cred
ctr ar fi letinat dactr at fi intrebat-o vreodatt ceva in le8lturt cu partea sexuall.

Intotdeauna m-am gandit cI viata sexualS este o chestiune foarte intiml, despre
care nu trebuie sI vorbetti foarte multe, ci doar str o faci. Poate de aceea m-am
regSsit Ii intr-o altE legituri. Era mai utor pentru mine sI mI implic intr-o relage
cu altcineva decet sI vorbesc despre asta... Asta cu siguranl5... Poate c5 de aceea
imi este atat de greu acum sI vorbesc despre sex 5i despre problema mea...
2. Analiza sfulplsmatologiei dificultdlilor imediate cu care s-a pre.

zentat clientul subliniazi existenla unor distorsiuni cognitive cu pre-
zenla gAndurilor negative: ,,Nu mai am chef de viati", ,,Am pierdut
tot dreful de via!d", a autocriticii prezente: ,,Nu trebuia si fac ceea ce
am fecut", ,,Nu mai sunt bun de nimic", ,,Sunt un ratat", dar gi a
simptomelor afective de tristele, lipse de speranli gi stimi de sine
scezute.
T: La ce vE genditi cand afirmaii cI ,nu trebuia sE fac ceea ce am Ecut"?

L: MI gindesc ctr nu trebuia s5 am o leg5turtr cu acea persoan5. C5 nu am Ecut
bine ceea ce am f5cut.
T: Ce plrere aveli,
critica$ pentru acest lucru?
vE
L: Da, imi dau seama acum c5 fac acest lucru. Dar asta nu mI face sI mI simt
mai bine...
T: Ati ttiut de la inceput cI a$a se va lntempla in relatia respedivi?
L: Nu, cum sI ttiu... nici mlcar nu m-am gandit. A fost plScut sE am cu cine sI
vorbesc, doamna era blandl ti dispust si mI asculte...
T: Care este atunci scopul autocriticii?
L: Cred cA de fapt lncerc si mI dezvinovltesc pentru ceea ce se lntempll acum
cu mine (insight!).
T: Povestili-mi vtr rog despre pierderea chefului de via15...
L E greu... cgteodatl einsuportabil, v-am spus... parcl a supt cineva toatl puterea
din mine... parcl mi-a luat toate sentimentele... ceteodatl nici nu-mi mai aduc
aminte cum era cand radeam cu solia mea... cu ceilalgi... e adevlrat cI lucrul
trsta nu se intampla adesea... Dar aveam totuti li momente bune... Sunt un om
deschis schimblrilor, dar acum parcl totul este inchis....inchis intr-o sperieturl
mare ti tristl... Nu mai sunt bun de nimic... Sunt un ratat...
T: Existtr o sperieturl mare li tristl sau este ceea ce gandili dumneavoastrtr
despre ceea ce se intampltr atunci cend nu mai aveli curajul abordtrrii sexuale?
L: ... Da, cred c5 e vorba mai cur6nd despre ce mE gandesc eu...
3. Analiza comportamentului problemi: se inregistreazi note de

retragere gi izolare caracteristice, la nivel comportamental iar fizio-
logic se constatd o impotente selectivi (disfunclie erectili).
Hipnoza permisivi 4t5
La finalul celor doui gedinle, a fost stabilit de comun acord intre

plan
client gi terapeut un generali prin
care acesta a luat conta idarii cogni-
tiv-comportamentale, cu fiind stabilite
in acest sens 16 gedinle, dtoarelor patru
luni, cAte o intAlnire de
Psihoterapeutul i-a p utilizarea unor
gedinlele III-W (fragmente de protocol)
a sa denaturi afectivi gi sexuali. in acest sens,

plicat clientului slu ce irseamni gdnd negativ
specific de comun acord a fost utilizati tehnica
de identificare a gAndurilor negative automate prin adresarea de
provocdri acestora, cu scopul de a infirma veridicitatea lor, pentn,
ca ulterior sd se treaci la inlocuirea cu Eanduri mai realiste in ve-

derea restructuririi cognitive.
insi ati spus cd i alte Petsoane au aceeati Probleml ca 9i mine " $i poate ctr aveli
dreptate... Cu toate astea lucrurile care mi seintimplS mtr dor"' mE deranieazl "
T: Credeati ct sunteli singura persoantr care are un egec sexual?
L: Da, la incePut m-am Sandit cum mi se Poate intamPla asta tocmai mie, dar
ulterior, vorbind cu medicul de familie, cu endocrinologul 9i cu dumneavoastrt'
mi-am dat seama ctr nu numai mie mi se intampll"' SiSur cE mai sunt li alfii"'
numai
T: DacI ar fi sI evaluali in procente Sendul cd egecul sexualvi seintamPlE
dumneavoastre, aici ti acum, ce cotatie a$ da acestuia?
L: Cred cC pe undeva la 60% acum, dar la inceput a fost mult
mai mare, cred cE
era vorba despre 100 . Groaznic...
T: Este gloaznic Procentul?
L: $ti;i ceva? Nu procentul mI ingriioreazS, de faPt imi dau seama cI nu asta
nimic... mai ales dup! cele ce s-au intimplat...

T: Sunteti sigur ctr asta sPune sotia dumneavoastrE? Ati intrebat-o?
L: Nu, adicl nu am inttebat'o, dar cu siguranlS c5 " Da, imi dau seama, este
ceea ce mi-ati sPus ti mai devreme, gindire de tiPul selectiv " nerealizarea mea
sexuall... nu inseamnl cU sotia mea Eandette ata"' ti cel mai bine ar fi si mI
suntem
gandesc la faptul ctr doul fetite reutite
impreunl9i, chiardactr este ti imPun5 Punctul
de vedere, in general este bi desc pEnI la urmtr
se pare cd m-a iertatdin moment ce a rlmas imPreunl Gu mine dupl tot ceea ce
s-a intamplat cu cealaltl persoan5...
T: Cat de veridic este acest Sand legat de ceea ce Poate sPune sotia desPre
dumneavoastr5, tot ln procente vorbind?
L: Undeva pe la 3O%, acum... da, mult mai mic.
T: Dacl vI veii modifica comportamentul-ProblemS, ce credeli c5 veti obline?
L: PIi, ln primul rEnd mI voi reaProPia de sotia mea" din punct de vedere
sexual nu vor mai fi etecuri,.. asta este un lucru bun"' 5i Poate cI vom lncePe
sI
comuniclm mai mu lt... Poate cI o sI inceP sE ii sPun ceea ce simt clsemai
intamPls ceteodatl si nu fii in forml... 9i cI nu inseamnl cI s-a terminat totul
cind nu eSti ln form5...
Pe parcursul gedinlelor desfigurate pAni la acest moment s€ con-

tureazi din relatirile clientului faptul evolu$a in timp a cogni.tiilor
ci
gi comportamentelor acestuia demonstreazd ci a crescut intr-o
familie dominati de figura matemi, care i-a impus standarde inalte
de performangi gi in care s-a evitat de cele mai multe ori manifestarea
sentimentelor. Astfel s-au Putut forma convingeri disfunclionale
legate de faptul ci tendinta de perfec! I
in primul rAnd pentru a nu-i dezamigi
secinli, s-a dezvoltat o serie de stilu :
generalizare, abstrac$e selectivi, gindirea ,,totul sau nimic" (,,Sunt

un ratat"), gAndire autocriticd putemici, note de perfegtionism etc.
Tema pentru acasd:
inlocuirea gAndurilor negative cu ginduri realiste, pozitive a
constituit tema predilectd pentru acas5 in cadrul acestor Patru
gedinte, clientul alcdtuind un jumal in acest sens. De$i la inceput
Laurenliu a afirmat cI are dificultifi in identificarea 9i construirea
unor gAnduri rafionale, prin lucrul impreuni cu psihoterapeutul,
clientul a ajuns si formuleze gAnduri ralionale de tipul: ,,$i ceilalli
oameni au probleme de naturi sexual5 cAteodatd", ,,Cred ci inleleg
mai multe despre mine", ,,9i ceilalli oameni mai dau rateuri in
via!5", ,,Este timpul ca eu sI merg mai departe", ,,Pot se incerc si mi
accePt a$a cum sunt".
fedintele VII-X (fragmente de protocol)

Demersul teraPeutic cognitiv-comportamental a continuat cu
utilizarea unor tehnici de relaxare 9i hipnozS. Rolul acestor inter-
venlii i-a fost explicat in amenunt clientului, care nu era striin de
proceedele de relaxare prin respira[ie, acesta declarAndu-se foarte
increzitor intr-o astfel de intervengie teraPeutice. Pentru inceput s-a
folosit un exerciliu de relaxare cu sugestii de intirire a eului ca
antrenament mental pentru a ajuta clientul sd faci fali situagiilor
dificile cu care se confrunti.
Lasdie sd Plute;ti lent 9i ldrd efort spre locul tdu preferat in aer liber. . ,
l)n loc in care te simli relanL foicit gi in siguran[d... Obsetztd ce oezi in
jurul tdu... Nu gtiu ce oei considen cel mai interesant in locul tdu pre'
ferat... Poate formele gi culorile, poate alli oameni. '. ascultarea sunetelor...
congtientizarea temperuturii mdinilor Fi felei tale... 9i sentimentul de
bucurie gi fericire. .. lasd ca aceste sottimote pozitiae sd pluteascd in iurul
corpului tdu, indepdrtdnd tensiunea reziduald din fiecate celuld. -. Lasd ca
aceste sefitimente pozitiae sd pluteascd ?n jurul corpului tdu, intlepdrtind

telsiunea reziduald din fiecare celuld ...
Poliuiz icAndeste ff-un

loclinigtit, Andu-te sd olo...
Este locul tu ili tnti toate
resursele tale sunt acolo gi sunt gata sd lucreze pentru tine... Sd te in-
tdreascd... sd fii puternic Ai plin de resurce... PIin ile resurse... Atunci
cdnd egti pregdtit sd pdtdsEti locul tdu speciat, deschide ochii gi reintoarcele
in continua sd te simti la fel de bine cum te simli
ac linigtit, puteruic gi plin ile rcsurse, gata sd faci
or ut.
pozitivi a sentimentelor @ucurie).

Terapeutul a inceput acest exercitiu printr-o abordare care se il
aiute pe client si igi relaxeze inhegul corp, la care au fost addugate
urmitoarele:
cum greutatea, cdldura, relaxarea cuprinde fiecare parte a corpului tdu. . .

$i asta ili proiluce plicere gi bucurie . . . ili produce pldcere gi bucurie . . . pe
mdsurd ce toate pdr[ile corpului tdu funclioneazd bine,
funclioneazd
optim... Tute simli din ce ?n ce mai calm gi mai relaxat... Toate pdrlile
Hipnoza permisivi 4t9
corpului tdu Junclioneazd optim. .. $tii cd la un anumit niuel ai toate acele

resurse penttu ca acest lucru sd se intimple... $tii cn la un anumit nbel
ai toote acele resurce pentru ca acest luctu sd se intdmple... Toate pdrlile
corpului tdu funclioneazd optim . . .
Egti intr-un loc in carc te simli foarte bine... Foatte bine... Lasd greu-
tatea, cdldura gi relaxarea sd cupindii fucare parte a corpului tdu impreund
cu toate resursele tale gi funclionaret ta optimd. .. Egti intr-un loc in care
te simli t'oarte bine... Foafte bine... lasd greutatea, cdlilura gi relaxarea sd
cuprindd t'iecare parte a corpului tdu imprcund cu toate resursele tale gi
funclionarea ta optimd...
In acest moment poli simli cdldura corpului tdu... Poti sim[i cdldura
corpului tdu... Cdldura corpului tdu se intilnegte cu cdldura corpului
soliei tale... Fieclre parte a corpului tdu care este calmd gi relaxatd se
intdlnegte cu fiecare parte a corpului soliei tale... Vd simlili bine unul pe
celdlalt... Vd simli[i cdldura gi relaxarea reciprocd... Vd simlili calzi 9i
relaruli gi ad place gi tsd produce bucurie faptul cd sunte[i impreund... Vd
simlili calzi gi relaxati Qi ud produce bucurie faptul cd sunte[i impreund . . .
Aoind in aedere ceea ce se infimpld. . . permite unor pdrli ale corpului tdu
sd se intrepdfiundd cu pdrli ale corpului soliei tale... permite unor pdrli
ale corpului tdu sd se infiepdtrundd cu pfuli ale corpului soliei tale...
Acest lucru este potriait... Aceastd ?ntrepdtrundere este potriaitd...
Acest lucru este potriait. . . Aceastd intrepdtrundoe este potrioitd. . . Pdrlile
corpului tdu calde gi relante se intrepdtrund cu pdrlile corpului soliei tale
calde gi relaxate . . . Aceastd intrepdtrundere ai produce multd bucurie . . .
multdbucurie... ln aiitor... ln aiitor...
Pdstreazd cu tine aceastd intrepdtrunilerc. . . pdstreazd cu tine aceastd
intrepdtrunderc in aiitor. . . Este un lucru pe carc mintea ta incongtientd tl
aa face foarte bine in aiitor. . . pdstreazi aceostd in*epdtrunderc a corpwilor
aoastre atit de calde gi de relaxate, tmpreund in uiitor... intrepdtrunderea
carc ili aduce lie gi soliei tale bucurie... multd bucurie gi cdldurd...
impreund ?n aiitor. .. Poli purta cu tine pldcoea, cdldura gi bucuria pe
uiitor atunci cdnd te oei gdsi aldturi de so{ia ta... impreuni in oiitot...
Sedintele xII-xvl
in paralel cu folosirea tehnicilor de relaxare 9i hipnozi, clientul a
beneficiat gi de instituirea unui travaliu cognitiv-comportamental de
resensibilizare progresivi verbali 9i corporalS, adaptat dupi Masters
9i Johnson (1971). Astfel s-a construit un scenariu Progresiv Pe Patru
etape, ca temi pentru acase (patru siptimAni, cel pu-tin o datl pe
slptim6nd cu o durati de minim 30 de minute) ce a cuprins stabilirea
420 Irina Holdevici, Barbara Cr5ciun
comunicarii gi contactului cu solia sa, toate actiunile fiind centrate

pe senzafii gi pe verbalizarea sentimentelor, in care insl principala
indicagie a reprezentat-o lipsa actului sexual in sine.
Treptat clientul s-a reapropiat de solia sa, la inceput prin mAn-
gAieri neerogene, sarcina constand in aceea ca fiecare dintre cei doi
si igi exprime aprobarea sau dezaprobarea referitoare la ceea ce se
intAmplS; urmitoarea etapd a fost cea in care s-a trecut la zonele
erogene, menlinAndu-se comunicarea in ceea ce priveqte plicerea
produsd ca intensitate qi exprimare a emogiilor. inaintAnd in travaliul
de resensibilizare progresivd verbalS gi corporalS, celelalte etape au
vizat zonele sexuale gi au permis clientului gi soliei sale sI petreacd
un timp impreuni, care si reflecte in mod preponderent afectiune,
gi nu competitie sexuald.
La finalul derulirii acestor sarcini pentru acas5, pe care clientul
impreuni cu sotia le-au pus in practici, ca strategie de lucru, s-a
folosit in continuare analiza avantajelor qi a dezavantajelor menli-
nerii acestor etape de resensibilizare progresivl verbalS gi corporali.
Terapeutul: Per total, ce spunef? Cum s-au desftrgurat aceste etape care v-au
fost de folos, inteleg...
Laurenfiu: Da, mi-au fost de folos... este pentru prima datl cand am stat aleturi
de so$a mea lllrl sI mI g6ndesc cl e necesar sd performez din punct de vedere
sexual... Sunt uimit de faptul cI ea a rea4ionat atat de bine la aceste lucruri...
T: lnleleg ci ea a rtrspuns bine ti asta vl face sI vE simliti...
L:MI face si mI simt relaxat... cred ctr trsta e cuvantul cel mai bun... ME face sI
mE simt eu... Cu sigurantl cE ti exercitiile de relaxare m-au ajutat... Dar una peste
alta, trebuie se vd spun cd mi-a fost foarte greu in ultimele douE sEpttrmani sI
respect sarcina pentru acas5... cu interdictia... Greu de tot... Oar este adevlrat cE
m-a ajutat solia mea, care mi-a reamintit ctr era intezis... La inceput cel pulin...
5i cu toate acestea... PinI la urmtr, cum sI vE spun... P6nI la urm5 nu am putut
s5 o respect... Asta e... Dar nu imi pare r5u... $i sl gtili ctr lucrurile au decurs bine.
At putea s5 zic cl mult mai bine.
T: ME bucur ci lucrurile au decurs bine. ln ce fel v-a ficut str vtr simlili faptul ce
a1i mers mai departe ?
L: Pii, a fost ca atunci c6nd ai in fagd un lucru frumos gi nu ai voie sE ilatingi... Stifi
cum e! ParcI tot attepti st poii sA fl atingi i chiar o faci, atunci cand crezi cE nu se
uite nimeni la tine... Ca fructul oprit, ce mai... Dar parc, a fost chiar mai mult decat
un fruct oprit. A fost ca ti cand ne-am int5lnit ti ne-am indrlgostit la inceput...
T: lnleleg cI s-au schimbat lucrurile intre dumneavoastr5 Si sotie din punctul de
vedere al sentimentelor?
L: Cu sigurantl. fapq cred cI se xhimbaserl mai inainte ca eu sau ea sl ne

De
dem seama. Chiar am intrebat-o dacl este diferit acum, p€ntru ea, ceea ce se
intamplS intre noi doi ti mi-a spus ctr da, cI simte cd a crescut... parcl lucrurile
suntaltfel... mai puternice, dar, totodaH, ti mai calme...5i asta o face's:5 se simt5
bine gi sE fie mullumitl... De data asta am intrebat'o, nu am mai Ecut ca in
trecut! Cel mai mult mI bucur de faptul cE vorbim, cI ne spunem lucruri despre
care pani acum nici nu mI gandeam cI o sl putem vorbi... Nici nu mI Sandeam
la ele... Este ciudat, pe de o parte am venit pentru o probleml sexuall Si acum
vorbesc mult mai mult despre noi ca gi cuplu, despre ceea ceimi place 5i vreau
eu de la ea 9i ea de la mine... Despre noi... Da, despre noi... $ am inleles cI nu
partea sexualS este atat de importantl pe cet cledeam eu, ci este vorba doar de
viala impreunA cu tot ce inseamnS, mai o dulere, mai o bucurie, mai ceva nou sau
ceva mai vechi... $i multe altele... Md gandesc cI am avut de cattiSat mult, dupt
ceva vreme in care am crezut cE nu sunt bun pentru asta...
T: Ce agi avut de cagtigat ?
L: Am cattigatceva nou, faptulcl pot vorbi despre mine... cum nu am mai Ecut-o
pinl acum. Am mai cattigat ceva incredere in mine. Dar ti din punct de vedere
sexual... normal.
T: Pentru ce credeafi ctr nu sunteti bun, afa cum ati afirmat mai devreme?
L, ME gendcam tot la solia mea. Mt gendeam la inceputul teraPiei cI poate nu
sunt suficient de bun pentru ea. Mai ales ti cu le8ltura pe care am avut-o... lar
pe urml cu problema sexual5... la asta m5 96ndeam. Dar am lnleles ctr ii eu sunt
important, deti mi-a fost destulde Breu.
T: Ce arinsemna pentru dumneavoastrl si continuali aceste etape?
L: Pe de o parteimi place situatia de acum ti soFei la fel, pe de altE Parte, faPtul
cI am ,,incelcat" reSula deia imi aratl cI pot metge mai departe $i cl lucrurile
evolueazS, evolueazl in bine.
T: Ce arlnsemna pentru dumneavoastrtr s5 renuntati la aceste comportamente?
L: 5titi, mI gandeam cI o s5-mi puneti aceastl intrebare. Eu cred cd nu o s5 mai
pot renunla la aceste lucruri, comportamente... SuntconvinscE au adus ceva nou
pentru mine ti pentru so[ia mea. MI gandes( ce cel mai bine este sI le P5strez.
Asta Si eliminarea Sandului cE numai mie mi se putea intempla impotenla.
Li se mai int6mpll in mod cert ti altora. Dar uite c5 existl cIi de rezolvare $i m5
bucur cE am putut beneficia de ele. Pentru mine este o mare uturare... din toate
punctele de vedere.
Concluzii
Principala abordare in cazul prezentat mai sus s-a fundamentat
pe strategiile de lucru cognitiv-comportamentale. De asemenea, au
fost folosite cu un mare impact procedee de relaxare, de hipnozi gi
antrenament mental. Problematica acestui client a solicitat din partea
terapeutului atAt o conduite securizante, cat gi o apropiere suportivi,

confirmerile gi validirile oferite avand un scop dublu: pe de o parte
rezolvarea pe cat posibil a problematicii pacientului, pe de alt6 parte
obtinerea unor relatari verbale neinhibate gi sincere referitoare la
stdrile pe care acesta le trdia. Terapia in cazul acestei disfunclii
sexuale a implicat o munce sustinute de ambele pdrli: atAt clientul,
cat gi terapeutul au lucrat in tandem, fiind motivali putemic pentru
schimbare pozitivI gi vindecare.
De altfel, in cadrul ultimei intahiri, clientul a evaluat acest proces,
pe o scal6 analogi de vindecare de la 0la 1O cu scorul cel mai mare
(10). De asemenea, la reevaluarea cu instrumentele ACQ
- Chestio-
narul de cognilii anxioase gi Inventarul de depresie Beck (BDI),
clientul a oblinut scoruri care se incadreazi in intervalul de lipsd a
acestei simptomatologii (5 scor pentm ACQ gi 7 BDI).
Impedimentul principal in tratamentul psihoterapeutic a fost in
acest caz prezenla distorsiunilor cognitive ale clientului reflectate
prin generalizare, autocriticd, perfecfionism etc. reperate in discursul
siu gi care antrenau menlinerea unui tablou anxios gi ugor depresiv,
centrat pe impotenla selective. Existenla acestor idei iralionale
cumulati cu cognitiile gi comportamentele invi!ate in familia de
origine (prezenta pregnanti a tabuului sexualitilii) au creat un astfel
de model disfuncgional. Strategiile cognitiv-comportamentale de
identificare a gAndurilor negative gi de inlocuire a acestora ctr gan-
duri ra$onale, recunoagterea distorsiunilor cognitive 9i stoparea lor,
tehnica utilizirii avantajelor gi dezavantaielor in menlinerea
programului de resensibilizare progresivl verbald gi corporald in
tandem cu procedeele de relaxare cu sugestii de intirire a eului,
alituri de scenariul hipnotic progresiv pozitiv in care clientul se
reintdlnegte cu sotia sa in planul senzorial, corelat cu o calitate
poziHve a sentimentelor (bucurie) au constituit principalele coor-
donate in derularea procesului terapeutic.
Reugita acestui caz, concretizati prin revenirea la o viati sexuale
echilibrat5 pentru client (Ei cuplu), a demonskat inci o datd rolul
extrem de important al alian(ei terapeutice, reflectati pe de o parte
de deschiderea gi motivalia schimbirii cu care clientul a intrat in
terapie, iar pe de alta, de suportul gi empatia de care psihoterap€utul
a dat dovadl intr-o astfel de sihralie.
Astfel putem spune ci. in acest caz, comportamentul-problemi al
clientului a fost eliminat, iar urmirirea rezultatelor in intervalul
urmitorilor zece ani susline din plin stabilitatea vindecirii.
UI
Psihoterapii scurte de grup
7.1. Hipnoterapia de grup
Wolberg (1977) considera ci hipnoza poate fi utilizati in grup

pentru doui motive: cregterea nivelului de hipnotizabilitate la su-
bieclii rezisten$ gi ca o formi de psihoterapie de grup.
Pentru a le demonstra clienlilor modul in care se produce transa
hipnotici, este indicat ca in grupul terapeutic si fie incluqi unul sau
mai mulgi subiecli cu nivel ridicat de hipnotizabilitate. Membrilor
grupului li se explic5 faptul cd multe dintre tulburdrile nevrotice sau
psihosomatice sunt cauzate de incapacitatea subieclilor de a se
relaxa. Instructajul administrat poate imbrica urmitoarea formi
(adaptat dupl Wolberg, 7977, p. l3):
Vd uoi demonstra cit de ugor este sd od relam[i. Luali o pozilie comodd
agezali pe fotoliu, cu capul sprijinit, bralele pe coapse gi picioarele ugor
depdrtate. Destindeli corpul, inchideli ochii, inspirali lent gi profund, cu
expiralia mai lungd decit inspiralia. Relaxali trupul gi mintea. Relaxali
progresia fiecare grupd de mugchi in parte. Relatali mugchii frunlii.
Relaxali musculatura felei, bdrbia gi maxilarele. Remarcafi cit de incordali
sunt umerii, gfrtul 9i spotele. Relaxali umeorii, gitul, musculatura spatelui.
Relatali bralele. Bralele deoin grele, tot mai grele, parcd ar cintdri o tond.
Ldsa{i bra[ele grele sd se odihneascd pe codpse. lndreptali atenlia asupra
picioarelor. Iisali picioarele sd deaini tot mai grele, tot msi grele. in timP
ce inspirali gi expirali profund, aeli simgi cum bralele gi picioarele dnin tot
mai grele, tot mai grele, grele ca de plumb. Simlili ochii obosili... pleoapele
dnin grele, tot mai grele... Tot corpul rleoine greu, din ce in ce mai greu,
greu ca de plumb. Pleoapele sunt grele, foarte grele, ochii sunt inchigi... nu
simlili neaoia sd deschideli ochii. Vi relaruli tot mai mult, tot mai mult, ca
gi cum ali dormi. Vd este imposibil sd deschideli ochii, pentru cd pleoapele
sunt foarte grele, foarte grele, grele ca de plumb... grele gi str ns hpite,
grele gi sfiAns hpite. Pe mdsurd ce simlili pleoapele grele, od cufundali
intr-o starc de relaxare tot mai profuwld, tot mai oilihnitoare. Bnlele gi
picioorele sunt tot mai grele, tot mai grele, grele ca rle plumb. Ochii sunt
inchigi, iar pleoapele sunt atfrt de grele, incit ad este imposibil sd deschideli
ochii. Cu cdt incercali mai mult, cu atdt obsmtali cd pleoapele sunt atit ile
grele, atit de grele gi atit de strdns lipite, incfrt ad este imposibil sd
deschideli ochii. Cu cit incerca[i mai mult, cu atAt obseraati cd ad este
imposibil sd deschideli ochii. incocagi, dar od este imposibil sd deschideli
ochii...
Trebuie consemnat faptul cd subieclii cu nivel inalt de hipnoti-
zabilitate, care fac parte din grup, nu vor reugi si deschidi ochii
atunci cdnd li se va cere si o faci.
Instructaiul va continua astfel:
hcepdnd de acttm, oi de cdte ori ad dau sugestia sd od relaruli profund,
pleoapele ooastre aor ileueni tot mai grele, ochii se aot irlchide Oi aeti intra
rapid intr-o stare de relaxare profundd, oilihnitoare, o relaxare atdt de
profundd incdt pare o stare de somn. Vd aeli relaxa tot mai profund, tot mai
profund...
Curhnd od aoi sugera faptul cd reaenili din relaxare. Ochii se oor
deschirle gi oeli reaeni la stare in moil normal, aici gi acum. Veli fi tn
curdnd pe deplin reoenili. Oi de cite ori od ooi da sugestia sd od relaaati,
ochii {lumneaaoastrd se oor inchiile rapid $i oeti intru intr-o starc de
relaxare profundd gi otlihnitoare.
Subiecfii care rdspund bine unor astfel de sugestii este indicat str
fie agezafi in fala celorlal$, pentru a le serrri drept exemplu. Acestora
din urmi li se explici faptul ci vor putea gi ei se se relaxeze in acelagi
mod data viitoare cAnd procedura se va repeta. De cele mai multe
ori subieclii care au rezistat sugestiilor se vor relaxa la rAndul lor.
Aga cum am mentionat mai sus, hipnoza de grup poate fi utilizati
9i in scopuri psihoterapeutice. Wolberg (1977) sublintazi faptul ci
terapeutul trebuie sI fie insd congtient de limitele hipnoterapiei de
grup. Spre deosebire de aceasti abordare, psihoterapia de grup in
stare de veghe are un caracter nondirectiv, care le permite membrilor
grupului sA interactioneze activ unii cu alfii gi cu psihoterapeutul,
ceea ce le ingiduie realizarea unui insight referitor la dificult5lile pe
care le au in domeniul relaliilor interpersonale. Hipnoza in grup are
un caracter directiv ce implic5 ghidare, sprijin, atunci cand se cere
desensibilizare gi persuasiune.
Psihoterapii scurte de Bxup
Dupd ce membrii gmpului au intrat in starea de relaxare, acestora

li se va administra urmitorul instructai (Wolberp 1977, p.l5):
Ali dobAndit nigte deprinderi gregite in plan emolional 9i comporta-
mentdl. Aceste deprinderi sunt rezultatul unui mod defectuos de gdndire.
Aoeli posibilitatea sd ad eliberali de teamd gi tncotdare, sd fili linigtili 9i
mullumili, dacd oe[i dobAndi deprinderi corecte de a gfrndi Qi actiona.
Trebuie sd oi spune[i in gfrnd: ooi reugi sd corectez acele probleme gi
dificultd{i carc pot f reneiliate gi ooi putea face fald celor carc nu pot li
remeiliate. Degi nu aoi putea schimba lumeo, md ooi schimba pe mine astfel
incit sd nu mai reaclionez emo[ional in mod exagerat in iliaerse situa[ii.
Voi inceta sd md ingrijorcz, sd md frdmint, sd md gdndesc prea mult la
propria mea posoand. in cazul in care md aoi mnlrunta cu o problemd care
trebuie rezoloatd, ooi trece in rmistd toate Posibilitdlile de solulionate 9i o
aoi alege pe aceea care pare a fi cea mai bund. Odatd ce m-am decis, uoi
urma planul pe care l-am stabilit. Voi ?nceta sd md ginilesc Ai sd discut prea
mult ilespre necazurile gi stdrile care md tulburd. Voi fi amabil cu ceilalli
oamoi gi nu md aoi mai ldsa perturbat de diaose persoane sau situalii. Md
aoi gintli tot mai mult la lucruri pldcute gi aoi aaea peflnanent in minte
imaginea acelei pasoane carc ag wea sd ileoin. imi ooi spune cd md simt
bine gi md ooi simli gi mai bine. Dacd imi oor oeni in minte gdnduri legate
de temeri gi tngrijordri, ooi reugi sd-mi controlez mintea gdndindu-md la
perioarlele din cursul uielii mele cind am fost cu adeodrat mullumit gi
implinit.
in cadrul hipnoterapiei de grup, teraPeutul reprezintd o figuri
investiti cu autoritate, iar efectele pozitive asuPra clienlilor dePind
in mare misurd de dorinta acestora de al investi Pe acest lider cu
puteri deosebite. Acest gen de terapie pare sd se Potriveascd acelor
clienli care au un grad mai mare de dependenli gi au tendinla de a
ciuta o figuri de tip patem in care si creadi gi care sI le ofere pro-
teclie 9i sprijin. Membrii grupului invali unii de la ceilald, igi impir-
tegesc experientele, igi clarificd indoielile, iqi precizeazi obiectivele
terapeutice, conving6ndu-se mai uqor de eficien[a hipnozei.
Etapele hipnoterapiei de grup sl.nt urmetoarele (Reardonn, 192,
p.27):^
- Invdlarea relaxirii prin intermediul metodei relaxirii pro-
gresive musculare a lui facobson sau al antrenamentului autogen
Schultz. Clienlii primesc sarcina si exerseze acasi ceea ce au invitat
in cadrul grupului de psihoterapie.
- Autoobservarea tensiunilor musolare cauzate de anxietate,

fricd sau ingrijorare, atAt in cabinetul de psihoterapie, cat 9i in situatii
de viald.
- Modificarea atitudinilor, modului de gAndire Ei comporta-
mentului, clienlii devenind persoane autocontrolate gi rezistente la
stret care actioneazi conform principiului ,,tot ce intreprinzi atunci
cAnd egti relaxat ifl reugegte mai bine".
Hipnoterapia de grup a fost aplicati cu succes la clienli cu
obezitate, deprinderi gregite (fumat, consum abuziv de alcool), fobii
specifice (inclusiv in cazul fobiei de stomatolog), agorafobie,
enurezis, anxietate generalizatl etc.
Peberdy (1950) a lucrat cu grupuri formate din gase pacienfi care,
inainte de inductia hipnoticd, erau instruili si discute in cadrul
grupului problemele care i-au determinat si se adreseze psiho-
terapeutului. Wolberg (197) subliniazi cd existi cel pulin doud ele-
mente care sporesc eficien(a utilizdrii hipnozei in grup: realizarea
unei relalii transformalionale pozitive intre clienli qi terapeut,
precum 9i sprijinul gi inlelegerea acordati fiecirui membru al grupu-
lui de cdtre celelalte persoane care suferi de tulburlri similare.
7.2. Psihoterapia de grup de scurtl duratl
Psihoterapia de grup de scurtd durati este definiti ca o formi de

tratament care se desfigoari pe parcursul unui numir limitat de
gedinle. Cu toate acestea, literatura de specialitate consemneazi
faptul cI acest numdr de gedinle poate varia infie 2, 12 p6ni la 15
intAlniri, dar poate aiunge la 25 9i chiar 50 de gedinle in anumite
situaEii. Cu toate acestea, psihoterapeufii de grup raporteazd o
durati medie de timp de un an de zile, firi insi a limita numirul de
Sedinte la o cifrd exacti (Butcher qi Koss, 1978).
Din perspectiva accepliunii unor factori de care se line cont in
terapia de grup de scurte durati vom mai menliona aici gi factorul
frecvenli. In acest seng in cadrul psihoterapiei de grup de scurti
durati vorbim despre intAlniri zilnice, de mai multe ori pe septdmane,
o dati pe siptimAni sau chiar bilunare (in unele cazuri pot fi 9i mai
Psihoterapii scurte de grup 427
rare). AvAnd in vedere dinamica gi modul in care funcfloneazi un

grup terapeutic de scurtl duratS, ar fi important de subliniat impac-
tul gi travaliul care sunt diferite in funclie de factorul frecvenld.
Cuantumul emolional 9i cognitiv, impreuni cu cel comportamental,
ce caracterizeazi membrii grupului terapeutic, poate fi astfel in-
Vorbim de grup definind-o ca pe un ansam-

blu de tehnici e ce vizeazd obiective terapeutice
variate gi folo atunci cand descriem activitatea
terapeutului care se construiegte cr, gi in jurul membrilor grupului,
cu scopul ca acegtia si identifice la rAndul lor o serie de modalititi
de intrajutorare gi suport, toate construindu-se pe un deplin respect
reciproc.
Eficienla terapiei de grup de scurti duratd are drept conditie de
susfinere, dupd cum aritam, in principal, un numir limitat de
intilniri in timp. Acesta este de altfel principiul dupd care s-au
ghidat inifiatorii terapiei de scurti durati individuali, aducAnd ca
argumente principale: intervalul de timp, costurile mai sclzute gi
implicaliile direclionate ale travaliului individual intr-un astfel de
context. Garfield (7978) prezinti aceste argumente mengionAnd ci
este mult mai bine si ajutim oamenii prh intermediul unui contract
terapeutic de scurti duratd, decAt sd-i menlinem gi relinem intr-o
intervenlie de lungi duratd.
Butcher gi Koss (1978) precizeazd ci obiectivele stabilite in acord
cu membrii grupului, i
durati, sunt de cele mai
desfigurarea unei interv
aici: ameliorarea unor simptome disfuncfionale, restabilirea echi-
librului emo$onal, inlelegerea gi acceptarea mai ugoari a situaliilor
curente de via1i, inclusiv a celor mai pulin plicute gi generatoare
de stres, toate acestea prin utilizarea unor strategii de adaptare
adecvate.
Autorii citaS evidenliazi 9i un alt aspect important al psihoterapiei
de grup de scurti duratS, anume centrarea pe indeplinirea obiec-
tivelor stabilite in func$e de problematica adusi in lucru de citre
clien$. Membrii grupului vor putea duce la bun sfariit indeplinirea
obiectivelor din terapie linAnd cont de faptul ci problemele lor

reprezinte punctul principal Pentru care au apelat la o astfel de
intervenlie.
AbilitSlile clienlilor de alegere 9i stabilire a obiectivelor sunt
intr-o strAnsi legituri cu intervenliile terapeutului, care are sarcina
de a explora ariile de interes ale acestora, oferindu-le suport 9i indru-
mare gi mai mult, formulAnd planuri de acliune acolo unde este
necesar, planuri pe care cliengii si le pund in practici (Butcher 9i
Koss, 1978).
Terapeutul folosegte, in psihoterapia de grup de scurti durati,
modaliti$ rapide de evaluare a clienlilor gi a problemelor acestora,
predominant orizontale gi care uneori necesiti alcituirea unor
interventii specifice. De asemenea, datoriti intervalului scurt de
timp in care sunt derulate toate aceste Procese, terapeutul are ca
sarcini principale stabilirea gi menlinerea unei relalii teraPeutice
pozitive, care va fi construiti intr-o perioadi scurti.
Din perspectivi sistemice gi socialS, cele mai multe probleme pe
care le aduce in disculie un client au ca sursi interacgiunile acestuia
cu ceilalfi. Aceste probleme vin de obicei ,,la pachet" cu o serie de
disfunclionaliti$ (cognitive, comPortamentale etc.), ele devenind
astfel obiectul prezentirii clienlilor in cabinetul de psihoterapie'
Clientul se simte astfel motivat gi interesat si participe la admi
nistrarea unui tratament (teraPeutic) cu dorinla de a reveni la
echilibrul de dinaintea,,problemei".
Deoarece grupul este considerat tot un sistem (social), clientul
devenit membru in cadrul acestuia va Putea derula o serie de
comportamente in grup impreuni cu ceilalli parteneri, intr-un
mediu care conferi siguranli. Membrii grupului Pot inveta felul in
care si schimbe modul lor de comportament 9i Pot conqtientiza
efectul pe care aceasti schimbare il are asupra celorlalli, mai intAi
aici, in ?rup, ulterior transferAnd achizi$ite comPortamentale in alte
situalii sociale din afara grupului (acas5, la serviciu. in comunitate
etc.). Acest fapt se Petrece de obicei repede gi are eficienli timp
indelungat, pentru cei implicali in procesul terapeutic.
in atmosfera grupului gi ,,apdrat" de grup, fiecare membru poate
exprima gAnduri Ei sentimente considerate pAni atunci ca fiind
inaccesibile unei autodezviluiri, astfel ci aceste experien!e emo-
gionale la care participi subieclii devin adevirali factori declanqatori
ai schimbirilor in conduita emolionali, comportamentali gi sociali,
Psihoterapii sorte de trup
precum gi in rela 'ile lor interpersonale. TotodatS, situatia de grup ii

oferi fieclrui membru al grupului interacliunea cu mai multe per-
soane ctr care poate si dezvolte rela$i transferen,tiale, avAnd astfel
posibilitatea de a retrii Ei actiona asupra unor influenle 9i situalii
semnificative care au existat sau existd in viata lui.
Feedbackul pe care il primeEte fiecare membru al grupului de la
ceilalli (inclusiv de la terapeut) face sd creasci potentialitatea in-
tregului grup de a pune lucrurile in migcare gi permite cu adevirat
dezvoltarea de noi comportamente flexibile gi adaptative.
Psihoterapia de grup de scurti durati are o serie de scopuri
principale Ei generale, dintre care le citim aici pe cele propuse de
Klein in 1985 (citat de Garvin, 1990):
. Reducerea simptomatologiei disfuncfionale ameliorarea
-
suferinfei produse de problematica pentru care pacientul a
venit la psihoterapie;
. Recigtigarea rapidi a echilibrului emofional al pacientului;
. Incurajarea pacientului de a-gi folosi resursele interioare
(cregterea autocontrolului, dezvoltarea conduitei adaptative,
restructurarea cognitivi, punerea in practicd a schimbirilor
comportamentale, congtientizarea gi utilizarea autoajutorffi
(selfhelp), utilizarea achizifiilor noi pentru creionarea unei
integriri sociale efi cientizate);
. Incural'area pacientului de a-9i dezvolta noi capacitifi de
inlelegere a stirii disfuncfionale in care se alld; initializarea
gi deprinderea unor abilitifi pentru depigirea unor astfel de
stdri pe viitor prin utilizarea resurselor descoperite.
Organizarea grupului 9i abordarea modalitdlii de lucru in cadrul
psihoterapiei de grup de scurti durati cuprinde mai multe aspecte.
Pe de o parte, este vorba despre alegerea terapeutului fali de utili
zarea unei maniere strucfurate 9i formale, in care existi o agendd
clar stabiliti pentru intreaga intervenlie (alcdtuitd pe baza proble-
melor semnalate de citre membrii grupului in cadrul interviului
preliminar); pe de alti parte, problematica poate fi abordati intr-o
manieri nestructurati (denumitd gi informali), in care travaliul
grupului este determinat de interacliunile care apar in interiorul
acestuia (Garvin, 1990).
Aceste doui moduri de abordare prezintd diferenle clare gi in
practica terapeutici vom observa cI de cele mai multe ori existi o
imbinare intre ele, totodati, fiind detectati o amprenti mai putemicd
a uneia dintre ele, in functie de mai mulli factori: obiectivele

membrilor care alcituiesc grupul, nivelul de interagtiune gi coeziune
dintre aceqtia, resursele membrilor grupulur, configuralia proprie a
grupului 9i un anumit model al relaliilor interpersonale.
Poey (1985) aratd ci edsti mai multe categorii de psihoterapie de
grup de scurti duratS; astfel autorul consemneaz5:
o Psihoterapia de grup de scurti duratd pentru situalii de
crizd - aceasta se centreazi pe rezolvarea problemelor
semnalate de membrii grupului in mod direc!
o Psihoterapia de grup de scurti duratd, de tiP maraton -
aceasta presupune accelerarea interacfiunilor dintre mem-
brii grupului pe parcursul unui weekendi
. Psihoterapia de grup de scurti durati ce propune o direcfie
deschisi sau una inchisd (grup inchis, cu aceiagi membri
sau grup deschis, la care pot participa de fiecare dati alte
persoane) pentru pacienfii cu schizofrenie;
o Psihoterapia de g.op de scurti durati centrati Pe toPic -
aceastd formuld este utilizatd pentru abordarea unor teme
precum antrenamentul asertiv, discufia despre stima de
sine etc. ln aceasti situafie psihoterapia de grup se imple-
tegte cu mijloace de psihoeducafie pentru a le facilita comPo-
nengilor grupului inlelegerea teoretici a unor concepte, dar
qi punerea in practicd prin exercigii relevante a acestora.
Administrarea grupului ln cadrul interuenfiei de scurti duratl
Psihoterapeutul este cel investit si ia deciziile atunci cind vine

vorba despre compozi$a grupului, situranla membrilor, facilitarea
parcurgerii stagiilor de dezvoltare, toate acestea fiind ficute in func-
fie de scopurile psihoterapiei de grup de scurti durati. Altfel spus,
compozi!+ structura gi funclionarea grupului terapeutic sunt stabilite
de psihoterapeutul care organizeazi grupul (MacNair-Semands,
2002). Compozilia grupului are in vedere numirul, vArsta, sexul qi
nivelul socio-cultural Ei intelectual al membrilor, prezenta unor
afecgiuni psihice etc. Functionarea grupului de psihoterapie de
scurte durati are in vedere locul, frecvenla, durata Ei modalitatea de
Psihoterapii scurte de grup 43r
desfigurare a gedintelor (structurate sau nestructurati, modalitate

compozitd).
Claritatea scopului psihoterapiei, care este stabiliti de la bun
inceput, le va permite rnembrilor grupului sA inteleagi faptul ci
obiectivele pe care gi le-au propus sunt cele care vor fi urmirite firi
alte divagiri, acest lucru fiind esenlial atunci cand existi o limitare
in timp. Durata acordati fiecirei intAlniri variazi in funclie de
modalitatea de abordare; astfef pentru o agendd clar struchrrat5, o
gedin(i se va desfdgura intr-un interval de timp de 90 de minute sau
120 de minute. Acest timp ii permite terapeutului si prezinte o noui
deprindere (sau abilitate) gi modul in care se modeleazi un com-
portament pentru a permite utilizarea acestei noi deprinderi (cogni-
tivi, comportamental;, interpersonald etc.). Totodati, in acest interval
de timp membrii grupului vor practica in grup abilitatea de care au
luat cunostin[e, pdmind feedback de la ceilalli interlocutori gi ofe-
rindu-l la rAndul lor. La finalul intAlnirii, membrilor grupului le vor
fi propuse teme (sarcini) pentru acasi de citre terapeut, aceste sar-
cini venind ca o continuare a punerii in practici a achizi$ilor (abili
td[i, comportamente etc.) lucrate in cadrul intAlrririi respective.
Abordarea mai putin structurati (sau nestructurati) este cea care
se adreseazi mai degrabi interacfiunilor dintre membrii grupului ce
se desfigoarl ,,aici gi acum" Ei mizeazl pe relaliile construite ad hoc
intre acegtia. Abordarea mai pulin structurata se poate desfdgura
intr-un interval de timp mai scurt, de 75 pAnd la 90 de minute.
Numdrul membrilor grupului va influenga de asemenea durata unei
intAlrriri, astfel ci un numir mic de oameni (5-8 persoane) va putea
lucra mai bine pe parcursul a 120 de minute, fiecare avAnd alocat un
interval de timp mullumitor, fali de un grup format din 12 persoane
care risci sd depigeascd durata stabiliti initial.
Capacitatea de aten(ie gi implicare a membrilor unui grup este
influenlati de vArsta gi de starea lor fizici gi mentalS. Spre exemplu,
in cazul grupurilor formate din copii sau al grupurilor in care existi
persoane cu patologii psihotice (acestea din urmi desfiqurAndu-se
in mediul spitalicesc, in ambulatoriile de specialitate) este bine de
gtiut faptul cI atenlia qi posibilitatea practicl de participare la o
astfel de intAlnire a unui subiect nu pot depigi un interval de timp
de 45 de minute.
Pe de alti parte, s-a constatat cA pentru persoanele situate intr-un
cadru nonclinic, care sunt deschise spre participarea la o psihoterapie
de grup, experimentarea unor comPortamente care le ajutd din punct

de vedere individual qi social, $i automat atenlia, concentrarea gi
implicarea active, toate acestea Pot fi derulate cu mare eficienli in
cadrul unor intAlniri care pot si dureze chiar gi o zi intreagS, cu
pauzele aferente (Garviru 1990).
Selecfia;i pregltirea clienlilor pentru PsihoteraPia de SruP

de scurti duratl
Seleclia gi pregitirea clienlilor pentru ParticiParea la un grup de

psihoterapie de scurti durati se face Printr-un interviu Preliminar
desfiqurat de terapeut cu fiecare client in parte. In cadrul interviului,
informaliile surprinse ii permit terapeutului evaluarea oportunitilii
de participare a individului intr-un astfel de grup, pomind de la
dorinla liber exprimati de acesta gi trecAnd prin elemente legate de
fostele experiente treite de fiecare persoani (fie participdri la alte
grupuri de terapie sau de dezvoltare personali, fie implicarea
intr-un proces terapeutic individual). De asemenea, psihoterapeutul
poate investiga motivagia individului, abilitatea acestuia de a
interacliona in grup, disponibilitatea de a se conforma programului
grupului, expectaliile fali de reaqtiile emo$onale gi comportamentale
pe care crede ci le va trii in cadrul grupului.
O alti parte a interviului este dedicati exploririi de citre terapeut,
impreund cu potentialul membru al grupului, a problemelor spe-
cifice pe care acesta le aduce in lucru, fapt care va aiuta teraPeutul
sd stabileasci 9i si rafineze obiectivele generale ale grupului. Daci
aceste probleme gi obiective aferente, individuale, sunt clar
delirnitate inci de la inceput cu fiecare dintre participangi, ulterior,
odatd grupul format, av6ndu-se in vedere gi limitarea sa in timp,
demararea travaliului va avea loc mult mai repede in cadruI unei
structuri clar formulate.
Cu toate acestea, terapeutul va fi congtient qi pregitit in raport cu
faptul cd oricare dintre membrii grupului igi poate reorganiza sau
schimba problemele gi obiectivele in momentul in care este con-
fruntat cu realitatea gi rela$ile interpersonale care se vor derula in
grup. Garvin (l9X)) prectzeazi cI membrii unui grup sunt mulgumiEi
de participarea lor gi a celorlalli colegi, qi mai ales doresc sd faci

parte din respectivul grup, dacS:
o lndivizii considerd ci in grupul respectiv se regesesc o serie
de nevoi comune - ceea ce atrage stabilirea de obiective
comune pentru membrii grupului;
. Relafiile dintre membrii grupului, desfigurate pe parcursul
intilnirilor, le aduc acestora satisfacfie, incredere 9i plicere;
. Clientii se simt bine c6nd participi impreund la realizarea
unei sarcini in grup;
o Clienfri se simt increzitori 9i satisfdculi ci formeazi acel
trup, un loc de siguranli pentru ei in raport cu lumea
exterioari.
Yalom (2008) sugereazi cd pregltirea clienlilor pentru participarea
la psihoterapia de grup incepe cu identificarea gi corectarea miturilor
gi preiudectr$lor pe care acegtia le au in legituri cu teraPia de grup.
Autorul explici faptul ci cele mai bune rezultate se oblin atunci
cAnd un membru al grupului este sincer gi reugegte si igi exprime
sentimentele fa15 de ceilalli membri ai grupului 9i fali de teraPeut.
De asemenea, Yalom subliniazi, in acord cu mulli alli teraPeuti 9i
cercet5tod faptul ci nicio persoani nu trebuie forlati sd vorbeasci
sau si dezvdluie o sifuatie personald, un eveniment sau anumite
sentimente atunci cAnd nu doregte si facd acest lucru in cadrul
grupului psihoterapeutic.
Pregitind participarea clienlilor la un grup, teraPeutul Poate
include 9i le poate oferi acestora o listi de informalii gi reguli care
fac referire la confidengialitate, punctualitate gi modalitatea de lucru.
O alti manieri de prezentare 9i pregitire a clien$lor poate fi realizati
printr-un sistem de workshopuri structurate, desfigurate inainte de
inceperea efectivi a psihoterapiei de grup.
Workshopul are de obicei o durati de trei ore, in care clienlii au
ocazia si experimenteze cum este sd participi efectio la un gtup, lapt
care le va oferi un fundament pentru luarea deciziei in legituri cu
participarea la un astfel de demers. Pregitirea clienlilor pentru
psihoterapia in grup reduce de altfel numirul de abandonuri ulte-
rioare gi amelioreazi calitatea participirii subieclilor la gedinlele
grupului. Compozilia grupului are o influenli directi asupra
evenimentelor care se desfigoari pe parcursul intervenliei psiho-
terapeutice, iar in acest sens nivelul de eterogenitate sau omoge-
nitate este unul extrem de important.
434 Irina Holdevici, Barbara CrAciun
Bertcher gi Maple (1985) oferi o serie de caracteristici, altfel spus

de atribute descriptive gi comportamentale pe care trebuie si le aibi
in vedere terapeutul in momentul formirii grupului, din care
enumerdm aici cAteva: v6rsta, sexul, nivelul sociocultural, pre-
dispozi(ia de a vorbi despre sine, comportamente agresive, compor-
tamente prietenoase, deschise sau dimpotrivi, comportamente
bizare.
Un alt expert in psihoterapia de grup, lrving Yalom (2008), atrage
atenlia asupra condiliei coeziunii (sentimentul apartenenlei la grup)
ca fiind una dintre cele mai importante achizilii atunci cAnd vine
vorba despre efectele travaliului in psihoterapia de grup. Coeziunea
este un fenomen important in psihoterapia de grup, fiind un factor
facilitator al activitSlii intense a membrilor grupului, care se poate
traduce prin autodezviluiri profunde, exploriri ale sinelui, intros-
peclii, adoptarea unor comportamente sanogene niciodati folosite
de citre subiecli pAnd la momentul respectiv, toate acestea condu-
cAnd la oblinerea de schimbiri in viala subieclilor. Corey (7997),
MacKenzie (2001), Rutan gi Stone (2001) sugereazi ci, in ceea ce
privegte coeziunea cu toate ce este vorba despre un element necesar,
pozitiv, aceasta nu este suficienti penhu atinBerea obiectivelor
ProPuse.
Coeziunea reprezinti un element de dezvoltare a procesului
terapeutic in sine qi poate fi considerati un ingredient de bazi in
supravieluirea grupului. Existi o serie de condilii care stau la baza
dezvolterii 9i intdririi coeziunii in cadrul grupului de psihoterapie,
Corey gi Corey (7997) menfion6ndu-le pe urmdtoarele:
. Dezvoltarea coeziunii care pleaci de la sentimentele mem-
brilor grupului in leglturi cu misura in care simt siguranti
Ei in care pot avea incredere unii in alfii. Realitatea muncii
in grup arati ci este foarte important ca membrii grupului
se se simti in siguranli inainte de a face autodezviluiri
despre viala lor personali.
. Definirea clari a obiectivelor individuale gi a celor de grup.
Fiecare grup are specificul siu, iar similaritSlile intre
obiectivele membrilor grupului vor face ca interactiunea
dintre acegtia si fie mai ugor de produs gi dezvoltat.
o Incurajarea participirii active pentru fiecare membru al
grupului. Cu toate ci existi pireri care susfin ci o persoani
din grup, care pestreaza ticerea 9i care nu se implici in
activitifile de grup, Poate beneficia totuqi de exPerienfein

mod autentic, este mai pufin probabil, din perspectiva ele-
mentului coeziune, ca acest lucm si fie unul potrivit pentru
ceilalfi membri ai grupului, care adopti o poziSe activi.
. Crearea unor conexiuni gi interacfiuni dfuecte, aici gi acum,
in cadrul grupului. in acest fel, membrii grupului igi pot
asuma o responsabilitate colectivi in ceea ce Privegte
modalitatea gi direcfia de lucru activi in grup. Cu cAt existi
mai multi implicare din partea fiecirui membru al grupului
fali de ceilalfi colegi, punAnd intrebdri, oferind oglinzi 9i
feedback, cu atAt gansa cre$terii coeziunii va deveni mai
reali (Ormont 1990).
. Abordarea conllictelor in grup. in orice grup va exista la un
moment dat un conflict, acesta reprezentAnd o Parte a
procesului terapeutic. Membrii grupului vor avea sarcina
de a invila qi de a ciuta modalitatea prin care si rezolve
situafiile conflictuale. Este lesne de inleles ci, in ceea ce
privegte conflictul, acesta nu apropie oamenii, ci creeazi o
barierd, indephrtAnd astfel elementul de coeziune. Dupd ce
are loc solu$onarea conflictului, este interesant de observat
felul in care indivizii reacfioneazd in cadrul grupului, unii
dinhe ei (chiar protagoniqti ai situafiei conflictuale) deve-
nind chiar mai apropiali decAt erau inainte (Fehr, 2003).
o Interesul fafd de experienlele de viafi ale membrilor
grupului. Daci membrii grupului sunt interesali qi atra9i
de experienfele de viafi ale celorlalfi, atunci nivelul de
coeziune va fi intirit. Membrii grupului vor deveni domici
de a se afla in compania celorlalti, Pentru a Putea impirtdgi
mai mult din experienlele acestora.
. Onestitatea gi deschiderea fafi de gAndurile gi sentimentele
persoanelor din grup. Ambele sunt pdr[i ale coeziunii
dintr-un motiv simplu: atAt cognifiile, cat gi sentimentele
trecute sub tacere de cetre o Persoani din 8ruP fafi de un
alt membru al grupului vor conduce la neasumare (pentru
prima) gi, ca atare, la o fragmentare a relafii.lor intelpersonale
(pentru cei afla$ in acest context).
Terapeutul are sarcina de a incuraia onestitatea, deschiderea
verbali gi interacliunea intre membrii grupului prin utilizarea unui
feedback constructiv, atAt pozitiv, c6t gi negativ, toate acestea sPorind
gansele dezvoltlrii coeziunii, fapt care poate fi ulterior triit de

participanlii la grup ca o experienli plini de beneficii.
Modalitatea de lucru in cadrul grupului psihoterapeutic de scurti
durati incepe, agadar, cu decizia membrilor in privinla problemelor
pe care doresc si le lucreze intr-un astfel de cadru, unul dintre
scopuri fiind acela de ameliorare a acestora; aminteam ci, dupi
interviul preliminar, clienlii, la intAlnirea cu grupul, gi-ar putea
schimba problemele gi implicit obiectivele de lucru stabilite in cadrul
screeningului.
Poey (1985, citat de Garvin, 1990) atrage atengia asupra faptului
ci acest lucru poate fi socotit ca una dintre cele mai mari provocdri
in psihoterapia de grup de scurtd durati, anume atenlia gi iapiditatea
cu care atAt membrii grupului, cAt gi terupeutul trebuie sd conceptualizeze
gi sd transforme simptomatologia (semnalatd de fiecare membru in
parte) in teme concentrate, de lucru comun, stabilind astfel obiec-
tivele de grup. Acest lucru s-ar putea sd nu se intAmple atunci cAnd
grupul beneficiazd doar de un numir mic de intAlniri.
Modalitatea de lucru incorporeazS, totodati, explicafiile oferite
de citre terapeut asupra unor concepte precum autodezviluirea,
deschiderea spre a oferi qi a primi feedback, crearea relaliilor inter-
presonale bazate pe respect Si intrajutorare, iar operalionalizarea
acestora, impreuni cu membrii grupului, va fi efectuati prin
antrenarea subieqtilor in participarea la exerci$ile concepute de citre
terapeut in acest sens.
Obiectivele psihoterapiei de grup de scurti durati sunt construite
de obicei in jurul aspectelor care urmiresc cAgtigarea rapide gi
eficienti (sau recAgtigarea) a unei funclionaliteti cat mai armonioase
a clienlilor. Pentru acest lucru terapeulii nu se vor angaja in evaluiri
complexe ale membrilor grupului, interoenliile rapide, de scurtd durati
fiind tndreptate spre indeplinirea obiectioelor, sau altfel spus, spre
atingerea scopurilor.
In acest fel, comportamentele problematice sunt examinate in
termeni direcfi de tipul: ,,Cum?", ,,CAnd? 9i ,,Unde se manifest5?"
Astfel sunt relevate pe de o parte resursele pe care clientul le deline,
strategiile pe care le-a utilizat $i care au dat rezultate, iar pe de alti
-parte,
sunt identificate obstacolele, limitele, deficitele care pot fi
restructurate intr-un mod constructiv. Gradul de inlelegere pe care
il are fiecare subiect in legituri cu problematica sa este un atu
important gi trebuie surprins cu acuitate de citre terapeut, mai ales
cAnd se vor propune tehnici de rezolvare a problemei. De asemenea,

terapeutul are un rol important in validarea gi accelerarea dezvoltirii
increderii intre membrii grupului, acest faPt contribuind la obtinerea
unor rezultate optime la finalul intervenliei psihoterapeutice de
scurti durati (Garvin, f90).
in ceea .e privegte experienla cu membrii grupului, pe parcursul
travaliului psihoterapeutic de scurte duratd, este necesare din partea
terapeutului o pozilie Predominant pozitivd gi explicativd, in
legituri cu ambivalenfa sentimentelor pe care clienlii o trdiesc de
cele mai multe ori in grup. Clienlii fie au sentimente pozitive care
se asociazi sperantei de rezolvare a Problemelor Pentru care au
venit, fie nutresc o pleiadd de gdnduri negative ce cuprind ingri-
jorarea fali de reac$a celorlal$ membri ai grupului, Posibilitatea de
a nu fi pl5culi sau acceptali etc. in acest sens teraPeutul va proceda
la accentuarea beneficiilor Ei va reconfirma gi valida mediul de
sigurangi gi confidenlialitate in care se deruleazA lucrul in grup,
atunci cind sunt exprimate aceste ingriioriri (de citre membrii
grupului).
Existi anumite strategii Pe care teraPeulii le utilizeazd in lucrul
cu membrii grupului psihoterapeutic de scurti durati, pe parcursul
stadiului de mijloc (sau a stadiului 3)', acestea cuprinzAnd abordiri
structurate sau nonstructurate, aplicarea de procedee sau metode
specializate, utilizarea optimi a climatului de grup.
Klein (1985) propune o abordare strategicd structurali in care
rolul terapeutului, in cadrul unui grup vezut ca sistem deschis, este
de a monitoriza relagia care se contureazi intre sarcina grupului 9i
structurile ce o compun. Acest fapt se traduce Printr-o serie de
condilii, din care putem aminti aici: utilizarea anumitor tipare de
comunicare, utilizarea unor comPortamente, implrlirea pe
subgrupuri sau rolurile adoptate de membrii grupului. Terapeutul
va viza astfel schimbarea acestor tipare de comunicare prin
introducerea unor activitili noi, in care membrii grupului si utilizeze
alte miiloace (exemplu: nonverbale, paraverbale), sau prin intirirea
pozitivi adresati membrilor grupului atunci cand utilizeazi noi ti-
pare de comportament, fie prin centrarea atentiei membrilor grupu-
lui pe tiparele lor disfuncfionale, fie prin ProPunerea gi utilizarea
' Stadiul 1: adaptarea; stadiul2: faza de reactie gi aParitia conllictului; stadiul 3: coeziunea
apropieEa prin ahaclie; stadiul 4: maturizar€a $i cooFrarea; stadiul 5: indEierea (duP5
Fehr, 2m3).
unor teme pentru acasi (configurate de terapeut in acord cu cliengii),

care se mizeze pe rezolvarea de probleme.
In psihoterapia de grup de scurte duratd, terapeulii utilizeazi
doui procedee (metode), anume: desemnarea de sarcini gi imple-
mentarea acestora gi modalitatea de rezolvare a problemelor. De-
semnarea de sarcini gi implementarea au la bazi ideea conform
cireia, in momentul in care un client Ei-a ales o probleml in cadrul
terapiei pe care doregte si o rezolve Ei a stabilit obiectivele necesare,
el poate proceda la divizarea problemei pe bucili gi la rezolvarea
acestora rAnd pe rAnd. in cadrul grupului psihoterapeutic, membrii
se pot a,uta unii pe alfii in divizarea sarcinilor asumate, prin simi-
laritatea existenti de multe ori in astfel de circumstange. Pentru
acelagi motiv, membrii grupului igi pot oferi sugestii in legiturl cu
felul in care sd aclioneze pentru indeplinirea sarcinii respective.
Grupul poate fi considerat de asemenea ca un laborator in care
membrii acestuia pot realiza sarcinile (sau pirli de sarcini) 9i in care
pot primi un feedback imediat unul de la celilalt.
Desemnarea de sarcini este asemlnltoare cu practica utilizirii
temelor pentru acase pe care terapeu$i le-o propun clienfilor, mem-
brilor grupurilor, intre intAlnirile programate la un anume interval
de timp (siptimAnale, bilunare etc.). Diferenla consti in faptul ci
alocarea de sarcini, divizarea acestora se face irl mod reciproc intre
membrii grupului, fiecare folosindu-se mutual de acest procedeu,
re,r'ltatele indeplinirii sarcinilor fiind discutate ulterior in grup.
In ceea ce privegte orientarea soluliondrii aici gi acum in cadrul
psihoterapiei de grup de scurti duratd care utilizeazi procedeul
rezolodrii de probleme este de multe ori necesar ca terapeutul si-i
indrume pe membrii grupului spre identificarea gi inlelegerea acestei
proceduri gi a modalitigii in care aceasta poate fi practicatl de fiecare
Persoane.
Garvin (190, pp. 529-560) sugereazi principalii paEi pe care tre-
buie sd-i urmeze membrii grupului atunci c6nd vor si foloseasci
acest procedeu:
1. Problema este descrisi in detaliu.
2. Membrii grupului decid daci o astfel de proceduri (rezolvarea
de probleme) poate fi utilizatd in legiturd cu problema descrisi.
3. Sunt specificate obiectivele care pot fi indeplinite prin procedeul
amintit (rezolvarea de probleme).
4. Membrii grupului cautl si afle daci informaliile pe care le au
ii pot ajuta atAt si genereze solufii posibile, cAt gi si le evalueze.
5. Se alege una dintre variante (o solu$e).

5. Se planifici felul in care solulia aleasi va fi utilizatl (se
construiegte un plan gi se delimiteazl un interval de timp in care
acesta si fie pus in aplicare).
7. Dupi aplicarea planului fiecare membru al grupului poate
relata (in cadrul grupului) ce s-a intAmplat gi poate primi feedback
de la ceilalgi colegi in legiturd cu rezultatele inregistrate.
Climatul de grup
Pentru a facilita havaliul in cadrul psihoterapiei de grup de scurti

duratS, terapeuful se va concentra de asemenea asupra menlinerii
unui climat in care membrii grupului sd vorbeasci liber gi si fie gata
si-gi asume o serie de riscuri. De exemplu, o oportunitate este, in
acest sens, momentul in care unul dintre membrii grupului intArzie
firi sE anunle (regulile punctualitilii gi a anunlurilor legate de
intArzieri sau de neparticipare la qedinld fiind stabilite de membrii
grupului in prealabil). DacI membrii grupului nu vor acorda atenlie
acestui tip de comportament, terapeutul o va intreba pe persoana
care a intArziat ce are de gAnd si faci in legituri cu acest obicei.
Persoana respectivi (care a intArziat) poate rispunde ci nu gtie ce si
faci, moment in care terapeutul o poate confrunta, intreband-o dace
ii pasi cu adevlrat de ceea ce s-a intAmplat. Aceasti disculie va
conduce de cele mai multe ori la o intervenlie de grup, care va
puncta importanla respectului fali de membrii gi munca grupului,
respect care reprezinti o condilie de bazi in orice formi de
psihoterapie.
Stilul terapeutului care lucreazi in cadrul intervenliilor de grup
de scurti durati coincide cu unul dintre factorii care promoveazi
succesul unor astfel de grupuri, anume acela de a fi extrem de activ.
Aflat in permanenli sub condilia limitdrii in finrp, terapeutul va pune
intrebiri in mod frecvenl va face sugestii, va oferi scurte interpretari
gi va prescrie o serie de exerci$i specifice.
O alte caracteristici a terapeulilor care lucreazi in interven$ile de
grup de scurti durati este abilitatea lor de a facilita formarea rapidi
de relalii pozitiue ca gi intte membrii grupului, totodati de a le oferi
acestora modele de comportament, atunci cAnd un astfel de lucru
este benefic inlelegerii unor situalii sau evenimente.
in cadrul grupurilor structurate de scurti duratd, se utilizeazd o

serie de strategii adilionale impreuni cu cele men$onate anterior,
astfel incAt pe agenda fiecdrei gedinle pot fi stabilite o serie de
obiective de naturi psihoeducafionald. Pot fi inhoduse astfel discu$i
asupra unui anumit subiect, care se contureazd din experienla
membrilor grupului sau pe care acegtia doresc si il aprofundeze,
scurte lecturi, exercilii gi simuliri.
in funcgie de terapeut, acest plan (agenda de lucru) Pentru o
gedinti poate fi urmat in mod rigid sau poate fi flexibilizat in raport
cu cererile membrilor grupului. in funqtie de natura grupului, scopul
abordirii structurate este de a-i aiuta pe membrii grupului sh-gi
imbundtileasci fie abilitilile sociale (sd se comporte asertiv, si
comunice mai bine, si faci fali stresului), fie pe cele orientate sPre
indeplinirea de sarcini (sE gdseasci resursele 9i abilitdlile prin care
pot alege sarcinile care si ii aiute la indeplinirea obiectivelor
propuse). In cadrul grupurilor psihoterapeutice de scurti durati
care au o abordare comportamentald, abilitllile urmdrite vor fi cele
care se adreseazd cregterii sau descregterii utilizirii anumitor
comportamente de citre membrii grupului, in fun$e de problemele
aduse in terapie.
Un exemplu oferit de Garvin (1987b, 1990) pentru o a doua ge-
dinli de grup, in situafia unei psihoterapii de scurtd durati de grup
orientati spre indeplinirea de sarcini care li se adreseazd pacienlilor
cu tulburdri psihiatrice (intemali in unitdlile spitalicegti) in scopul
antrenirii acestora in activit5$ productive este urmitorul:
. Dezvoltarea obiectivelor individuale prin identificarea
felului in care pacientul ar vrea se-gi petreacl timpul in
continuarea programului care a fost stabilit in cadrul primei
gedinle de grup.
. Perioada de r5,gazl. dupd ce au identificat obiectivele de mai
sua pacienfii pot si participe la un exerciliu de tipul jocului
cu intrebiri gi rispunsuri (de exemplu, se numeasc5 trei
obiecte care sunt necesare in cadrul unui meci de fotbal etc.).
. Evaluarea gedinfei: discufii asupra sentimentelor qi g6ndu-
rilor despre grup ale fiecirui pacient gi despre felul in care
se desfdgoari activitatea in cadrul acestuia. Se stabilegte
planul de lucru pentru urmetoarea gedinld gi se reamintesc
obiectivele identifi cate.
. Agenda este construiti de citre terapeut pe baza evaluirii

capacititilor pacientilor, a scopului principal al constituirii
grupului gi al timpului pe care fiecare activitate propuse il
necesitl in contexful respectiv.
Modalitatea de lucru nestructuratA se adreseazd grupurilor in
care terapeutul ii aiuti pe membrii acestuia sd-gi atingd scopurile
printr-un proces socotit ca fiind aparent ,,intAmpldtor". in fapt,
punctul principal este cel care se adreseazi modului in care membrii
grupului percep cA sunt influenlali sau afectali gi influenleazi (sau
afecteazi) la rAndul lor procesele care se produc in grup acest lucru
ajutAndu-i sd giseascd noi comportamente care le vor fi de folos,
ulterior, in situaliile sociale.
O abordare nestructurate se poate adresa gi grupurilor in care
existl obiective bine determinate (similare intre membrii grupului)
gi poate avea ca lint5 persoane care utilizeazi procedeul de rezolvare
de probleme in mod obignui! motivagia acestora pentru a-Si rezolva
mai curdnd problemele interpersonale fiind una putemici.
lncheierea inteilentiei pcihoterapeutice de trup

de scurtl duratE
Particularitatea limilerii in timp a interven$ei psihoterapeutice de

grup de scurti durati atrage dupi sine gi disculia despre momentul
incheierii demersului gi despre prevenirea reciderilor, aspect care
este urmirit pe tot parcursul terapiei. In opinia lui Garvin (1990),
tema incheierii psihoterapiei de grup de scurti durati cuprinde o
,,radiografie" a sarcinilor pe care grupul le-a avut de indeplinit in
perspectiva contextului limitat in timp, operatiune care se desfigoare
de obicei in ultimele gedinle, astfel:
. Membrii grupului vor realiza o evaluare a nivelului la care
au ajuns in cazul indeplinirii obiectivelor pe care le-au
identificat gi propus impreuni cu terapeutul, la inceputul
intervenfiei de scurti durati. Aceasti evaluare poate cipita
aspectul unei discufii calitative sau a uneia cantitative,
pentru cea de-a doua fiind folositi completarea unor instru-
mente de specialitate (Garvin, 1987a). Totodatd, membrii
grupului pot apela la familie, la colegii de serviciu, la
prieteni, per total la persoane semnificative din afara

grupului, care sd le poati oferi informalii despre progresul
lor (perceput de citre apartinetori etc.), iar aceste chestiuni
vor fi discutate in cadrul grupului.
Membrii grupului vor evalua experienfa de grup ca atare gi
vor acorda atentie atat aspectelor care le-au fost de real aju-
tor, cAt gi celor care nu le-au adus beneficii. Aceste informalii
au menirea de a-i ajuta pe membrii grupului si inleleagi
care au fost resursele gi solutiile personale ce au facilitat
progresuf pentru a le putea utiliza cu succes in continuare.
Daci acest procedeu este utilizat in cadrul fiecirei gedinfe,
evaluirile ii sunt de folos gi psihoterapeutului, care le va
putea implementa in structurarea planului gi agendei de
lucru realizate in cadrul interventiei terapeutice. De ase-
menea, terapeutul va cere (periodic qi la final) o evaluare a
activiti$i sale, aceasti conditie fiind una obligatorie pentru
travaliul desfSgurat impreune cu membrii grupului.
Membrii grupului vor discuta in aceasti etape despre pagii
urmitori. Aici sunt incluse atAt planurile de viitor (ce cuprind
educarea membrilor grupului in legdturd cu utilizarea
procedeelor gi/sau a tehnicilor de lucru insugite, repetarea
comportamentelor sanogene etc.), cat gi utilizarea resurselor
care au fost cAgtigate in lucnrl cu ceilalli membri ai grupului.
Membrii grupului vor discuta despre sentimentele pe care
le triiesc in legituri cu incheierea psihoterapiei de grup de
scurte durati. Aceste sentimente acoperi o paletd vastd: de
la polaritatea pozitivi, unde vor fi reflectate emo$i pldcute,
care sunt pliate pe con$tientizarea aportului benefic adus de
participarea la grupul respectiv, gi indeplinirea obiectivelor
stabilite pane h polaritatea negativi, unde este inclusd, spre
exemplu, tristetea rezultati in legdturi cu despirlirea de
ceilal;i membri ai grupului gi chiar de terapeut. Terapeutul
are sarcina si recunoasci 9i si valideze aceste treiri gi se
adreseze incuraiSri membrilor grupului de a-gi exprima in
mod deschis treirile.
Putem sublinia, pe baza experien[ei noastre acumulate in
astfel de intervengii de grup, ci terapeutul, la rAndul siu igi
poate exprima sentimentele de regret cu privire la incheierea
acestui travaliu, chiar daci a fost unul de scurti durati.
Psihotera pii scurte de grup 443
Acestea nu sunt insi umbrite de sentimentele de bucurie gi

satisfacfie inregistrate fafi de schimbirile produse la fiecare
membru al grupului gi de climatul de cele mai multe ori
intens pozitiv in care s-a desfigurat intreaga activitate a
grupului.
^In evaluarea intervenliilor psihoterapeutice de grup de scurtd
durati referitoare la un item extrem de important, anume eficienta
rezultatelor la incheierea demersului terapeutic, s-a observat ci, prin
compararea cu terapiile individuale sau desfdgurarea psihotera-
peutici de grup de lungi durati, nu s-au raportat diferenle ale re-
zultatelor (Klein, 7985, p.31,1, citat de Garvin, l99O, p.53/). in opinia
unui autor precum Poey (1985), care citeazi atAt studii derulate de
Budman, Randall 9i Denby (1981), cAt gi pe cele desfigurate in cadrul
Universitd!ii din Massachusetts, Serviciul de Sdnitate Mentald.
rezultatele acestora arati ci schimbarea are loc, mai ales are loc cu
succes la clienfii gi pacienlii care participi la o psihoterapie de scurtl
durati de grup.
Dupi cum s-a putut obs€rva pe parcursul acestui capitol, o parte
dintre principalele probleme cu care se confruntd acest tip de
intervenlie din perspectiva stabilirii cadruIui de lucru sunt cele le-
gate de variagia numerului de gedinle qi de modalitatea construc-
!iei activiti!ii terapeutice, realizatd intr-un mod structurat sau
nonstructurat.
Ca modalitate complexa de intervenfie, psihoterapia de grup de
scurtd durati trebuie analizati impreuni cu celelalte abordiri
psihoterapeutice, urmirindu-se cu atentie nu numai eficienta
rezultatelor inregistrate, ci gi o serie de termeni precum problemele
qi caracteristicile clienlilor care se adreseazd unei as(el de interven$i,
compozilia grupului, dar gi strategiile, metodele gi procedeele
propuse gi folosite de c5tre terapeut, toate fiind subsumate atingerii
obiectivelor stabilite de clienfi.
7.3.Interven[ii de scurtl duratI:

trainingul abilit5lilor sociale in grup
Sheldon Rose (1990) afirmi ci trainingul abilitElilor sociale desfi-

Eurat in grup a devenit in scurt timp un program teraPeutic Ai
educalional complex. Autorul citat mentioneazi ci multe Persoane
intAmpini greuti(i gi inconveniente atunci cAnd vine vorba despre
rela!iile interpersonale 9i viala sociali in general. Trainingul abi-
litl$lor sociale are rolul de a cregte nivelul de competenle al cliengilor
intr-o multitudine de interacliuni cu ceilalli indivizi, toate acestea
petrecAndu-se in mediul social.
Expresia ,,abilitn$ sociale" se referi la capacitatea subiectului de
a utiliza o serie de comportamente verbale qi nonverbale, care in
fapt, combinate, reprezintd modaliti{ile de reaclie efectivi a su-
biectului in situaliile sociale. Unele persoane pot face fali din punct
de vedere social unor situalii gi evenimente (spre exemplu, o per-
soani poate participa la un dineu dupi o conferinli), dar puse in
fal.a unor altfel de situa[ii sat evenimente (participarea la dineu
inseamni insl cd persoana in cauzi va line un discurs de mulfumire
adresat organizatorilor conferinlei), renunli sau clacheazi efectiv.
De altfel, fiecare situalie socialS prezinti o serie de caracteristici care
cer un anume tip de rispuns, capacititi considerate a fi eficiente
atunci cAnd ajuti subiectul sd rezolve problema, si-gi atingi lelul
firi a incilca sau prejudicia drepturile celorlal$ oameni.
Antrenamentul abilitililor sociale este orientat atAt inspre invS-
tarea de noi comportamente care si permiti adecvarea la o situalie
sociald, cAt Ei inspre procesul de armonizare a acestor noi compor-
tamente cu cele pozitive, deja existente la un individ. Antrenamentul
abilitililor sociale poate fi utilizat de asemenea ca modalitate de
eliminare sau modificare a comportamentelor disfunclionale care
vin si interfereze cu atingerea obiectivelor personale (Rose, 1987). in
cadrul acestui tip de training, achizi$a specifici a abilitililor sociale
joaci de multe ori rolul unei metode de rezolvare a problemelor.
Altfel spus, putem vorbi despre un astfel de program de training ca
despre un antrenament ce ajute clientul intr-o primi fazd si dezvolte
un repertoriu nonverbal, care merge de la pistrarea contactului
vizual cu interlocutorul, la utilizarea unei tonahteqi vocale plicute gi
a unui volum adecvat, de intensitate potrivite, gi pAni la modularea
vocii care insotegte discursul verbal, aceste capacititi putdnd fi

folosite de cdtre subiec$ intr-o mare varietate de situagii atat sociale,
cAt gi individuale. De asemenea, un astfel de program de training va
ajuta clientul la optimizarea relaliilor sale pe termen lung in ceea ce
privegte cariera personali gi situafia familiald.
Trainingul abiliti!ilor sociale are ca fundament ideatic teoretic
ceea ce astdzi este cunosote ca teoria invSldrii sociale a lui Bandura
(1977). Aceasti teorie susfine ci cele mai multe comportamente so-
ciale ale oamenilor sunt invilate, desigur exceplia de la reguld fiind
reacliile reflexe elementare. Experienlele de invilare ale unei per-
soane pot fi directe sau prin observarea experientei unui alt individ,
ceea ce la un moment dat va duce la o recompensi, in anumite
circumstan!e.
Teoria invSlirii sociale include mecanismele care stau la baza
invilirii observationale: mecanismuI atenlional, mecanismul de
memorare, reproducerea motorie gi procesul motivalional. Meca-
nismul atenlional reprezinti un punct important care se adreseazi
caracteristicilor observatorului gi, respectiv, ale persoanei care este
observati, altfel spus, tuturor elementelor care lin de distragerea
atenliei, dar gi de stimulii competitivi care influenleazd in variate
moduri asimilarea qi relinerea informafiei.
In cadrul procesului de memorare, pentru reproducerea compor-
tamentului de invilat, individul trebuie si codifice informalia in
cadrul memoriei de lungi durati. Clienlii igi vor aminti Ei vor repro-
duce un comportament pe care l-au vdzut la modelator, daci delin
informalii-cheie care se-i aiute se-gi aminteasce ceea ce au vizut. in
cadrul reproducerii motorii, clientul care observi trebuie si delini
capacitatea fizici gi psihicd necesare reproducerii comportamentului
modelat. In aceaste situaFe, prezenta unor abilitSli motorii mecanice,
ca preachizilii, la clienlii observatori le va permite acestora o repre
ducere mai adecvatd.
Cel de-al patrulea proces este cel motivalional, care depinde atAt
de consecinlele observerii comportamentului modelat, cat gi de siste-
mul de valori pe care persoana in cauzd il introduce in rispursul siu.
Daci rezultatul acestui comportament de modelare este pozitiv qi se
afl5 in acord atAt cu valorile modelatorului, cAt gi cu cele ale clientu-
lui observator, afunci comportamentul va fi cu atAt mai mult reprodus.
Trainingul abilitililor sociale este un program care incorporeazi
principiile mai sus menlionate, conlerinduJe un set de strategii care
au ca principal scop optimizarea probabilita$i de invilare a capaci-

td$lor sociale, aga crrm sunt ele convenite intre client gi terapeut. in
organizarea acesfui tip de program, care este considerat ca fiind
unul de scurti durate, se va $ne cont de numirul de gedinle, de
durata acestora gi de contexful tratamentului. Cercetirile de speciali
tate, aga cum sunt ele evocate de Sheldon Rose (1990), au raportat
utilizarea unor programe care cuprind de la o gedinli (pentru un
anumit comportament) pAni la opt gedinge. In cazul mai multor dis-
funclionaliti!i comportamentale, este necesare instituirea unui
program de mai lungd durati. De asemenea/ o serie de studii (din
care Rose le citeazi pe cele ale lui Kendall, 1982; Linehan, Walker,
Bronheim, Haynes gi Yevzercff, 1979) au demonstrat cd trainingul
abilitSlilor sociale in cadrul grupurilor este echivalent ca eficienli, 9i
uneori chiar cu eficienli mai mare, decAt abordirile de tip diadi.
in cazul trainingului desftrgurat in grup, este posibil ca prin pu-
nerea in practici a strategiilor pentru imbunitdlirea funclionirii
sociale, fiecare membru si primeasci un feedback rapid din partea
celorlalli membri ai grupului gi astfel si-gi sporeasci eficienta
individuali. Spre exemplu, intervenliile membrilor grupului prin
utilizarea iocului de rol vor permite exersarea mai multor modele de
comportament, in diferite situalii sociale identificate de citre subieqti
anterior ca fiindu-le nepl5cute (generatoare de disconfort), pe care
de cele mai multe ori le-au evitat.
Terapeutul are astfel ca sarcini si giseasci situalii comune, de
naturi incomodi din punct de vedere social pentru membrii Brupu-
lui, dar pe care ei sI le poatl exersa intr-un mediu de siguranld. in
ceea ce priveEte funclionarea unui astfel de grup, este important in
contextul programului de training ca niciun membru al grupului sE
nu domine disculiile. [n ceea ce privegte elementul de coeziune sau
situaliile conflictuale intragrup, care pot apirea in anumite ocazii,
acestea vor fi aduse in discufie cu toti membrii grupului gi rezolvate.
Grupul va avea un numlr de componenti diferit in funclie de
variabila virsti: astfel, se vor intAlni 6-8 persoane adulte in alcitui-
rea unui grup qi o medie de 4-6 persoane, cAnd este vorba despre
copii. Grupul de adulli va avea stabilit pentru training cAte o Ee-
dinli siptimAnali, cu o durat6 de doud ore, in timp ce grupul de
copii se va putea reuni tot o dati pe siptimAn5, dar pentru o ge-
dinld de o ori. Daci existi o paleti diversificat5 de cerinle de
training al abilitetilor sociale, cu atat mai mult se va aloca o
Psihoterapii scurte de gmp 447
perioade mai indelungati pentru activitatea desfiguratd de cEtre

membrii grupului.
Strategiile generale care stau la baza programului de training
sunt, dupe Rose (1990), urmdtoarele:
. shategiile de tip orientativ;
o strategiile de evaluare;
. procedurile de interven$e;
. procedurile generale de training (temele pentru acasi,
exersarea comportamentelor funclionale invi[ate, feed-
backul constructiv etc.).
Strategiile de tip orientativ conlin in principal un tablou explicativ
oferit de citre terapeut in legiturd cu ilustrarea modului in care
aceasti abordare funcfioneazd, pornind de la inserlii teoretice gi
continuand cu maniera aplicativl de implementare. Tot aici, tera-
peutul poate oferi explicagii in legdturi cu expectatiile pe care atat
cliengii, cAt gi facilitatorii (terapeu$i) le au, fapt care constituie de
cele mai multe ori baza formirii unui interludiu deschis gi bazat pe
incredere intre cele doui entitdqi.
Strategiile de evaluare utilizate in trainingul abi[te!ilor sociale,
intr-o intervenlie de scurte duratS, se adreseazi in primul rind de-
termindrii atributelor sociale, deficienlelor qi situaliilor problema-
tice pe care un client le hiiegte, fie direct, fie la atenlionarea celor
care il inconioari (familie, colegi de gcoali, colegi de serviciu).
Garvin (1990) precizeazd in acest sens ci terapeuhrl, cunoscitor al
informaliilor oblinute in interviul preliminar, va trebui si lini seamd
de concordanta dintre individ, grup gi capacitifile sociale care vor
intra in sfera de lucru. De asemenea, vor fi necesare evaluiri ale
motivatiei, mediului inconjuritor pi ale condiliei de sdndtate fizici
specifice fieclrui client. Aceste informalii pot fi obtinute prin
utilizarea unor instrumente standardizate pe care membrii grupului
le pot completa dupd ce au fost identificate problemele gi obiectivele
de lucru (spre exemplu. daci este stabilit un trainint pentru do-
bAndirea unui comportament asertiv, vor fi utilizate lnventarul de
asertivitate Gambrill-Richey, 7975, 9i Inventarul de asertivitate
Rathus, 1972).
in acest sens, vor fi explorate in principal cogniqiile 9i afectele
fiecirui client in legituri cu situaliile sociale in care se simte incon-
fortabil, rigid qi incapacitat gi se va incerca impreund cu acesta
identificarea barierelor sau limitelor pe care le treiegte qi resimte in

legiturd cu adaptarea sa la impreiuririle respective.
Procedurile de intervenlie sunt stabilite dupd identificarea
deficitelor evaluate in cadrul abiliti$lor sociale urmdrite gi contin o
serie de strategii dintre care enumerdm aici (dupd Garvin, 1990):
orientarea (care se referi la un scurt preambul teoretic ce sti la baza
generlrii unui anumit procedeu); analiza situalionali (care cuprinde
de la obiectivele clientului, scopul, identificarea principalelor com-
portamente care vor fi utilizate pentru atingerea obiectivelor, utili-
zarea unor tehnici de rezolvare a problemelor care pot fi identificate
cu ajutorul terapeutului gi a grupului p6nl la modelarea, repetarea
unor comportamente adaptative, oferirea gi primirea de feedback
constructiv, folosirea tehnicilor de coaching, reintdrirea pozitivi gi
temele pentru acasd).
Pentru modelare, una dintre metodele utilizate in acest tip de programe este
iocul de rol. Un exemplu in acest sens este problema cu care a venit la un astfel
de program clienta Mioara, care nu reutette sE le spuntr nu colegilor de seMciu
atunci cand acetda o solicitl sI ii ajute la indeplinirea unor sarcini de seMciu care
nu ii revin ei. Clienta spune daci i-ar refuza, ace;tia s-ar supera pe ea gi atunci
c5,
s-ar simti foarte vinovat5. Mioara, parcurgand o parte dintre etapele menlionate
mai sus, a reu;it sl identifice Si sd-ti conttientizeze lipsa de asertivitate ti
ti-a propus ca participarea la acest program sl o ajute sI puntr in practict un
comportament asertiv fap de colegii mult prea insisten$. In cadrul procesului de
modelare, jocul de rol va fi susiinut de ctrtre Mioara ;i de cltre terapeut. Astfel,
Mioara i$i va interpreta propriul rol, iar terapeutul va fi unul dintre colegii de
serviciu, Sergiu, ce face parte dintre cei care ii cer aiutorulin mod insistent.
Terapeutul: Am se ili arit cum vei putea face acest lucru. Voi face exact patii pe
care i-ai descris tu mai devreme ti vom cere un feedback de la grup. Etti gata?
Mioara, Da. Sau cel pu[in am sI incerc.
T (se indreaptE spre Mioara, cu o figurI decisl ti foarte sigur pe el, in rolul
colegului Sergiu): Mioara dragtr, trebuie sE mtr ajuti sI termin lucrarea asta, ci
altfel o si mtr penalizeze ;eful. Trebuie neapirat! Numai tu e$ti cea care mI poate
aiuta!
M (cu glas incet ti timid): Sergiu, am ti eu o gramadl de treabI... N -at vrea sI te
superi pe mine...
T: Mioara, nici nu mi gindesc, trebuie sI m5 ajuli ti gata! Tu etti cea mai in m5-
surl sE faciasta, nu mai discutlm!
M: Sergiu, tu ttii ctr te-am ajutat de atetea ori, dar acum chiar nu cred cI mai
Pot...
T: Mioara, e'ti nerecunoscitoare, eu apelez la tine ti tu nu vrei sI mI aiuli!
M: (tace;i nu ;tie ce sl facl mai departe, privettein dmant).

Membrii grupului o incurajeaz5, sugerandu-i pentru inceput si adopte o altl
pozifie a corpului, str schimbe tonul vocii ti sI il priveascl in ochi pe,,colegul
Sergiu" incercend un rtspuns mai categoric (in conformitate cu tehnicile
prezentate la inceputul tedintei de cltre terapeut, care se subscriu dePrinderii
antrenamentului asertiv).
M (incurajatl, ridicl ochii, priveite spre,,colegul Sergiu" gi incearcl s5-i respundl
cu voce mai tare): A$ vrea si nu te superi pe mine, dar nu te pot aiuta acum... 5i
eu am de lucru ti trebuie sI termin la timp... Vai, este prima dat5 cand te refuz...
Mioara este recompensatl cu aplauze tiincurajSri din partea colegilor de grup, iar
terapeutul ofertr explicafiiin le8dturU cu funclionarea comportamentului asertiv,
intlrind prin feedback pozitiv pozitia pe care clienta a abordat-o in aceasti
secvenF.
Repetarea comportamentelor pozitive mizeaze pe utilizarea

acestor noi comportamente achiziqionate in timpul programului de
training, mai intai intr-un mediu sigur cum este cel al grupului.
Ulterior, aceste comportamente vor putea fi puse in practici in
cadrul unor situalii sociale gi pot constitui subiectul unor teme
pentru acasi. Fiecare client va trece in revisti in fala grupului felul
in care va folosi comportamentul nou-invilat, dupi care il va putea
lucra in direct cu unul dintre membrii grupului. La finalul acestei
secvente, membrii grupului vor putea sd-i ofere subiectului un
feedback despre modul in care s-a comportat, care a fost diferit de
ceea ce ficea pAni la momentul respectiv.
In cazul exemplificat mai sus, colegii Mioarei i-au oferit un
feedback legat de modul in care aceasta gi-a schimbat mai intAi
limbajul nonverbal (pozi$a corpului, contactul vizual direct, tonul
vocii) apoi cel verbal (congtientizarea, pentru prima dati, a existentei
posibiliti!ii refu zului).
Feedbackul constructiv este utilizat pentru a spori increderea
clientului in resursele 9i abiliti$le sale, acest lucm fiind utilizat atat
de citre terapeut, cAt 9i de membrii grupului. Feedbackul pozitiv
este cel oferit intotdeauna primul, pentru a valida comportamentele
nou-achizi$onate ale unui client. Feedbackul constructiv are rolul de
a ajuta clientul si-9i imbunitileasci performanlele gi si evalueze
ceea ce face diferit intr-un anume moment social gi unde mai trebuie
insistat. Feedbackul de la moderatorul grupului mai are rolul de a
intiri motivalia clientului in legSturd cu schimbarea comportamen-
telor. Dupi primirea feedbackului, clientul va avea sarcina si repete
comportamentele achizilionate impreune cu incorporarea sugestiilor

primite, toate acest proceduri facilitAnd retinerea celor invetate.
Tehnicile de coaching pot fi utilizate de cetre terapeutul-modera-
tor al grupului sau de cetre un membru desemnat in acest sens,
obiectivul utilizirii lor fiind acela de a inoraia in mod direct clientul
atunci cand repeti anumite comportamente. Astfel, ,,antrenorul"
(unul dintre membrii grupului), in cazul Mioarei, poate si-i dea
acesteia sugestii preorm: ,,Mai spune o date cu voce mai tare", ,,Fli
mai directi", ,,Uit5-te in ochii lui", ,,Spune-i cI nu este sarcina ta de
serviciu si-i faci lui treabal" etc.
in timpul trainingului, clientul poate fi incurajat prin remarci de
intSrire pozitivd directd care privesc fiecare secven!5, de la aten(io-
narea fali de oferirea de sugestii bune pAnd la modelarea efectivi gi
indicalia de punere in practici a comportamentelor in afara grupului.
Cliengii vor fi invitali sd culeage merturii de la membrii famililor lor,
de la cei apropiati gi semnificativi, despre schimbarea comporta-
mentelor, 9i vor primi feedback pozitiv pe baza observaliilor trans-
mise ulterior in grup in acest mod.
Un program de intervenlie in achizilionarea abilitigilor sociale va
cuprinde o gami variatd de proceduri generale de training care
vizeazl mai ales modul in care comportamentele nou-invdtate sunt
transferate in viala de toate zilele de citre membrii grupului. Una
dintre principalele modalitAli prin care acest transfer poate avea loc
este aceea de a construi un plan al schimbdrii, care va cuprinde in
mod obligatoriu temele pentru acasi. Temele pentru acase cuprind
o rrie de sarcini pe care membrii grupurilor de training de scurti
durati trebuie sd le indeplineasci intre intAlniri. Aceste teme sunt
variate gi pot include aspecte precum: comportamente nou-achi-
zilionate gi utilizate in jocul de rol cu membrii familiei sau in comu-
nitate; observarea unor persoane care au abilitigile sociale pe care
clienlii le-au identificat la ei ca fiind deficitare; lectura unor materiale
de specialitate despre abilitdfile sociale; alcituirea unor iurnale
despre interacliunile sociale reugite Si nereugite, dupi invSlarea gi
exersarea anumitor abilitd$ sociale cuprinse in activitatea din cadrul
gedin!elor.
Alte strategii care pot fi cuprinse in planul schimbirii vizeazi
multiplele exerci!ii care se adreseazd repetirii comportamentelor
achizifionate, schimbarea jocurilor de rol in ceea ce privegte nivelul
de dificultate, diversificarea temelor pentru acase atAt in ceea ce
privegte cadrul Ei resursele utilizate, cat 9i Persoanele implicate

(Goldstein, Heller qi Sechrest, 1956).
$i pentru ca acest program utilizeazd o Same variate de tehnici,
vom mai aminti aici gi despre problema preu enirii incertitudinilor care
privesc aparilia unei situalii sociale pentru care clientii este Posibil
sd nu fie pregdtifi.
Se poate intAmpla ca unele probleme si nu aibi o corespondenli
directi cu obiectivele de lucru pe care membrii grupului le-au iden-
tificat in cadrul trainingului, sau acestea si nu fie cristalizate prin
metoda iocului de rol. De aceea una dintre solulii ar fi ca terapeutul
(moderatorul) si invite fogti clienli din alte grupuri de training, care
si descrie experienlele lor in condiliile in care s-au intahit cu situalii
neprevizute din punct de vedere social gi mai ales modul in care au
reac$onat utiliz6nd comPortamentele deprinse in cadrul programu-
lui la care au participat.
Mai este important de reSnut faptul ci, in ceea ce Privegte acest
program 9i rolul lui in schimbarea comPortamentelor pentru mem-
brii grupului, o astfel de intervenlie nu poate garanta o aplicabilitate
generald. Clienlii pot avea succes uneori in Punerea in practicS a
unor comportamente care rePrezinte expresia achiziliilor sociale
realizate sau oPtimizate, dar pot fi inregistrate 9i cideri, obstacole
apirute in situaliile problematice. De altfel, in acest sens Garvin
(1990) subliniazi ci scopul este ca numlrul comportamentelor
aplicate cu succes sd fie mai mare decAt numdrul egecurilor.
in ultimii ani, interventiile de scurtl duratd care se adreseazi
trainingului abititi$Ior sociale in grup au inclus in aceste Programe
o serie de noi proceduri precum rezolvarea de probleme in structuri
sistemicd, restructurarea cognitivd, interviul motivalional 9i focali-
zarea cognitivi pe problematica de gen, toate vizAnd noi modaliti$
de schimbare a comportamentelot deficitare din punct de vedere
sociaf pentru subiecgii interesaqi de un astfel de Program.
7.4. Psihoterapia de grup cognitiu-comportamentall

de scurtl duratl
Fundamentul psihoterapiei comportamentale igi giseqte ridd-

cinile in teoria invi[irii, pornindu-se de la premisa ci, in ceea ce
privegte experienta unei persoane, cogtriliile, emoliile gi comporta-
mentele sunt invitate $i, ca atare, ete pot fi schimbate prin acelagi
tip de proces. Prin utilizarea unor modele didactice, noi tipuri de
comportamente sunt reinvdlate gi astfel se poate produce modificarea
comportamentului uman maladaptativ (Wolpe, 1958 gi Eysenck,
1956 citali de Beitman 9iYue,2004, p. 47).
Spre deosebire de alte psihoterapii dezvoltate pe baza modelelor
teoretice ce accenfuau conflictul din dezvoltarea anterioari a indi-
vidului ca sursi a suferintei psihice, psihoterapia de scurti duratd,
cognitiv-comportamental5 introduce o noud gamX de tehnici tera-
peutice bazate pe dovezi gi studii gtiin-tifice care sunt construite in
jurul amelioririi gi rezolvirii disfunclionalitdlilor subiectului. Tera-
piile cogrritiv-comportamentale (CBT) se adreseazi in mod deschis,
direct gi rapid problemei pe care clientul o prezinti in cabinet,
asigurSnd un suport de lucru eficient Ei imediat. Paradigma acestor
terapii cognitiv-comportamentale se bazeazd pe un aparat meto-
dologic foarte complex, care are in vedere in toatd desfigurarea sa
o structurX clar definiti (Bec( 1991). De altfel, scopul programelor
din cadrul psihoterapiei comportamentale este acela de a asista
clientul in ameliorarea intensitifii problemelor sale, in aga fel incit
dificultelile intAmpinate si aibd un impact mai mic asupra acti-
vititilor cotidiene ale acestuia. Pentru al.ti clienli, intervenlia cogni-
tiv-comportamentald abordeazl eradicarea completi a tuturor
simptomelor sau reducerea impactului dificulteHlor descrise sufi-
cient de mult, incAt sd le permiti acestora implicarea in activitili
normale (Beck, 2010).
Psihoterapia de grup cognitiv-comportamental5 de scurti duratl
utilizeazd in mare parte aceleaEi formule intAlnite qi in abordirile
individuale, unde o primd fazi este centrate pe formularea obiecti-
velor. Acest lucru se pune in practicd prin derularea unui proces de
negociere adecvat intre client gi terapeut. Dupi stabilirea obiectivelor,
urmeazd alcituirea unui plan general de tratament, care poate insi
suferi o serie de modificiri inspirate de modul in care membrii
grupului relalioneazi qi de problemele care pot apdrea pe parcursul

interventiei de grup (Beck, 2010).
Pentru finalizarea psihoterapiei de grup de scurti durati, se va
aborda o serie de chestiuni legate de posibilele recideri de dupi
incheierea intervenliei, de utilizarea unor sarcini pentru acase pe
termen mediu gi lung in care vor fi configurate exercilii de repetare
a abilitililor achizilionate (cognitive gi comportamentale). De altfel,
incheierea intervenliei psihoterapeutice de grup cognitiv-com-
portamentale de scurti durati este interpretate ca reprezentAnd
atingerea scopurilor acesteia (Bond gi Dryden, 2004). La cererea
membrilor grupului de terapie cognitiv-comportamentald pot fi
stabilite una sau doud gedinle de urmdrire a rezultatelor (supli-
mentare) intr-un interval de 3, 5 sau 12 luni.
in ceea ce privegte desfdqurarea unui astfel de demers, Fehr (2003)
arate, spre exemplu, ci in cadrul terapiei de grup cognitiv-compor-
tamentale existi posibilitatea ca fiecare client sI participe la o in-
tdlnire preliminare pentru a discuta cu terapeutul despre:
r conceptele specifice terapiei cognitiv-comportamentale;
. structura programului de lucru in grup;
o explicarea modalitatilor terapeutice care permit identificarea
comportamentelor disfunclionale gi inlocuirea acestora cu
unele funcfionale;
o stabilirea unor obiective de lucru in cadrul grupului, obiec-
tive care se adreseazi rezolvirii problemei pe care clientul
o semnaleazi ca provoc6ndu-i suferinli.
Acest preambul, permite membrilor grupului cognitiv-compor-
tamental de scurtd durati ca la prima intAlnire si vini ,,pregitili"
d.in punctul de vedere al obiectiveloa definind clar ce fel de comporta-
mente doresc sd schimbe in uiitor sav ce comportamente doresc sd in-
tdreascd pentru a obtine o mai bund funclionalitate. Terapeutul care
modereazi un grup cognitiv-comportamental de scurti durati poate
utiliza relaliile din cadrul grupului, intr-un cadru psihoeduca!io-
nal, pentru a spdjini un astfel de demers. Terapeutul are ca sarcini
intr-o primi fazi si faciliteze crearea unei conexiuni intre membrii
grupului, iar acest fapt se petrece de obicei chiar in momentul in care
aceqtia identifici gi recunosc o serie de obiectioe comune, altfel spus,
de istorii comportamentale comune. Acest moment va permite
inregistrarea gi recunoaqterea unui sentiment de apartenenlb cres-
cut, ce poate conduce la o coeziune rapidi a grupului. Terapeutul
moderator se va implica in mod activ in relafia cu membrii gruPului,

iar modul in care vor evolua qedinlele din acest moment este calificat
ca fiind rodul unui efort comun.
in primele etape ale psihoterapiei de grup, conlinutul gedinlelor
va fi hotirAt in mare parte de citre terapeut, insd responsabilitatea
va fi preluati treptat gi de membrii grupului, pe mlsuri ce trata-
mentul progreseazS. De exemplu, sarcinile de lucm pentru acasi vor
putea fi stabilite inilial de cetre terapeutul-moderator, insi pe
mdsuri ce activitatea grupului traverseazi stadiile de lucru, membrii
vor cdpdta un rol din ce in ce mai important in stabilirea sarcinilor
pentru intAlnirile ulterioare.
in cadrul stadiului de lucru, terapeutul moderator va utiliza o
serie de strategii cognitiv-comportamentale Pentru ca fiecare mem-
bru al grupului si poati participa in mod activ la indeplinirea
obiectivelor stabilite anterior. Strategiile vor urmiri astfel de la
utilizarea unor tehnici privind identificarea gAndurilor gi credingelor
disfunclionale gi schimbarea (inlocuirea) acestora cu variante
ralionale la aplicarea unor procedee de modelare pentru oblinerea
de noi comportamente funclionale la membrii grupului; de la
intdrirea pozitivi invilatd gi utilizatl intre membrii grupului la
restructurarea cognitivi; de la aplicarea metodei de rezolvare a
problemei la evaluarea avantaielor gi costurilor mentinerii unui
comportament.
In cadrul psihoterapiei de grup, clienlii vor fi solicitali si utilizeze
feedbackul in timpul qedintelor, in legituri cu confinutul acestora,
pentru a identifica ce anume a fost de folos, ce anume a fost inutil sau ce
anume a creat disconfort.Totodati, membrii grupului vor fi invitali sd
utilizeze feedbackul in raport cu ceilalgi colegi pentru a ilustra in
mod direct evolulia comportamentald Si cognitivl a acestora.
in stadiul de incheiere, terapeutul moderator le va cere membrilor
grupului si i9i autoevalueze eforturile in ceea ce privelte procesul
de schimbare cognitiv-comportamental, Unand cont de aspectele
vielii lor din momentul ,,aici gi acum" . Ca gi in alte abordiri tera-
peutice, responsabilitatea fiecirui membru al grupului este de a
men[ine gi extinde comportamentul nou-introdus sau pe cel schim-
bat; ca atare, acesta fiind unul funclional, terapeutul va incuraja
foarte mult acest demers (Leahy, 200a).
Penku ca noile comportamente si fie puse in practici este nevoie
ca membrii grupului sI devini mult mai increzitori in continuarea
acestui proces, inifiat gi exersat in cadrul si8ur al grupului, iar aici

intervenliile celorlalli colegi cu un feedback de final pozitiv Pot avea
o mare greutate. Terapeutul va sublinia faptul ci aceste tehnici igi
vor dovedi cu adevdrat eficienla in momentul utilizirii lor intr-un
alt mediu, acel ,,mediu din afari", diferit de cel al grupului. in acest
sent programarea intAlnirilor de urmerire a rezultatelor la o distante
de timp variabili (intre 3 9i 12 luni) dupi finalizarea activiti!ii
grupului capete importanti, pentru ca fiecare membru al grupului
si poati determina in mod corect in ce misurd a putut funcliona
pozitiv gi care au fost beneficiile ob$nute folosind abilitifile cognitive
gi comportamentale deprinse in grup.
7.5. Terapia alegerilor realiste

- intervenfie de grup
Terapia alegerilor rcaliste (reality therapy) este o modalitate de

rezolvare de probleme care se concentreazd pe evaluarea com-
portamentelor, nevoilor, percepliilor, nivelului de angajament ale
indivizilor in interacgiunea cu societatea (Fehr, 2003).
Membrii unui grup care lucreazi in orientarea alegerilor realiste
au ca domeniu procedural de lucru in primul rAnd evaluarea com-
portamentelor proprii, care se afli in strAnsi legdturi cu realismul
nevoilor lor; in al doilea rind, au sarcina de a determina daci aceste
comportamente trebuie schimbate qi daci ei sunt pregetili si faci
fald acestor schimbiri. Ambele procedee sunt sustinute gi puse in
practici atat de terapeutul moderator al grupului, cAt 9i de ceilal!i
membri ai grupului. ln aceasti manieri de travaliu de grup, scuzele
gi evitarea nu au nici sens, nici loc.
in momentul in care oamenii realizeaz]a cd este nevoie de o
schimbare, ceea ce inseamni in viziunea alegerilor realiste cd cetsa nu
funclioneazd, ei igi vor asuma responsabilitatea pentru reevaluarea
comportamentului lor. Acest lucru se petrece atunci cind indivizii
doresc si ingeleagi daci modul in care fac ceea ce fac este suficient
pentru a le asigura implinirea propriilor dorinle Ei nevoi, altfel spus
daci ei igi pot exercita abilitilile de control asupra propriei viefi.
Terapia alegerilor realiste are ca fundament o abordare directi,

cu nuante didactice, care le cere clienlilor sd aclioneze in sensul
dezvolterii gi cregterii personale, utilizAnd comportamentele gi
evaluarea acestora ca factori de control. in terapia alegerilor realiste
existi o serie de nevoi de bazA care, in momentul in care sunt
implinite, asigure practic dezvoltarea indivizilor, acestea fiind:
a) nevoia de putere 9i realizare, recunoagterea faptului ci indivi-
dul deline controlul asupra propriei vieli; b) nevoia de a apartine,
care se refere la felul in care o persoand este capabilS sI ofere gi si
primeasci afecliune; c) nevoia de bucurie, legati de faptul ci per-
soana igi triiegte viala armonios, al5turi de nevoia de distrac$e gi
relaxare; d) nevoia de supravieluire gi bunistare gi e) nevoia de
libertate. independenli gi autonomie (Glasser, 1980).
Pentru ca oamenii sd-gi dezvolte abilitatea de a gisi o direqtie in
viali, ei au nevoie si devini con$tienti de comportamentele lor totale
$i prezente. Astfel, din aceaste perspectivi existl patru elemente de
care se va line seama in cadrul procesului terapeutic al alegerilor
realiste, acestea adresandu-se acliunii, sentimentelor, gAndirii gi
elementelor de fiziologie ale subiec$lor implicali intr-un astfel de
demers. Scopul principal in cadrul unei interventii de grup care se
subsumeazd alegerilor realiste este de a incuraja clienlii sd facd fald
in mod imediat realitdlii,9i mai ales si faci fali in mod pozitiv gi per-
formant. Prin responsabilizarea fali de propriile comportamente gi
cAgtigAnd astfel o serie de competente asupra viefii, fiecare membru
al grupului poate Eei experienle de viali optime, care sd-i confere
mai multi implinire gi realizare.
Rolul terapeutului intr-un astfel de grup este unul directiv gi
activ, el fiind centrat pe ingelegerea, stimularea gi facilitarea com-
petentelor gi resurselor membrilor grupului. in acest sens, spre
deosebire de alte abordiri terapeutice de grup, trecutul clienfilor,
mai ales cel care poarti inclrcSfuri negativi, nu reprezintd un punct
de lucru intr-un astfel de cadru. intrebirile gi evaludrile propuse de
terapeut se adreseaze cu predileclie neaoilor curente ale membrilor
grupului. Modalitatea de lucru a terapeutului implicd atengie,
asorltare activi, empatie, toate av6nd rolul de a crea legituri puter-
nice gi de a spori nivelul de incredere cu gi intre membrii grupului.
Terapeutul va vorbi despre problemele membrilor grupului la
timpul trecut gi despre solulii la timpul prezent gi viitor.
Kreisberg (citat in Fefu, 2003, p.l44) sus.Lne cd, in cadrul terapiei

alegerilor realiste, anumite nevoi, precum ar fi cea de realizare qi
cre$tere sau nevoia de apartenenli gi de a-gi conhola propriul destin,
atunci cAnd zu sunt indeplinite, vor tenera suferinli, dezamdgire gi
durere oamenilor, care vor resimgi ulterior insatisfaclie in legituri
cu propria existenld. in acest sens, autorul menfionat explici faptul
cI terapeutul unui grup in care a fost evaluati lipsa implinirii acestor
nevoi gi in care comportamentele totale ale membrilor grupului sunt
in acel moment ineficiente are o mare rispundere 9i trebuie si dea
dovadd de o profunda implicare. Terapeulii acestei orienteri vor
aborda procedee de confruntare, dar gi de retragere sensibild din
situafiile volatile gi se vor conecta la modul de a gindi Ei a simli al
membrilor grupului, utilizind, atunci cAnd este necesar, procedeul
autodezviluirii.
Kreisberg (citat in Fehr, 2003, p. 145) arati ci este foarte important
ca fiecare membru al grupului sd igi asume responsabilitatea atunci
cAnd vine vorba, spre exemplu, de sentimentele de ostilitate pe care
le are fa!5 de pirinli. Acelagi autor considerd ci grupul terapeutic
fundamentat pe alegerile realiste poate activa in cadrul unui context
in care se recreeaz5 practic familia (fiecdrui membru), dar cd, spre
deosebire de cea reali, familia alcituiti din membrii grupului are
beneficiul de a utiliza acceptarea, afecliunea gi un climat familial non-
etichetant gi noncompetitia. in acest cadru, fiecare membru al grupului
poate exprima sentimente gi comportamente pe care in familia sa de
origine a trebuit sA le suprime sub diverse forme gi care ulterior au
provocat de cele mai multe ori suferinli.
Terapeufii abordlrii alegerilor realiste vor avea comportamente
adecvate Ei etice in cadrul grupului, punAndu-gi in permanen!i
intreblri in legdturd cu modul in care practici aceasti formi de
psihoterapie. Sarcina lor este de a nu folosi etichete, de a nu judeca
9i de a avea o atitudine de sprilin in raport cu membrii grupului.
Relatia profesionali in cadrul grupului s€ va construi pe baza unui
proces de comunicare direct, deschis gi flexibil, in care terapeutul are
responsabilitatea de a-gi trata clientii ca pe nigte persoane compe-
tente, capabile de alegeri inlelepte gi eficiente. Alegerile le permit
membrilor grupului s5-gi evalueze comportamentele, dorin!ele Ei
nevoile gi si alcetuiasce planuri eficiente in care nivelul de angaja-
ment sa fie unul cAt mai adecvat (Wubbolding 9i Brickell, 1999).
in cadrul psihoterapiei alegerilor realiste, stadiile pe care le

traverseazd un grup sunt urmetoarele: stadiul inifial, stadiul de
tranzitie, stadiul de lucru gi ultimul stadiu, respectiv cel de con-
solidare gi incheiere. Acest model a fost propus de Corey (1995) 9i
adoptat de terapeulii alegerilor realiste.
Vom prezenta in continuare cAteva dintre direcliile gi activiti$le
de lucru care se pliazd pe fiecare stadiu de lucru in grup, din pers-
pectiva alegerilor realiste, aga cum au fost acestea propuse de
Wubbolding 9i Brickell (199).
In stadiul inilial, participangii la grup sunt preocupati intr-o
primd fazl de problema includerii gi de cea a identitilii de grup
(Corey, 1995) gi au ocazi4 dupi cum arati autorii mai sus-mengonali,
ca in acest stadiu si-gi exploreze in aminunt dorinlele gi felul in care
se raporteazi la dimensiunea afectivi. Astfel, membrii grupului igi
pot pune intrebari in legituri &r ceea ce doresc sd oblind ca experienld
in cadrul grupului, cum se simt fiind parte din grup sau care sunt
gdndurile pe care le au in momentul primei intilniri. Activitatea de
deschidere-includere propusi de terapeut se adreseazi trecerii in
reviste a acestor dorinte gi notarea lor pe o foaie de hArtie alaturi de
alte gAnduri gi sentimente. Urmitorul pas este reprezentat de discu-
lia despre aceste dorinle, sentimente, gAnduri in triade (uneori
diade), formate la intAmplare din membrii grupului intr-un mod cAt
mai confortabil pentru fiecare dintre participan!i (Wubbolding 9i
Brickell, 1999). Exercifiul se continui prin formularea unei liste de
dorinle specifice pentru fiecare triadi; aceasta va fi fi impirtigiti de
cetre un reprezentant al fiecirei triade cu toti ceilalli membri ai
grupului. Acest exercitiu are rolul de a dezvolta sentimentul de
apartenente gi includere pe care fiecare membru al grupului il poate
congtientiza foarte repede. Astfel, obiectivul acestei etape este de a
face ca fiecare membru al grupului si inleleagi ci, in felul siu unic,
poate aduce o contribulie la travaliul de grup.
Urmitorul stadiu, cel al tranzifiei, este descris ca fiind cel in care
se experimenteazi cel mai mult dificultilile in cadrul grupului
(Corey, 1995). Membrii grupului se confrunti cu probleme de
anxietate, cu rezistente Si chiar cu stirile conllictuale. Daci inilial (in
stadiul de inceput) marea majoritate a acestora au triit o stare de
apartenenle (includere), aotm neooia de putere va iegi in evidenli.
Membrii grupului incep si congtientizeze faptul c5, pentru a bene-
ficia de experienla grupului, vor fi necesare doui elemente: pe de o
parte/ apare ,,niluca" riscului autodezvdluirilor, pe de alti parte, se

contureaze tot mai clar cI vor fi necesare eforturi personale care
uneori vor aduce disconfort, pentru a facilita schimbarea.
in acest stadiu munca terapeutului este intensi Ei const5 in
sprijinul gi ajutorul oferit membrilor grupului pentru a-gi clarifica
dorinlele Ei a le conecta mai putemic cu realitatea inconiuretoare; de
asemenea, terapeutul va explica faptul cI rezistenlele sunt normale
gi in cadrul alegerilor realiste ele sunt privite ca resurse de potenfial
progres; terapeutul va normaliza, totodate, exprimarea conflictului
explicand cA acesta le permite membrilor grupului si spune, in mod
deschis, ce au in minte.
Tot in acest stadiu, terapeutul va accentua necesitatea procesului
de congtientizare pentru fiecare membru al grupului in ceea ce
privegte evaluarea nivelului de angajament de tipul: ,,Voi incerca si
fac..." (Wubbolding Ei Brickell, 1999, p.6l).
Daci grupul reugeEte si depSgeasci aceste dificulteli, el va pro-
gresa citre urmitorul stadiul, cel denumit,,de lucru", in care energia
qi eforturile membrilor sunt canalizate spre obginerea unei inlelegeri
mai profunde a problemelor cu care se confrunti gi mai ales cu
disponibilitatea la infiptuirea schimbirii. in cadrul stadiului de
lucru, membrii grupului sunt implicali la un nivel ridicat in acti-
vitdlile de grup, care se adreseazi pe de o parte cregterii qi dezvoltdrii
individuale pentru fiecare dintre membrii grupului, iar pe de altd
parte, angaiamentului qi sprijinului acordat celorlalti parteneri de
grup. Angajamenhrl fafi de cregterea personalS are rolul de a implini
nevoia de putere gi cea de cregtere, impreund cu cea de recunoagtere
valorificatd pentru fiecare individ in parte, in timp ce implicarea
profunde in sprilinul acordat grupului conduce la optimizarea
nevoii de apartenenli gi includere fali de toli membrii grupului.
Tot in acest stadiu vom intAlni caracteristica pe care Corey (1995)
a descris-o ca fiind restructurarea cognitivi. Schimbarea modului de
gAndire (restructurarea cognitivd) Ei legetura acesteia directd cu felul
in care indivizii se comport5 vor conduce la un proces de evaluare a
eficienfei comportamentelor din trecut gi prezent, dorinlelor, per-
ceptiilor gi a responsabilitifii fali de angajamentele luate, pentru
fiecare dintre membrii grupului. Din perspectiva terapiei alegerilor
realiste, aceastd restmcturare cognitive are legeture gi se materiali-
zeazl printr-un plan de acliuni cu scop clar definit. Planul de acliuni
este unul ancorat in realitate, simplu gi mai ales poate fi revizuit ori
de cAte ori este necesar, aici contributia membrilor grupului fiind

extrem de importanti. Atunci cAnd membrii grupului se aiuti intre
ei, colaborAnd la alcituirea planului de aqtiune, igi oferi unul altuia
recunoaqtere, respect gi acceptare (Wubbolding Ei Brickell, 1999, p. 62).
Tot in acest stadiu participanlii la grup au ocazia sd confrunte
modalitatea de comportament adoptate sau schimbati, acest lucru
petrecAndu-se sub auspiciile terapiei alegerilor realiste, prin utili-
zarea unor intrebdri evaluative pe care gi le pot adresa unii altora,
intrebiri care vizeazd dorinfele, nevoile, percepliile gi nivelul de
angaiament pentru schimbare.
Finalitatea sau stadiul consolidirii gi al incheierii grupului
alegerilor realiste se poate traduce prin dou6 direclii: prima este cea
care face referire la satisfaclia pe care o resimt membrii grupului cu
privire la experienla de grup pe care au treit-o impreuni gi care le-a
facilitat schimbarea mult doritS; cea de-a doua este reprezentate de
anxietatea gi ingriiorarea pe care le pot resimli membrii grupului in
legituri cu faptul ci nu vor mai beneficia de mediul de siguranli,
de mediul familiar, care va inceta si existe odatd cu finalizarea
activitililor de grup. Cu toate acestea, ambele direclii sunt de bun
augur pentru grup, deoarece acestea reflecti faptul ci membrii
grupului au atins un grad de coeziune inalt gi au reugit sd-qi in-
deplineasci in mod pozitiv nevoia de apartenenli prin stabilirea
unor raporturi bazate pe incredere gi feedback constructiv.
Terapeutul moderator va invita membrii grupului si discute atat
despre sentimentele de bucurie gi implinire legate de experienla
grupului, cAt gi despre cele legate de tristelea despirfirii 9i ingriio-
rarea resimlitd odati cu incheierea grupului. Acest lucru va facilita
aplicarea unor strategii invetate, alcituirea gi aplicarea unor planuri
de acliune care si le ofere membrilor grupului ocazia de a congtien-
tiza inci o dati schimbarea, prin redobindirea utilizirii resurselor
proprii. Wubbolding 9i Brickell (1999) subliniaze ca terapeutul rno-
derator are sarcina de a reaminti grupului ci momentul incheierii
este unul natural Ei pozitiv. Autorii mai specificd faptul ci terapeutul
are sarcina de a le explica membrilor grupului ci acest moment de
incheiere reprezintl completarea unei acliuni gi nu are ca scop
identificarea unor noi probleme pentru clienli. Fiecare membru al
grupului este invitat sI recapituleze progresul ficut, iar la final va
oferi gi va primi feedback de la ceilalli colegi in semn de respect,
incredere gi responsabilizare.
Studiu de caz (intervenfie de grup)
Acest capitol cuprinde o structuri de trei exercilii care pot fi

utilizate in cadrul unei intervenlii de grup ce li se adreseazi per-
soanelor care doresc si igi dezvolte competentele personale de
comunicare gi de validare pozitivi in interac$une cu ceilalli.
Dupi cum am subliniat in capitolul anterior, structura de grup
este semnificativl pentru sprijinul gi siguranla pe care le-o oferi
participanfilor. Mai mul! terapeutul moderator, pe lAngi faptul ci
poate oferi indicalii de lucru gi poate propune diferite experimente
comportamentale (in funqtie de solicit5rile 9i problematica membrilor
grupului), are ca sarcini oalidarea pozitiad a noilor abilitdli pe care
membrii unui grup le achizilioneazi prin activiti$le desfSgurate. lh
cadrul programelor sau al intervenliilor terapeutice de grup, tera-
peulii propun 9i efectueazi impreuni cu membrii grupurilor o serie
de exercifii structurate, care ii ajuti pe acegtia s5:
. invingi anxietatea gi disconfortul asociate cu primele

intAlniri de grup;
o participe in mod activ la sarcinile de lucm in grup impreuni
cu ceilalti colegi;
. exprime in mod liber gi deschis problemele pe care-doresc
s5 le rezolve prin participarea la grup;
. stabileasce obiective de lucru viabile ce pot fi atinse prin
travaliul din cadrul grupului;
. interiorizeze abilitd!ile, deprinderile, comportamentele
nou-invifate, care ii vor ajuta pe viitor sI faci fali realitifii
vietii lor intr-un mod mai constructiv;
o experimenteze coeziunea de grup ca pe un fenomen fa[d in
fald cu tine 9i fald in fa[d cu aoi, care si le aduci beneficii
ulterior in derularea relafiilor interpersonale cotidiene.
o fie capabili si se autoevalueze la final in mod onest, obiectiv
gi si ofere un feedback constructiv celorlalfi membri ai
grupului (gi, evident, si primeascd), aretand astfel inlele-
gere, responsabilizare, autenticitate gi suport empatic.
lnteraenlie de grup ce li se ailreseazd persoanelor care doresc sd igi

dezuolte competenlele personale de comunicare gi de ztalidare pozitiad
1. Exercigiu de deschidere
,,in autobuzul de cunoastere" t se delimiteazi cu ajutorul unei bucili
de sfoari o arie ingusti de aproximativ iumitate de metru intre doue
scaune agezate spate in spate. Membrii grupului (64 persoane) sunt
invitali sI intre in spaliul respectiv, firi si discute inhe ei, folosind
doar mijloace nonverbale. Vor avea la dispozi$e 4-5 minute. Dupi
ce au intrat, sunt invitali si inchidd ochii gi fiecare va putea verbaliza
cum se simte in acel moment gi cu ce seamdni situagia respectivi. La
final, fiecare membru al grupului alege o alti persoani 9i ii oferi un
feedback despre felul in care considerd cd a lucrat, ce a fost Plecut gi
ce nu a fost de folos in cadrul exerciliului.
2. Exerciliu de comunicare gi interonoagtere
,,Pe scena rotatiod": membrii grupului se vor ageza in cerc, avAnd
in centru un scaun liber. Fiecare dintre ei se va ageza Pe scaunul din
centru gi va povesti pe scurt desPre doue situatii sau evenimente din
viata sa: o primi situalie in care nu a putut comunica cu o Persoane
dragi gi cea de-a doua in care nu a putut comunica cu o persoani pe
care nu o agreeazd. Fiecare membru al grupului ii va pune cAte o
intrebare celui aflat pe scaunul din mijloc in legdturi cu cele doui
situalii 9i ii va oferi un scurt feedback.
La final cel agezat pe scaunul din centru va alege doui persoane
din grup (joc de rol) care vor interpreta cele doul personaje amintite,
astfel incAt acesta sI poarte un dialog cu ambele ,,persoane", trans-
mitandu-le un mesai. Pe rand, fiecare membru al grupului va efectua
acest exercigiu.
3. Exercifiu de validare pozitivi
,,Bebelugul gi ursitoarele": un membru al grupului este invitat si se
ofere voluntar, intrind in rolul unui bebelug. in centru vor fi agezate
trei scaune, in linie, aleturate, pe care vor lua loc cele trei ,,ursitoare",
alese de ,,bebelugul" respectiv. ,,Ursitoarele" il vor line pe genundrii
lor pe ,,bebeluE" gi il vor,,ursi" cu lucruri pozitive (succes, reugite
etc.) care vor fi extrase din istoria personali pe care respectivul coleg
a impirtigit-o cu grupul pe parcursul intAlnirilor. ,,Bebelugul" ii va
rdspunde fiecirei ursitoare, pe rAnd, multuminduJe, subliniind ce
plecut este se ai parte de astfel de urdri. Fiecare membru al grupului
va intra pe rAnd in ambele roluri.
La final, membrii grupului vor oferi feedback in legituri cu rolul

care le-a plecut mai mult, explicind motivul, gi vor evalua in ce
misuri acest exerciliu le-a adus ceva nou in triirile lor.
Bibliografie
Angibaud, A., A somato-psicopedagogia. in: Bolsanello, D.P. (Org.)

(2008). Eru pleno corpo. Educagdo somdtica, moaimento e
sa de. Curitiba: Jururl, pp. 252+58, 2008.
Alford, B.A., Beck, A.T., The lnteractiae Power of Cognitioe Therapy,
The Guilford Press, New York, 1997.
Austin, Valerie, Sell Hypnosis, Thomsong San Francisco, 1994.
American Psychiatric AssociatiorL Diagnostic and Statistical Manual
of Mental Disorders (DSM-IV-R), Washington D.C.,1994.
Bandler, R., Grinder, 1., Patterns of the Hypnotic Techniques of Milton
H. Erickon, vol. L, Metapublications Cupertino, Califomia
1975.
Baraber, Th.X., Spanos, N., Chaves, J.Y., Hypnosis, lmagination and
Human Potentialifies, Perga Press, lnc., New York, Toronto,
Frankfurt, 1980.
Beitman, B.D, & Yue. D., Learning Psychotherapy: Trainee's Manual,
editia a 2-a, W.W. Norton, New York, 2004.
Bellet, P., L' Hrynose, Odile-f acob, Paris, 2002.
Benson, H., The relaxation response, Collins, Londra, 1976.
Benson, H. & Proctor, W ., Relaxation Reuolution: The Science and
Genetics of Mind Body Healing, Scribner, prirna edilie, 2010.
Bertcher, H. & Maple, F., Elements and issues in group composition.
In M. Sundel, P. Glasser, R. Sarri, & R. Vinter (ed.),
lndioidual change through small groups (edilia a 2-a), Free
Press, New Yorlg 1985.
Bonarius, H., The interaction model of communication: throuqh

experimental research towards existential relevance. In
J.K. Cole, & A.W. Landfield, Nebraska Symposium on
Motiaation 7976: Personal Construct Psychology ffol. 25).
Lincoln, University of Nebraska Press, 1977.
Bond, F., & Dryden, W. (ed.), Handbook of brief cognitiae behaoiour
thuapy, New York, John Wiley & Sons, 2004.
Bousingen, R.D. de, La Relaxation, Presses universitaires de France
(Vend6me, Impr. des P.U.F.), 1965.
Brenman, M., Gill, M.M. (ed.), Hypnothuopy: Suroey of litaature, New
York, Intemational Universities Press, 1947.
Budman, S.H, Randall, M.& Denby, A., Outcome in short-term
group psychothenpy, Group, 5, 79-26, 1981.
Burns, D., The Feeling Good Handbook, A Plume book, New York,
1989.
Butcher, f.N., & Koss, M.P., Research on brief and crisis-oriented
therapies. in A.E. BerSin & S.L. Garfield (ed.), Handbook of
psychothaapy ard behaoior change (edifa a 2-a pp.725-767),
New York, Wiley, 1978.
Caycedo, A., Sophrology and Psychosomatic Medicine The American
lournal of Clinical Hypnosis, Aizona, 7964.
Citrenbaum, Ch.M., King, M.E., Cohen, W.1., Moilern Clinical
Hypnosis for Habit Control, W.W. Norton and Comp., New
York, Londra, 1985.
Coe, W.C., Sarbin, T.R., Role theory: Hypnosis from a dramaturgical
and narrational perspective. ln: Lynn, S.J., Rhue J.W., ed.
Theories of hypnosis: Current models anil perspectiues, New
York, Guilf ord, 30T323, 7997.
Clark, D., Salkovskis, P., Chalkley, A., Respiratory control as a
treatment for panic attacks. in /ozrlr al of Behauior Thoapy
and Experimmtal Psychiatry, 1985, 2!3O.
Corey, M.S., Corey, G., Groups: Process and practice (edilia a 5-a),
Pacific Grove, CA, Brooks/Cole 1997.
Corey, G., Theory and Practice of Group Counseling, Brooks Cole
Publishers, Pacific Grove, CA, 1995.
Craske, M. & Barlow, D., Mastery of Your Amiety and Worry, Oxford'
University Press, lnc., 2006.
Curwen, B.; Palmer, S., Ruddell, P., Brief Cognitiae Behazsior ThetuPy,
Sage, 2008.
Bibliografie
de Ajuriaguerra J., L'enfant et son corps. in: Reoue de psychomotriciti,

Genevo 1970.
De Shazer, 5., Keys to Solution in Brief Therapy, W.W. Norton and
Company, New York, Londra, 1985.
Erickson, M., Rossi, 8.L., Hypnoterapy
- An Exploration Casebook,
Ivington Publishers lnc., New York, 192.
Erickson, M.H., A clinical note on indirect hypnotic therapy. in
lournal of Clinical arul Expnimental Hypnosis, 2(3),177-174,
1954.
Fehr, S.S., lntroiluction to Group Therapy, A practical Guide (editia a
2-a), The Hawortf Press lnc, New York - Londra - Oxford,
2003.
Garfield, S.L., Research on client variables in psychotherapy. in A.E.
Bergin & S.L. Garfield (ed.), Handbook of psychothoapy antl
behaoior change (edigia a 2-a, pp. l9l-232). Pub. Wiley,
New Yorlg 1978.
Garvin, C.D., Short-Term group Therapy . in Hanilbook of the Brief
Psychothnapbs, Wells, R.A & Giannetti, V.f., Pelnum Press
(ed.), New York, 1990.
Gauld, A., A History of Hypnotism, Cambridge University Press,
(Cambridge), 192.
Gheorghiu, Y.1., Hipnoza - realitate gi ficliune, Editura Didacticd Ei
Pedagogici, Bucuregti, 197.
Gibsory H.B., Heap, E. M., Hypnosis in Therapy. Lea, Hove gi Londra,
U.K., Hillsdale U.S.A., 191.
Gibsoru J. Relaxand Liae, A practical guiile, Moytva Press, Dublin,
1992.
Glasser, W., Reality Therapy, Harper and Row, New York, 1980.
Graham, G., How to Change your Ly'e Real Option Press, 190.
Graham, G., The Happy Neurotic, Real Option Press, 1988.
Guim6n,I. (oord), The body in psychothocpy, Congresul Intemagonal
de la Genev4 1-3 febr., Pub: Karger AG , Ba*|, 1996.
Hartland, f., Medical and De al Hypnosis anil its Clinical Applications,
edifia a 2-4 Bailliere, Tindall, Londr+ 1979.
Havens, R.A., Walters, Catherine, Hypnotherapy Scripts - A
Neo-Ericksonian Approach to Persuasioe Healing, Brtner
Mazel, New Yorlg 1989.
Hawton K., Salkovikis P.M., Kirk J., Clark D., Cognitioe Behauior
Therupy For Psychiafiic Problems. A Practical Guide, Oxlord
Univ. Presse, 1989.
lrina Holdevici, Barbara Criciun
Hersen, M.; Biaggio Maryk4 Effectioe Brief Therapies: A Clinician's

Guide, Academic Press, 2000.
Hilgard, E.R., Neodissociation theory. in: Lynn, S.f., Rhue, J.w., ed.
Dissociation: Clinical and theoretical perspectiues, New York,
Guilford, 32-51,7994.
Hilgard, 8.R., The Expnimce of Hypnotic Susceptibility, A Harbinger
Book, Harcourt, Brace and World, Inc., New York, 1968.
Holdevici, Iina, Psihotuopia - ufl tratament Jdrd medicamente, Edit'ura
Ceres, Bucuregti, 1993.
Holdevici, kina, Sugestologie gi terapie sugestiod, Editura Victor,
Bucuregti, 1995.
Holdevici, hina, Elemente de psihoterupie, Editura All, ed. a 3-a
revizuti 9i addugiti, Bucureg0 198.
Holdevici, hina, Psihoterapia tulburdrilor antioase: Sd ne eliberdm de
frici, obsesii gi fobir', Editura Cereg Bucuregti, 1998.
Holdevici, lrina, Gdndirea pozitiad - ghid practic de psihoterapie
ralional-emotiad gi cognitio-compottaffientald, Editura Dual
Tech, Bucureqti" 2000.
Holdevici, Irina, P s ihoterapia anrietdtii. Aborddri cognitio- comporta-
mentale, Edit:'xa Unitech, Bucuregti" 2000.
Holdevici, bina, Psihotuapii scurte, Editura Ceres, Bucuregti 2000.
Holdevici, Iina, Ameliorarea performanlelor indioiduale prin tehnici de
psihoterapie, Editura Licer, Bucuregti, 2001.
Holdevici Irina Psihotuapia cazurilor difcile: Aborddri cognitio-compor-
tafientlle, Editura Dual-Tech, BucureEti, 2003.
Holdevici lnna, Hiptoza clinicd, EdiatraTrei, Bucuregti, 2011.
Hunter, Marlene, Psych Yourself in Hypnosis and Healt, Sea Walk
Press, L.T.D., 1987.
Hunter, Marlene, Daydreams for Discooa!. A Manual for Hypnosis, *a
Walk Press, Canada, 1995.
Klein, R.H., Some principles of short-term group therapy, in lnter-
national lournal of Group Psychoterupy, 35, 309-329, 1985.
Lanktoru Carol Lankton St., The Answer Within: A Clinical Framaoork
of Erikcsonian Hypnotherapy, BrunnerMazel, Publishers,
New York, 1983.
LanktorL St.R., Just Do Good Therapy, in Zeig, J.K.; Gilligan S.G.
(ed.). Brief Therapy; Myths, Methods and Methaphors,
BrunnerMazel Publishers, New York, 1990.
Lankton, St.R., Practical Magic, Meta Publication, Cupertino,
Califomia, 1980.
Bibliografie 469
Lankton, St.R., Ericksonian Approaches to Hypnosis and Therapy,

in Barrett Deidre (ed.j Hypnosis and iypnothoapy, Prae[ir,
An imprint of ABC-Clio, L.L.C., Santa Barbara, Califomia,
Denver, Colorado, Oxford, 2010.
Le Cron, L.M., Sef-Hypnotism - the Technique and its Use in Daily
Liuing, Ptenltce - Hall, lnc., Englewood Cliffs, 1978.
Leahy, L.R., Practicing cognitioe Therapy: A guide to interuention,
Northvale, N.J., Aronson, 197.
Leahy, R. (ed.), Contemporary cognitiue therapy: Theory, research, and
practice, New York, Guilford Press, 2004.
Macdonald, A., Solution-Focused Therapy: Theory, Research & Practice,
Sage, 2008.
MacKenzie, K.R., Group psychotherapy. In W.f. Livesley (ed.),
Handbook of perconality Disordns (pp. a97-526), New York,
Guilford Presq 2001.
MacNair-Semands, R.R., Predicting attendance and expectations for
group therapy. in Group Dynamics: Theory, Research and
Practice, 5, 219-228, 2002.
Mahlberg, K. and Sioblom, M., Solution-Jocused Education. Stockholm:
Mahlberg & Sjoblom, 2004.
Fact and Fictiorn, Penguin Books, 1959.
Marcuse, F., Hypnosis -
Nelsory S., Thorana; Thomas, N.F., Handbook of Solution-Focused BrieJ
Therapy: Clinical Applications, The Haworth Press, New
\ork,2007.
O'Connor, J. Seymour, lntroducing N euro-Linguistic Programming,
Harper Collins Publication, San Francisco, 1990.
O'Hanlon, 8., Weiner-Davis Michele, In Search of Solutions: A New
Direction in Psychotherupy, W.W. Norton & Company,
New York, 2003.
Ormont, L., The craft of bidg;tng. lnternational lournal of Group Psycho-
therapy, 40, T77, lgq).
Peberdy, G., Hypnotic methods in group psychotherapy. in The
lournal of mental science, illie (101G20), 1950.
Perlin, I.H., A Group Hypnotherapy. in Group Hypnotherapy antt
Hypnodrama, Nelson-Hall, Chicago, 1977.
Poey, K., Guidelines for the practice of brief, dynamic group therapy.
ln lnternational lournal of Group Psychoterupy, 35, 331-354,
1985.
Reardon, W.T., Group Hypnotherapy and Hypnodrama, Nelson-Hall,
Chicago,79V.
Rhue, fudith, Lynn, St.Y., Kirsh, I., Handbook of Clinical Hypnosis,

American Psychological Associatioru Washingon, 193.
Rodionov, A.Y ., Wianie psihologhiceskih laktoroa na sportksnti rezultat.
Fizkultura i sport, Moscova, 1983.
Rose, S.D., Edlesory l. Working with chililren and adolescents in groups,
Jossey-Bass, San Francisco, 1987.
Rose, S.D., Social Skill Training in Short-Term Groups. in Handbook
of the Brief Psychotherapies, Wells, R.A. & Giannetti, V.f .,
(ed.) Pelnum Presg New York, 190.
Rutan, J.S., Stone, W. N., Termination in group psychotherapy. in
J.S. Rutan & W.N. Stone, Psychoilynamic group psycho-
thoapy, (edifia a 3-a), New York, Guilford Press,2001.
Sanders, S. Clinical Self-Hypnosis: The Power of Words and lmagines,
Publisher: The Guilford Press, New York, 190.
Schultz, 1.H., Antrenamentul autogen, Editura Trei, Bucuregti, 2011.
Sparks, L., Self-Hypnosis: A Conditionecl-Response Technique, Melvin
Powerq Wilshire Book Company, Hollywood, Califomia,
7976.
Stokvis, B. gi Wiesenhiitter, E., Der Mensch in der Entspannung :
Lehrbuch autosuggestioq und iibender Vefahren der Psycho-
therapie und Psychosomatik, Stuttgart, Hippokrates-Verlag,
7967.
UnestAhl, L.E., Hypnosis and post hypnotic suggestions. Orebro, Narke,
Yeie, 1973.
Unestihl, L.E., lnner mantal fiaining. Veje Publications, Orebro, 1983.
Unestihl, L.E., Self-hypnosis. in Applieit sport psychology: perconal
grouth to peak performance, 0. Williams, ed.), pp. 28F301,
Mountain View, CA: Mayfield, 1986.
Van Lysebet[ A., J'apprend le yoga, Flammariorl Paris, 1968.
Vishnudevanan da, The Complete llustrated Book of Yoga, Poked books,
Gulf and Western Corporatiory New York, 1960.
Ward, W., Hypnosis and Mental lmagery in Gymnasts. A Continued
Stutly. (Al5-lea Congres European de Hipnozi in Psiho-
terapie gi Medicini Psihosomaticd), Konstanz, 1990.
Walter, L.J., Peller, E., lane, Recreating Brief Therapy: Preferences and
Possibilities, W.W. Norton & Company, New York, 2000.
Weitzenhoffer, A.M., Hilgard, E.R. (1963), StanJord Profile Scales of
Hypnotic Susceptibility Forms I and Il, Palo Alto, CA,
Consulting Psychologists Press.
Bibliografie
Wells, R.A.; Phelps, P.A., The Brief Psychotherapies A Selectioe

Oaeruiew. In Wells, R.A.; Giannetti, V.l. (ed.) Handbook of
the Brief Psychothernpics, Plenum Press, New York, 190.
Wells, R., Giannefi, J.Y., Handbook of the Btif Psychotheropies, Plenwm
Press, New York, 190.
Wolberg, L.R., Group Hypnosis. in Greenberg I.A. (Ed.). Group
Hypnotherapy and Hypnodrama, Chicago, Nelson-Hall,
79n.
Wolberg Lewis R., The Technique of Psychothaapy , New York, Grune
& Stratton, 1977.
Wubbolding, R.E., Brickell, 1., Counselling with Reality Therapy,
Speedrmark Publishing Ltd, 199.
Yalom, I., Tratat de psihoterapie ile grup, Editura Trei, Bucuregti, 2008.
Tratat de psihologie generali
Autor: Paul Popescu-Neveanu
Numeroase generalii de psihologi romlni au arut norocu.l de a particiPa la prelegerile

profesoru.lui Pau.l Popescu-Neveanu gi de a-li forma asdel cunoltiDle temeinice in domeniul
psihologiei. Tlatatul de psihologie generaw oterr. studenfilor coDtemporani tansa de a se
inifia in fi,lrda-EeEtele psihotogiei, parorrglnd un curs cu o valoare academica fi ltiinfifica
remarcab e, ideile proEovate 6ind i! continua.rE de actua.litate.
TratahJ cuprinde atat o prezentar€ a sistemului psihic uDan, cat li Dofiuni fundamentale
referitoare la fiecare proces psihic in parte. Claritatea li prccizia textului, bogilia idor-
maflilor, precum ti Du.Eeroasele ilustrrri folosite de autor fac ca lectura $ fie nu doar
folositoaE, dar ti pltcuti. Prez€atul voluE poate satisface curiozitatea oridEui cititor inte-
resat de mecanismele vieiii psihice.
Paul Popesor-Nevealu a studiat psihologia la Bragov gi Bucuretti, fi 9i-a luat doctoratul

in psihologie la Universitatea diD Salkt Petertur8. In anul 1953, devine cotrferenfiar
universitar, iar din 1969 profesor de psiholoSie la UDiversitatea Bucure$ti. Intre a.oi-i 1990
$i 1993 a fost 9etul Catedrei de psihologie de la U versitatea dio Bucu€$ti, iar intre allii
1990 Si 1994 a fost Dk€ctorul lDstitutului de Psihologie a.l Academiei RoDelle.
Psihoterapii
U
de setuti durati o
'IJ
o
E
(d
H
l-{
Psihoterapii de scurti durati
Autor: Irina Holdevici
Terapiile de scurti durati grupeazi practici diferite, toate avi-Ed ca punct comun
dorinla de a obfine un Ezultat rapid iD iDllturarea unei probleme de nature psihologicl.
Scopu.l acestor terapii este de a face acest lucru inr-o Da.nieri durabili propunind
clienlilor modele de deblocare $i aplicar€ a Eodificirilor comportamenta.le iotr-ur ilterval
redus de tiDp. TEbuie rca.Eintit ci 'rn viaF noasEl, a tuturor, existi rooE€nte in care ne
simlim trifti, Desiguri, dezorientati. Aceste EoEeDte pot 6 depisite cu ajutoru.l psihologic
de special.itate, iar i.o acest sens terapiil€ d€ scunt durati propuD un demers concis ce are
la bazi frmdamente teoretice gi metodologic€ putemice, logice gi riglroase.
Terapii.le de scurti durati oferi o ga-Ei largl de posibilittfi, rcdaDd clieDfilor libertatea
de a alege, giadi gi simfi mai fluid, inE-o nout dha-Eici.
Se poate adiuga ce dci viEta 9i nici gradul de severitate al problemelor tru Eprezinti
obstacole iu calea coDciziei aduse de cadnl de lucru specific terapiilor scurte gi ctr fiecare
dintr€ noi dispu.Ee de su-ficiente resurse interioa.r€ de autoconEol ti autovindecar€.
Irina Holdevici este profesor u!.iversitar la Universitatea Trtu Maioreso diD Bucuresti,
psihoterapeut fi forEator h domeDiul psihoterapiei cognitiv cooportaEeDtale li hipnozei
clinice, psiholog cliDicia.n $i psihoterapeut [a clinica M€das. A publicat peste 100 de studii ii
25 de ci4i de specialitate.ltr 2OO8 a fost distilsl cu pr€Eiul fuademiei RoDene ,Constantin
Riddescu Mouu', pentu lucrarea Consilierr gi psihoterapie iD situalii de crizt.
Tratat de psihoterapie
cognitiv-comportamentali
GandiEa pozitiva - cheia stuAHlii Si eficienlei

Principiul de bazi al psihot€rapiei cogdtiv-comportamentale se refera h faphrl ci stirile
afective negative, cu-to ar fi depresia, anxietatea, panica, iritarea, precum gi comportamentele
dezadaptative au la bazi Dodul distorsionat in care oamenii g6adesc despE ei in$iSi, despre
lume $i despre viitor. Aceste idei eronate au tetrdinF de a apir€a gi Ia peEoane cu un nivel
intelectual ridicat, persisti chiar in conu-ddi4ie cn datele realiLiFi gi conduc la compor.
tamente autoblocante $i autodisructive. DeEersul terapeutic purle accentul pe tehnicil€ de
resmrcturare atitudiaali, apeliod la principiile ilvlFrii pentru a obline modificlri in sfera
comportamenhrlui. Rezohrarea de probleEe r€pr€ziDti o laturl importa.Dti a E-ata-Eenhilui.
Psihoterapia este limitati'rn tiEp, arc obiective clar defaite, rezulate evidente, de cele mai
multe ori posibil de cuantificat. Terapia cognitiv-coEportaEeDtale are rczultate eliciente in
tulburirile anxioase (a.Dxietate geDeralizati, ataori de panice, agorafobie, fobii mu.ltiple,
fobie sociala), depEsive, io tulburirile post-tt?uoatice de stres, in cde datorate abuzu.lui de
substanle, dar li in cMuri Eai coEplexe cum ar fi, de pildi, tnJburirile de persoDrlitate.
IRIHA HOTDEVIGI
HIPNOZA
GtINrcA
Hipnoza clinici
Utilizati atat iD clirric.i, penru psihoterapie, cat Si in alte doEenii de activitate in carr se
urEfu€tte opti-mizarea performaalelor umane, hipnoza se dovedelte a 6 un insmrment
eficietrt aI psihologului clitrician in accesarEa resurselor din incon$tientul clieDtului. pe
informa;ii
u:""Xfr",ti
aliDentare, coDbaterea durerii, nrlburiri sexuale, a.Dxietat€ Si depr€sie. Autoar€a lru se
opregte la prEzedtar€a tehoicilor utilizate in psihoterapia adul[ilor, ci abordeazi $i tehnicile
de inducgie 9i strategiile specifice utilizate in psihoterapia copiilor gi adolescenfilor. Atat
studenfii, cat Si psihologii $i psihoterapeufii vor gisi in acest r-atat uD sprijin itr activitatea
dinicl desligurati cu adu-tfi, copii $i adolesceni.
/
Tlparit la R.A. "Monitorul Oficial"

Psihoterapia Eficientă (Trei, 2013) PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Psihoterapia Eficientă (Trei, 2013) PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PSII{OLOGIE .

De..riq€. CIP . 0ibliot cii Nrtion.lc

O EDITTJRA TREI, 2013

C.P. 27-0490, Bucuretti

Cuadnt-inainte. Sd alegem o psihoterapie efcientd

II Aplica$i ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale

III Abordlri centrate pe solugie 138

V Hipnoza gi terapia de scurti duratd 212

VI Hipnoza permisivi 356

VII Psihoterapii scurte de grup 423

Epoca modemi se caracterizeazi printr-o cregtere accentuati a

pare si fie abordarea cognitiv-comportamentale, decontatd integral

cuantificarea obiectivelor psihoterapiei;

solugie (Nelson & Thomas, 200D;3. hipnoza gi autohipnoza

lndicaliile nosografice pentru modelul terapeutic propus de noi

r tulburdrile emotionale: tulburarea anxioasi generalizati,

Acest model de egte la paciengi psihotici

Psihoterapia cognitiv-comportamentali scurti igi propune si

Newgarten, 7979; Y aillant, '1,977); aceastd, perspective este

Metaanaliza realizati de Howard gi colaboratorii sli (1985) a

Pdncipiile gi metodele terapiei cogni6v-comportamentale

Unul dintre principiile de bazi ale acestui demers terapeutic se

g5ndurile sunt cele care genereazi emo$i gi comportamentre;

GAndirea negativi include doui componente: gindurile negative

o Atitudini: loarte rdu sd te afli in pericol;

inainte de a trece la evaluarea gi la aplicarea strategiilor psiho-

afective, se detecteze ganduri-le negative automate care le-au generat

o Gindirea de tip dihotomic (,,alb-negru"; ,,totul sau nimic")

o stilul abordat de citre psihoterapeut are un caracter activ gi

Terapeutul va culege informafii referitoare la problemele clien-

Relalia terapeuticd are un caracter colaborativ, clientul gi tera-

Structura unei tedinte de psihoteraPie

Cu excepgia primei Eedinle, toate celelalte au o structure relativ

. evaluarea dispoziliei clientului;

Psihoterupia cognitio-comportame tald de scurtd duratd este orientstd

1. Care este dovada cI respectiva convingere este adevirati?

10. Daci nu vei putea suporta acest lucru, oare ce se va

Terapia cognitiv-comportamentale de scurttr durati genereazd

1994), iar unii dintre acegtia nici micar nu suferi de o astfel de

. tulburdri ale conduitei alimentare (Agras ef al., 1993;

Unul dintre motivele importante pentru utilizarea demersului

o Problemele clientului pot fi identificate cu precizie Ei pot fi

Safran 9i Segal (1D0 a) au pus la punct o scali pentru determinarea

. gradul de accesibilitate al gAndurilor negative automate;

o congtientizarea gi capacitatea de a diferenlia emofiile;

Aga cum am specificat, una dintre sarcinile de importanli majori

Prezentim mai jos un model de conceptualizarc a cazului pentru o

Evolutia clientei Aspecte cognitive

Etapa inilialtr a terapiei

Psihoterapia cognitivromportamentalS incepe cu evaluarea clien-

cazului. in acelagi timp, terapeutul are propriile sale obiective care

. conceptualizarea cazului in termenii terapiei cognitiv-com-

Degi conceptualizarea cazului poate suferi unele modificiri pe

Aga cum am aretat, o conditie a succesului psihoterapiei cogni-

A - evenimentul activator extem (situalia)

La aceste componente putem adduga Ei distorsiondrile cognitive

mai mic5, dar cireia acesta ii confere o semnificatie negativi

Terapeutul: Ai afirmat c5, atunci cand te sim$ deprimat dimineala, gSndul

Terapeutul gi clientul vor lucra in continuare asupra legdturii

Terapeutul: DacI in loc sI gandetti cE ... (se introduce un gand negativ

Clientul va fi ajutat in continuare si descopere $i celelalte

Elementul cel mai important al terapiei consti in a-i demonstra

- Ce gi-a trecut prin minte in acel moment?