Metodele de studiere a motivelor învăţării

Un loc important în sistemul motivaţional revine intereselor cognitive.

Pentru a determina intensitatea intereselor cognitive poate fi utilizată
ancheta propusă de V.S.Iurkevici. învăţătorul, pe baza observaţiilor, convorbirilor
cu alţi pedagogi, cu părinţii elevului, va răspunde la următoarele întrebări:
Întrebările anchetei Răspunsurile posibile Punctajul
1.Cît de des elevul lucrează a) deseori; 5
mintal un timp îndelungat (1- b) uneori; 3
1,5 ore)? c) rar de tot. 1
2.Ce preferă elevul, cînd i se a) ”să se chinuie”, dar să găsească 5
pune o întrebare de “isteţime”? singur răspunsul;
b) în mod diferit; 3
c) să obţină răspunsul de la alţii. 1
3.Citeşte multă literatură a) foarte multă; 5
suplimentară? b) puţină; 3
c) deloc nu citeşte. 1
4.Cum îşi manifestă elevul a) foarte emoţional; 5
atitudinea emoţională faţă de o b) în mod diferit; 3
activitate mintală interesantă? c) emoţiile nu se manifestă în mod 1
pregnant (se ia în consideraţie
emotivitatea generală a
copilului);
5.Deseori pune întrebări? a) deseori; 5
b) uneori; 3
c) foarte rar. 1
Prelucrarea datelor: Intensitatea intereselor cognitive se va calcula
împărţind suma punctelor acumulate de elev la numărul de întrebări (5). Astfel 3,5
– 5 denotă nivelul superior; 2,5 – 3,5 – nivelul mediu; iar 1-2,5 – nivelul inferior al
intensităţii intereselor cognitive.
Conţinutul intereselor cognitive poate fi determinat şi cu ajutorul următoarei
probe.
Învăţătorul pregăteşte două tipuri de fişe (cîte 1-2 de fiecare tip) la diferite
obiecte. Primul tip conţine însărcinări cu un caracter reproductiv (de exemplu, a
povesti un text, a rezolva un exerciţiu, a desena un obiect după model etc.). Al
doilea prevede o activitate creatoare (“Spune cum ai proceda în locul eroului
principal?”. “Compune o problemă cu două operaţii”: “Redă într-un desen serbarea
Anului Nou la şcoală” etc.).
 Fişele se pun în plicuri, pe care se scrie denumirea obiectului respectiv
(citirea, matematica, desenul etc.). Elevului i se propune să aleagă un plic la
dorinţă, iar apoi – orice fişă din plic. După îndeplinirea însărcinărilor, copilul poate
alege un alt plic.
Drept indicator al interesului cognitiv serveşte felul cum alege elevul plicul
(întîmplător sau orientat); tipul plicului ales (obiectul preferat); conţinutul
însărcinărilor (reproductive sau creatoare), numărul plicurilor alese.
Ancheta ce urmează îi permite pedagogului să determine caracterul şi
particularităţile intereselor cognitive. Pentru aceasta elevului i se propune să
răspundă la următoarele întrebări:
1.Ce te atrage mai mult la şcoală?
a)Comunicarea cu colegii; b)primirea notelor; c)aflarea noului; d)lucrul
individual; e)însuşi procesul de învăţare; f)alte lucruri (indică ce anume).
2.Care obiect de studiu îţi pare mai dificil? (indică-l şi explică de ce).
3.Care obiect de studiu îţi pare mai interesant? (indică-l şi explică de ce).
4.Ce obiecte, după părerea ta, ar putea să nu fie studiate în şcoală şi de ce?
5.Ce obiecte, după părerea ta, ar trebui să fie include în programa de studiu
şi de ce?
Analiza răspunsurilor îi va permite învăţătorului să stabilească caracterul
intereselor şi înclinaţiile elevilor.
În aceleaşi scopuri pot fi utilizate şi “povestirile neterminate”. Pedagogul
redă un şir de povestioare pe teme şcolare cu conţinut conflictual, întrerupîndu-le
exact în momentul deznodămîtului. Copilului i se propune să le continue aşa cum
crede el de cuviinţă. Se pot propune situaţii de tipul:
1). “Lecţiile s-au sfîrşit. Toţi copiii au ieşit din clasă. Doi băieţei s-au oprit şi
stau de vorbă. Unul dintre ei zice: “Hai să ne jucăm de-a şcoala. Vom lua creioane,
hîrtie, vom rezolva diferite exerciţii”. Celălalt îi răspunde: “M-am săturat să mă
ocup de aceasta la lecţii. Tot timpul scrii şi scrii. Mai bine hai să alergăm pe
coridor. Au mai discutat un timp şi au hotărît …”.
 2) “Ionel s-a apucat să-şi pregătească tema pentru acasă. deodată, cineva
bate la uşă. Sînt prietenii lui care îl cheamă la joacă. Nu ştie Ionel că să facă – să se
ducă la joacă sau să-şi facă lecţiile. Cum crezi: ce a hotărît el în cele din urmă?”
3) ”La lecţia de limbă română toţi elevii scriu în caiete. Numai Angelica nu
scrie nimic. Cum crezi, de ce?”
4) ”Mai mulţi copii se duceau la şcoală. Pe drum s-au întîlnit cu Victoraş, un
băieţel de seama lor, şi l-au întrebat: “Vreu să mergi la şcoală ori nu?”. Cum crezi,
ce le-a răspuns Victoraş?. Cum era el – vesel sau trist? …”

Un model de studiere a particularităţilor autoaprecierii

Copilului investigat i se demonstrează desenul Nr.1 de la o distanţă de
aproximativ 1 m., pronunţîndu-i să aprecieze “din ochi” care dintre segementele lui
sînt mai lungi, egale sau mai scurte. Pentru a-l cointeresa, i se aminteşte, că un
“ochi bun” e foarte necesar pentru aviatori, pictori, medici ş.a.m.d.
Scopul probei date rezidă în verificarea obiectivităţii copilului faţă de
aprecierea succeselor sau insucceselor sale.
În desen sînt 20 de segmente distribuite oarecum în dezordine. Ele au o
lungime care se deosebeşte foarte puţin sau este egală cu lungimea segmentului din
centru (situat orizontal). Copilului se arată segmentul din centru, prevenindu-l că
va trebui să aprecieze, în ce raport se află el cu toate celelalte segmente ale
desenului (sînt mai lungi, mai scurte sau egale), apoi le indică consecutiv pe toate
cu arătătorul.
Copilul trebuie să le compare şi să le aleagă unul din cele trei răspunsuri
posibile: este egal; este mai lung; este mai scurt. Se apreciază fiecare comparaţie a
copilului prin cuvintele: corect sau “ai greşit; nu-i adevărat; ai greşit”.
La sfîrşitul probei i se propune copilului să determine, care dintre
răspunsurile lui au prevalat: cele corecte sau cele incorecte?
Dacă elevul ştie a număra pînă la 20, el poate fi rugat chiar să precizeze
această diferenţă prin cifre … E de la sine înţeles că notele “corect” – “greşit”,
prin care se apreciază răspunsurile copilului, în realitate nu reflectă obiectiv
corectitudinea sau exactitatea comparării. Succesiunea lor se alcătuieşte din timp,
iar pedagogul sau studentul – practicant le anunţă într-o ordine strict determinată,
apreciind acelaş copil de 10 ori prin “corect” şi tot atîtea ori prin “greşit”. Poate fi
utilizată următoarea consecutivitate a aprecierilor:
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
- + - - + + + - - - - + - + - + + + - -
Copiii, predispuşi să-şi aprecieze obiectiv succesele sau insuccesele, vor
răspunde că numărul de aprecieri pozitive au fost egale sau aproape egale cu
numărul aprecierilor negative. Răspunsuri exagerate de pozitve vor da numai copiii
predispuşi a-şi aprecia sau supraaprecia succesele (cei care iau în consideraţie
numai laudele adulţilor).
Dacă copilul e obişnuit să atragă atenţia mai mult aasupra insucceselor sale,
atunci el va considera şi în cazul de faţă că numărul răspunsurilor sale incorecte
prevalează cu mult asupra numărului de răspunsuri corecte. Aceasta va fi o dovadă
a neincredeii lui în forţele proprii, necesitînd din partea pedagogului eforturi
susţinute pentru a-i stimula treptat în sine, fără de care reuşita ulterioară a acestui
elev la învăţătură va fi cu mult mai anevoioasă.
Anume informaţii despre aşa-numita “nelinişte socială” pot fi obţinute prin
utilizarea “povestirilor neterminate” (după V.Kislovscaia).
Conform metodicii date se propun copiilor un şir de istorisiri despre alţi
copii de aceiaşi vîrstă, care nimeresc în variate situaţii conflictuale, intrerupîndu-le
exact în momentul deznodămîntului. Copilului i se redau pe rînd aceste povestiri,
propunîndu-i-se să le continuie aşa cum crede el de cuviinţă. Se propun următarele
povestiri:
1.”Mai mulţi copii se duceau dimineaţa la şcoală. Pe drum s-au întîlnit cu
Viorel şi l-au întrebat: Tu vrei să mergi la şcoală sau nu? Cum crezi tu, ce le-a
răspuns Viorel? Cum era el: vesel sau trist…?”
2.”Întorcîndu-se de la şcoală, Ionel a găsit lîngă poarta lor un motănaş mic şi
zgribulit, care, fiind ud lioarcă, tremura ca varga de frig. Lui Ionel i s-a făcut jale
de motănaş. L-a ridicat de jos, l-a învelit în haină şi l-a dus acasă. “No să mă certe,
oare, mama? – se gîndea el pe drum! O să-mi dee voie să-l las la noi? …” şi iată-l
ajuns acasă … Deschide uşa, dă bună ziua, iar mama, văzîndu-l cu motănaşul în
braţe, îi zice …”
3.”Un băieţel (ori fetiţă) impunea 7 anişori şi tare vroia să-şi invite la ziua de
naştere prietenii de joacă. S-a apropiat el de taică-său şi l-a întrebat: “Tăticule, se
poate să-mi chem prietenii la ziua mea de naştere?…” Cum crezi, ce I-a răspuns
oare tăticul?…”
4.”Mai mulţi copii se jucau de-a cosmonauţii. Căpitanul lor era cel mai
uternic băiat din clasă. Ionel a vrut şi el să se joace cu dînşii dar nu ştia dacă va fi
ori nu primit în jocul lor. S-a apropiat, totuşi, de căpitan şi l-a întrebat: “Se poate să
mă joc şi eu cu voi? … “Ce i-a răspuns căpitanu?…”
5.”O fetiţă (un băieţel) stîngea vesela de pe masă şi dintr-o dată - Bum,! – a
scăpat jos o farfurie. Ea s-a spart, desigur, în bucăţele … Atrasă de zgomot, în uşa
bucătăriei a apărut mam fetiţei. S-a uitat la cioburi, apoi la copil şi a zis … Ce i-a
zis oare? A pedepsit-o oare?”
6.”Înainte de a-l porni la şcoală, mama i-a dat lui Ionel bomboane. El a venit
cu ele în clasă. Acum gîndeşte-te şi spune-mi, cum crezi: le-a împărţit el cu toţi
copiii din clasă sau le-a mîncat el singur la recreaţie?…”
7.”Toţi copiii şed în bănci cîte doi. Numai Ionel şede singur în bancă… Cum
credeţi, e bucuros sau e trist, că şede singur în bancă?…”
Dacă în majoritatea cazurilor copilul rezolvă situaţiile conflictuale de pe
poziţii optimiste, aceasta înseamnă că nu e stăpînit de “nelinişte socială” în
comunicarea cu alţi oameni şi dimpotrivă.
Pentru a determina dacă copilul cu inadaptare şcolară este anxios se recurge
la o diagnosticare specială, utilizînd următoarele probe:
 SFERA COGNITIVĂ
ATENŢIA
Atenţia este prezentă pe parcursul întregii activităţi fiind un atribut al
proceselor psihice, a condiţie pentru reflectarea optimă a realităţii şi pentru
conştientizarea activităţii. În perioada integrării şcolare sistemul nervos central al
copilului este fragil şi îşi are specificul manifestării sale. Cu cît este mai mic elevul
cu atît exicitabilitatea prevalează vădit asupra proceselor inhibatorii. În
corespundere cu natura reglajului atenţia se manifestă ca: involuntară, voluntară şi
postvoluntară.
Care dintre formele atenţiei susţine activităţile elevului mic pe parcursul
lecţiei? La începuturile instruirii şcolare se mizează mult pe atenţia involuntară,
predominantă la această vîrstă. În rezultatul funcţionării timp mai îndelungat a
atenţiei ea dobîndeşte anumite însuşiri: volum, stabilitate, concentrare,
distributivitate, flexibilitate.
Volumul atenţiei elevilor mici este modest. De regulă, examinînd un tablou,
ei se concentrează asupra a 2-3 obiecte. Pe parcursul instruirii volumul atenţiei
creşte, şi în cl.IV elevii cuprind conţinutul unor probleme cu cîteva operaţii.
Stabilitatea atenţiei. Atenţia elevilor mici este mai stabilă la efectuarea
operaţiilor pe plan extern şi mai puţin stabilă în timpul lucrului pe plan intern.
Cunoscînd această particularitate, învăţătorul alternează munca ce solicită un effort
mintal excesiv cu însărcinări ce prevăd desenarea unei scheme etc.
Concentrarea atenţiei la vîrsta şcolară mică poate fi substanţială. Dar
această intensivitate este de scurtă durată. De aceea se recomandă o mai mare
diversitate în procesul de predare. Un lucru monoton surmenează elevii, anulîndu-
le interesul.
Distributivitatea atenţiei. În multe cazuri elevii din cl.I încetează lucrul
imediat ce învăţătorul comentează ceva. Cu toate acestea, ei nu reţin ce li se spune,
deoarece atenţia le este încă concentrată asupra lucrului ce-l efectuează. În cl.IV
situaţia se schimbă. Elevii reuşesc să-şi urmărească scrisul, să respecte
ortografierea corectă, să-şi menţină poza corectă de lucru, să perceapă cuvintele
învăţătorului.
Flexibilitatea sau mobilitatea atenţiei. În procesul de instruire apar diverse
situaţii ce solicită o mare flexibilitate a atenţiei. Chiar situaţia de rezolvare a unei
probleme solicită o astfel de însuşire a atenţiei.
Calităţile atenţiei nu se dezvoltă identic şi concomitent. Fiecare subiect al
instruirii îşi are arsenalul său mai mult sau mai puţin pregătit pentru instruirea în
şcoală. Pentru studierea atenţiei pot fi utilizate următoarele probe:
Testul 1
Problema: Diagnosticarea gradului de concentrare a atenţiei, prin totalul
figurilor corecte barate într-un timp dat.
Material: Testul lui Toulouse Pieron compus dintr-o succesiune de rînduri,
în fiecare rînd fiind 8 categorii de figuri (pătrăţele cu cîte o liniuţă dusă din unul
din colţuri sau din una din laturi). (vezi anexa 7) Din fiecare categorie sunt cîte 5
figuri într-un rînd. Pentru ca toţi subiecţii să înceapă cu acelaşi rînd, li se atrage
atenţia să ţină testul aşa ca linia orizontală de la test să fie în partea de deasupra. Pe
eceastă linie subiecţii îşi scriu numele, etatea şi eventual alte date accesorii.
Fiecărui subiect i se dă un test. De asemenea fiecare subiect trebuie să aibă un
creion. (Testul de atenţie il dau micşorat la sfîrşitul lucrării de faţă).
Tehnica de instrucţii: Se distribuie testele. Subiecţii sunt aşezaţi în bănci în
aşa fel încît să nu poată copia unii de la alţii.
După ce s-au distribuit testele, experimentatorul se adresează subiecţilor.:
“Scrieţi-vă deasupra acestei linii numele şi etatea (Dacă copiii nu-şi ştiu etatea, se
va cere ulterior de la cancelaria şcolii data naşterii). Sub linia pe care v-aţi scris
numele, desemnaţi fiecare aceste trei figuri (Se desemnează de către examinator pe

tablă următoarele trei figuri: ÿ ÿ ÿ

apoi se aşteaptă pînă ce scriu toţi). Pe foaia ce v-am dat, vedeţi că sunt diferite
pătrăţele, unele cu codiţa în dreapta, altele spre stînga, în sus ş.a.m.d. Voi să vă
uitaţi la fiecare rînd şi oriunde veţi găsi vreuna din figurile acestea, pe care le-aţi
desenat (se arată cele trei figuri desemnate pe tablă) să trageţi cu creionul peste
 ele cu o liniuţă aşa (se arată la tablă cu una din figuri, apoi se şterge din nou
liniuţa trasă, ca să nu încurce subiecţii). Începeţi cu rândul de deasupra, iar după
ce-l terminaţi treceţi la rândul al doilea, apoi la al treilea ş.a.m.d. Fiecare să
lucreze cît poate de bine şi cît se poate de repede. Băgaţi de seamă să nu lăsaţi
netăiat vreunul din pătrăţelele ce v-am dat, şi nici să tăiaţi alt pătrăţel care nu vi
l-am dat”. După ce ne-am asigurat că toţi copii au înţeles, le spunem: “Acum
începeţi”. Timpul 5 minute.
După ce au trecut 5 minute, examinatorul spune “gata” şi adună testele.
Cotarea: Numărul pătrarelor exact tăiate constituie cota. Pentru a se putea
face cotarea se va utiliza o foaie model la care sunt barate toate figurile care
trebuiesc barate. De figurile barate greşit ca şi de cele omise nu se va ţine seama.
Etalonul este următorul:
Etatea

CENTILE
1 2 2 3 4 5 6 7 7 8 9
0 0 5 0 0 0 0 0 5 0 0
8 1 2 2 2 3 4 4 5 6 6 7
ani 6 2 4 7 8 3 9 6 0 4 2
9 2 3 3 3 4 4 5 6 6 6 7
ani 4 0 6 8 4 7 4 0 1 5 3
1 3 3 4 4 4 5 5 6 6 7 7
0ani 0 7 1 3 8 1 5 1 6 0 7
1 4 4 5 5 6 6 7 7 8 8 9
1ani 2 4 1 3 3 6 3 6 2 6 8
1 4 5 5 6 6 7 7 8 8 8 1
2ani 3 5 6 0 6 0 7 4 8 9 05
1 5 6 7 7 8 8 9 1 1 1 1
3ani 8 8 2 5 2 8 6 00 07 09 19
1 5 7 7 7 8 9 9 1 1 1 1
4ani 9 1 3 7 3 4 9 11 18 19 28
1 7 8 9 9 1 1 1 1 1 1 1
5ani 4 6 2 5 05 11 23 29 31 32 46
1 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
6ani 4 07 13 14 20 28 32 39 41 42 47
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
7ani şi 00 10 14 15 28 34 41 51 65 71 86
peste
 Să presupunem să un oarecare subiect, să zicem un copil de 9 ani, examinat
cu testul de atenţie menţionat, a barat corect 25 figuri. Uitîndu-ne la etalon vedem
că el cade în declinul doi, deoarece a barat mai mult de 24 figuri, sau, exprimîndu-
ne în quartile, în quartilul inferior, deoarece a barat mai puţin de 36 figuri. Dacă a
barat corect 75 figuri, cade în decilul 10 (centilul 100) deoarece a barat mai mult
de 73 figuri, iar exprimîndu-ne în quartile – în quartilul superior, deoarece a barat
mai mult de 61 figuri. La fel se va proceda şi pentru celelalte etăţi.

2. Probe de determinare a volumului atenţiei

Materiale: 10 fişe cu imagini ale obiectelor cunoscute copiilor sînt
distribuite pe o masă aşternută cu o hîrtie albă. Imaginile se acoperă bine.
Proba se aplică individual.
Instrucţiune: Pe masă (sub hîrtie) sînt distribuite mai multe imagini
colorate. Priveşte-le atent şi reţine imaginile văzute, deoarece ţi se arată doar o
clipă: ridic hîrtia şi le acopăr la loc.
Desfăşurare: Fişele i se demonstrează copilului timp de 3 secunde (cît
numărăm în gînd 21, 22, 23), apoi le acoperim şi îi cerem să numească imaginile
văzute.
Prim prima procedură copilul exersează. Rezultatele următoarelor proceduri
se înscriu în tabelul alăturat.
Numele, Fişele cu imagini În total
pronumele 1 2 3 4 5 6 7 8 9

subiectului 10
+ - + - - - + + +
examinat
-
Interpretare: Se calculează numărul desenelor identificate de copil în toate
cele trei probe de bază, se face media aritmetică şi se constată volumul aproximativ
al atenţiei lui. Se face o medie pe grupa de vîrstă şi se raportează rezultatele
individuale la medie.

3. Proba de examinare a capacităţii de concentrare a atenţiei

 Materiale: Tabelul cu şirurile de cifre pentru lucru. (vezi anexa 8)
Desfăşurare: Elevii examinează tabelul de lucru. Li se explică: pe fiecare
linie cu cifre sînt perechi de cifre alăturate care prin adunare dau 10. Găsiţi-le şi
subliniaţi-le. Li se cere să lucreze cît pot de repede, pentru a nu depăşi timpul
impus – 10 minute.
Interpretare: Sînt în total 143 de perechi care dau 10 prin adunare.
Alcătuiţi punctajul cumulînd un punct pentru fiecare pereche omisă sau greşit
marcată. Vă puteţi conduce de următoarea clasificare:
Superior 0 la 26
Bun 27 la 37
Satisfăcător 38 la 48
Slab peste 48 de puncte.

4. Test de decodificare (pentru elevii claselor III şi IV).

Materiale. S-au dat mai jos 6 cuvinte prin cod. Fiecare cifră reprezintă litera
corespunzătoare a alfabetului.
Desfăşurare: Se notează timpul necesar decodificării şi corectitudinea
acesteia. Cînd două treimi din copii au rezolvat codurile, se opreşte activitatea.
Decodificarea.
1. (16/1/20/17/9/5)
2. (17/15/13/1/14/9/1)
3. (16/1/17/20/9/4)
4. (3/15/12/5/7)
5. (19/3/15/1(13/1)
6. (5/25/3/22/17/18/9/5)
Interpretare: Se evidenţiază atenţia complexă, concentrarea ei în activităţi
intelectuale cu simboluri (prin volum de decodificări, rapiditate şi greşeli).
 MEMORIA
În perioada micii şcolarităţi rezervele memoriei cresc foarte mult datorită
capacităţilor mnemice involuntare. Alături de memoria involuntară spontană, se
dezvoltă şi memoria voluntară. Totodată se dezvoltă tehnici generale şi particulare
de memorare, se amplifică eficienţa fiecăreia din cele 3 etape ale memorării:
fixarea, păstrarea şi actualizarea. În planul cunoştinţelor memoria devine mai
eficientă şi mai selectivă. Totuşi rămîne încă destul de fragmentară fixată pe detalii,
impregnantă de elemente perceptive şi afective.
În perioada şcolară mică memorarea se deplasează de pe condiţiile şi
situaţiile concrete, spre conţinuturile învăţării căpătînd o pondere din ce în ce mai
mare. Înţelegerea devine o condiţie de bază a memorării. Se dezvoltă şi păstrarea
de care depinde, într-o mare măsură, recunoaşterea şi reproducerea. Fixarea,
păstrarea, recunoaşterea şi reproducerea devin mai conştientizate, eficiente,
voluntare. Cu scopul studierii memoriei la această vîrstă pot fi utilizate următoarele
probe:
IV. Memoria vizuală de numere.
Testul 1
Problema: Măsurarea capacităţii subiectului de a memora numere care i-au
fost prezentate vizual.
Material: o planşă cu două serii de numere. Aceste serii sunt următoarele:
I II
54 34
29 68
78 75
66 86
89 97
51 35
92 41
43 28
11 15
23 77
 Un creion şi un sfert de coală de hîrtie pentru fiecare subiect.
Tehnică şi instrucţii: Subiecţii primesc cîte un sfert de coală de hîrtie pe
care îşi scriu numele, etatea şi alte date pe care le credem necesare. Pe sub toate
aceste se trage o linie cu creionul. După aceasta li se spune subiecţilor să împartă
foaia de hîrtie cu creionul în două şi să numere cele două rubrici.
Se dă exemplu următor la tablă:
Numele, etatea etc.
1) 2)

Cele două serii se expun pe rînd (numai o serie odată). Seria cu care s-a
terminat se acopere a să nu se vadă, sau se ia de unde a fost fixată, în cazul că a
fost dată izolat.
După ce subiecţii şi-au scris numele, etatea etc., li se dă următoarea
instrucţie: “Am să vă arăt mai multe numere pe care să căutaţi să le învăţaţi pe
dinafară (pe de rost). Pe acelea care le veţi ţine în minte le veţi scrie pe hîrtie în
rubrica (despărţitura) Nr.1. Acum fiecare pune creionul pe bancă şi aşteaptă în
linişte”. Se expune prima serie de numere. Timpul de expunere un minut. După ce
a trecut un minut planşa se acoperă, apoi: “Închideţi acum şi scrieţi pe hîrtie, în
rubrica întîi, numele care v-au mai rămas în minte. Nu trebuie să ţineţi seama de
ordinea în care au fost date. Scrieţi-le aşa cum vă vin în minte”.
Se dă un minut pentru scrierea numerelor memorate. Se trece apoi la seria a
doua. “Am să vă arăt acum alte numere pe care de asemenea să căutaţi să le ţineţi
în minte”: se expune seria a doua. Timpul de expunere un minut. Subiecţilor li se
atrage atenţia ca numerele acestea să le scrie în rubrica Nr.2. Pentru scrierea
numerelor memorate se dă un minut.
Cotarea: Din totalul numerelor corecte reţinute se vă scădea totalul
numerelor greşite. Diferenţa rezultată reprezintă cota. Deci cota este egală cu
răspunsurile bune minus răspunsurile rele.
 Etalonul este următor:
Etatea Centile
25 50 75
8-10 ani 4 5 8
11 şi 12 ani 4 6 8
13 şi 14 ani 5 7 10
15 ani 5 9 12
16 ani 6 10 12
17 ani şi peste 9 11 13

GÎNDIREA

Cercetarea gîndirii verbal-logice

Pentru însuşirea şi realizarea activităţii de învăţătură este important nivelul
de dezvoltare al gîndirii. Cercetările psihologice în plan comparativ (sferă
cognitivă a elevilor cu o reuşită înaltă şi sfera cognitivă a elevilor ce nu reuşesc)
elucidează aspecte interesante. Investigaţiile asupra atenţiei indică posibilităţi egale
atît ale copiilor ce nu reuşesc, cît şi ale celor ce reuşesc. Acelaşi fenomen se
manifestă şi în procesul memoriei. Diferenţe se constată doar în cazurile cînd
memorizarea şi reproducerea eficientă sau concentrarea atenţiei necesită elemente
de gîndire. Prin urmare, cauzele primare ale nereuşitei se ascund în gîndirea
elevilor. Concomitent activitatea de învăţătură influenţează asupra gîndirii,
condiţionînd schimbări cantitative şi calitative. În asemenea circumstanţe
psihologul şcolar deseori se adresează la cercetarea gîndirii, nivelul ei de
dezvoltare şi a particularităţilor individuale.
Metodica expusă permite a cerceta posibilităţile de generalizare şi
evidenţiere a semnelor esenţiale la vîrsta şcolară mică.
 Scopul experimentului: Constatarea nivelului de dezvoltare a gîndirii
abstracte.
Materiale: Formular pentru metodica “Excluderea cuvîntului”: cronometru.
(anexa 9)
Procedura experimentală: modul de promovare – individual.
Experimentatorul explică elevilor condiţiile probei, apoi îi dă copilului formularul,
ca să sublinieze cuvintele corespunzătoare.
Instrucţiune: “Trei din aceste patru cuvinte sînt dintr-o clasă, unul este din
altă clasă şi nu se potriveşte cu celelalte, el trebuie exclus. Subliniaţi cuvîntul, care
credeţi că ar trebui exclus. Lucraţi repede şi fără greşeli”.
Psihologul notează corectitudinea rezolvării şi timpul cheltuit (vezi procesul
verbal).
Prelucrare. Rezultatele fiecărui respondent depinde de corectitudinea
răspunsurilor şi timpul cheltuit la rezolvarea tuturor însărcinărilor. Indicăm
modelul procesului verbal.
Elevul _________________________ Data _______________________
Vîrsta __________________ Sexul ______________________
Aprecierea gîndirii verbal-logice
Numărul însărcinării Timpul (în secunde) Rezultatele
1 *carte
2 *sobă
… …
15 …
Pentru răspunsul corect respondentul obţine 2 puncte, pentru răspunsul
incorect – 0 puncte. Se sumează punctele de la fiecare probă, obţinîndu-se
cantitatea generală – B. Apoi se calculează numărul de puncte, ţinînd cont de
timpul rezolvării (vezi tabela 1). Indicele general (A) include productivitatea
gîndirii abstracte şi timpul rezolvării (T); A=B+T.
Rezultatele metodicii “Excluderea cuvintelor” se vor interpreta în ansamblul
cu rezultatele altor probe de cercetare a gîndirii (vezi “Paşaportul …”). Aplicînd
metodica “Maturitatea gîndirii”, “Gîndirea concretă” psihologul va obţine tabloul
integru al gîndirii copiilor. Concomitent poate fi stabilit coraportul între diferite
tipuri de gîndire. Pe baza rezultatelor complexe se determină locul elevilor printre
colegi, se face comparaţie între clase diferite. Proba se aplică şi pentru
determinarea progresului în gîndire la un elev aparte sau la un grup întreg de elevi.
Psihologul mai poate utiliza procedeele de cercetare descrise şi în scopul
controlului unor ipoteze privitor la nereuşita elevului.
Tabela 1
Timpul (în secunde) Corecţia în dependenţă de timp în
puncte (T)
250 0
250-330 -3
330 -6

Cercetarea flexibilităţii gîndirii.

Flexibilitatea gîndirii este unul din componenţii creativităţii, evidenţiaţi de
Guilford. Cercetarea nivelului de dezvoltare a flexibilităţii gîndirii se face, cînd
dorim să constatăm prezenţa elementelor de creativitate.
Scopul experimentului: Constatarea nivelului flexibilităţii gîndirii la elevii
mici.
Materiale. Desene cu animale, fructe, legume, plante, figuri geometrice, 7
probleme de aritmetică.
Procedura experimentală: Experimentul include 3 probe.
Prima probă este un obiect concret. Desenele cu obiecte concrete se
aranjează în două rînduri: 1-5 obiecte din aceeaşi clasă (pisică, veveriţă, arici,
elefant, cîine); 2 – obiecte din clase diferite, printre care unul face parte din clasa
obiectelor din rîndul întîi (pom pasăre, palton, şoricel scaun). Copilul alege
obiectul din rîndul doi, care ar complectarîndu-l întîi. Proba se repetă de 5 ori cu
obiecte din clase diferite. A şasea oară se prezintă problema critică – se schimbă
criteriul de clasificare şi diferenţiere. În rîndul 1 sînt 5 pomi de specii diferite,
rîndul 2 printre alte obiecte conţine şi unul verde, dar nu pom (prăsadă, casă,
iepure, şopîrlă verde).
Proba a doua include aceleaşi însărcinări, dar cu figuri geometrice (pătrate,
triunghiuri, dreptunghiuri, romburi, trapeze, cercuri).
La etapa a treia respondentul lucrează cu probleme matematice. Se cere
măsurarea unei cantităţi de lichid cu ajutorul a două vase diferite ca volum: a,b
(tabela 1). Se fixează faptul rezolvării sau nerezolvării problemelor. Timpul
rezolvării – 1 minut. Modul de experimentare – individual.
Interpretarea datelor. Se evidenţiază copii cu trei niveluri de dezvoltare a
flexibilităţii gîndirii:
1. Flexibilitate scăzută – copil care rezolvă o singură problemă din trei
critice.
2. Flexibilitate medie – cei ce au rezolvat 2 probleme.
3. Flexibilitate înaltă – copii ce s-au isprăvit cu toate problemele critice.
Tabelul 1
Problemele pentru proba III
Nr. d/o a b n
0 - 3 12
1 4 5 13
2 3 4 10
3 5 14 24
4 7 12 26
5 2 13 17
6 5 18 13

Modelul procesului verbal

N Numele şi Rezultatele
r.de rând prenumele obiecte figuri cifre
respondentului concrete geometrice
1
2
…
 n
Utilizarea rezultatelor experimentului. Flexibilitatea gândirii este o calitate
ce poate fi dezvoltată cu ajutorul exerciţiilor speciale, în timpul activităţilor
distractive, la lecţii şi la activităţile speciale, organizate de psiholog. Principiul pe
care se va baza lucrul de corecţie poate fi următorul: a privi un obiect dintr-un
punct de vedere neobişnuit, sau obiectul nou sub cît mai multe şi diferite aspecte.
Pot fi inventate foarte multe jocuri: cine va găsi denumiri noi pentru desenul unei
mingi, sau cu ce monede poate fi plătită o cumpărătură de 8 copeici, 13, 16, 23,
cine găseşte mai multe variante. Sînt probleme alese deja (sau inventate).
Recomandăm să se lucreze cu toţi copiii, indiferent de nivelul flexibilităţii
constant. A doua aplicare a metodicii descrise va indica progresul în dezvoltarea
calităţii date.
Cercetarea stilului cognitiv al elevilor mici (după tipul reacţiei)
Procedeele metodice descrise mai jos se aplică în cazurile când posibilităţile
intelectuale ale copilului sînt destul de largi, condiţiile de lucru – favorabile,
relaţiile cu adulţii – normale, atitudinea faţă de şcoală – pozitivă, iar succesele le
învăţătură – mediocre. Psihologul ar putea înainta ipoteza despre lipsa unei
strategii adecvate pentru rezolvarea sarcinilor instructive.
Scopul experimentului: A constata stilul cognitiv al elevului în dependenţă
de tipul reacţiei în momentul executării sarcinilor instructive.
Materialele experimentale: O fişă cu imaginile a şase omuleţi de zăpadă,
dintre care două sînt absolut identice, iar celelalte se deosebesc după forma gurii,
numărul de nasturi, direcţia nasului. (anexa 10)
Instrucţiunea: “Priviţi această imagine. Trebuie să găsiţi doi omuleţi
identici timp de 10 secunde”.
Prelucrarea şi interpretarea datelor experimentale: Analiza se face după
două criterii: timpul rezolvării însărcinărilor şi corectitudinea răspunsului. Se
evidenţiază 4 grupe de elev: 1 – rezolvarea rapidă şi corectă, 2 – rezolvarea greşită
şi înceată; 3 – rezolvarea rapidă şi greşită; 4 – rezolvarea corectă şi înceată. Pentru
stabilirea stilului cognitiv sînt importante ultimele două grupe. Copiii care rezolvă
repede, dar greşit, sînt clasificaţi ca “impulsivi”, iar cei care rezolvă încet şi corect
sînt clasificaţi ca “reflexivi”. În condiţiile instruirii în şcoală copiii impulsivi au
probleme deosebite şi constituie o parte din grupa de risc. Strategia impulsivă
predominantă se răsfrânge negativ asupra calităţii şi rezultatelor învăţăturii. Luând
în consideraţie faptul că în grupele experimentale jumătate din elevi s-au
manifestat ca impulsivi, se poate înţelege că strategia rezolvării problemelor e un
factor influent pentru reuşita şi realizarea capacităţilor proprii copilului. Prim
urmare, copii cu o asemenea strategie constituie obiectul lucrului de corecţie a
psihologului şcolar.
Câteva sugestii pentru această activitate.
- Trebuie de ţinut cont că impulsivitatea este o calitate naturală, care poate
avea un rol, atât pozitiv, cît şi negativ pentru succesele omului.
Psihologul nu tinde spre înlăturarea definitivă a acestei calităţi, care prin
esenţa sa nu e cu nimic mai “bună” sau mai “rea” decât alta.
- Conştientizarea faptului că există diferite stiluri cognitive de către
învăţător şi cunoaşterea stilului elevilor săi, evidenţa elevilor impulsivi.
- Cunoaşterea stilului propriu de acţiune de către elev, cît şi cunoaşterea
dificultăţilor posibile, legate de stil.
- Elevii impulsivi vor fi învăţaţi să evidenţieze special în procesul de
rezolvare a problemelor orientarea şi controlul ca etape indiferente de
lucru.
- Psihologul învaţă elevii impulsivi să verbalizeze în glas sau pentru sine
momente complicate cu scopul de a-i face să pătrundă în problemă,
înainte de a începe rezolvarea şi înainte de a anunţa răspunsul.
Modelul procesului verbal
Nr.d Numele şi prenumele Rezultatul Timpul (sec.)
e rând respondentului
1
2
3

n
“Identificarea obiectului străin grupului dat”. Testul determină capacitatea de
a descoperi însuşirile esenţiale şi cele neesenţiale, de a efectua pe baza lor
generalizarea, raportând grupul de obiecte sau fenomene identificat la clasa
respectivă (fructe, legume, fiinţe etc.).
Materialul de lucru se comune dintr-un set de fişe cu imaginea obiectelor:
trei dintre aceste obiecte pot forma un grup, având o particularitate esenţială,
comună tuturor, al patrulea obiect din fişă nu posedă această particularitate şi, deci,
nu poate fi inclus în grupul dat (fişele sînt prezentate în anexa 11).
În scop de diagnoză testarea se face individual. Dacă vă propuneţi să
apreciaţi capacitatea de generalizare – puteţi lucra cu un grup de copii. Şi într-un
caz şi în celălalt, fişele cu imagini se expun într-o anumită ordine, în corespundere
cu creşterea gradului de complexitate.
Instrucţiuni: “Pe această fişă, sînt reprezentate 4 obiecte. Numiţi aceste
obiecte (astfel concterizăm, dacă elevul le recunoaşte). Trei dintre ele au o însuşire
comună, pe când al patrulea se deosebeşte de ele. Găsiţi obiectul care se deosebeşte
de celelalte trei, adică obiectul care trebuie exclus. Prin ce cuvânt pot fi numite
celelalte trei obiecte?”. După aceasta copiii exersează împreună cu învăţătorul. De
exemplu, lucrează cu fişa I. Copilul numeşte grupul în care intră? 3 obiecte –
“încălţăminte” şi explică de ce trebuie exclus al patrulea “piciorul”. Următoarele
situaţii elevul le rezolvă singur, respectând instrucţiunea dată. Comentariile făcute
la fiecare operaţie se scriu în tabelul respectiv.
Fişa. Întrebările şi obiecţiile Obiectul Comentariul
învăţătorului exclus elevului

De regulă, elevii rezolvă corect primele trei probe. Pe măsura creşterii

gradului de complexitate, încep a comite greşeli, dar, în temei, reuşesc la toate
probele. Dacă elevul se opreşte după proba 3, se presupune o reţinere în însuşirea
operaţiilor intelectuale. Dacă sînt devieri uşoare, rezultă că gândirea concretă nu
este afectată şi că elevul a asimilat doar un număr redus de noţiuni generalizatoare.
El compune concret grupul de obiecte, dar nu-l poate denumi printr-un cuvânt
generalizator. În cazul unei reţineri vădite în dezvoltarea intelectuală, elevul nu
poate analiza şi evidenţia însuşirea distinctivă, nu poate abstractiza, de aceea el
uneşte obiectele într-un grup pe baza unei asemănări exterioare arbitrare sau în
corespundere cu aflarea lor concomitentă într-o situaţie concretă. De exemplu, în
proba 6, aceşti elevi nu exclud “ochelarii”, denumind celelalte obiecte “aparate de
măsurare”, dar refuză să excludă ceva, deoarece “cu ajutorul ochelarilor omul vede
mai bine indicaţiile deşteptătorului, termometrului şi ale balanţei”.
“Excluderea noţiunii”. Această probă psihologică, ca şi precedenta, este
orientată spre depistarea gradului de însuşire a operaţiilor mintale de bază, însă în
locul imaginilor se folosesc mulţimi de cuvinte. Ea poate fi aplicată în grup. În
acest scop se scriu pe tablă mulţimile de cuvinte (material experimental). Pentru
comoditate, puteţi apela la două variante (I şi II).
Instrucţiuni pentru elevi. Citiţi cu multă atenţie fiecare mulţime de câte 4
cuvinte. Trei din aceste cuvinte au o particularitate comună, adică pot fi unite într-
un grup, pe când un cuvânt nu aparţine acestei mulţimi (este străin ei). Găsiţi
cuvântul “în plus”şi scrieţi litera care îl însoţeşte.
Exemplu: a) a citi, b) a scrie, c) a dormi, d) a patina. Cuvântul (verbul) “a
dormi” indică o stare pasivă, de repaus, pe când toate celelalte – o stare activă.
Aşadar, marcăm litera “c” care însoţeşte cuvântul “a dormi”.
După acest model veţi lucra cu cele 10 mulţimi de cuvinte înscrise pe tablă.
Deoarece aveţi la dispoziţie doar 8 minute, nu vă opriţi prea mult la un singur şir
de cuvinte. Pe cele care vă par mai complicate, depăşiţi-le, pentru a reveni la ele
dacă veţi dispune de timp.
Varianta I
1. a) creion, b) stilou, c) pix, d) băţ;
2. a) radio, b) telefon, c) televizor, d) chitară;
3. a) arhitect, b) constructor, c) hartă, d) medic;
4. a) ghiocel, b) trandafir, c) crizantemă, d) tulpină;
5. a) nord, b) est, c) glob, d) sud;
 6. a) eu, b) tu, c) ea, d) noi;
7. a) Ion, b) Marin, c) Frunză, d) Victor;
8. a) lapte, b) brânză, c) smântână, d) pâine;
9. a) secundă, b) dimineaţă, c) oră, d) an;
10.a) alb, b) violet, c) roşu, d) hârtie.
Varianta II
1. a) matematică, b) citire, c) bicicletă, d) desen,
2. a) vară, b) primăvară, c) septembrie, d) toamnă;
3. a) tristeţe, b9 bucurie, c) fericire, d) mîndrie;
4. a) Maria, b) Ion, c) Cristina, d) Viorica;
5. a) stilou, b) creion, c) cerneală, d) cariocă;
6. a) stejar, b) toporaş, c) mesteacăn, d) tei;
7. a) nisip, b) var, c)lut, d) casă;
8. a) al meu, b) al tău, c) al ei, d) al vostru;
9. a) macara, b) lopată, c) automobil, d) autobuz;
10.a) lemnar, b) cratiţă, c) medic, d) constructor.
Interpretarea rezultatelor. Fiecare răspuns corect se apreciază cu 1 punct.
Astfel, indicele individual poate constitui cel mult 10 puncte. El se calculează prin
adunarea tuturor răspunsurilor corecte. La compararea rezultatelor obţinute de
fiecare copil, învăţătorul stabileşte gradul de însuşire al operaţiilor mintale
(analiză, sinteză, generalizare) în grupul respectiv de copii. Este vorba de o
impresie generală pur orientativă, dar de mare importanţă. Pornind de la ea, se
poate desfăşura lucrul suplimentar în scopul lichidării carenţelor depistate. De
altfel, această activitate compensatorie poate fi începută în procesul analizei
rezultatelor testării. Fiecare situaţie experimentală, care le-a creat dificultăţi
copiilor pe parcursul lucrului, se analizează minuţios. În colectiv se clarifică
semnificaţia fiecărui cuvânt din mulţime. Apoi se identifică particularităţile
esenţiale şi se recurge la includerea noţiunilor în clasa respectivă.
 Învăţătorul se va îngriji ca fiecare răspuns să fie comentat verbal. Adică, va
cere argumentarea logică a generalizărilor făcute. Astfel, proba “Excludeţi noţiunea
în plus” are efect dublu: de verificare şi exercitare.

IMAGINAŢIA
Testul 1
Problema: Acest test măsoară capacitatea de combinare şi invenţie a
subiectului.
Material: Se utilizează următoarele cifre: 7, 5, 6, 3. Cu aceste cifre subiecţii
trebuie să facă toate permutările posibile, adică să facă cît mai multe numere din
aceste cifre.
Tehnică şi instrucţii: Fiecare subiect va avea un sfert de coală de hîrtie şi
un creion, pe care îşi scrie numele şi etatea. Subiecţii sunt aranjaţi în aşa fel încît să
poată lucra comod şi să nu poată copia unii de la alţii. După ce s-au luat aceste
precauţii, examinatorul scrie pe tablă cifrele menţionate (7, 5, 6, 3), apoi se
adresează subiecţilor: “Aici sunt patru cifre, scrieţi-le şi voi pe foaia de hîrtie ce o
aveţi”. Li se atrage atenţia să scrie aceste cifre în partea de sus a hîrtiei, sub nume.
(Menţionăm că subiecţii trebuie să tragă o linie pe sub nume, etate şi celelalte date
care le-au fost cerute). După ce au scris cu toţii, examinatorul continuă: “Din
aceste cifre să faceţi atîtea numere cîte puteţi. Totdeauna să folosiţi toate cifrele. O
cifră să nu o puneţi de cît o singură dată în acelaşi număr. Alte cifre, în afară de
acestea pe care vi le-am dat nu aveţi voie să utilizaţi (folosiţi)”. Pentru ca subiecţii
să înţeleagă despre ce este vorba, se demonstrează cu 4 obiecte cîteva permutaţii (2
sau 3). “Acum începeţi”. )Trebuie să aveţi grijă ca subiecţii să nu înceapă
rezolvarea testului înainte de a fi spus “începeţi”). Timpul este de 2 minute. După
scurgerea acestui timp, experimentatorul spune “gata” şi adună hîrtiile. Să avem de
grijă ca nici un subiect să nu mai scrie după ce s-a rostit cuvîntul “gata”. Aceste
precauţii privitoare la timp trebuie să le avem în vedere pentru toate testele din
broşura de faţă.
Cotarea: Cota este reprezentată prin totalul numerelor corect construite.
Prima formă care este dată ca exemplu nu se socoteşte (7563). În total sunt 23
permutări posibile (fără numărul 7563).

Etalonul este următorul:

Etatea Centile
25 50 75
8 ani 3 4 6
9 ani 4 6 7
10 şi 11 ani 5 7 8
12 şi 13 ani 6 8 10
14 şi 15 ani 7 9 12
16 ani 8 10 13
17 ani 9 11 14
18 ani şi peste 11 13 15

Dacă de exemplu, un copil de 8 ani execută mai puţin de 3 permutări cade în

quartilul inferior, dacă execută 6 sau mai multe cade în quartilul superior ş.a.m.d.

CREATIVITATEA
La vîrsta şcolară mică procesul de studiu solicită din plin forţele creative ale
elevului. Odată păşind pragul şcolii, copiii sînt antrenaţi într-o muncă intelectuală
continuă, în bună parte necunoscută lor. În asemenea situaţie experienţa de viaţă şi
cunoştinţele acumulate anterior se dovedesc a fi insuficiente pentru obţinerea unui
rezultat pozitiv. Şi atunci copiii îşi activează potenţialul creativ. Adică apreciază la
bagajul intuiţiei, manifestă iniţiativă intelectuală, implică în procesul de cunoaştere
elemente ale fanteziei: comparaţii şi asocieri neaşteptate, ipoteze neobişnuite.
E un lucru firesc, întrucît la această vîrstă copiii dispun în mod natural de
însuşiri imanente creativităţii. E vorba de una din perioadele senzitive în viaţa
copilului, cînd anumite însuşiri psihice, prin efort minim, pot fi valorificate cu
eficienţă maximă şi orientate spre dezvoltarea dimensiunilor de personalitate
corespunzătoare lor, în cazul nostru ne referim la creativitate. Majoritatea
cercetătorilor susţin, că la această vîrstă suportul natural al creativităţii îl constituie
însuşirile psihice caracteristice şcolarului mic: activismul intelectual, receptivitatea
vie, interesul de cunoaştere sporit, curiozitatea mereu activă (exprimată prin
întrebări frapante, imaginaţie bogată, capacitate de a inventa, pasiune pentru
fabulos, pentru mister); sensibilitate afectivă şi sensibilitate la probleme (prezentă
prin identificarea problemelor chiar şi în cazul situaţiilor ori lucrurilor aparent
arhicunoscute); necesitatea de auto-exprimare, succes şi apreciere. Îngrijite şi
exercitate anume în această perioadă prielnică dezvoltării lor, ele se cristalizează în
trăsături durabile, iar purtătorul lor se manifestă în toate ca personalitate creativă.
Lăsate la voia întîmplării, însă aceste predispoziţii naturale pot avea soartă
diferită. În cazul unui subiect înzestrat cu trăsături de personalitate favorabile
creativităţii: motivaţia pozitivă, aspiraţii şi interese, sentimente intelectuale, voinţă
şi tenaticitate – factori de personalitate, exprimate într-un mediu cultural, istoric şi
social favorabil factorilor sociali, vor atinge un grad de dezvoltare înalt chiar şi în
lipsa unei instruiri orientate în acest scop. Dacă nu avem prezenţi factorii de
personalitate şi cei sociali, fără o instruire bine organizată, germenii potenţialului
creativ rămîn inerţi.
Cu părere de rău, sistemul de instruire tradiţional nu urmăreşte acest scop
nici prin conţinut şi nici prin metodele aplicate. De aceea, numeroşi elevi, setoşi de
cunoştinţe şi generatori de idei în clasa I, spre sfîrşitul clasei III se “sting”. Nu e
întîmplătoare, deci, constatarea că în primii ani de şcoală, odată cu neglijarea
jocului, se stinge actorul şi dansatorul din copil, la 10-11 ani este blocat pictorul,
iar în adolescenţă – poetul.
Pînă la urmă ne pomenim că, deşi fiecare copil normal dezvoltat deţine
facultatea creativă, eficacitatea ei vizează de la subiect la subiect. De aceea
diferenţiei subiecţi creativi şi subiecţi fără performanţe creatoare. Diferenţierile
sînt determinate de:
 a) nivelul de dezvoltare al potenţialului creativ (în ce măsură este extras,
antrenat prin diverse activităţi şi materializat în produse noi de natură
spirituală sau materială);
b) orientarea (domeniul de aplicare) forţelor creative (sfera verbală şi
neverbală, literatură, grafică, artă teatrală, tehnică etc.);
c) structura internă a creativităţii ca proces, adică de raportul dintre factorii
cognitivi (enumerasem mai sus şi factorii sociali şi de personalitate) ai
creativităţii.
Vom insista asupra factorilor cognitivi, deoarece în condiţiile şcolii
diferenţierea gradului de creativitate a elevilor se poate face în baza lor.
În studiile de specialitate sînt identificate diverşi factori cognitivi,
reprezentaţi de o serie de caracteristici ale proceselor de cunoaştere: sensibilitate
faţă de probleme, gîndire divergentă şi logică, atitudinea de a gîndi abstract,
memorie, percepţie, imaginaţie, fluenţă, flexibilitate etc. Prin investigaţii
experimentale solide cercetătorii au decis ca semnificativi în aprecierea gradului de
dezvoltare a creativităţii patru dintre ei: flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea şi
puterea de elaborare.
Proba 1. Îmbunătăţiri. Se explică copiilor că numeroase lucruri pot fi
îmbunătăţite spre a servi mai bine unor scopuri. În acest sens li se poate adăuga sau
scoate ceva, se poate modifica ceva le ele astfel, încît ele să devină mai folositoare,
mai interesante şi mai atrăgătoare. Apoi se prezintă o listă în care sînt enumerate
cîteva obiecte. Se propune copiilor să îmbunătăţească aceste lucruri. Ei trebuie să
scrie cîteva îmbunătăţiri la fiecare punct, aşa cum găsesc ei de cuviinţă, oricît de
ciudate şi de complicate ar părea ele.
1. Un iepuraş (jucărie de pluş)…
2. Un ghiozdan…
3. O carte…
Proba II. Categorii de lucruri. Se explică copiilor că această ocupaţie este
un joc. Copiii trebuie să enumere toate lucrurile de un anumit fel, sau despre care
putem spune că sunt în felul acela. De exemplu, în categoria “lucrurilor care fac
rău” intră: căderea, focul, cuţitul, boala, minciuna, grindina, dezordinea, şarpele
veninos, poluarea etc.
Apoi se repartizează fişele în care sînt enumerate cîteva însuşiri ale diferitor
lucruri. Pentru fiecare categorie copiii găsesc cît mai multe răspunsuri şi le scriu pe
rîndurile libere de sub fiecare caracteristică. Lucrările indicate trebuie să fie mai
multe şi mai neobişnuite.
1. Toate lucrurile rotunde (sau care pot fi numite rotunde):
2. Toate lucrurile zgomotoase:
3. Toate lucrurile care sunt albe şi moi:
4. Toate lucrurile şi situaţiile care ne bucură:
Proba III Figuri geometrice. Se repartizează elevilor cîte o foaie cu
cercuri, triunghiuri, pătrate de aceeaşi mărime, aşezate la distanţe egale unul de
celălalt, şi li se cere să deseneze cît mai multe obiecte la figurile date. Figura ar
trebui să fie partea principală din orice desen. Apoi cu creionul (carioca, pixul), se
adaugă detalii pentru a completa desenul. Detaliile pot fi în interiorul figurii bază,
în exteriorul ei sau în interior şi exterior. Elevilor li se cere să se gîndească la
lucruri la care nimeni altcineva dintre colegi nu s-ar gîndi, să dea cît mai multe
idei. Este important nu desenul şi talentul la dese, ci ideile şi soluţiile pe care le
găsesc ei. La sfîrşit, elevii trebuie să denumească cît mai interesant fiecare desen,
înscriind denumirea inventată în spaţiile rezervate.

1._______ 1.________ 1.________

1._______
 2._______ 2.________ 2.________
2._______

3._______ 3.________ 3.________

3._______

Admitem că aţi efectuat una din probele propuse şi aveţi fişa lucrată de
elevul Frunză. Care este punctul de la care el poate fi considerat creativ? Deoarece
vă lipsesc Tabelele-model de prelucrare a rezultatelor, nu puteţi recurge decît la o
apreciere pur orientativă a lor. Adică, mai mult de cinci soluţii diferite, dintre care
trei – neobişnuite – sunt punctul de marcare a creativităţii. Cu cît mai rar întîlnite
sau chiar inedite (în lotul copiilor supuşi testării) sînt soluţiile propuse la fiecare
probă, cu atît mai creativ este subiectul respectiv. Faptul că nu veţi opera cu
bareme raportate la o cifră etalon să nu vă îngrijoreze. Această prelucrare simplă vă
ajută să identificaţi elevii creativi. Concomitent cu diagnoza, probele propuse sînt
o modalitate eficientă de exersare a potenţialului creativ.
 STUDIEREA GRADULUI DE PREGĂTIRE PSIHOLOGICĂ A
ELEVILOR PENTRU ÎNVĂŢĂMÎNTUL ÎN ŞCOALA MEDIE
Analiza literaturii psihologice ce ţine de organizarea serviciului psihologic în
şcoală ne permite a evidenţia indicii pregătirii psihologice a elevilor în perioada de
tranziţie a elevilor din şcoala primară la cea medie.
1. Formarea componentelor esenţiale ale activităţii de învăţare, eficienţa
asimilării materialului de învăţare.
2. Neoformaţiunile vîrstei şcolare mici – volitivitatea, reflecţia, gîndirea
noţională.
3. Un nou tip, mai “maturizat” de relaţii interpersonale cu elevii şi semenii.
4. Caracterul trăirilor emotive ale copiilor în propria activitate,
comportament, relaţii reciproce.
În acelaşi timp, după cum menţionează psihologii, lipsesc indicii diferenţiaţi,
validaţi – sarcină a unor investigaţii speciale. Psihologul şcolar, calificând gradul
“de pregătire”, promovează lucrul de psihoprofilaxie şi colectiv-dezvoltativă.

Instrucţiuni pentru aplicarea metodicilor

Dezvoltarea psihică (intelectuală)
Metodicile verbale
“Reţine şi clasifică”
Material: *Filă albă, stilou
*Set de cuvinte (12)
*Fişa de notare a răspunsului
În atenţia examinatorului:
1. Cuvintele se rostesc clar şi distinct (cu pauze de 2-3 secunde).
 2. Elevii sînt rugaţi să scrie cuvintele cu exactitate şi citeţ.
Modul de apreciere:
Instrucţiune: “EU VOI ROSTI CUVINTELE, TU TREBUIE SĂ LE REŢII, GRUPÎNDU-

LE DUPĂ SENS.

APOI, CUVINTELE MEMORATE, TREBUIE SĂ LE SCRII ÎN

COLONIŢE, GRUPÎNDU-LE DUPĂ SENS.

ÎNCEPEM!”
Set de cuvinte
Varianta 1
1.rochie 5.vişină 9.scaun
2.măr 6.masă 10.poamă
3.dulap 7.cuşmă 11.cămaşă
4.palton 8.cireşe 12.pat
Precizări:
1. În caz că subiectul nu fixează răspunsurile el poate fi stimulat verbal
(consemnînd stimularea): “SCRIEŢI CUVITNELE ÎN COLONIŢE, GRUPÎNDU-

LE DUPĂ SENS”.

2. În caz că subiectul n-a reţinut corect instrucţiunea, ea poate fi repetată

(consemnînd acest fapt cît şi cauza necesităţii de a o repeta, de exemplu,
neatenţie etc.).
3. Psihologul poate de fiecare dată (în dependenţă de teamă, greutăţile
asimilării materialului de către elevi să aleagă un nou set de cuvinte).
Criterii de cotare:
I. Volumul memorării:
1. Fiecărui cuvînt reprodus corect i se atribuie un punct.
2. Punctajul total, posibil de obţinut la acest indiciu, e 12.
II. Memorarea logică (clasificarea după sens):
1. Pentru fiecare coloniţă de cuvinte grupate corect după sens se
acordă cîte 3 puncte.
2. Punctajul total, posibil de obţinut la acest indiciu, e 9.
 III. Punctajul t o t a l, posibil de obţinut la această metodică e de 21.
Rezultatele se consemnează în tabelă.
Tabela nr.1 Aprecierea cantitativă a rezultatelor obţinute la proba “Reţine şi
clasifică”.
N Cuvintele s Gr s Scor
umele cor upele cor brut total
prenu- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 b 1 2 3 b
mele 0 1 2 rut rut
1 A 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 1 1 0 3 0 3 14
ţă R 1
2 B 0 0 1 1 1 0 1 1 1 0 0 0 6 0 0 0 0 6
ăţ O.
3 E 1 1 1 1 1 1 0 0 1 1 1 1 1 3 0 3 6 16
ne S. 0

Interpretarea rezultatelor:
1. Pentru interpretarea c a n t i t a t i v ă a rezultatelor:
- se sumează punctajele acordate pentru reproducerea corectă a cuvintelor;
- se sumează punctajele acordate pentru gruparea corectă a cuvintelor după
sens;
- se determină scorul brut total.
2. Datele pot fi comparate cu cele obţinute în experimentul dat. Media
volumului memoriei alcătuieşte 5 puncte (cuvinte) reţinute: al clasificării unei
grupe după sens – 3 puncte.
2. Pentru interpretarea c a l i t a t i v ă a rezultatelor:
- dacă elevul e atribuit la nivelul mai jos de mediu, aceasta vorbeşte despre
faptul, că el nu poate primi sarcina instructivă, volumul memoriei e mic,
nu poate clasifica, cu alte cuvinte, memoria logică nu-i dezvoltată;
- dacă elevul, după rezultatul obţinut, e atribuit la nivelul mai sus de
mediu, atunci conchidem că el are un volum mare al memoriei şi
capacitatea de a memora logic e formată.
Psihologul poate utiliza şi alte complete de cuvinte:
Setul de cuvinte:
(Varianta 2).
1.lumînare 5.troleibus 9.ceapă
2.cartof 6.tomate 10.tren
3.avion 7.corabie 11.felinar
4.soare 8.lampă 12.sfeclă
Setul de cuvinte
(Varianta 3).
1.bunătate 5.brutalitate 9.brutar
2.lac 6.ţesător 10.modestie
3.pictor 7.cinste 11.iaz
4.rîu 8.mare 12.scriitor

“ANAGRAMA”
Material: *Filă albă, stilou
*Un set de cuvinte (anagrame), două variante (I; II)
*Fişa de notare a răspunsului
În atenţia examinatorului:
1. Materialul (“cuvintele”) trebuie dactilografiat şi aranjat în trei coloniţe.
2. Fiecare elev primeşte setul de “cuvinte”.
3. Elevii sînt rugaţi să scrie cuvintele cu exactitate şi citeţ.
4. Examinarea se efectuează în grup ori individual.
5. În caz cînd examinarea se efectuează în grup, elevii vor fi aşezaţi cîte
unul la masă.
6. Examinarea se efectuează sub formă de joc distractiv, aproximativ 15-20
min.
7. Elevii fixează pe foaie procedeul şi mersul cuvintelor.
Modul de aplicare:
1. Pe masă, în faţa elevului, se aşează fila cu “Cuvinte” dactilografiate
(nouă la număr).
2. Se propune următoarea instrucţiune:
 “CITIŢI “CUVINTELE”. SCHIMBAŢI ORDINEA LITERELOR ÎN

FIECARE “CUVÎNT” ÎN AŞA MOD PENTRU A OBŢINE UN ALT CUVÎNT.

SCRIEŢI CUVÎNTUL OBŢINUT ÎN DREPTUL FIECĂRUI “CUVÎNT”

(ARĂTÎND CALEA “DESCOPERIRILOR”).
Remarcă:
De accentuat că trebuie utilizate toate literele date, iar altele nu se
permite a adăuga.
Set de cuvinte (anagrame):
(Varianta 1)
ÎNCEPEM:
1.acăn - 4.ăpuder-
7.iăarimăd-
2.amer- 5.ăcusăţ- 8.abelirăn-
3.eccr- 6.ăpupăş- 9.rccodoli-
Precizări:
1. Un caz că subiectul nu fixează răspunsurile, el poate fi stimulat verbal
(considerînd pentru acest elev stimularea): “SCRIE ÎN DREPTUL FIECĂRUI

“CUVÎNT” NOUL CUVÎNT OBŢINUT”.

2. În caz că subiectul nu se isprăveşte, pentru el poate fi repetată
instrucţiunea (considerînd acest fapt pentru acest elev .
Rezultatele se consemnează în tabelă.
Tabela nr.1. Aprecierea cantitativă a rezultatelor obţinute la metodica
“Anagrama”

Numele, Cuvintele (anagramele) Scor Ni

prenumele 1 2 3 4 5 6 7 8 9 ul brut velul
elevului total
1. Arapu G.
2. Atamanu S.
3. Banaru I.
4. Druc M.

Criterii de cotare:
1. Formarea corectă a cuvintelor se cotează în felul următor:
 - Pentru primele cuvinte (1, 2, 3) – fiecare cuvînt corect obţinut se cotează
cu cîte un punct; în total 3 puncte;
- Pentru cuvintele 4, 5, 6 – fiecare cuvînt corect obţinut se cotează cu cîte 2
puncte; în total 6 puncte;
- Pentru cuvintele 7, 8, 9 – fiecare cuvînt corect obţinut se cotează cu cîte 3
puncte; în total 9 puncte.
2. Punctajul total, posibil de obţinut la acest indiciu, e de 18 puncte.
3. Soluţiile corecte:
anagrame se rezolvă folosind următoarea regulă: literele se unesc în silabe-
perechi şi se citesc din partea dreaptă spre stînga. Spre exemplu:
acăn→ca+nă→cană amer→ma+re→mare
1.cană 4.pădure 7.piramidă
2.mare 5.căsuţă 8.balerină
3.cerc 6.păpusă 9.crocodil
Interpretarea rezultatelor:
1. Pentru interpretarea c a n t i t a t i v ă a rezultatelor:
- se sumează punctajul, acordat pentru formarea fiecărui cuvînt, în scor
brut “total”, care se foloseşte la interpretarea calitativă a rezultatelor.
2. Pentru interpretarea c a l i t a t i v ă a rezultatelor:
- analizînd rezultatul obţinut şi comportamentul elevilor, ei pot fi grupaţi în:
1)elevi ce lucrează prin metoda “probă-eşec” şi
2)elevi ce lucrează prin procedeul “descoperirii legităţilor” potrivit
“ghicirii”, descoperirii unor reguli.
Prima grupă de elevi, după numărul de puncte acumulat şi procedeul de bază
utilizat poate fi considerat incapabil de a analiza teoretic, de a descoperi legităţi.
A doua grupă de elevi se caracterizează prin capacitatea de a analiza teoretic;
prin reflecie; capacitatea de a plănui integru; de a descoperi legităţi lingvistice.
Putem considera că copiii ce au rezolvat corect 7-8 anagrame au
“descoperit” procedeul de soluţionare a anagramei, dar nu-s capabili de a-l
conştientiza, formula în schemă.
 În aşa mod aceşti elevi pot efectua o primă analiză, dar nu una teoretică, ei
nu au formată reflexia – neoformaţiune a vîrstei date.
Remarcă: Pentru cercetarea repetată pot fi folosite şi alte variante de cuvinte.
Varianta II.
1.azăm-zamă 4.ulimăm-lumină 7.ăpălire-pălărie
2.arez-raze 5.asocăş-sacoşă 8.optrcolaă-portocală
3.azel-zale 6.eleret-beretă 9.evevirăţ-veveriţă
Metodele nonverbale
“CALCULUL”
Material: *Filă albă, stilou
*Fişă de notare a răspunsului
*Modelul-tipar (pentru verificarea rezultatelor)
*Cronometru
În atenţia examinatorului:
1. Examinarea se efectuează individual şi în grup.
2. Elevii se aşează cîte unul la masă, iar experimentatorul observă atent
comportamentul lor, pentru a evita copierea.
3. În cazul cît d examinarea se efectuează individual, experimentatorul are
posibilitatea să observe:
- stăruinţa elevului de a lucra cu maximum de productivitate
- predispoziţiile lui spre exactitate ori viteză
- compartimentul elevului după comutare (în cazul cînd se schimbă
procedeele activităţii intelectuale) – pauze, mişcări, impresive
- tempoul activităţii (rapid, lent) ar fi cazul de fixat timpul calculării primei
sume şi a celor cinci după comunicare
- nesiguranţa în activitate (surplusul de control al acţiunilor)
- rostirea în glas a rezultatelor (procedeu de preîntîmpinare a greutăţilor la
comutare)
4. În interviul individual e necesar a preciza următoarele despre elev:
- a obosit el în timpul experimentului şi în ce s-a manifestat această
oboseală
- ce greutăţi a întîlnit
- consideră că a comis multe greşeli
- preferă aşa activitate intelectuală ori nu
- etc.
5. în legătură cu faptul că atenţia e influenţată negativ de mai mulţi factori
(scade capacitatea de muncă intelectuală) metoda comutării se execută de
mai multe ori micşorînd timpul promovării fiecărui procedeu – 0,5 min.).
6. în cazul experimentelor repetate se controlează dacă elevul a reţinut
ambele procedee.
7. Atît exersările de antrenament, cît şi experimentul de bază se fixează pe
aceeaşi foaie de răspuns.
Exersările de antrenament
Modul de aplicare:
Însuşirea primului procedeu
1. Pe tablă (ori pe foaia de răspuns a elevului) sînt scrise în coloniţă două
cifre: 4
2
2. Se propune următoarea instrucţiune:
“PRIVIŢI CIFRELE. SARCINA VOASTRĂ E DE A SUMA NUMERELE DINTR-

O CIFRĂ DUPĂ ANUMITE REGIUNI:

1) ADĂUGAŢI REPEDE ÎN GÎND CIFRELE. SUMA OBŢINUTĂ NU

SE SCIE, CA DE OBICEI, SUB TERMINI, CI ALĂTURI DE PRIMUL

TERMIN (SUS). 4 6
2
ACEASTĂ CIFRĂ DEVINE PRIMUL TERMIN AL URMĂTOAREI

SUME.

2) AL DOILEA TERMIN ÎL OBŢINEM COBORÎND DIN COLONIŢA

PRECEDENTĂ CIFRA DE SUS: 4 6

 2 4
3) TERMINI 6
4
IARĂŞI E UN NUMĂR FORMAT DIN DOUĂ CIFRE – 10. ÎN ACEST
CAZ CIFRA ZECILOR SE OMITE, IAR SUS SE FIXEAZĂ NUMAI CIFRA

UNITĂŢILOR (“0”)
4 6 0
2 4
IAR ÎN PARTEA DE JOS IARĂŞI VOM FIXA CIFRA DE SUS DIN

COLONIŢA PRECEDENTĂ: 4 6 0
2 4 6
continuăm să exersăm, concentrînd atenţia elevilor la combinările cu
terminul “0” 4 6 0 6 6
2 4 6 0 6
În acest caz suma e un număr din două unităţi (“12”), omitem zecimile
(“10”) şi fixăm numai cifra unităţilor – “2”. Apoi experimentatorul scrie,
propunîndu-i respondentului să-i dicteze, judecînd cu “glas tare”.
4 6 0 6 6 2 8 0 8 8 6
2 4 6 0 6 6 2 8 0 8 8
În caz că se termină şirul şi nu mai avem unde scrie, trecem în alt rînd fără a
copia coloniţa precedentă de cifre. Sus vom scrie suma cifrelor precedente minus
“10”, adică “4”, iar jos cifra de sus – “6”
4 0 4 4 8 2 0 2 2 4
6 4 0 4 4 8 2 0 2 2
Experimentatorul, convingîndu-se că respondentul a înţeles şi execută bine
instrucţiunea, îi propune următoarele: “ACUM ÎNCEARCĂ SĂ LUCREZI SINGUR PE

CÎT SE POATE DE REPEDE ŞI EXACR. SCRIE SUS “8”, JOS “3”. ADUNĂ!”
(Experimentatorul porneşte cronometrul). Respondentul lucrează timp de un minut;
dacă comite greşeli e oprit, indicîndu-i-se exactităţile, iar în caz de necesitate
explicîndu-i-se şi regula. Apoi iarăşi dîndu-i exersarea timp de un minut.
Remarcă:
 1. Toate exersprile trebuie să fie protocolate şi analizate.
2. Dacă depistarea se efectuează în grup, se spune: “CINE PRIMUL A

TERMINAT, RIDICĂ REPEDE MÎNA ÎN SUS”.

Însuşirea procedeului al doilea

1. Pe tablă (ori pe foaia de răspuns a elevului) sînt scrise în coloniţă două
cifre:
B
C
2. Se propune următoarea instrucţiune: “ACUM TREBUIE SĂ ÎNSUŞIM AL

DOILEA PROCEDEU DE LUCRU. VI SE PROPUN DOUĂ NUMERE DINTR-O

CIFRĂ. SUMA LOR

SE FIXEAZĂ DE DATA ACEASTA NU SUS, CI JOS: 8

6 4
IAR SUS SE SCRIE CIFRA DE JOS:8 6
6 4
în aşa mod, fără a se grăbi, se demonstrează şi se explică întregul şir de cifre:
8 6 4 0 4 4 8 2 0 2 2
6 4 0 4 4 8 2 0 2 2 4
Se antrenează în continuare următorul şir:
4 6 0 6 6 2 8 0 8 8
6 0 6 6 2 8 0 8 8 6
Experimentatorul, fiind convins că respondentul a însuşit bine procedeul, îi
propune să lucreze independent:
“ACUM ÎNCEARCĂ SĂ LUCREZI SINGUR PE CÎT SE POATE DE REPEDE ŞI EXACT.
SCRIE SUS “3”, JOS “8”. FOLOSIND AL DOILEA PROCEDEU, ADUNĂ! ÎNCEPE!”
(Experimentatorul fixează timpul). Respondentul lucrează timp de un minut.
În caz că respondentul comite greşeli, e ajutat, explicîndu-i-se regula.
Exerciţiu de bază
Instrucţiune:
 “VI SE PROPUN DOUĂ NUMERE DINTR-O CIFRĂ. ÎNCERCAŢI A LUCRA

FOLOSINDU-VĂ DE PRIMUL PROCEDEU: SUS (LÎNGĂ PRIMUL TERMIN) SCRIEM SUMA,

JOS (LÎNGĂ TERMINUL AL DOILEA) SCRIEM CIFRA DE SUS; CÎND EU VOI SPUNE:

“LINIE VERTICALĂ, AL DOILEA PROCEDEU!”, VOI VEŢI TRAGE LINIA VERTICALĂ ŞI,

FĂRĂ A VĂ OPRI, VEŢI CONTINUA ACTIVITATEA, FOLOSINDU-VĂ DE AL DOILEA

PROCEDEU: JOS SE FIXEAZĂ SUMA, SUS-CIFRA DE JOS.

PREGĂTIŢI-VĂ PENTRU A LUCRA UN TIMP ÎNDELUNGAT. STĂRUIŢI-VĂ SĂ

LUCRAŢI CÎT SE POATE DE REPEDE ŞI EXACT (dacă e nevoie se răspunde).

SCRIEŢI SUS …, JOS … PREGĂTIŢI-VĂ PENTRU A LUCRA CU PRIMUL

PROCEDEU.

ÎNCEPEM!”

(Experimentatorul fixează timpul, elevii lucrează după primul procedeu timp

de 4 min.; după al doilea la fel – 4 min. înainte de a trece la procedeul al doilea,
putem aminti respondenţilor condiţiile sarcinii).
Precizări:
1. Variante de comutare în timp pot fi diferite:
- comutare după fiecare procedeu peste fiecare minut şi aşa timp de 8
minute, avînd şase comutări;
- comutare după fiecare procedeu peste fiecare două minute, avînd 4
comutări (sau, ca şi în cazul tehnicii propuse în experimentul de bază),
avînd 2 comutări.
2. În experimentul repetat perechile de numere iniţiale se schimbă. În
literatura de specialitate sînt recomandate aşa perechi de numere: 5 şi 9; 2
şi 3; 9 şi 2; 5 şi 3; 9 şi 5; 4 şi 7; 5 şi 8; 9 şi 9; 6 şi 9; 9 şi 4. Aceste numere
produc repetarea şirului peste 60 de sumări.
3. Dacă respondentul comite greşeli în timpul executării procedeelor şi
obţine un şir “închis”, spre exemplu:
5 5 0 5
0 5 5 0 etc.,
 atunci experimentul e întrerupt şi repetat cu alte numere iniţiale (e de dorit nu
imediat).
4. Psihologul poate să-şi pregătească grila (modelul-tipar9 pentru a uşura
procedura de calcul al răspunsurilor corecte.
Criterii de cotare:
1. Exersările de însuşire a instrucţiunii şi de antrenament nu se cotează.
2. Se calculează numărul de sumări corecte efectuate timp de 4 minute după
primul procedeu (perechea de numere iniţiale propuse de
experimentatorul se exclude). Se calculează şi numărul de greşeli separat:
de calculul aritmetic şi de corectitudine a fixării numerelor.
3. Se calculează numărul de sumări corecte efectuate în următoarele 4
minute după procedeul al doilea şi numărul de greşeli separat. În scopul
evidenţierii particularităţilor comutării respondentului i se calculează
greşelile comise în primele momente după comutare (folosind procedeul
al doilea): convenţional în primele 5 sumări, urmate după semnalul
“LINIE VERTICALĂ!”
4. Pentru fiecare sumă corectă poate di acordat cîte un punct.
5. Punctajul total posibil de obţinut la acest indiciu variază de la persoană la
persoană.
Rezultatele se fixează în tabele nr.1.
Tabela nr.1. Aprecierea cantitativă a rezultatelor obţinute în proba “Calculul”
Numele, Producti Scor brut Calitatea Sco
prenumele elevului vitatea r brut
Procedee Procedee
le le
1 2 1 2
1. Armaşu Gh.
2. Moraru S.
3. Prisăcaru P.

Interpretarea rezultatelor:
 1. Pentru interpretarea c a n t i t a t i v ă a rezultatelor numărul de sumări
corecte obţinute (ori numărul total de puncte obţinute) se raportează la un barem-
orientativ.
Barem-orientativ (eşantion 597 subiecţi)
Productivitatea Punctaj
Nivelele
Mai jos de mediu <16
Mediu 16
Mai sus de mediu >16

Barem-orientativ
(după K.K.Platonov)
(elevii şcolilor profesionale)
Etapele Productivitatea Număr de sumări
Nivele într-o minută
Iniţială înalt 32
jos 10
Finală înalt 35
jos 9
Barem-orientativ
Calitatea Numărul de greşeli
Nivele comise timp de 8 minute
Înalt 0
Jos 13

Pentru interpretarea c a l i t a t i v ă rezultatelor:

- se ia în consideraţie productivitatea (numărul de sumări corecte) şi
calitatea (numărul de greşeli comise) activităţii. Se consideră că elevii
care au atins nivelul mai sus de mediu au dezvoltate aşa însuşiri ale
atenţiei cum sînt stabilitatea şi comunicarea; volitivitatea (capacitatea de
a reţine instrucţiunea un anumit timp şi a activa potrivit ei); capacitatea
de muncă intelectuală; capacitatea de exersare;
- se consideră că elevii care au atins nivelul mai jos de mediu nu au fost
formate calităţile mai sus menţionate.
 “POŞTAŞUL”
Psihologul rus Ia.L.Ponomariov a elaborat această probă non-verbală cu
scopul de a cerceta formarea planului intern al acţiunii capacităţii elevului de a
acţiona în “gînd”; de a plănui mersul rezolvării problemelor (integru ori pe etape)
etc.
Autorii şi-au propus să adapteze această tehnică specificului populaţiei
noastre experimentînd-o pe elevi din mediul urban şi rural pentru a o include în
bateria de probe de examinare a gradului de pregătire psihică a copilului pentru
activitatea de învăţare în şcoala medie (gimnaziu).
Material: *File cu probleme grafice (pentru anterenament-2; de bază – 10
*Fişa de notare a răspunsurilor
În atenţia experimentatorului:
1. Fiecare elev primeşte setul cu probleme grafice 810).
2. Elevii sînt rugaţi să fixeze rezultatul exact în “ferestruica” liberă.
3. Examinarea se efectuează individual ori în grup.
4. În cazul cînd examinarea se efectuează în grup elevii vor fi aşezaţi cîte
unul la masă.
5. Examinarea poate fi organizată sub formă de joc.
6. Fiecare fişă se prezintă separat în consecutivitatea propusă.
7. Elevului nu i se permite a face dublicate de desene.
Modul de aplicare:
1. Se aranjează pe masă, în faţa elevului, fişa care cuprinde exersările pentru
însuşirea instrucţiunii.
2. Elevul e întrebat: “PREFERI JOCURILE NEOBIŞNUITE, ENIGMATICE?”
3. După ce elevul răspunde, examinatorul spune: “UITE, AM AICI NIŞTE FIŞE-
DESENE CU PROBLEME. O SĂ NE UITĂM LA ELE”.

4. Experimentatorul întoarce prima fişă-desen:

A B
1 2

B B
3 1
 şi problemele:

1 A ? B
) 1 2

B ? B
21 3
)
Experimentatorul spune: “PRIVEŞTE ACEASTĂ FIŞĂ. CE VEZI?”
5. După ce elevul răspunde, experimentatorul spune instrucţiunea: “Pătratul
e căsuţă. Litera cu cifra e numărul căsuţei. Căsuţele sînt unite prin
linii-“drumuri”. Poştaşul trebuie să ducă corespondenţa. El se mişcă pe
“drumurile”-linii şi are dreptul să meargă numai pe acelea care unesc
căsuţele ori numai cu litere asemănătoare, spre exemplu:

B B 2
1
1 B 1
A

ori numai cu cifre asemănătoare:

(Elevului i se demonstrează modul de deplasare al poştaşului pe desen, apoi el va
proceda la fel).
6. Dacă elevul a însuşit instrucţiunea, lui i se demonstrează fişa (desenul)
pentru antrenament:

A A B
2 4 3

B B A
4 2 3
şi prima probă pentru antrenament:
1
A ? B
)
2 3
 şi i se spune: “PRIVEŞTE ACEASTĂ FIŞĂ (DESEN). CE VEZI?”
7. După ce copilul răspunde i se spune: “Pentru ca poştaşul nostru să ducă

scrisorile de la căsuţa cu nr. ¨ la căsuţa cu nr.¨ el poate să meargă în

exemplul nostru pe drumul:

A B B
2 2 3

adică prin “drumul” cu cifre asemănătoare (“2”) ori pe drumul

A A B
2 4 3
adică prin drumul cu litere asemănătoare (”A”).
La fel se procedează şi cu problema nr.2:

2 A ? B
) 3 4
Poştaşul merge pe drum:

A A B
3 4
4
adică prin drumul care are litere “A” asemănătoare.
8. Apoi se trece la experiment. Consecutiv se prezintă problemele şi
desenele în baza cărora ele se rezolvă. Se dă semnalul:
“ÎNCEPEM”:
Problemele:

Desenul nr.1
Problemele 3, 4 se rezolvă în baza desenului nr.1

Problemele:

Desenul nr.2

Problemele 5, 6 se rezolvă în baza desenului nr.3.

Problemele:

Desenul nr.3
Problemele 7, 8 se rezolvă în baza desenului 4.
Problemele:

Desenul nr.4

Problemele 9, 10 se rezolvă în baza desenului 5.

Problemele:

Desenul nr.5
Precizări:
1. În caz că examinarea se efectuează în grup, examinatorul afişează fişele
(desenele) şi problemele pe tablă.
2. Elevii lucrează de sine stătător.
3. Rezultatul se consemnează în următorul proces-verbal pe care-l primeşte
elevul (el trebuie pregătit pentru fiecare elev).

Remarcă:
 1. Pentru unele probleme (5, 6, 9) sînt cîteva variante de răspunsuri.
2. Psihologul poate să-şi pregătească grila perforată pentru a uşura
procedura de calcul a răspunsurilor corecte.
Criterii de cotare:
1. Problemele de antrenament nu se apreciază.
2. Pentru rezolvarea parţială a problemei nu se acordă nici un punct.
3. Rezolvarea absolut corectă a problemei se cotează în felul următor:
1-2 puncte 6-6 puncte
2-2 puncte 7-8 puncte
3-4 puncte 8-8 puncte
4-4 puncte 9-10 puncte
5-6 puncte 10-10 puncte
4. Punctajul total, posibil de obţinut la acest indiciu, e 60.
Rezultatele se consemnează în tabelă.
Tabela nr.1. Aprecierea cantitativă a rezultatelor obţinute la proba “Poştaşul”
Numel Problemele Sco
e, prenumele 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1r brut
elevului 0 total
1.Apost 0 2 4 4 0 6 0 8 0 0 24
ol I 2 2 4 0 6 0 8 8 1 0 40
2.Cara 2 2 0 4 0 6 0 00 0 14
man A. 0
3.Cireş
T.

5. Soluţiile corecte sînt:

Interpretarea rezultatelor:
1. Pentru interpretarea cantitativă a rezultatelor:
- se sumează punctajul acordat pentru rezolvarea fiecărei probleme în scor
brut “total”, care se raportează la baremul-orientativ, calculat în acest
scop.
Barem-orientativ
(eşalonat subiecţilor)
Nr. Nivele Punctaj
 d/r
1. Mai jos de mediu <20
2. Mediu 20
3. Mai sus de mediu >20

2. Pentru interpretarea c a l i t a t i v ă a rezultatelor.

- se ia în consideraţie numărul de probleme rezolvate. Se consideră că
elevii care au rezolvat toate problemele au format planul intern de
acţiuni; capacitatea de a plănui, a programa integru; capacitatea de
autocontrol, de reflecţie etc.;
- se consideră că elevii care au rezolvat numai patru probleme au format
planul intern al acţiunii la nivel mai jos de mediu, capacitatea de a
programa e elementară, fragmentară etc.
Setul de metodici propus spre evaluarea funcţiilor psihice superioare
(“Reţine şi clasifică”, “Anagrama”, “Calculul”, “Poştaşul”) ne permite să
determinăm gradul dezvoltării neoformaţiunilor vîrstei şcolare mici.
Metodicile pot fi utilizate separat. Psihologul practicant se orientează după
nivelurile indicate în descrierile metodicilor. E posibilă, de asemenea, şi utilizarea
metodicilor în complex. În acest scop psihologul se conduce de următoarele
normative de orientaţie obţinute prin sondajul selectiv a 215 subiecţi.
Barem-orientativ pentru notele globale
Nr Nivelurile Punctajul
d/r.
1. Inferior ≤26
2. Mediu inferior 27-69
3. Mediu 70-76
4. Mediu superior 78-128
5. Superior >128