Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scris de Administrator
Vineri, 30 Ianuarie 2009 18:14 -
LEON ŞIMANSCHI
-marele boem-
Cred că numai Dumnezeu mi-a oferit şansa ca în ultimii ani ai vieţii lui Leon Şimanschi să pot
purta numerose şi interesante discuţii cu acest mare istoric pe diferite teme. Dându-mi seama
de personalitatea cercetătorului şi de sensibilitatea omului Şimanschi, l-am rugat să-mi facă un
curriculum vitae pentru arhiva personală. Răspunsul primit a fost: “Dacă te interesează Eu,
atunci cercetează! Dar te rog! Dacă vreodată vei scrie ceva despre mine, să mă prezinţi şi ca
om nu numai ca istoric, iar în final să pui şi un pic de suflet!”
Asta încerc să realizez în rândurile de mai jos:
1/7
Leon Şimanschi
Scris de Administrator
Vineri, 30 Ianuarie 2009 18:14 -
învăţători, s-au stabilit în cele din urmă la Buşteni, judeţul Prahova, iar eu, după terminarea
studiilor, în 1961, la Iaşi, ca cercetător în cadrul Institutului de Istorie al Academiei Române din
Iaşi (A.D.Xenopol).
Ca student m-am împrietenit cu cea mai mică fiică, Antoaneta (şi ea cercetătoare la accelaşi
Institut) a lui Gheorghe Hulub (fost primar al comunei în scurta perioadă a guvernării
Goga-Cuza, când cuzismul reuşea să atragă prin programul lor pe mulţi dintre fruntaşii satelor)
din Hăneşti, sat pe care l-am vizitat pentru prima dată în 1958 şi unde, peste doi ani, mi-am
oficiat în faţa lui Dumnezeu căsătoria, binecuvântată de părintele Victor Gagos şi primind
bunăvoinţa lumească de naşi a profesorilor Georgeta şi Constantin Aghiorghiesei.
De atunci, între mine şi ograda lui Ghiţă şi a Culinei Hulub a început să se nască un sentiment
deosebit, un sentiment care s-a transformat treptat extinzându-se asupra întregii localităţi şi a
oamenilor ei. Şi ar fi putut oare să se întâmple altfel când, an de an, venind de la Dângeni şi
ieşind din pădure, admiram priveliştea satului? Participam la emoţiile soţiei şi ale fiilor , care au
copilărit aici, la început mai timid, apoi din ce în ce mai intens. Mi-am dat astfel seama că
Hăneştii au devenit, printr-o voluntară adopţiune, al doilea loc “natal” al meu. Temeleuţii au
rămas undeva, parcă în lumea viselor cu câteva amintiri răzleţe”.
Din păcate, ataşamentul său faţă de Hăneşti s-a cimentat şi prin tragice întâmplări. Soarta a
vrut să-şi piardă ambii fii (Dragoş şi Constantin) şi soţia, trupurile lor odihnindu-se în cimitirul
Bisericii din Hăneşti, aşteptându-i, cum avea să se întâmple, la timpul sorocit, tovărăşia.
Dar nu numai mormintele l-au făcut să-i fie apropiată Biserica satului de adoptiune. Împreună cu
Toader Tincu a făcut fântâna din curtea Bisericii, pe al cărei gărduţ se mai află încă o plăcuţă
încrustată cu numele fiului cel mare, Dragoş, iar în cimitir se intră prin porţile montate pe
cheltuiala familiei Hulub. Tot la Hăneşti a scris primul volum din “Ştefaniada sau Cronica celui
Mare şi Sfânt în 47 de episoade”. Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare pentru a finaliza şi
cel de-al doilea volum şi pentru a vedea publicată o altă cercetare în manuscris “Zidirea
Mănăstirii Putna. Împrejurări şi semnificaţii”.
De câte ori îşi prezenta biografia îi plăcea să spună: “sunt un basarabean dornic să-şi cunoască
nu numai trecutul “clanului” ci şi pe cel al ginţii”.
2/7
Leon Şimanschi
Scris de Administrator
Vineri, 30 Ianuarie 2009 18:14 -
româno-slavone.
Specialist în medievistică, paleografie, diplomaţie şi sigilografie, istoricul Şimanschi a publicat
peste 100 de titluri: volume, studii, articole, note, etc., semnate ca autor şi coautor.
Se pensionează în anul 2001, mutându-se definitiv la Hăneşti. Însoţit de o vastă arhivă şi
bibliotecă, vine în satul de adopţiune cu dorinţa declarată de a-şi încheia strădania sa de o
viaţă: “Ştefaniada” sau “Cronica celui Mare şi Sfânt”.
3/7
Leon Şimanschi
Scris de Administrator
Vineri, 30 Ianuarie 2009 18:14 -
4/7
Leon Şimanschi
Scris de Administrator
Vineri, 30 Ianuarie 2009 18:14 -
Şi pe măsura nemuriri tale/ Ai îndrăznit să-şi faci, trăind, mormântul,/ Lăsându-ţi draga ta
Moldovă-n jale/ Şi devenind şi Marele şi Sfântul…//
Dac-am greşit cumva din neştiinţă,/ Sau nu ţi-am revelat tainica-ţi artă,/ ori nut e-am înţeles ca
pe-o fiinţă/ genială, IO ŞTEFANE, mă iartă!”.
5/7
Leon Şimanschi
Scris de Administrator
Vineri, 30 Ianuarie 2009 18:14 -
Pentru unii…
…poate Leon Şimanschi a reprezentat un simplu cetăţean căruia i se adresau cu “să trăiţi d-le
profesor” numai dintr-un oarecare sentiment de politeţe!
Pentru alţii…
…poate Leon Şimanschi a reprezentat într-adevăr ceva mai mult, dar necunoscând adevărata
valoare a istoricului nici nu au ştiut să-l preţuiască cu adevărat! Ba mai mult chiar au încercat să
profite de imaginea acestuia.
Pentru mine…
…istoricul Leon Şimanschi este o întreagă lecţie de viaţă. Înarmat cu creioane şi radiere, flancat
de informaţii şi documente, Leon Şimanschi a îndrăznit şi i-a “declarat război” Marelui Ştefan.
Ţinând creionul în mâna dreaptă şi împingându-l uşor cu stânga a reuşit să-şi îndeplinească
visul: “Ştefaniada”. I-am admirat totdeauna strategia pe care o aplica atunci când cei
“nepregătiţi” îl provocau în diverse discuţii: îi asculta, îi aproba, le zâmbea apoi, netezându-şi
ironic frumoasa-i barbă, declanşa atacul nimicitor şi imediat interlocutorul era răpus prin
intermediul câtorva fraze bine ticluite. De la Leon Şimanschi mi-au rămas trei lucruri importante:
câteva file din manuscrisul “Ştefaniadei”, o ipoteză de lucru, potrivit căreia atestarea
documentară a satului Hăneşti este mult mai veche decât 11 aprilie 1546 şi un sfat de viaţă:
“aşterne pe hârtie modul în care duşmanii tăi acţionează, pentru că mai târziu 5 cuvinte alese
pot nimici chiar şi o generaţie”.
Pe 16 iunie 2005 Leon Şimanschi a trecut in eternitate iar trupul său a fost aşezat alături de
familia sa în pământul fertil al Hăneştiului.
Lucian Manole
6/7
Leon Şimanschi
Scris de Administrator
Vineri, 30 Ianuarie 2009 18:14 -
7/7