Sunteți pe pagina 1din 3

‘’Componentele principale ale managementului cercetării ştiinţifice’’

Managementul cercetării ştiinţifice constituie ansamblul elementelor cu caracter organizaţional,


motivaţional şi decizional cu ajutorul cărora se desfăşoară activitatea de cercetare şi se asigură
eficienţa acesteia.

Sistemul managementului in cercetarea stiintifica este alcatuit din patru subsisteme, intre care:
organizatoric, informational, decizional si cel al metodelor si tehnicilor specifice de gestiune.

1. Subsistemul organizatoric cuprinde ansamblul elementelor de natura organizatorica ce asigura


cadrul, combinarea, divizarea si functionalitatea proceselor de munca desfasurate in organizatie in
vederea indeplinirii misiunii si al sistemului sau de obiective.

Subsistemul organizatoric al unei firme indeplineste urmatoarele functii principale:

 delimitarea componentelor organizatorice ale firmei in functie de natura si de


amploare obiectivelor, de resursele existente, precum si de viziunea strategica a
managerilor
 interconectarea subdiviziunilor organizatorice ale firmei potrivit unor criterii economice,
tehnice si manageriale;
 combinarea resurselor organizationale, potrivit principiului eficientei economice;
 asigurarea cadrului de desfasurare a proceselor si a activitatilor organizatiei pe baza unor
criterii structural-organizatorice si informational-decizionale.

Subsistemul organizatoric al unei firme reuneste doua mari categorii de organizare, si anume:

· organizare formala;

· organizare informala.

Organizarea formala reuneste totalitatea elementelor organizatorice stabilite de managementul


organizatiei si consemnate in documente cum ar fi organigramele, regulamentul de organizare si
functionare, descrierile de functii si descrierile de posturi.

Organizarea informala este asociata organizarii formale si se refera la contactele si interactiunile


umane cu caracter organizatoric care apar si se dezvolta in mod spontan si natural intre membrii
unei organizatii
Organizarea formala este structurata pe doua coordonate:

 organizare procesuala;(cuprinde:functiuni , activitati,atributii si sarcini)


 organizare structurala.( se reflecta in structura organizatorica a firmei si are in componenta
urmatoarele elemente:postul, functia, nivelul ierarhic,compartimentul, ponderea
ierarhica,relatiile organizatorice)
Organizarea informala cuprinde:

 grupul informal;
 liderul informal;
 autoritatea informala;
 norma de conduita informala;
 relatiile informale.

2.Subsistemul informational desemneaza totalitatea datelor, informatiilor,circuitelor


informationale, fluxurilor informationale, procedeelor si mijloacelor de tratare a datelor existente
intr-o unitate de cercetare stiintifica in vederea asigurarii posibilitatii de urmarire si indeplinirea
obiectivelor de cercetare.

Componentele informationale sunt:

 Datele
 Informatiile
 Fluxul informational
 Procedura informationala
 Mijloacele de tratare a informatiilor.

3. Subsistemul decizional asigură conceperea şi materializarea unui tot coerent de decizii în


cadrul institutului sau centrului de cercetare ştiinţifică. El vizează tehnologia elaborării şi adoptării
deciziilor, precum şi acţiunile multiple pentru înfăotuirea acestora în domeniul cercetării ştiinţifice.
Subsistemul decizional are două funcţii principale:
 Declanşează acţiunile personalului de cercetare, auxiliar şi administrativ în cadrul firmei
 Orientează şi supraveghează direcţiile de dezvoltare a institutului de cercetare ştiinţifică şi a
componentelor acestuia.
4. Subsistemul metodelor şi tehnicilor specifice gestiunii în cercetarea ştiinţifică

Subsistemul metodelor şi tehnicilor specifice gestiunii în cercetarea ştiinţifică. El are trei funcţii
principale:

 asigurarea suportului logistic, metodologic pentru întreg lanţul procesului de management,


 scientizarea muncii de management
 perfecţionarea personalului de management şi de execuţie din institutul de cercetare.

In concluzie, intregul management al cercetarii stiintifice trebuie sa tina seama, in toate


componentele, etapele si principiile lui, de continutul procesului de cercetare stiintifica, de faptul ca
acesta este un act de munca intelectuala intensa, de creatie cu numeroase renuntari, care impleteste
transpiratia fruntii cu „naduseala' mintii, care include pe langa momente ale logicii si altele care
depasesc orice logica.

Daca managementul cercetarii stiintifice tine seama in modul cel mai profund de aceste
particularitati, atunci si numai atunci se obtine eficienta inalta a actului de creatie, de cercetare
stiintifica.
(Exemplu1: În 1593, Galileo Galilei a inventat un termometru ce indica variaţia temperaturii, iar
italianul Santorio a ataşat scala coloanei de lichid. Aparatul lui Galilei era un tub de sticlă ce avea la
unul din capete un glob. Partea fără glob, care era deschisă, se scufunda în apă colorată, iar când era
încălzit în partea superioară apa era împinsă în jos de aer, iar când era răcit, se întâmpla invers. Deci,
lichidul din interiorul termometrului se ridica sau se cobora în funcţie de modificarea temperaturii.

S-a dovedit că existau ceva probleme cu termometrul, căci era afectat de variaţiile presiunii
atmosferice, astfel că valorile indicate nu erau cele mai precise.

În 1654, ducele de Toscana Ferdinand al II-lea de Medicis a pus în termometru alcool colorat în roşu
sau albastru, a închis ermetic tubul şi l-a marcat cu 50 de gradaţii. Iarna, valorile coborau, iar vara,
logic, urcau, în funcţie de temperatură.

Neamţul Daniel Gabriel Fahrenheit a înlocuit alcoolul colorat din termometru cu mercur, pe la 1717,
ce avea scara ce îi purta numele. Tot el i-a dat acestuia forma pe care o cunoaştem astăzi.

În 1742, suedezul Anders Celsius este cel care a introdus scara cei îi poartă numele şi care este
cunoscută peste tot. Termenul „Celsius” a fost adoptat în 1948 în cadrul unei conferinţe
internaţionale despre unităţile de măsură.

Exemplu 2: Mercedes-Benz (adeseori scurtat la Mercedes ori doar Benz) este o marca germana
faimoasa de automobile, autobuze, camioane si auto trenuri rutiere care este proprietatea companiei
pe actiuni DaimlerChrysler AG (cunoscuta inaintea fuziunii sale cu Chrysler, ca Daimler-Benz.

De peste 100 de ani, Mercedes este cea mai inovatoare marca de autovehicule din lume. Data de
22 decembrie 1900, când Daimler-Motoren-Gesellschaft (DMG) a scos pe piata primul automobil
Mercedes, reprezinta inceputul unei ere a dezvoltarii ce a condus la infiintarea firmei
DaimlerChrysler AG spre sfârsitul secolului XX.
In anii 1880, când Gottlieb Daimler si Karl Benz au inventat, independent unul fata de celalalt,
motorul de viteza mare si automobilul, acestia au pus bazele transportului motorizat privat. Cu
ajutorul partenerilor si al sustinatorilor financiari, cei doi ingineri si-au continuat in particular munca
de dezvoltare in cadrul propriilor companii. in octombrie 1883, Benz a infiintat Benz & Co. in
orasul Mannheim; Daimler-Motoren-Gesellschaft (DMG) a fost infiintata in noiembrie 1890 in
orasul Cannstatt.