MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Energetică şi Inginerie Electrică

Departamentul Termoenergetica şi Management în Energetică

LUCRARE
GRAFO-ANALITICĂ
La disciplina: Instalații de transfer de căldură și masă

Tema: Calculul termic de dimensionare al unui aparat de schimb de

căldura și stabilirea indicilor de calitate al unui ACS 1-2.

A efectuat: st. gr. TE-161

Mîrzac Nicolai

A verificat: conf. univ.

Cernica Ion

Chişinău, 2018
 CUPRINS

Pag.

INTRODUCERE........................................................................................................ 3

SARCINA LUCRĂRII............................................................................................... 5

CALCULUL TERMIC DE DIMENSIONARE AL

1. 6
APARATULUI DE SCHIMB DE CĂLDURA........................................................

1.1. Bilanțul de căldură al fluidelor cald și rece................................................................. 6

1.2. Calculăm coeficientul de convecție pentru fluidul cald și pentru fluidul rece……..... 7

1.3. Coeficientul de transfer de căldura global.................................................................... 9

1.4 Diferența medie de temperatură .................................................................................. 9

1.5 Aria suprafeței de schimb de căldura....................................................... 10

2. CALCULUL INDICILOR DE PERMORMANȚA……………………………… 10

2.1 Indicii de calitate a aparatului de schimb de căldură.............................. 10

3. SCHEMA CONSTRUCTIVĂ A ASC...................................................................... 12

CONCLUZII GENERALE........................................................................................ 13

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................ 14

2
INTRODUCERE
Schimbătoarele de căldură reprezintă aparate care au drept scop transferul de căldură de la un
fluid la altul în procese de încălzire, răcire, fierbere, condensare sau în alte procese termice în
care sunt prezente două sau mai multe fluide cu temperaturi diferite.
Din punct de vedere funcţional, numărul lor este foarte mare (ex.: preîncălzitoare de apă sau
aer, răcitoare de ulei, distilatoare, vaporizatoare, condensatoare, radiatoare, etc.) însă principiul
de funcţionare este acelaşi şi anume transferul de căldură de la un fluid la altul prin intermediul
unui perete despărţitor.
Există şi schimbătoare de căldură fără perete despărţitor între fluide, ca de exemplu turnurile
de răcire, camerele de pulverizare etc., dar calculul este mai complicat deşi principiul de lucru
este acelaşi.
Schematizat, un schimbător de căldură constă din două compartimente separate de un perete,
prin fiecare circulând câte un fluid. Prin peretele despărţitor are loc transferul căldurii de la
fluidul cald la cel rece. În timpul circulaţiei fluidelor prin cele două compartimente, temperatura
lor variază, unul încălzindu-se celălalt răcindu-se. Temperaturile la intrarea în schimbătorul de
căldură se notează cu indice prim iar cele la ieşire cu indice secund.

După principiul de funcţionare, schimbătoarele de căldură pot fi împărţite în trei categorii:

 recuperatoare
 regeneratoare
 prin amestec.
În cele recuperatoare fluidul cald şi cel rece circulă simultan prin aparat, iar căldura este
transferată printr-un perete care separă fluidele. Cele mai întălnite schimbătoare de acest tip în
industrie sunt generatoarele de abur, racitoare de apă (radiatoare), condesatoarele pentru diferite
substanţe, etc. industrie sunt generatoarele de abur, racitoare de apă (radiatoare), condesatoarele
pentru diferite substanţe, etc.

3
În cele regeneratoare, aceeaşi suprafaţă de schimb de căldură este expusă alternativ fluidului
cald şi rece, căldura preluată de la agentul cald fiind acumulată în pereţii aparatului şi cedată
apoi agentului rece, cum sunt aparatele cu umplutură metalică sau ceramică.
Atât recuperatoarele, cât şi regeneratoarele sunt schimbătoare de căldură la care transferul se
face indirect, prin intermediul unui perete (care are o anumită suprafaţă finită) şi de aceea se
mai numesc şi schimbătoare de căldură de suprafaţă.
La schimbătoarele de amestec procesul de schimb de căldură se realizează prin contactul direct
şi amestecarea fluidului cald cu cel rece, rezultând un singur fluid cu proprietăţi termice medii
între cei doi agenţi disponibili iniţial. Schimbătoare de acest tip sunt turnurile de răcire,
degazoarele, unele condensatoare, etc.
Dintre aceste trei tipuri de schimbătoare, cele de primul tip, adică recuperatoarele sunt cele
mai răspândite. Ele se realizează într-o gamă largă de soluţii constructive, de la cel mai simplu
aparat tip ţeavă în ţeavă, până la unităţi complexe, cu suprafeţe de schimb extinse la mii de
metri pătraţi.

4
SARCINA LUCRĂRII

În schimbător de căldura unui cazan se realizează supraîncălzirea unui debit 𝑀2 = 50 𝑘𝑔/𝑠 de

abur saturat uscat cu presiunea p = 100 bar, pîna la temperatura 𝑡2′′ = 510 𝑜𝐶 . Gazele de ardere
cu debitul 𝑀1 = 120 𝑘𝑔/𝑠, care conține în compoziția lor 13% de dioxid de carbon , 11% de
vapori de apa și 76% azot cu temperatura 𝑡1′ = 1000 𝑜𝐶 . Supraîncălzitorul este realizat din
seprentina , montate paralel între 2 colectoare . Gazele de ardere curg peste serpentine cu viteza
𝜔1 = 12 𝑚/𝑠, aburul circulă prin țevile serpentinei cu 𝜔2 = 16 𝑚/𝑠.
𝑊
Serpentine sunt realizate din oțel cu conductibilitate termica 𝜆𝑝 = 40 𝑚∗𝐾, raportul diametrului
𝑑 32
exterior cître interior este 𝑑1 = 36 . Să se determine suprafața de transfer de căldura , lungimea
2

unei serpentine și numărul de serpentine. Se vor neglija pierderi în mediul exterior , pierderi de
presiune în aparat. Să se efectueze de asemenea calcul indicilor de performanța a unui ASC.

5
1. PREGĂTIREA DATELOR ȘI CALCULAREA BILANȚULUI REAL AL

FLUIDELOR CALD ȘI RECE

1.1. Bilanțul de căldură al fluidelor cald și rece.

𝑄2 = 𝑀2 (𝑡′′2 − 𝑡′2 ) , 𝑊

unde: 𝑡2′′ - este temperatura aburului la ieșire cu valoarea de 510 𝑜𝐶 .

𝑡2′ - este temperatura apei la intrare la temperatura cu valoarea 311 𝑜𝐶 dupa presiunea
P = 10 Mpa și titlul de vapori 100 %

Determinăm temperatura medie a apei:

𝑡2 = 0.5(𝑡′′2 + 𝑡′2 ) = 0,5(510 + 311) = 410,5 𝑜𝐶

Aflam 𝐶𝑝2 la temperatura medie de 410,5 care va avea valoarea de 3001 J/(Kg* 𝑜𝐶 )

Determinăm sarcina termică recepționată de abur:

𝑄2 = 𝑀2 ∗ 𝐶𝑝2 ∗ ( 𝑡′′2 − 𝑡′2 ) = 50 ∗ 3001 ∗ (510 − 311) = 29,859950 MW

Aflăm parametrii fizici a aburului la temperatura de 410,5 𝑜𝐶 din tabel :

ʎ *10-3
Tipul fluidului Pr1 Cp2 J/kg*K ν 10-7 m2/s ρ kg/m3
𝑜
W/(m* 𝐶 )

1 Abur 1,105 3001 6,800 68,3 36,76

Adoptăm că coeficientul de utilizarea a căldurii este η=1:

𝑄1 = 𝑄2 + 𝑄𝑝

𝑀2 ∗ 𝐶𝑝2 ∗ (𝑡′′2 − 𝑡′2 ) = 𝑀1 ∗ 𝐶𝑝1 ∗ (𝑡1′ − 𝑡1′′ )

Temperatura gazelor de ardere la ieșirea din aparat va fi :

𝑀2 ∗𝐶𝑝2 ∗(𝑡′′2 −𝑡′2 )

𝑡1′′ = 𝑡1′ − , OC
𝑀1 ∗𝐶𝑝1

unde: 𝐶𝑝1 – căldura specifica a gazelor la temperatura 𝑡1′ , OC

Adoptăm 𝐶𝑝1 = 1306 J/(kg* OC )(se ia din tabele ) la temperatura gazelor 𝑡1′ = 1000 OC

50∗3001∗(510−311)
𝑡1′′ = 1000 − = 809,46 OC
120∗1306

Deoarece 𝐶𝑝1 se determină la temperatura media a gazelor 𝑡1 ,iar 𝑡1′′ este necunoscut se va
utiliza metoda aproximațiilot succesiva.

6
 𝑡1 = 0.5(𝑡′′1 + 𝑡′1 ) = 0,5 ∗ (1000 + 809,46) = 904,73 OC

𝐶𝑝1 la 𝑡1 = 904,73 OC este 1290 J/kg* OC

Recalculăm temperatura gazelor la ieșirea din cazan 𝑡1′′ :

50 ∗ 3001 ∗ (510 − 311)

𝑡1′′ = 1200 − = 807,106 𝑜𝐶
120 ∗ 1290

Temperatura medie a gazelor va fi:

𝑡1 = 0.5(𝑡′′1 + 𝑡′1 ) = 0,5 ∗ (1000 + 807,25) = 903,553 OC

Determinăm din nou 𝐶𝑝1 = 1291 J/kg* OC

Recalculăm temperatura gazelor la ieșirea din supraincalzitor 𝑡1′′ :

50 ∗ 3001 ∗ (510 − 311)

𝑡1′′ = 1200 − = 807,25 𝑜𝐶
120 ∗ 1291

Din cauza că differența nu va varia mult, adoptăm că temperatura finală a gazelor la ieșire din
cazan va fi 𝑡1′′ = 807,25 𝑜𝐶

Temperatura medie a gazelor vor fi:

𝑡1 = 0.5(𝑡′′1 + 𝑡′1 ) = 0,5 ∗ (1000 + 807,25) = 903,625 OC

La aceasta temperatură parametrii fizici a gazului sunt:

ʎ
Tipul fluidului Pr1 Cp1 J/kg*K ν 10-6 m2/s ρ kg/m3
W/(m* 𝑜𝐶 )

1 Gaze 0,59 1291 152,5 0,100 0,275

Fluxul termic transmis de gaze va fi:

𝑄1 = 𝑀1 ∗ 𝐶𝑝1 ∗ (𝑡′1 − 𝑡′′1 ) = 120 ∗ 1291 ∗ (1000 − 807,25) = 29,860830 𝑀𝑊
1.2. Calculăm coeficientul de convecție pentru fluidul cald și pentru fluidul rece
Criteriul Reynolds pentru agenți termici este este:
𝑊1 ∗ 𝑑𝑒𝑥𝑡 12 ∗ 0,036
𝑅𝑒1 = = = 2832,78
𝜈1 152,5 ∗ 10−6

𝑊2 ∗ 𝑑𝑖𝑛𝑡 16 ∗ 0,032
𝑅𝑒2 = = = 752941
𝜈2 6,800 ∗ 10−7

7
Regimul de curgere fiind turbulent pentru vapori de apa și tranzitoriu pentru gaze, pentru
determinare coeficientului de convecție folosim relația:
1
𝑁𝑢1 = 𝐶 ∗ 𝑅𝑒 0.8 ∗ 𝑃𝑟 3 = 0,41 ∗ 2832,780.8 ∗ 0,590.3 = 198,687

0,0122
𝑅𝑒 ∗ 𝑃𝑟 ∗ (𝑓/8) ∗ 752941 ∗ 1,1
𝑁𝑢2 = = 8
2 2
1,07 + 12,7 ∗ √𝑓/8 ∗ (𝑃𝑟 3 − 1) 0,012
1,07 + 12,7 ∗ (1,1053 − 1) ∗ √
8
= 1057,23

1
𝑓= = 0,0122
(0,790 ∗ ln 𝑅𝑒 − 1)2

𝑁𝑢1 ∗ 𝜆 198,67 ∗ 0,100

𝛼1 = = = 551,908 W/( m2 ∗ K)
𝑑𝑒 0.036

𝑁𝑢2 ∗ 𝜆 1057,23 ∗ 68,3 ∗ 10−3

𝛼2 = = = 2256,73 W/( m2 ∗ K)
𝑑𝑖 0.032

La determinarea coeficientului de schimb de căldura de la gazele la țevi trebuie se ia în

considerație atît convecția cît și radiația.

𝛼1 = 𝛼1с + 𝛼1𝑟

Pentru determinarea coeficientului 𝛼1𝑟 se utilizează relația 𝛼1𝑟 = 𝑞𝑟 (𝑡𝑝 −𝑡𝑓 )

unde: 𝑞𝑟 este fluxul termic unitar radiant , în W/m2

𝑡𝑝 este temperatura peretelui , în OC

Flux unitar radiant este :

𝑇1 4 𝑇𝑝 4
𝑞𝑟 = 0,5 ∗ (𝜀𝑝′ + 1) ∗ 𝐶𝑜 [𝜀𝑔 ( ) + 𝐴𝑔 ( ) ] ,W
100 100

Pentru determinarea lui 𝑞𝑟 se alege inițial o valoare pentru temperatura pereților țevilor 𝑡𝑝 ,
valoare care se verifică ulterior. Se alege 𝑡𝑝 = 430,5 𝑜𝐶

Factorul de raduiație al gazelor este:

𝜀𝑔 = 𝜀𝑐𝑜2 +𝛽𝜀𝐻2𝑂

Pentru determinarea lui 𝜀𝑐𝑜2 , 𝜀𝐻2𝑂 și 𝛽 se calculează grosimea stratului radiant l și produsele
𝑝𝐶𝑂2 𝑙 și 𝑝𝐻2𝑂 𝑙:

𝑠1 ∗ 𝑠2
𝑙 = 1.8 ∗ 𝑑2 ( 2 − 0,785) = 0,363 𝑚
𝑑2

8
 𝑝𝐶𝑂2 𝑙 = 0.13 ∗ 0,363 = 4,7 cm ∗ bar

𝑝𝐻2𝑂 𝑙 = 0,11 ∗ 0,363 = 3,9 𝑐𝑚 ∗ 𝑏𝑎𝑟

Din figurile 12.13-12.15 , la temperatura 𝑡1 = 903,552 OC rezultă:

𝜀𝑐𝑜2 = 0,083, 𝜀ℎ2𝑜 = 0,064, 𝛽 = 1,07

𝜀𝑔 = 0,083 + 1,07 ∗ 0,064 = 0,151

La temperatura 𝑡𝑝 = 430 𝑜𝐶 , din aceleași figuri rezultă:

𝜀𝑐𝑜2 = 0,082 𝜀ℎ2𝑜 = 0,095 𝛽 = 1,07

𝑇1 0,65 903,625 + 273,15 0,65

𝐴 = 𝜀𝑐𝑜2 ( ) +𝛽𝜀𝐻2𝑂 = 0,082 ∗ ( ) + 1,08 ∗ 0,095 = 0,216
𝑇𝑝 430,15 + 273,5

Factorul de emisie efectiv al peretelui este:

𝜀𝑝′ = 0,5(𝜀𝑝 + 1) = 0,5(0,7 + 1) = 0,8

Rezultă fluxul termic unitar este:

𝑞𝑟 = 17467,449 𝑊/𝑚2

Coeficientul de radiație este :

𝑞𝑟 17467,449 𝑊
𝛼1𝑟 = = = 36,89 2
𝑇𝑔 − 𝑇𝑝 (903.625 + 273,15) − (430,5 + 273,15) 𝑚 ∗𝐾

Coeficientul de schimb de căldura la gazele va fi:

𝑊
𝛼1 = 𝛼1с + 𝛼1𝑟 = 551,908 + 36,89 = 588,798
𝑚2∗𝐾

1.3 Determinăm coeficientul global de schimb de căldura:

1 1 𝑊
𝑘𝑠 = = = 456,30 2
1 𝛿 1 1 0,002 1 𝑚 ∗𝐾
+ 40 +
𝛼1 + 𝜆 + 𝛼2 588,798 2256,73

1.4 Diferența medie de temperatura pentru curgerea în contra curent este:

∆𝑡𝑚𝑎𝑥 − ∆𝑡𝑚𝑖𝑛 𝑜
∆𝑡𝑙𝑜𝑔 = , 𝑐
∆𝑡
ln( ∆𝑡𝑚𝑎𝑥 )
𝑚𝑖𝑛

unde: ∆𝑡𝑚𝑎𝑥 – differența maximă de temperatura pentru curgerea în contracurent , 𝑜𝑐

∆𝑡𝑚𝑖𝑛 - differența minimă de temperatura pentru curgerea în contracurent , 𝑜𝑐

9
 ∆𝑡𝑚𝑖𝑛 = 𝑡′1 − 𝑡′′2 = 1000 − 510 = 490 𝑜𝑐

∆𝑡𝑚𝑎𝑥 = 𝑡′′1 − 𝑡′2 = 807,25 − 311 = 496,25 𝑜𝑐

496,25 − 490
∆𝑡𝑙𝑜𝑔 = = 493,118 𝑜𝑐
496,25
ln( 490 )

1.5 Determinăm aria suprafeței de schimb de căldura cu relația :

𝑄 29859950
𝑆= = = 132,70 𝑚2
𝑘𝑠 ∆𝑡𝑚𝑒𝑑 456,30 ∗ 493,118

1. Determinăm indicii de calitate a aparatului de schimb de căldură

2.1 Coeficient de utilizare a căldurii se calculează cu formula:

𝑄2 29859950
𝜂𝑟 = = = 0,999
𝑄1 29860830
unde: 𝑄1 , 𝑄2 sunt căldurile cedată de către agentul termic cald și respectiv primita de agentul
termic rece
Randament termodinamic al schimbătorului este:
𝑄 𝑄2 29859950
𝜂𝑡 = 𝑄𝑂2 = 𝑀 ′ = 120∗1291∗(1000−20) = 0,196
1 1 ∗𝑐𝑝1 ∗(𝑡1 −𝑡0 )

unde : 𝑄1𝑂 – fluxul termic cedat de agent termic cald cănd între el și mediul ambiant are loc
schimb de căldura la 𝑡0 = 20 𝑜𝑐

Eficiența a unui schimbător de căldura se determină după formula:

𝑄𝑟 𝑄2
𝜀= =
𝑄𝑚𝑎𝑥 𝑊1 ∗ (𝑡1′ − 𝑡2′ )

unde : 𝑄𝑟 − fluxul termic real a schimbătorului

10
 𝑄𝑚𝑎𝑥 − sarcina maximă a schimbătorului, îm ipoteza că aria de schimb de căldură
este infinită

𝑊1 = 𝑀2 ∗ 𝐶𝑝2 = 150050

𝑄 29860830
𝜀 = 𝑊 ∗(𝑡2′ −𝑡 ′ ) = 150050(1000−311) = 0,288
1 1 2

2.2 Determinăm numărul de secțiuni :

Determinarea numărului de țevi pe o trecere:

4 ∗ 𝑀2 4 ∗ 50
𝑛= 2 = = 105,75
𝜋 ∗ 𝑑𝑖𝑛𝑡 ∗ 𝜔2 ∗ 𝜌 3,14 ∗ 0,00102 ∗ 16 ∗ 36,76

Adoptăm n=106

Determinăm numărul de țevi total:

𝑛𝑡 = 2 ∗ 𝑛 = 212

Determinăm înălțimea țevilor:

𝑆
𝐻 = 3,14∗𝑑 = 5,86 𝑚
𝑚 ∗𝑛𝑡

Determinarea lungimii aparatului:

𝑆 132,70
𝐿= = = 11,75 𝑚
3,14 ∗ 𝑑𝑚 ∗ 𝑛 3,14 ∗ (0,032 + 0,036)/2 ∗ 106

11
CONCLUZII

În urma aceste lucrări grafo-analitică am efectuat calulul termic al unui aparat de schimb de
caldură mai exact un supraîncălzitor de abur al unui cazan. Calculu a fost efectuat pentru un
aparat teoretic obținînd un coeficent de reținere al caldurii de 0,99 ceia ce ne arata ca aparatul
este curat fara depuneri, în caz ca erau depuneri coeficientul de reținere era mai mic, ceia ce
duce la micșoare transferului de căldura, fluidul primar transmite mai puțina caldura comparativ
ca la început cînd aparatul e fară depuneri, iar fluidul rece se, se încălzește mai puțin.

Calculul termic se orenteaza pe stabilire regimului de funcționare și aflarea ariei totale de

schimbd de căldură. Obținînd o arie totală de 134,5 m2 ce ce este o arie normala pentru un
supraîncalzitor de cazan . Din calculul termic am stabilit ca regimul de curgere să fie
contracurent, cu diferența medie de temperaturi de 493,118 OC.

Din calcul făcut mai observăm ca indicii de calitate a aparatului sunt destul de mici, aceasta
este rezultat de faptul că fluxul termic cedat în aparat este destul de mic pentru așa tip de aparat
și temperatura finală gazelor este încă destul de mare ceia ce permite utilizarea lor mai departe
pentru preîncălzitorul de aer și economizorul cazanului.

12
BIBLIOGRAFIE

1. A. Badea “ BAZELE TRANSFERULUI DE CĂLDURĂ ȘI MASĂ” Editura

Academii Romîne, București 2004.
2. V.P.Isakenko “ TEPLOPEREDACIA” Moscova, 1981.
3. A.A.Aleksandrov “ ТАБЛИЦЫ ТЕПЛОФИЗИЧЕСКИХ СВОЙСТВ ВОДЫ И
ВОДЯНОГО ПАРА” Москва 1999.

13