�Iar te-ai cufundat �n stele

?i �n nori ?i-n ceruri nalte?

De nu m-ai uita �ncalte,
Sufletul vie?ii mele.

�n zadar r�uri de soare

Gr�m�de?ti-n a ta g�ndire
?i c�mpiile Asire
?i �ntunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urc�-n cer v�rful lor mare -
Nu c�ta �n dep�rtare
Fericirea ta, iubite�!

Astfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi p�rul.
Ah! ea spuse adev�rul;
Eu am r�s, n-am zis nimica.

- �Hai �n codrul cu verdea?�,

Und-izvoare pl�ng �n vale,
St�nca st� s� se pr�vale
�n pr�pastia m�rea?�.

Acolo-n ochi de p�dure,

L�ng� balta cea senin�
?i sub trestia cea lin�
Vom ?edea �n foi de mure.

?i mi-i spune-atunci pove?ti

?i minciuni cu-a ta guri?�,
Eu pe-un fir de romani?�
Voi cerca de m� iube?ti.

?i de-a soarelui c�ldur�

Voi fi ro?ie ca m�rul,
Mi-oi desface de-aur p�rul,
S�-?i astup cu d�nsul gura.

De mi-i da o s�rutare,
Nime-n lume n-a s-o ?tie,
C�ci va fi sub p�l�rie -
?-apoi cine treab� are!

C�nd prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de var�,
Mi-i ?inea de subsuoar�,
Te-oi ?inea de dup� g�t.

Pe c�rare-n bol?i de frunze,

Apuc�nd spre sat �n vale,
Ne-om da s�rut�ri pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

?i sosind l-al por?ii prag,

Vom vorbi-n �ntunecime:
Grija noastr� n-aib-o nime,
Cui ce-i pas� c�-mi e?ti drag�?
�nc-o gur� ?i dispare...
Ca un st�lp eu stam �n lun�!
Ce frumoas�, ce nebun�
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

?i te-ai dus, dulce minune,

?-a murit iubirea noastr� -
Floare-albastr�! floare-albastr�!...
Totu?i este trist �n lume!

(1873, 1 aprilie)