PLACENTA

Este un organ cu ajutorul căreia se efectuiază respiraţia, alimentaţia şi eliminarea produselor

metabolismului fetal. Ea înlocuieşte funcţia plămînilor, rinichilor, organelor digestice, pielii şi
alte organe.
Se formează din partea bazală a membranei deciduale şi din vilozităţile dezvoltate ale
corionului ramificat. Vilozităţile corionului care formează masa principală a placentei au un
aspect de arbore ramificat. Vasele sanguine care trec prin vilozităţile mai mari se ramifică pe
măsura dezvoltării acestora şi în vilozităţile terminale se găsesc doar anse capilare. Suprafaţa
vilozităţilor este acoperită cu două straturi de epiteliu.
Învelişul exterior constă din protroplasmă (fără membrane celulare) în care se găsesc nuclee,
acest strat se numeşte sincuţiu şi are proprietatea de a liza celule şi vasele sanguine din
membrana deciduală. Sub sincuţiu se află stratul de celule Langhergans sau cititrofoblastul.
Unele vilozităţi pătrund în decidua basalis şi lizeză celulele deciduale şi vasele mari largi
ramificate. Aceste vilozităţi unesc partea maternă şi partea fetală a placentei (vilozităţi de fixare).
Numeroase vilozităţi mărunte se termină liber şi sunt scăldate de sîngele care circulă în spaţiul
intervilos. Acest sînge se revarsă din vasele părţii materne a placentei distruse de sinciţiu.
Sîngele matern care scaldă vilozităţile nu se încheagă şi nu se amestecă cu cel fetal care
circulă prin vasele situate în vilozităţi. Între sîngele matern şi cel fetal are loc un schimb
permanent de substanţe. Din sîngele matern în cel fetal pătrunde oxigenul şi alte substanţe
nutritive, iar în sîngele mamei trec produse ale metabolismului ce trebuie eliminate din
organismul fetal.
Placenta are forma unui disc moale, rotund, cu grosimea de 2 – 3 cm. La sfîrşitul sarcinii are
un diametru 15 – 18 cm, greutatea 500 – 600 gr.
Are două feţe:
a). Faţa maternă – aderă la peretele uterin are o culoare roşietică – cenuşie şi este divizată în
lobi (cotiledoane) de de şanţuri semiadînci. Nuanţa cenuşie a feţei placentare materne se
datoreşte membranei deciduale subţiri care acoperă vilozităţile dezvoltate.
b). Faţa fetală – orientată spre interiorul cavităţii amniotice aste acoperită de o membrană
netedă şi strălucitoare, amniosul sub care vasele sanguine merg radiar spre corion de la inserţia
cordonului ombilical la periferia placentei.
Placenta de regulă este situată în segmentul superior al uterului pe peretele anterior sau
posterior.

Se poate de adăugat examinarea placentei după naştere, inserţia

cordonului ombilical.