Sarcina prelungită sau supramaturată.

Durata sarcinii normale este de 273-280 zile

(40 săpt.). In unele cazuri declanşarea contracţiilor uterine si naşterea are loc la sau după
sâptămîna 42 de sarcină. In acelaş interval cronologic distingem sarcină prelungită şi sarcină
supramaturată. Denumirile diferă de starea copilului la naştere. Dacă fătul la o sarcină de
peste 41- 42 săptămîni nu se deosebeşte p r i n n i m i c d e u n f ă t m a t u r, a t u n c i v o r b i m
d e s p r e o s a r c i n ă prelungită. Dacă fătul prezintă semne de supramaturitate, vorbim despre o
sarcină supramaturată. Particularitățile copilului supramaturat: Pielea este de o culoare
verzuie, uscată cu pete de descuamaţie, cu maceraţie pe palme şi tălpi, Turgorul cutanat este
scăzut, lipseşte vernix cazeoza. Stratul subcutanat este slab dezvoltat. Volumul capului este
mărit, oasele craniului sînt masive şi dure, suturile sînt înguste, fontanelele se micşorează
şi devin mai puţin elastice, Unghiile sînt lungi, în cazuri avansate devin fragile, se rup uşor.
Paralel cu semnele de supramaturitate la copil se găsesc si schimbări patologice în placentă:
semne de regresie, calcificări, regiuni necrozate etc. Sarcina supramaturată este urmată de
complicaţii la naştere şi de o mortalitate perinală crescută. De aceea sarcina supramaturată este
considerată patologică. Diagnosticul sarcinii supramaturate se stabileşte pe baza:
determinării cronologice a termenului de sarcină şi termenului probabil de naştere,
conform datelor ultimii menstruaţii, primei vizite la medic, primelor mişcări fetale.
Înălţimea fundului uterin poate fi mai mare ca de obicei, circumferinţa la nivelul
ombilicului este crescută; în dinamică după 42 săpt. nu se măreşte masa corpului gravidei, se
micşorează vădit dimensiunele abdomenului (circumferinţa scade cu 5 - 10 cm.) din cauza
rebsorbţiei lichidului amniotic, masa probabilă a corpului poate fi mare; la tactul vaginal se
palpează oasele masive şi dure ale craniului cu suturi înguste şi fontale micşorate. C ontrolul
monitor dinamic indică semne de hipoxie cronică a fătului; Amnioscopia se execută la fiecare
2-3 zile peste o săptămînă după termenul probabil de naştere evidenţiază schimbările
caracteristice supramaturitâţii: lichidul amniotic în cantitate mică, de culoare verde sau
opalescsentă sau meconial, "fulgii de vernix cazeoza" în cantitate mică sau lipsesc.
Ultrasonografia: cantitatea de lichid amniotic este scăzută, în placentă se observă calcinoză,
diametrul biparietal în dinamică nu mai creşte, oasele craniului sînt masive. Evoluția sarcinii.
In sarcina supramaturată se constată: gestoze, iminenţa de avort, anemia. Din cauza
schimbărilor în placentă, fătul suferă de o hipoxie cronică, poate duce la moartea intrauterină
a lui. Naşterea. Ruperea prematură şi precoce a pungii amniotice, determină dilataţia lentă
a orificiului uterin, prelungirea duratei naşterii şi perioadei alichidiene şi în consecinţă
dezvoltarea endometritei; insuficenţa primară sau secundarăa forțelor de expulzie. Perioada
de expulzie se lungeşte din cauza pierderii capacităţii de adaptare a capului fătului(cu
oasele masive şi dure), mobilitatea reciprocă a oaselor diminuiază, complică nasterea -
configuraţia craniului devine nereductibiiă, crescînd traumatismul cerebral al fătului si
traumarea căilor de naştere, sau bazin strlmtat clinic şi insuficienţa secundară a forţelor de
expulzie. Perioada de delivrenţă se poate iungi din cauza distensiei uterului; Hipoxia şi
moartea intrauterină a fătului, mortalitatea fiind sporită de 4-5 ori comparativ cu o naştere
normală. Cauzele mortalităţii sînt: comprimarea excesivă a craniului la expulzia şi traumatizarea
intracebrală. Creşte frecvenţa intervenției chirurgicale la o naştere întîrziatâ; forcersul,
operaţia cezariană. Tactica obstetricală. Spitalizarea, precizarea diagnosticului, stării
intrauterine a fătului masei probabile a fătului proporţiilor fetopelviene, gradul de maturitate a
colului uterin. Pregătirea, maturizarea colului uterin. Electroterapia magnetică;
Electrostirnularea areolei glandei mamare, electrostimularea uterului; Declanşarea naşterii (strict
individual) pe cale chirurgicală, medicamentoasă sau combinată; prin operaţie cezariană în
caz dacă sarcina supramaturată este asociată de patologie abstetricalâ sau extragenitală,
hipoxia intrauterină a fătului, In caz de situs transversal sau oblic al fătului, prezentaţiei
pelviene, disproporţiei fetopelviene, în cazul cînd pregătirea colului nu este suficientă;
Dacâ colul este maturizat, gravida se transferă în sala de travaliu, se face amniotomia si se
efectuiazâ declanşarea travaliului. Dacă contracţiile uterine apar spontan, naşterea este
dirijata conservativ folosind remedii pentru profilaxia hipoxiei intrauterine a fătului.