DIAGNOSTICUL SARCINII

TARDIVE
 PLANUL
1. Datele în baza cărora se determină
vîrsta sarcinii tardive.
2. Semnele sigure de sarcină.
3. Atitudinea fătului în cavitatea uterină.
4. Înclinaţia.
5. Determinarea vîrstei sarcinii, datei
naşterii, datei concediului prenatal.
6. Palparea uterului după Leopold.
7. Măsurarea înălţimii fundului uterin.
Semne sigure de
sarcină
Abdomenul
este mărit în volum
 Palparea părţilor fetale

 În a doua jumătate a sarcinii la

palpare se depistează capul,
spatele şi membrele inferioare ale
fătului;
 Cu cît e mai mare termenul de
graviditate, cu atît mai uşor se
palpează părţile fetale.
Auscultaţia bătăilor cordului
fetal

 Bătăile cordului fetal se pot

ausculta începînd cu a doua
jumătate a sarcinii, sunt clare,
ritmice, cu frecvenţa 120 – 160
bătăi/min.
AUSCULTAŢIA BCF
 persoana care examinează
gravida

 Mişcările fătului se determină la

gravide în a doua jumătate a sarcinii.
 Gravidele primipare simt mişcările
fătului, începînd cu a 20-a săptămînă
de sarcină (multiparele – cu a 18-a),
dar aceste senzaţii nu pot fi atribuite
semnelor sigure de sarcină.
 Ca mişcare a fătului poate fi
interpretat peristaltismul intestinal.
 Ultrasonografia fetală
 Gravidelor le este indicată USG de
rutină la 18-20 săptămîni de
sarcină pentru evaluarea
localizării placentei, dezvoltării
intrauterine a fătului şi depistarea
malformaţiilor posibile.
 ATITUDINEA FĂTULUI ÎN
CAVITATEA UTERINĂ

 Este determinată de raportul dintre cap,

trunchi, membrele superioare şi
inferioare.
 În atitudinea tipică sau normală capul
fetal este flectat, înclinat pe torace,
picioarele flectate în articulaţiile coxale
şi ale genunchilor, aduse la abdomen,
mîinile încrucişate pe cutia toracică.
 În atitudinea normală, în flexie, fătul
capătă formă de ovoid, lungimea căruia
la sfîrşitul gravidităţii constituie în
medie 25 cm.
 Prezentaţia fătului

 (Situs) este raportul dintre axul

longitudinal fetal şi axul
longitudinal uterin.
 Prezentaţia longitudinală
 Axul longitudinal fetal şi axul
longitudinal uterin coincid.

 Prezentaţia longitudinală fetală poate

fi craniană sau pelviană după raportul
care se stabileşte între partea mai
voluminoasă a fătului (capul sau
pelvisul) şi strîmtoarea superioară a
bazinului.

 Prezentaţia longitudinală
 Dacă de asupra strîmtorii
bazinului se găseşte capul fătului,
prezentaţia este craniană, iar
dacă de asupra extremitatea
pelviană – prezentaţia este
pelviană.
 Frecvenţa prezentaţiei craniene
este de 96%, iar a celei pelviene
– de 3,5%.
 Prezentaţia transversă

 Axul longitudinal fetal este

perpendicular pe axul longitudinal
uterin.
PREZENTAŢIA TRANSVERSĂ
 Prezentaţia oblică

 Axul longitudinal al fătului cu

axul longitudinal uterin formează
un unghi ascuţit.
 Poziţia fătului

 Este determinată de raportul

dintre spatele fătului şi partea
dreaptă sau stîngă a uterului.
 Se disting două poziţii: prima şi a
doua.
 Poziţia fătului
 În prima poziţie spatele fătului este
orientat spre partea stîngă a uterului,
în a doua – spre cea dreaptă.
 Prima poziţie se întîlneşte mai frecvent,
fapt care se explică prin rotaţia uterului
cu partea stîngă înainte.
 În prezentaţiile transversale şi oblice
poziţia se determină după orientarea
capului fătului. În prima poziţie capul
este orientat spre stînga, în a doua
poziţie – spre deapta.
 Varietatea poziţiei (visus)
 Este raportul dintre spatele fătului şi
peretele anterior sau posterior al
uterului.
 Dacă spatele uterului este orientat
spre peretele anterior al uterului este
vorba de varietate anterioară.
 Dacă el este orientat spre peretele
posterior este vorba de varietate
posterioară.
 Partea prezentată

 Este partea fetală, care se

găseşte mai aproape de
strîmtoarea superioară a micului
bazin şi trece prima prin canalul
de naştere.
 În prezentaţiile craniene spre
strîmtoarea superioară poate fi
orientat:
 Osul occipital (prezentaţia
occipitală),
 Fontanela mare (prezentaţia
bregmatică).
 Fruntea (prezentaţia frontală) sau
faţa fătului (prezentaţia facială).
 Prezentaţia occipitală (capul în
flexie) este tipică şi se întîlneşte
în 95 % din prezentaţiile
longitudinale.
În prezentaţiile bregmatică,
frontală şi facială
 Capul se găseşte în diferite grade
de deflexie.
 Ele fac parte din tipul
prezentaţiilor deflectate.
 Frecvenţa tipului de deflexie al
prezentaţiilor craniene este de
1% din prezentaţiile
longitudinale.
 În prezentaţiile pelviene
 Spre strîmtoarea superioară pot fi
orientate fesele fătului
(prezentaţia pelviană decompletă,
modul feselor).
 Picioarele (prezentaţia podalică
sau prezentaţia pelviană – modul
picioarelor).
 Fesele împreună cu picioarele
(prezentaţia pelviană completă).
 Înclinaţia
 Prezentaţiile craniene pot varia şi în
raport cu poziţia suturii sagitale faţă
de simfiză şi promontoriu (înclinaţia).
 Distingem prezentaţii craniene
regulate sau sinclitice.
 În prezentaţiile sinclitice sutura
sagitală se găseşte la distanţă egală de
simfiză şi promontoriu.
 Prezentaţiile asinclitice se
caracterizează prin faptul că sutura
sagitală se situiază mai aproape de
promontoriu sau simfiză.
 Asinclitismul este:


 Anterior (osul parietal anterior trece

primul prin strîmtoarea superioară), în
cazul înclinării suturii sagitale spre
promontoriu.

 Posterior (osul parietal posterior trece

primul prin strîmtoarea superioară), în
cazul înclinării suturii sagitale spre
simfiză.
 Înclinaţia
 Prezentaţia sinclitică este considerată
normală.
 Prezentaţia asinclitică nu întotdeauna
este patologică.
 Uneori în timpul naşterii normale se
observă un asinclitism.
 Asinclitismul anterior şi cel posterior în
stare pronunţată sînt fenomene
patologice.

 datei concediului prenatal,
datei naşterii

 La fiecare examen obstetrical

determinarea vîrstei sarcinii şi
calcularea datei naşterii au o mare
importanţă practică.
 Detreminarea regulată a vîrstei sarcinii
este necesară pentru a putea aprecia
dacă datele obţinute prin examenul
obstetrical coincid cu cele relatate de
femeie.
 De aici se pot face concluzii asupra
dezvoltării normale a sarcinii şi asupra
datei probabile a naşterii.

 datei concediului prenatal,
datei naşterii

 Prin durata normală a sarcinii se

înţelege intervalul de timp de la
fecundaţie şi pînă la naştere.
 Se consideră că sarcina durează
în medie 37 – 41/42 săptămîni.
 Depăşind acest termen, sarcina se
numeşte prelungită sau
supramaturată.
Vîrsta sarcinii şi data naşterii se
poate stabili după următoarele
criterii:
 coitul fecundat
 prima zi a ultimei menstruaţii
 luarea în evidenţă a gravidelor
 înălţimea fundului uterin
 mişcările active ale fătului
 USG
 COITUL FECUNDAT
 Este un mijloc de anumită precizie, dar care cu
greu
poate fi stabilit, el nu poate fi precizat decît în
mod excepţional.
 Deoarece în caz de ciclu menstrual regulat de 28
de zile ovulaţia, iar în consecinţă şi concepţia au
loc cel mai frecvent la jumătatea ciclului, se vor
scădea 14 zile din 280 de zile pentru a determina
durata medie a sarcinii din momentul concepţiei.
 Durata calculată de la coitul fecundat este
denumită „perioada de gestaţie” şi este în medie
de 266 de zile, durata ascensiunii
spermatozoizilor, adică timpul dintre coitus şi
fecundaţie rămînînd încă necunoscut.
 ULTIMA MENSTRUAŢIE
 ULTIMA MENSTRUAŢIE – 1 zi – este un
criteriu sigur de precizare a vîrstei
sarcinii, acesta fiind cel mai des utilizat
de către medic.
 În raport cu data ultimei menstruaţii
data naşterii se detremină prin regula
Naegele: la prima zi a ultimei
menstruaţii se adaugă 7 zile şi se scad
3 luni calendaristice.
 Regula lui Naegele este recomandată ca
utilă, ea avînd marele avantaj al
simplităţii.
 LUAREA ÎN EVIDENŢĂ A
GRAVIDELOR

 Fiecare femeie trebuie să se

adreseze la medicul de familie la
trei săptămîni de reţinere a
menstrei.
 MIŞCĂRILE ACTIVE ALE
FĂTULUI

 Ele pot fi percepute de femeile primipare la

vîrsta de 20 săptămîni (5 luni obstetricale) şi de
femeile multipare la vîrsta de 18 săptămîni (4 ½
luni obstetricale).
 Perceperea primei mişcări fetale este un semn
subiectiv şi nesigur în raport cu data ultimei
menstruaţii.
 Uneori mişcările fătului se confundă cu
peristaltismul intestinului.
 Acest criteriu este un mijloc de valoare redusă şi
valabil pentru sarcinile mai mari de 4-5 luni
obstetricale.
 Diagnosticul sarcinii tardive
 La sfîrşitul lunii a III-a
obstetricale de sarcină (12
săptămîni) volumul uterului atinge
dimensiunile caniului unui nou-născut
sau a unui grappefruit.
 La sfîrşitul lunii a IV-a
obstetricale (16 săptămîni) fundul
uterin se situiază la jumătatea
distanţei dintre simfiză şi ombilic.
 Diagnosticul sarcinii tardive
 La sfîrşitul lunii a V-a obstetricale (20
săptămîni) fundul uterin se găseşte la
două laturi de deget mai jos de ombilic.
 La sfîrşitul lunii a VI-a (24 de
săptămîni) fundul uterin se găseşte la
nivelul ombilicului.
 La sfîrşitul lunii a VII-a (28 de
săptămîni) fundul uterului se găseşte cu
2-3 laturi de deget mai sus de ombilic.
 Diagnosticul sarcinii tardive
 La sfîrşitul lunii a VII-a obstetricale (32 de
săptămîni) fundul uterin se situiază la jumătatea
distanţei dintre ombilic şi apofiza xifoidă.
 Ombilicul începe să se netezească. Circumferinţa
abdomenului la nivelul lui este de 80 - 85 cm.
 La sfîrşitul lunii a IX-a obstetricale (36 de
săptămîni) fundul uterin se ridică pînă la apendicele
xifoid şi rebordul costal. Acesta este nivelul cel mai
ridicat, pe care-l poate ocupa uterul gravid.
Circumferinţa abdomenului este de aproximativ 90
cm. Ombilicul este şters.
 Diagnosticul sarcinii tardive
 La sfîrşitul lunii a X-a (40 de
săptămîni) fundul uterin coboară pînă la
nivelul la care se găsea la sfîrşitul lunii a
VIII-a, adică pînă la mijlocul distanţei
dintre ombilic şi apendicele xifoid.
 Ombilicul proemină.
 Circumferinţa abdominală este de 95-98
cm,capul coboară, la femeile primipare
fixîndu-se în strîmtoarea superioară.
 Diagnosticul sarcinii tardive
 Lunile a VIII-a şi a X-a de sarcină în care înălţimea
fundului uterin este identică, se deosebesc între ele prin
circumferinţa abdomenului (la opt luni circumferinţa
abdomenului este egală cu 80-85 cm, la zece luni – cu 95-
98 cm), prin poziţia capului (la opt luni – sus deasupra
strîmtorii superioare, la zece luni coboară, la primipare este
fixat în strîmtoarea superioară), prin starea ombilicului
 (la opt luni- şters, la zece luni – bombat).
 La sfîrşitul lunii a X-a la gravide se constată ptozarea
abdomenului şi uşurarea respiraţiei.
 Pentru determinarea vîrstei sarcinii au importanţă
măsurarea înălţimii fundului uterin şi a circumferinţei
abdominale.
 MĂSURAREA ÎNĂLŢIMII
FUNDULUI UTERIN
 În raport cu simfiza se face cu centimetrul sau cu
pelvimetrul. Femeia stă culcată pe spate (în decubit
dorsal),cu picioarele întinse şi cu vezica urinară cateterizată
înainte de examen. Se măsoară distanţa dintre marginea
superioară a simfizei şi punctul cel mai proeminent al
fundului uterin.
 Se obţin următoarele dimensiuni:
 În jumătatea a doua a sarcinii se măsoară circumferinţa
abdomenului cu centimetrul plasat anterior la nivelul
ombilicului, iar posterior – în centrul regiunii lombare.
 Menţionăm,că înălţimea fundului uterin şi circumferinţa
abdomenului pot varia în raport cu dimensiunile fătului, cu
excesul de lichid amniotic, sarcini gemelare şi alte
particularităţi de evoluţie a sarcinii.
MĂSURAREA ÎNĂLŢIMII
FUNDULUI UTERIN
MĂSURAREA CIRCUMFERINŢEI
ABDOMENULUI
 Înălţimea fundului uterin şi perimetrul
abdominal la 30 săptămîni de sarcină în
dependenţă de talia şi greutatea gravidei

Talia pînă la 160cm Talia Talia Talia

Criteriil Greutatea 161- 166-170 170 şi
e 165 mai
mult

55k 65k 80k 55k 75k 90k

g g g g g g
ÎFU –
cm 28 29 30 29 29 30
medie
interva
l
27- 28- 29- 28- 28- 29-
29 30 31 30 31 32
CA –
TIMPUL I LEOPOLD
TIMPUL II LEOPOLD
TIMPUL III LEOPOLD
TIMPUL IV LEOPOLD
 MASA APROXIMATIVĂ A
FĂTULUI
1. 1/20 din masa gravidei
2. CA x ÎFU

3. (ÎFU + CA) x 100

4

4. (ÎFU + CA + TALIA + GREUTATEA) x 10

 BIBLIOGRAFIE

 1. Gh. Paladi, Obstetrica, Ed. “Lumina”, Chişinău, 1993.

 2. V. Niţescu, Obstetrică şi ginecologie, Ed. Diadctică şi
pedagogică, Bucureşti, 1995.
 3. P. Vîrtej, Obstetrica fiziologică şi patologică,
Ed.”ALL”, Bucureşti, 1996.
 4. M. G. Brăila, S. Berceanu Obstetrica, Ed. “Alius”,
Craiova, 1996.
 5. W.W.Beck jr., Obstetrică şi ginecologie, Ed. “Almatea”
ediţia în l.română sub red. R.Vlădărescu, Bucureşti, 1997.
 6. V. Ancar, C. Ionescu, Obstetrica, Ed. “ Naţional” ,
Bucureşti, 1997.
 7. H.Ciortoloman, Actualităţi în obstetrică şi
ginecologie, Ed. “ Medicală”, Bucureşti, 1985.