Analele UVT-Seria EFS, No.

13 – Noiembrie 2011

EVALUAREA DEFICIENȚELOR DE POSTURĂ

LA ELEVII DE GIMNAZIU

Adrian RACOLȚA1, Corina PANTEA2

Rezumat
Neglijarea supravegherii formării atitudinilor corecte la copii poate constitui un factor
favorizant pentru apariţia adevăratelor deformări ale coloanei vertebrale, datoria noastră fiind
supravegherea atentă a acestor posturi vicioase pentru a evita transformarea lor în deficienţe.
Scopul acestei lucrări este acela de a evidenţia importanţa rolului părinţilor, al medicului de
familie, al medicului şcolar şi al profesorului de educaţie fizică în procesul de depistare şi
dispensarizare a deficienţelor fizice ale copiilor. Lotul de studiu este alcătuit din 217 elevi ai ai
Liceului Teoretic Brezoi dintre care 108 fete şi 109 băieţi la care s-au depistat o serie de
deficiențe fizice funcționale, cele mai frecvente fiind: cifo-lordoză (17,51%); lordoză (8,75%);
cifoză (9,21%); scolioză (14,28%).
Ca și concluzii, se constată o incidenţă deosebit de crescută a atitudinilor deficiente şi a
deficienţelor propriu-zise ale coloanei vertebrale la elevii aflaţi la pubertate; Absenţa sau prezenţa
la un număr mic de elevi a activităţii fizice extraşcolare în programul zilnic sau săptămânal,
excepţie făcând doar elevii care sunt legitimaţi la echipa de fotbal din localitate;
Cuvinte cheie: coloana vertebrală, postură, deficiențe fizice

EVALUATION OF POSTURAL DEFICIENCIES IN MIDDLE SCHOOL PUPILS

Abstract
The improper supervision regarding correct posture in children can be an influencing
factor in the development of vertebral column pathologies, our duty consisting in carefully
supervising these vicarious postural behaviours as to avoid their development into deficiencies.
The purpose of this paper is that of underlining the great importance of parents, personal and
school phisicians and physical education teachers in the process of discovering and correcting
childrens’ physical deficiencies. The study group consists of 217 pupils studying at Liceul
Teoretic Brezoi, out of which 108 girls and 109 boys. In this group we have discovered that
functional physical deficiencies, the most frequent being as follows: kypho-lordosis in 17,51%,
lordosis in 8,75%, kyphosis in 9,21% and scoliosis in 14,28%. It can be concluded that there is a
high incidence of faulty behaviours and vertebral column deficiencies in middle school pupils.
The lack of or little parttaking in extracurricular activities in their daily or weekly schedule, apart
from the children that belong to the football club, is one of the explanations for the incidence of
postural deficiencies.
Key words: spine, posture, physical disability

Introducere
„Problema” deficienţelor coloanei vertebrale, pare că trece ca şi neobservată,
deoarece este „silenţioasă”, ce e drept până la un punct, ca mai apoi să se accentueze şi
să fie dacă nu imposibil, cel puţin foarte greu de remediat.
Această perioadă de vârstă este pe drept considerată ca fiind cea mai complexă
atât din punctul de vedere al creşterii organismului, cât şi în ceea ce priveşte dezvoltarea
acestuia. Mai mult, în această perioadă se pun bazele, aşa cum la o construcţie se pune
fundaţia, unui corp echilibrat, care să facă faţă cerinţelor vieţii. Putem spune că un corp

1
Student , Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
2
Lector Univ. Dr., Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
39
 Analele UVT-Seria EFS, No. 13 – Noiembrie 2011

sănătos şi echilibrat, reprezintă fundaţia pe care se bazează integrarea individului în

societate, respectiv capabilitatea fiecăruia de a îndeplini un rol normal în viaţa
cotidiană.
Neglijarea supravegherii formării atitudinilor corecte la copii, poate constitui
un factor favorizant pentru apariţia adevăratelor deformări ale coloanei vertebrale,
datoria noastră fiind supravegherea atentă a acestor posturi vicioase pentru a evita
transformarea lor în deficienţe.
Copii petrec patru-cinci ore la şcoală în bănci neergonomice, după care petrec
două-trei ore acasă în condiţii diferite la masa de lucru, făcându-şi temele, putem afirma
că şi aceasta constituie unul dintre factori favorizanţi pentru apariţia unor atitudini
deficitare.
Unul dintre obiectivele educaţiei fizice şcolare este tocmai favorizarea
dezvoltării fizice armonioase, de aceea este necesar să nu scutim copiii de la această
importantă activitate şcolară, mai ales când există o atitudine deficientă sau o deficienţă
uşoară care poate fi corectată printr-o activitate fizică supravegheată și corect
execuitată.
Profilaxia deficiențelor fizice funcționale vizează o dezvoltare fizică general
armonioasă şi în aceeaşi măsură, formarea deprinderii de practicare independent şi
regulată atât a unei activități fizice generale (orele de educație fizică din școală), cât şi a
unor activităţi speciale recreative sau chiar de performanţă.

Material și metodă
Scopul acestei lucrări este acela de a evidenţia importanţa rolului părinţilor, al
medicului de familie, al medicului şcolar şi al profesorului de educaţie fizică în procesul
de depistare şi dispensarizare a deficienţelor fizice ale copiilor.
Lotul de studiu este alcătuit din 217 elevi ai ai Liceului Teoretic Brezoi dintre
care 108 fete şi 109 băieţi.
În urma examenului somatoscopic şi a evaluării dezvoltării funcţionale au fost
evidenţiate următoarele deficienţe fizice:
 cifo-lordoză – 38 elevi (17,51%);
 atitudine cifo-lordotică – 14 elevi (6,45%);
 lordoză – 19 elevi (8,75%);
 cifoză – 20 elevi (9,21%);
 atitudine cifotică 26 elevi (11,98%);
 atitudine lordotică 10 elevi (4,60%);
 atitudine scoliotică 31 elevi (14,28%);
 scolioză 31 elevi (14,28%), dintre care 20 au scolioză în „S”, adică
9,21% din totalul de elevi, iar 11 au scolioză în „C”, 5,06% .
 stern înfundat – 34 elevi (15,66%);
 torace plat – 21 elevi (9,67);
 torace în carenă – 1 elev (0,46%);
Fiecare elev a avut de completata un chestionar în care erau specificate
anumite activități considerate semnificative pentru apariția deficiențelor poasturale la această
vârstă. În urma analizei acestor chestionare am obținut următoarele rezultate:

 Activităţi fizice în şcoală/saptămână - 2ore;

 Activităţi fizice extraşcolare: - 30 de copii desfăşoară activităţi care îi implică
mai mult de 10 ore/ săptămână, practicând sporturi de echipă sau individuale;
187 dintre ei nu desfăşoară nici o activitate fizică organizată.

40
 Analele UVT-Seria EFS, No. 13 – Noiembrie 2011

 Activităţi statice/sedentare:
o Timpul petrecut în fața TV- 84 de copii petrec în faţa televizorului
mai mult de 21 de ore pe săptămână, 133 dintre ei se uită la televizor
2-3 ore pe zi,
o Activități desfășurate la calculator- 33 de copii petrec mai mult de
21 de ore pe săptămână în faţa calculatorului, 155 folosesc în medie 2
ore pe zi calculatorul, iar 29 de copii nu au deloc calculator.

repartizarea lotului de studiu pe sexe

108; 49.76%

fete
baieti

109; 50.23%

Fig. 1 – Repartiția lotului studiat pe sexe

Repartizarea def. coloanei vertebrale

la clasele V-VIII
Ss
Sc
20; 9.21%
11; 5.06% As
Deficientele

31; 14.28% ACL

14; 6.45%
L
1 20; 9.21%
20; 9.21% C
38; 17.51% CL
25; 11.52% AL
37; 17.05%
AC
0 10 20 30 40
Nr. de cazuri

Fig. 2 – Reprezentarea deficiențelor fizice la lotul studiat

41
 Analele UVT-Seria EFS, No. 13 – Noiembrie 2011

Incidenţa deficienţelor coloanei vertebrale la fete

15; 48.38%
As
S As
9; 64.28% 18; 58.07%
ACL S
ACL
CL 16; 47.05%
CL
AL 6; 60%
AL
8; 42.10%
L L
10; 41.66% AC
AC
7; 35% C
C

0 5 10 15 20

Fig. 3 – Incidența deficiențelor fizice la grupa de fete a lotului avut în studiu

Incidenţa deficienţelor cooloanei vertebrale la

băieţi
As 16; 51.62%

S 13; 41.93%

ACL 5; 35.72%
As
CL
S
AL 4; 40% 18; 52.95%
ACL
L 11; 57.90% CL
14; 58.34% AL
AC
L
C 13; 65%
AC
0 5 10 15 20 C

Fig. 4 – Incidența deficiențelor fizice la grupa de băieți a lotului avut în studiu

42
 Analele UVT-Seria EFS, No. 13 – Noiembrie 2011

IMC clasele 5-8

168; 77.06%
180
160
140
120 subponderali
100 normoponderali
80 supraponderali
60 obezi
16; 7.33% 20; 9.17%
40 13; 5.96%
20
0
subponderali normoponderali supraponderali obezi

Fig. 5 – Reprezentarea indicelui de masă corporală la elevii din lotul avut în studiu

Analizând datele obținute putem evidenţia un real dezechilibru, şi trage un

semnal de alarmă asupra situaţiei societăţii de astăzi, şi mai exact a modului în care
omul este pus în dificultate de înseşi preocupările cotidiene, care îi lasă foarte puţin
timp pentru el.
Îngrijorător este numărul mare de copii cu deficienţe, 159 de copii, care
exprimat în procente reprezintă mai bine de 70% din totalul subiecţilor intraţi în acest
studiu (73,27%), faţă de doar 58 de copii care sunt indemni de orice afecţiune a coloanei
vertebrale, aceştia reprezentând 26,73% din total.
Consider că acest raport, copii cu deficienţe/copii normali de 3 la 1 este mult
prea mult, pentru că nu este normal ca aproape ¾ din copii să fie diagnosticaţi pozitiv
(la exemenul clinic).
Pentru a avea o mai bună viziune asupra fenomenului propun analiza acestor
date, în corelaţie cu mediul de provenienţă, în funcţie de sex, vârstă şi greutate (IMC).
Repartizarea copiilor identificaţi cu deficienţe ale coloanei, în ceea ce priveşte
mediul de provenienţă, cei din mediul urban sunt mult mai predispuşi la apariţia
deficienţelor coloanei vertebrale, respectiv 96 de copii din mediul urban din cei 187
(51,33%) au fost diagnosticaţi cu deficienţe ale coloanei vertebrale; în timp ce 11 copii
din cei 30 care provin din mediul rural (36,66%) au fost diagnosticaţi cu deficienţe
(propriu-zise) ale coloanei, ceea ce corespunde datelor furnizate de literatura de
specialitate.
Dacă privim mai atent repartizarea deficienţelor în funcţie de sex, se observă că
incidenţa cifozelor este mai mare la băieţi, 31, dintre care 18 cifo-lordoze şi 13 cifoze,
pe când la fete s-au înregistrat un număr de 23 de cifoze, dintre care 16 cifo-lordoze şi 7
cifoze, raportul în procente privind repartiţia cifozelor în lotul de cifoze fiind
următoarea: băieţii 57,40% din totalul cifozelor iar fetele 42,60%.
Se poate observa o pondere mai mare a scoliozelor în rândul fetelor, repartiţia
lor fiind 18 scolioze la fete, 58,07% din lotul de scolioze, iar la băieţi 13 scolioze adică
41,93%; atitudinile scoliotice fiind repartizate aproape în mod egal, 16 la băieţi şi 15 la
fete. Frecvenţa scoliozelor fiind potrivit cu specialiştii din domeniu, mai mare în rândul
fetelor.

43
 Analele UVT-Seria EFS, No. 13 – Noiembrie 2011

Privind repartiţia deficienţelor pe întreg segmentul cercetat putem observa că la

clasele a V-a şi a VIII-a, deficienţele sunt mai multe, 51,16% respectiv 55,55% din
totalul celor observaţi prezintă deficienţe propriu-zise ale coloanei vertebrale (raportat
la numărul total de elevi de clasa a V-a intraţi în studiu), pe când la clasele a VI-VII- a,
procentajul celor cu deficienţe este mai mic, 46,69% şi 40%; aceast fenomen se
datorează schimbărilor ce au loc în această perioadă plină de fluctuaţii, creşterea şi
dezvoltarea copilului putând fi analizată global, însă fiecare are propriul lui ritm de
dezvoltare. De asemenea este foarte important de menţionat multitudinea de factori care
influenţează procesul de creştere, şi fragilitatea copilului în faţa acestora, situaţie
agravată şi de lipsa de informare a părinţilor cu privire la o minimă igienă şcolară a
copilului.
În lotul de studiu se observă preponderenţa afecţiunii cifotice la sexul masculin
(65%), iar în ceea ce priveşte atitudinile cifotice raportul fiind înclinat în “favoarea”
fetelor, la fete 19 cazuri depistate (67,85%), iar la băieţi 9 cazuri (32,15%).
De asemenea un rol cheie îl ocupă profesorul de sport, care având un contact
direct cu elevul, poate observa unele posturi greşite al copilului chiar dacă nu are
cunoştinţe foarte solide în acest domeniu.
Astfel, dacă acest mecanism reprezentat de părinţii copilului, profesorul de
sport, medicul şcolar, medicul de familie şi medicul specialist ortoped ar funcţiona cu
adevărat, sunt convins că numărul celor cu deficienţe ar fi mult mai mic. De altfel un
lucru foarte grav pe care aş vrea să-l evidenţiez este acela că nici un copil nu ştia despre
deficienţa pe care o avea, profesorul de sport din motive subiective să zic nu a întreprins
nicio acţiune de conştientizare, deşi avea cunoştinţe relativ bune în ceea ce priveşte
postura corectă a copilului, şi putea observa foarte uşor, chiar dacă nu pe toţi, dar pe cei
cu probleme mai grave sigur îi putea îndrepta mai departe.
Dacă ar fi să încercăm să urmărim un posibil „itinerar” al copilului cu
deficienţe, am observa rolurile celor implicaţi în creşterea şi educaţia copilului şi
importanţa acestora în diagnosticarea şi dispensarizarea copilului:
 Părinţii copilului, care sunt cel mai aproape de el sunt primii care ar trebui să
observe orice schimbare care apare în evoluţia normală a copilului;
 Profesorul de educaţie fizică este următorul care ia contact direct, pe o
perioadă mai îndelungată cu şcolarul, şi poate observa la rându-i evoluţia
acestuia în diferite perioade dezvoltării;
 Medicul de familie ar trebui negreşit să poate îndrepta părinţii copilului spre
un medic specialist în pediatrie;
 Odată ajuns pe „mâinile” medicului pediatru situaţia este mult mai
promiţătoare.

Discuții
Conform studiului realizat pe 5 ani de dr. Ciortan incidenţa deformărilor de
coloană vertebrală şi cutie toracică depistată prin screening-ul şcolar în licee cu profil
comun este mai mic (16,3%) decât în rândul elevilor din liceele cu profil sportiv (36%).
Explicaţia ar putea sa fie următoarea: în rândul elevilor sportivi, interesul de a se
prezenta la o examinare şi dispensarizare a fost mai mare faţă de ceilalţi elevi şi ca
urmare întreg lotul depistat de 90 de elevi sportivi, au respectat integral programul
studiului. Se poate observa că din lotul total de copii examinaţi pentru depistarea
afecţiunilor de coloană vertebrală şi cutie toracică, s-au identificat un număr de 647
elevi cu aceste afecţiuni. Din aceştia s-au prezentat la programul de dispensarizare doar
un număr de 451 elevi şi au finalizat studiul, doar 391 de copii, respectiv 80% din cei
care au început tratamentul. Analizăm această situaţie ca un rezultat al faptului că

44
 Analele UVT-Seria EFS, No. 13 – Noiembrie 2011

afecţiunile studiate debutează fără semne subiective (durere); aşa se explică şi faptul
că multe cazuri sunt depistate tardiv în stadii avansate de boală cu şanse minime de
redresare şi vindecare. Incidenţa deformaţiilor depistate la copii examinaţi a fost de
24,7% din totalul de 391 copii intraţi în studiu. Doar 21,6% faţă de numărul total de
copii depistaţi cu afecţiuni, a finalizat studiul. Lotul de studiu a inclus 391 cazuri cu
afecţiuni ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice. Din analiza datelor rezultate din
screening-ul şcolar de depistare al deformărilor de coloană vertebrală şi de cutie
toracică au rezultat următoarele: cel mai frecvent cazurile sunt depistate de către
medicul şcolar (36,1%), de familie (27.6%) şi antrenori (25.1%). (1)
Conform publicațiilor dr. Alin Popescu frecvența deviațiilor patologice ale
coloanei vertebrale la copil este foarte ridicatăestimările specialiștilor fiind de peste
50% din totalul copiilor evaluați în colectivități.Cu toate acestea majoritatea cazurilor
sunt lipsite de semnificație patologică, atitudinile scoliotice reprezentând 2-3% din
totalul copiilor examinați. incidența deviațiilor de coloană vertebrală este dificil de
determinat deoarece pacienții nu conștientizează prezența deformărilor proprii, acestea
fiind asimptomatice la debut și uneori chiar pe parcursul evoluției bolii. (2)
Academia Americană de Ortopedie Pediatrică recomandă ca screening-ul să se
efectueze de două ori/an la fete (între 10–12 ani) şi o dată /an la băieţi (între 13 sau14
ani) (3).

Concluzii
1. Evoluţia organismului este condusă în perioada de creştere de factori multipli,
endogeni şi exogeni, care pot realiza o creştere şi o dezvoltare normală sau pot
modifica ritmul şi intensitatea ei, determinând apariţia unor deficienţe de creştere şi
dezvoltare prin insuficienţă sau exces, prin lipsa de armonie morfologică şi
dezechilbru funcţional.
2. Incidenţa deosebit de crescută a atitudinilor deficiente şi a deficienţelor propriu-zise
ale coloanei vertebrale la elevii aflaţi la pubertate;
3. Timpul mare petrecut de elevi în activităţi statice (utilizarea calculatorului,
urmărirea programelor TV) care se adaugă activităţii statice din timpul orelor de
curs şi a pregătirii individuale a temelor;
4. Absenţa sau prezenţa la un număr mic de elevi a activităţii fizice extraşcolare în
programul zilnic sau săptămânal, excepţie făcând doar elevii care sunt legitimaţi la
echipa de fotbal din localitate;
5. Lipsa de reacţie a părinţilor, a profesorilor de educaţie fizică, a cadrelor de
specialitate în ceea ce priveşte diagnosticarea precoce a deficienţelor la nivelul
coloanei vertebrale.

Propuneri
 Urgentarea depistării cazurilor, în special ale celor congenitale, cât mai timpuriu
posibil;
 Trebuie acordată o atenţie deosebită băncilor la şcoală, pentru a preveni deviaţiile
provenite de poziţiile incorecte. Propunerile vizează dotarea şcolilor cu bănci şi
scaune reglabile în funcţie de vârsta şcolară, în funcţie de parametrii somatici
individuali, care să fie commode pentru copii.
 Școlile să fie dotate cu ferestre mari, prin care lumina să pătrundă şi să fie
suficientă pentru toţi copiii, astfel încât aceştia să nu fie obligaţi să stea în poziţii
greşite pentru a vedea.

45
 Analele UVT-Seria EFS, No. 13 – Noiembrie 2011

 Trebuie educaţi profesorii, părinţii şi copii, în vederea corectării şi conştientizării

posturii corecte atât la şcoală cât şi acasă şi în timpul liber;
 Posibilitatea antrenării copiilor în activităţi sportive şi recreative în afara orelor, în
timpul lor liber;
 Necesitatea unor controale periodice, măcar o dată pe an, pentru depistarea
cazurilor noi şi urmărirea evoluţiei în cazurile deja existente;
 Urmărirea participării copiilor cu deficienţe fizice ale coloanei la programe
specifice de recuperare în vederea recuperării acestora şi dobândirea unei stări cât
mai apropiate de cea normală;
 Orientarea numărul relativ crescut de copii cu alte deficienţe fizice (picior plat,
genu valgum etc) spre specialişti (kinetoterapeuţi, medici ortopezi etc.) care să le
recomande un tratament şi un program kinetic corespunzător.
 Orientarea copiilor supraponderali şi obezi spre medicul nutriţionist şi spre
activitatea fizică;
 Perseverenţa din partea învăţătorilor şi a profesorilor de educaţie fizică în a ţine
orele de educaţie fizică prezente acum în programa şcolară în pofida inexistenţei
unei baze materiale optime sau a dorinţei, uneori necenzurate din partea unor
profesori, de a înlocui practic, aceste ore cu unele de pregătire teoretică.

BIBLIOGRAFIE
1. Ciortan I., (2010), Depistarea şi dispensarizarea copiilor de vârstă şcolară cu deformaţii ale cutiei
toracice şi
ale coloanei vertebrale teză de doctorat, Iași
2. http://dralinpopescu.ro/2009/coloana-vertebrala-%E2%80%93-posibile-probleme-la-varsta-copilariei.html)
3. Varna A., (1984), Chiurgie şi ortopedie pediatrică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, , 224-
231

46