Sunteți pe pagina 1din 38

CUPRINSUL

INTRODUCERE................................................................................................................................... 4
1. BAZELE PSIHO–FIZIOLOGICE ŞI DIDACTICE ALE VIZUALIZĂRII CONŢINUTULUI
6
DE PREDAT.........................................................................................................................................

1.1. Noţiunile de vizualizare........................................................................................................ 6

1.2. Aspecte psiho-fiziologice ale vizualizării conţinutului de predat........................................ 14

1.3. Aspecte didactice ale vizualizării conţinuturilor la lecţiile de informatică........................... 18

2. METODOLOGIA VIZUALIZĂRII CONŢINUTULUI PRIN MIJLOACE INFORMATICE…. 23


2.1. Aplicaţii pentru vizualizarea conţinutului predării............................................................. 23

2.2. Analiza comparativă a aplicaţiilor de prezentări electronice................................................ 29

2.3. Metodologia vizualizării conţinuturilor la lecţiile de informatică........................................ 31

3. VALIDAREA EXPERIMENTALĂ A METODOLOGIEI ELABORATE..................................... 35


3.1. Organizarea experimentului pedagogic................................................................................. 35

3.2. Analiza cantitativă şi calitativă a rezultatelor experimentului pedagogic............................. 38

CONCLUZII......................................................................................................................................... 39
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................. 40

3
INTRODUCERE

În ultimele decenii, în domeniul transmiterii informaţiilor vizuale au avut loc schimbări


revoluţionare: a crescut mult volumul şi numărul de informaţii transmise, s-au dezvoltat noi
tipuri de informaţii vizuale, precum şi modalităţile de transmitere a acesteia. Vizualul a devenit
rapid un mijloc de comunicare în masă prin intermediul televiziunii, publicităţiilor, filmelor,
Internetului. Prin intermediul informaţiei vizuale, oamenii obţin cel mai esenţial volum de
informaţii. A sporit interesul asupra studiului culturii vizuale în poziţia teoriilor moderne pentru
a explica specificul ,,vizualizării societăţii”. În întreaga lume se simte o trecere treptată de la
componenta verbală la cea vizuală: imaginile vizuale au un astfel de impact asupra tinerei
generaţii, încît ei sunt mai puţin capabili să se concentreze asupra textului în timpul citirii.
Această deplasare este determinată de mediul, care îl înconjoară pe copilul modern de la cea mai
fragedă vârstă: mai întâi, televizorul, iar de la o anumită vârstă – şi calculatorul. Putem spune că
vizualizarea pătrunde în toate sferele vieţii şi activităţii umane. Chiar şi procesul de învăţămînt
astăzi este de neconceput fără utilizarea tehnologiilor informaţionale. Formarea unei noi culturi
vizuale a lăsat inevitabil amprenta sa pe un set de cerinţe pentru activităţile profesorului. Un
mijloc de îmbunătăţire a pregătirii profesionale a viitorilor profesori, capabili de inovaţii
pedagogice şi de elaborare a activităţilor eficiente de învăţare în condiţiile de dominare a
mediului vizual, este considerată formarea la profesori a unor abilităţi de vizualizare a
materialului predat. Din cele relatate rezultă că tema cercetării este actuală.
Analiza activităţilor de predare a profesorilor de informatică arată, că deşi mulţi din ei
dispun de mijloacele de vizualizare a informaţiei, aplicarea acestor mijloace rămâne ocazională.
Cauza rezidă în lipsa unor metodologii de vizualizare a informaţiei, cât şi în lipsa la profesori a
unor cunoştinţe psihologo-pedagogice ce ţin de fenomenul vizualizării (de exemplu, asimetria
emisferelor creierului). În practica educaţională poate fi evidenţiată contradicţia între necesitatea
vizualizării procesului de învăţământ în şcoală şi lipsa unor repere didactice privind realizarea
vizualizării. Această contradicţie determină problema cercetării.
Scopul lucrării constă în cercetarea şi analiza bunelor practici şi elaborarea unor repere
metodologice privind vizualizarea procesului de învăţământ la informatică.
Realizarea scopului presupune atingerea următoarelor obiective ale cercetării:
 Studiul şi analiza critică a literaturii la temă;
 Studierea aspectelor psiho-fiziologice ale vizualizării;
 Compararea aplicaţiilor existente pentru vizualizarea conţinuturilor predării în şcoală;

4
 Elaborarea unor indicaţii metodice privind vizualizarea predării prin mijloace
informatice;
 Cercetarea experimentală a posibilităţilor vizualizării conţinutului predării la lecţiile de
informatică.

Teza de licenţă este structurată într-o introducere, trei capitole, concluzii şi o listă
bibliografică.
În primul capitol „Bazele psiho-fiziologice ale vizualizării” sunt prezentate conceptele şi
abordările ştiinţifice referitoare la noţiunea de vizualizare (vizualizarea datelor, vizualizarea
informaţiei, vizualizarea cunoştinţelor), sunt prezentate cele mai răspîndite modele de vizualizare
a informaţiei (grafic, schemă, diagramă, hartă etc.).
Capitolul al doilea „Metodologia vizualizării conţinutului prin mijloace informatice” este
consacrat descrierii aplicaţiilor pentru viuzualizarea conţinutului predării şi a mijloacelor tehnice
de vizualizare, este realizată o analiză comparativă a acestora privind utilizarea în procesul
didactic. Sunt dezvoltate şi descrise metodologiile de vizualizare a conţinutului predării în cadrul
didactic.
În capitolul trei „Validarea experimentală a metodologiei elaborate” este descris
experimentul pedagogic realizat şi rezultatele lui.
Teza de licenţă este expusă pe 40 pagini, conţine 14 figuri şi 6 tabele. Lista bibliografică
conţine 16 denumiri de surse.

5
1. BAZELE PSIHO – FIZIOLOGICE ŞI DIDACTICE ALE VIZUALIZĂRII
CONŢINUTULUI DE PREDAT

1.1 Noţiune de vizualizare

Interesul pentru vizualizare a existat în toate etapele de dezvoltare a civilizaţiei umane.


Reprezentările grafice au fost folosite încă de la începutul existenţei umane pentru a transmite
anumite mesaje, elocvente în acest sens fiind desenele rupestre. Pentru sute de ani, desenele şi
simbolurile au fost privite ca un instrument de a explica lumea înconjurătoare. Pictura a fost
prima încercare deliberată de a vizualiza un obiect şi a-l afişa altei persoane. Apariţia scrisului a
permis omenirii de a transmite experienţa individuală pentru generaţiile viitoare.
Cuvîntul "vizualizare" provine de la cuvîntul latin ,,visualis” – ce înseamnă perceput
vizual. Vizualizarea poate fi realizată pe un dispozitiv de afişare a unei informaţii într-o formă
adecvată pentru percepţia vizuală, sub formă de imagine optică. Iniţial, termenul s-a utilizat
pentru descrierea proceselor de reprezentare a datelor sub formă de imagini, în prezent este
utilizat şi în sens figurat, pentru a descrie unele procese şi concepte psihologice, literare şi de altă
natură. Vizualizate pot fi atît datele reale, cît şi cele abstracte. Un exemplu de imagini reale poate
fi desenul, fotografia iar cele abstracte - graficul, diagrama, hărţile ş.a. Elementele de bază a
acestora sunt; punctul, linia, forma, direcţia, culoarea, dimensiunea, scara, textura prezente în
orce imagine aceste elemente influenţiază perceperea [1].
Iniţial, conceptul de vizualizare subînţelegea numai percepţia vizuală a unui obiect sau
fenomen. Apoi, acesta a crescut în conceptul de percepţie senzorială în general. Mai târziu s-a
desemnat ca o metodă intuitivă de învăţare prin aplicarea practică a unor modele vizuale cum ar
fi, graficile, tabele, imaginile, diagramele etc. În calitate de exemplu vom prezenta cele mai
răspîndite modele de reprezentare vizuală a informaţiei care în esenţa iniţială nu sunt vizuale.
Graficile sunt destinate, mai întîi, pentru a ilustra conceptele matematice, legăturile şi
dependenţele dintre obiecte.
Diagrama-o reprezentare grafică a datelor folosind simboluri geometrice ce permite să se
evalueze rapid relaţia dintre mai multe variabile, folosind diferite metode şi tehnici de
vizualizare. Diagrama permite de a ilustra raporturile cantitative, într-un anumit domeniu. În
funcţie de structură se cunosc mai multe tipuri de diagrame.
Diagramele liniare (fig.1.1.), un tip de diagrame în care unele date sunt afişate sub formă
de puncte unite între ele prin linii drepte. Punctele pot fi atît vizibile, cît şi invizibile. Se pot
reprezenta numai punctele fără linii. Pentru construirea diagramelor liniare se foloseşte sistemul
de coordonate format din două axe (x;y). De obicei, abscisa (axa x) reprezintă timpul (ani, luni
6
etc.), iar axa verticală (y) - dimensiunea evenimentelor descrise. Acest tip comod de diagrame,
se utilizează cînd este nevoe să se prezinte caracterul sau tendinţa generală de creştere în timp a
evenimentului sau evenimentelor. În graficele liniare, nu se recomandă a da valori pentru mai
mult de trei sau patru curbe. Numărul lor mare ar putea complica imaginea, şi ea îşi va pierde
vizibilitatea.

Fig. 1.1. Diagrame liniare.


Diagrama păiangen (fig.1.2.) se caracterizează prin faptul că se foloseşte sistemul de
coordonate compus din mai mult de două axe. Pentru fiecare din ele se începe calculul de la
origine care se află în centrul axei de coordonate. Pentru fiecare tip de valori derivate se creează
propria axă, care va porni de la centrul diagramei. Acest tip de diagrame se aseamănă foarte
mult cu o pînză de păiangen, de unde şi a provenit denumirea. Avantajul acestor diagrame este
că permit să se afişeze mai multe variabile independente, care caracterizează starea generală a
structurii. Dacă enumărarea nu se vaproduce de la centrul cercului, dar începînd de la capete,
atunci o astfel de diagramă se va numi diagramă spirală.

Fig. 1.2. Diagramă de tip „păiangen”.

Diagrama sectorială (fig. 1.3.), exprimată printr-un cerc, însăşi cercul reprezintă suma
tuturor valorilor. Valoarea relativă a fiecărei mărimi este reprezentată de un sector al acestui
cerc, al cărei zonă corespunde contribuţiei acestei mărimi în suma de valori. Acest tip de
diagramă este utilizată atunci când este necesar să se indice valoarea fiecărei mărimi, într-un

7
volum general. Sectoarele pot fi afişate atât integru în cadrul circumferinţei, cît şi separat, situate
la o distanţă scurtă unul de celălalt.

Fig. 1.3. Diagramă sectorială.

Diagrama arbore (fig.1.4.), denumirea căreia se datorează faptului că arată ca un arbore


inversat. Este una dintre modalităţile de reprezentare a structurii ierarhice într-o formă grafică.
Diagramele arbore sunt folosite în diverse ramuri, în domeniul taxonomiei, cum ar fi arborele de
familie, în filosofie, arborele filogenetic, în filologie pentru a afişa structura gramaticală a
limbii. Sunt utilizate pe scară largă şi în domeniul informaticii pentru a afişa structura datelor, o
metodă de organizare logică a paginilor Web pe sit ş.a.
Schema-o reprezentare grafică a definiţiei sau unei metode de analiză sau rezolvare a
problemei, în care simbolurile sunt utilizate pentru operaţiunile de afişare a datelor.

Fig. 1.4. Diagramă de tip arbore.


Schema bloc (fig.1.5.), un tip răspîndit de modele grafice, care descriu algoritmii, în care
etapele individuale ale rezolvării problemei sunt reprezentate sub formă de blocuri de diferite
forme şi linii interconectate.

8
Fig. 1.5. Schema bloc.

Cercurile Euler (fig. 1.6.) - schemă geometrică, cu ajutorul căreia se poate prezenta vizual
relaţiile dintre mulţimi. A fost inventată de către Leonard Euler. Se utilizează în matematică,
logică şi alte domenii aplicative. Un caz special al cercurilor lui Euler sunt diagramele Venn,
reprezentînd toate combinaţiile 2n a proprietăţilor n, ce se studiază.

Fig. 1.6. Diagrama Euler-Venn.

Histograma (fig.1.7.) este o modalitate de reprezentare grafică a datelor tabelare.


Relaţiile cantitative ale unor indicatori sunt prezentate în formă de dreptunghiuri. Pentru
îndemîna sesizării lăţimea dreptunghiurilor este aceleaşi, iar înălţimea lor indică valoarea şi
determină raporturile parametrilor afişate.

Fig. 1.7. Histograma.


Hărţile conceptuale sunt reprezentări grafice care cuprind cunoştinţele incluse în
concepte şi relaţii dintre acestea. Noţiunea a fost introdusă de cercetătorul din S.U.A. A. Novak.
Se referă la modul în care se produc schimbările privind înţelegerea de către copii a conceptelor
ştiinţifice şi este fundamentată pe teoria psihologiei învăţării descrisă de David Ausubel. Ideea

9
fundamentală din psihologia cognitivă a lui Ausubel constă în aceea că învăţarea se realizează prin
asimilarea noilor concepte şi propoziţii, în ceea ce deja există ca sistem cadru al conceptelor celui
care învaţă, sistem numit şi structură cognitivă.
O hartă conceptuală cuprinde concepte, linii de legătură şi propoziţii care explicitează
relaţiile dintre concepte. Întro-o hartă conceptuală conceptele sunt încadrate de cercuri sau
pătrate, legate între ele prin linii pe care sunt notate cuvinte care specifică relaţia dintre concepte.
Într-o hartă conceptuală conceptele sunt reprezentate într-o manieră ierarhizată cu conceptul cel
mai general, mai cuprinzător, situat în partea superioară sau în centrul hărţii, iar conceptele de
mai mică generalitate şi cele specifice dispuse descendent, ramificat. Structura ierarhizată a
conceptelor specifice unui anumit domeniu depinde de contextul în care acestea sunt aplicate. În
(fig. 1.8.) harta conceptuală este definită printr-o hartă conceptuală.

Fig. 1.8. Harta conceptuală.


Desenul de asamblare (fig.1.9.)– un document tehnic ce reprezintă imaginea unei unităţi
de asamblare, conţinînd date şi informaţii necesare pentru asamblare, cum ar fi amenajarea şi
conectarea corectă a componentelor.

Fig. 1.9. Desenul de asamblare.

10
Metaplanul (fig. 1.10.) - un set variat de elemente simbolice, ce au o anumită destinaţie.
Elementele metaplanului sunt: banda, ovalul, norul, dreptunghiul, cercul. Banda ca exemplu este
utilizată pentru notaţii, declaraţii sau concluzii, în ele de asemenea pot fi întroduse denumiri,
titluri, concepte. Prin intermediul norului sunt subliniate teoria fundamentală sau propoziţiile
interogative. În ovale sunt desemnate informaţiile suplimentare. Prin dreptunghiuri sunt
accentuate denumiri, titluri, sau concepte principale. Diversitatea formei elementului permite să
se concentreze rapid atenţia asupra informaţiiei ce o poartă, imaginînduse în prealabil caracterul
său şi caracteristicile esenţiale.

Fig. 1.10. Metaplanul.


Echipamentul tehnic de prezentare a datelor sub formă de imagine optică sunt numite
mijloace de vizualizare. Cu ajutorul mijloacelor de vizualizare obiectele pot fi afişate sub formă
de imagini unidimensionale, bidimensionale, sau tridimensionale, cea mai frecventă fiind
vizualizarea bidimensională, pe ecranul unui televizor sau calculator. Cu toate acestea, datorită
dezvoltării aplicaţiilor grafice un interes deosebit prezintă vizualizarea tridimensională (3D), ce
poate avea atît caracter static, cît şi dinamic (animaţie). Foarte eficient vizualizarea este utilizată
pentru a reprezenta informaţiile iniţial nevizibile (ca exemplu: temperatura, densitatea
populaţiei, distribuţia cîmpurilor electromagnetice etc.). În prezent există o mulţime de abordări
ştiinţifice referitor la noţiunea de vizualizare (de exemplu vizualizarea datelor, vizualizarea
informaţiei, vizualizarea cunoştinţelor), cu toate acestea însă nu există o clasificare completă a
acestor abordări şi metode [1].
Vizualizarea datelor este o ştiinţă ce ţine de domeniul informaticii care studiază procesele
de proiectare şi generare a datelor pe dispozitivele de afişare, conversia datelor digitale în
11
imagini pe baza unor anumite reguli şi algoritmi. Vizualizarea informaţiei şi vizualizarea
cunoştinţelor sunt subdomenii de vizualizare a datelor. Până recent, termenul de vizualizare a
cunoştinţelor (VC) nu s-a utilizate în literatura ştiinţifică de specialitate, în comparaţie cu
vizualizarea informaţiei (în continuare - VI). Cînd managementul cunoştinţelor a devenit o
ramură separată de studiu, acest termen a fost aprobat spre utilizare. Semnificaţia termenului
rămîne pînă azi incertă. Orice imagine grafică se încadrează în abordarea de vizualizare a
cunoştinţelor: şi graficul şi diagrama, nemaivorbind de aplicaţiile grafice utilizate în ştiinţă
pentru modelare în matematică sau chimie.
Vizualizarea informaţiei este utilizarea aplicaţiilor grafice pentru reprezentare vizuală a
datelor abstracte (diagrame, grafice, modelare 3D etc.). Pentru început ar trebui să considerăm
noţiunea de VC mai largă decît un subdomeniu al VI, un domeniu ce mărgineşte cu psihologia,
managementul cunoştinţelor, pedagogia, designul grafic. Scopul principal al VC-este
îmbunătăţirea transferului de cunoştinţe şi de stimulare a proceselor cognitive.
Una dintre încercările pentru a defini termenul de VC a fost realizată în lucrarea [2], unde
autorii o definesc ca utilizarea mijloacelor vizuale ca instrumente de îmbunătăţire a transmiterii
cunoştinţelor între oameni. În ciuda naturaleţei acestei definiţii, totuşi, nu s-a luat în considerare
specificitatea termenului "cunoaştere". O reprezentare grafică a datelor abstracte (definiţia VI)
poate înbunătăţi, de asemenea, eficienţa transmiterii cunoştinţelor între oameni. Astfel, prin
această definiţie era dificil de identificat diferenţa între VI şi VC. Însă autorii indică nişte
diferenţe semnificative dintre aceşti doi termeni. De exemplu, ei subliniază faptul că domeniul de
aplicare al VC este mult mai larg decât al aplicaţiilor grafice pentru vizualizare, la care se
limitează, deobicei, VI. Dacă ultimul facilitează, în primul rând, accesul la date, VC se utilizează
pentru schimbul de cunoştinţe, de exemplu, în învăţarea electronică (e-Learning) [3].
Unul dintre principalele proprietăţi ale intelectului este abilitatea de a recunoaşte şi de a
explica legăturile cauzale între diferite obiecte, capacitatea de a identifica asemănările şi a trage
concluzii. Pe acest fapt se bazează şi abordarea pentru descrierea obiectivelor şi relaţiilor între
elementele cunoaşterii. În descrierea acestor relaţii prezintă interes nu numai cauzele acestor
relaţii (de ce?), dar şi scopul lor (pentru ce?).
Vizualizare cunoştinţelor reprezintă un set de elemente grafice şi legăturile dintre ele,
utilizate pentru a transmite cunoştinţele de la un expert la o persoană sau un grup de persoane,
care deschid cauzele şi scopurile acestor legături în contextul transmiterii cunoştinţelor. În
funcţie de definiţie, emiţătorul de cunoştinţe poate fi atît o persoană, cît şi un artefact în timp ce
beneficiarul de cunoştinţe va fi o persoană sau un grup de persoane. Desigur, eficienţa
vizualizării şi prin urmare, posibilitatea de a aplica cunoştinţele dobîndite, depinde de mai mulţi
factori, printre care alegerea metodei de vizualizare (grafic, schemă etc.), potenţialul intelectual
12
al receptorului (capacitatea de a gândi abstract, logic, experienţa sa), capacitatea şi dorinţa de a
învăţa [4].
Făcînd o generalizare a celor expuse, menţionăm beneficiile ce le oferă vizualizarea în
principiu. În primul rând, aceasta facilitează percepţia cunoştinţelor, permite să se examineze
problemele puse din direcţii diferite, oferă noi perspective. În al doilea rând, vizualizarea
simplifică procesul de învăţare (de exemplu, o memorare mai trainică a informaţiei, datorită
integrării noilor cunoştinţe în structura celor deja disponibile). În plus, explicarea cauzelor şi
obiectivelor legăturilor dintre elementele stimulează procesele creative – concluziile logice şi de
asociere.
De fapt, de metodele de reprezentare a cunoştinţelor se preocupă aşa ramură ştiinţifică ca
ingineria cunoştinţelor, care este un domeniu aplicativ al tehnologiilor informaţionale şi al
psihologiei cognitive. Tehnologia vizualizării conţinutului predării se bazează pe semnificaţia
perceperii vizuale pentru om, toţi cunosc zicala: ,,Mai bine odată să vezi, decît de o sută de ori
să auzi”, dar şi pe faptul conştientizării necesităţii pregătirii omului şi a conştiinţei sale pentru a
percepe volumul în creşterea sarcinii informaţionale. Fundamentul metodologic al acestei
tehnologii sunt următoarele principii: principiul de sistematizare cuantică şi principiul
vizualizării cognitive.
Sistematizare cuantică rezultă din specificul activităţii intelectuale umane, care se
exprimă printr-o varietate de sisteme de semne: lingvistice, simbolice, grafice. Cel mai mare
efect în asimilarea informaţiei se va produce dacă în elaborarea unor modele vizuale se va ţine
cont cum creerul uman păstresză şi reproduce informaţia. Fiziologii P.C. Anonin, D.A. Pospelov
au demonstrat că acest proces nu se petrece liniar, analogic scrisului şi vorbirii, dar prin
combinarea cuvintelor cu simbolurile, sunetele, imaginile, sentimentele.
Principiul sistematizării cuantice presupune luarea în considerare a următoarelor legităţi.
 Materialul de studiu voluminos se memorizează mai dificil;
 Materialul de studiu amplasat compact, bine structurat conform unor legităţi este
perceput mai tactil;
 Evedenţierea în materialul de studiu a punctelor semnificative contribuie la o
memorare mai eficientă a materialului.
Principiul vizualizării cognitive recurge din legităţile psihologice în conformitate cu care
eficienţa însuşirii materialului creşte, dacă demonstrarea în didactică îndepleneşte nu numai
funcţie ilustrativă dar şi cognitivă, folosind elemente grafice cognitive. Ca urmare, în procesul de
asimilare a informaţiei se include şi emisfera dreaptă.

13
1.2. Aspectele psiho-fiziologice ale vizualizării

Fără cunoaşterea aspectele psiho–fiziologice, este imposibil de a înbunătăţi şi a folosi


efectiv metodele şi mijloacele de învăţămînt asigurînd prin aceasta o însuşită mai mare a elevilor.
Ca metodă psiho-pedagogică, vizualizarea se bazează pe caracteristicile părţii
inconştiente ale psihicului de a gândi în imagini. De la naştere, omul începe să acumuleze în
conştiinţa sa imagini vizuale, care se asociază cu o varietate de obiecte, oameni, animale şi
fenomene naturale - tot ceea ce îl înconjoară. În şcoală, sunt create imagini vizuale de litere şi
numere. Şi toate aceste imagini vizuale sunt acumulate pe parcursul vieţi şi sunt stocate în partea
inconştientă a psihicului. În caz de necesitate ele sunt reînviate în imaginaţie şi utilizate pentru
rezolvarea unor probleme care nu pot fi soluţionate utilizind partea mentală a psihicului.
Din perspectiva formei lor reprezentative, al manifestării lor fenomenale, imaginile se
împart în două familii mari: una mentală sau psihică, care nu ajunge la obiectivări independente
de subiect şi alta materială, al cărei reprezentant este fixat pe un suport extern, care face posibilă
receptarea ei [5].
Imaginile mentale şi cele perceptive sunt numite de cercetătorul german Werner
Kroeber-Riel imagini interioare şi sunt rezultatul proceselor de prelucrare nonverbală în
memorie. Cercetarea imaginilor sau imagery este o direcţie de cercetare a psihologiei cognitive,
apărută la începutul anilor 1970. În centrul atenţiei acestor cercetări stau reprezentările vizuale
ale stimulilor în memorie şi rolul lor în ce priveşte procesele intelectuale, adică apariţia,
prelucrarea, stocarea şi efectul asupra comportamentului al imaginilor interioare. Prin
experimente psihologice s-a dovedit că memoria noastră, modalităţile noastre intelectuale de
prelucrare, cuprind două sisteme diferite : „Informaţiile verbale şi nonverbale sunt reprezentate
şi prelucrate în sisteme simbolice independente dar totodată legate între ele” [5].
Rezultatele unor cercetări din biologia comportamentală, cu ramura sa care studiază
funcţiile celor două emisfere cerebrale au evidenţiat faptul că, la oamenii cu asimetrie la dreapta
procesele de prelucrare ale informaţiilor verbale se desfăşoară în cea mai mare parte în emisfera
stângă şi cele de prelucrare a informaţiilor nonverbale în emisfera dreaptă, iar la cei cu asimetrie
la stînga - invers. S-a pornit, astfel, de la premisa că sistemul vizual de prelucrare dispune de o
anumită autonomie, deci că lucrează independent de sistemul verbal. Cît de departe merge
această autonomie, nu se ştie cu precizie, deoarece autonomia şi diferenţele funcţionale ale
proceselor de prelucrare vizuale şi verbale din memorie sunt greu de demonstrat. Acest lucru este
cu atât mai dificil cu cât cele două sisteme conlucrează : „Informaţiile vizuale sunt în general
codificate şi verbal în memorie şi multe dintre informaţiile verbale sunt codificate şi vizual.”

14
Este vorba despre o aşa-numită „alianţă de prelucrare” despre care vorbeşte în lucrările sale
Alan Paivio.
Experimentele acestuia au devenit clasice: el a comparat pe un grup de subiecţi amintirea
cuvintelor abstracte şi concrete şi cea a imaginilor simple (desene) care reprezentau obiectele la
care se refereau cuvintele. Unul dintre rezultatele acestor experimente a indicat superioritatea
memoriei vizuale, respectiv o mai bună memorare a cuvintelor care desemnau imagini vizuale
concrete, numit „efect al superiorităţii imaginilor”, care constă în faptul că informaţiile transmise
prin imagini sunt mai bine reţinute şi amintite decât cele transmise prin cuvinte.
Un alt rezultat al experimentelor lui Paivio a fost cel privitor la modalităţile diferite de
prelucrare intelectuală a imaginilor şi cuvintelor. Informaţiile verbale sunt prelucrate conform
unei logici analitice, secvenţiale, iar cele nonverbale/vizuale sunt prelucrate după o logică
analogă, spaţială, astfel încât, imaginile interioare, legate de obiecte reale sau motive vizuale,
care sunt produse în memorie, dispun şi ele de o aranjare spaţială a elementelor componente.
Această diferenţă de prelucrare a imaginilor vizuale faţă de informaţiile verbale are, de
asemenea, consecinţe importante în privinţa utilizării codurilor verbale şi vizuale în practica
pedagogică: imaginile sunt prelucrate în memorie după o gramatică spaţială şi sunt mai bine
stocate în memorie decât informaţiile verbale. La acestea se adaugă şi diferenţe de luat în seamă
în ce priveşte efectele emoţionale ale informaţiilor vizuale faţă de cele comunicate verbal.
Din imaginile interioare fac parte şi imaginile perceptive, care se formează atunci când
un obiect sau o imagine a acestuia, cum este, de exemplu, fotografia, este perceput direct, cu
ajutorul simţurilor. Imaginile perceptive, ca reprezentări vizuale, sunt numite de M. Joly scheme
mentale: „Imaginea mentală se distinge de schema mentală care însumează trăsăturile vizuale
suficiente şi necesare pentru a recunoaşte un desen, o formă vizuală oarecare. Este vorba deci de
un model perceptiv al obiectului, de o structură formală pe care am interiorizat-o şi pe care am
asociat-o unui obiect şi pentru evocarea căreia sunt suficiente câteva trăsături minimale [5].”
Spre deosebire de schema mentală, „în imaginea mentală este această impresie dominantă de
vizualizare, care se apropie de aceea a fantasmei sau a visului...ceea ce noi considerăm drept
imagini mentale conjugă această dublă impresie de vizualizare şi de asemănare” [5].
Imaginile interioare, fie că sunt perceptive sau memorate/din memorie, declanşează
efecte cognitive şi emoţionale importante asupra receptorilor, deoarece sunt legate de
reprezentări obiectuale sau emoţionale. Sunt deosebit de eficiente efectele emoţionale ale
imaginilor interioare, fapt demonstrat de cercetările asupra creierului, care au demonstrat că, în
mare măsură, emisfera dreaptă a creierului, responsabilă de procesele de prelucrare nonverbală,
are totodată rolul cel mai important în ce priveşte emotivitatea şi comportamentul emoţional.

15
Cît de mult este influenţat comportamentul de imaginile interioare depinde de anumite
calităţi ale acestora, dintre care, după părerea lui Kroeber-Riel, cele mai importante sunt calitatea
de a place şi vivacitatea. Calitatea de a place exprimă atitudinea pozitivă care însoţeşte
imaginea. Prin acest fapt mesajele vizuale stimulează la elevi curiozitatea, interesul, dorinţa de
cunoaştere şi de acţiune şi creează momente de bună dispoziţie, toate acestea contribuind la
mobilizarea efortului în procesul de învăţare. Pe lângă valenţele cognitive pe care le comportă,
fotografia, diapozitivul, secvenţa de film, creează la elevi acte de percepere şi evaluare a
esteticului şi le cultivă capacitatea de înţelegere şi apreciere a frumosului. Lectura unei imagini
de către elevi poate îmbrăca aspecte diverse, în funcţie de raporturile dintre forma şi
conţinuturile acesteia, de planul îndeplinit, sau apropiat de prezentare, de unghiul de vedere, de
durata expunerii etc. Durata impresiilor ce survin prin aplicarea materialului vizualizat depind de
mai mulţi factori, setul de materiale, metodica de aplicare, experienţa elevilor.
Studierea principiilor teoretice ale psihologiei cognitive ne sugerează ideea că imagistica
nu respinge utilizarea reprezentărilor vizual-textuale. Vorbind despre utilizarea rezonabilă a
textului, psihologia cognitivă contemporană susţine că citirea textului nu este firească pentru om,
deoarece nu este susţinută de către structurile specializate ale cortexului cerebral [6].
Reprezentarea textuală a conţinutului în vizualizrea materialului predării ar trebui să fie
menţinute la un nivel minim rezonabil, şi folosite, în primul rând, pentru a exprima concepte
teoretice şi idei, care nu pot fi codificate altfel. O reprezentare vizuală a conţinutului verbal
sugerează, la rândul său, necesitatea de a optimiza vizualizarea, atât la nivel de senzaţii, cît şi la
nivel de percepţie. Vizualizarea presupune utilizarea unor astfel de mijloace de expresie şi de
idei care nu pot fi considerate ca fiind în exclusivitate text, deoarece, includ în sine fragmente de
text, avînd o organizare vizuală pe baza relaţiilor semantice dintre ele (tabele, diagrame logice,
grafice etc.) .
În abordările moderne de învăţare sunt utilizate tot mai des principiile de NLP
(Programare Neuro-Lingvistica). Conform acestor principii perceperea informaţiei, de către
personalitatea umană are loc prin intermediul a cîtorva sisteme reprezentative. Fiecare sistem
reprezintă un set de elemente ce permit a reprezenta, în psihicul uman informaţiile necesare.
Aceste imagini sunt clasificate în felul următor: vizual; prin intermediul imaginilor, auditiv;
predomină auzul, cinetică; predomină senzaţiile motorice, polimodală; predomină procesele de
gîndire asociaţiile logice.
P.P. Blonskii a făcut o clasificare a elevilor după forma reprezentativă de percepere şi
asimilare a informaţiei divizîndu-i în trei categorii; vizuali, auditivi, cinetici. Profesorul ar
trebuie să cunoască particularităţile fiecărui tip de elev.

16
"Vizualii", memorează şi reamintesc informaţia prin internediul imaginilor interne,
încercînd de a–şi imagina ceea ce citesc. Ei sunt foarte artistici în timpil expunerii materialului
gesticulează activ. Asimiliază mai repede informaţia în formă vizuală, imagini, grafice, scheme
etc.
"Auditivii" memorarează şi reamintesc cuvintele pe care le aud, însuşesc mai bine
materialul explicat verbal, detaliile, cu relaţiile cauză-efect. Chiar dacă a învăţat foarte bine
lecţia, va expune materialul utilizînd pauze. Aceşti elevi au un limbaj foarte gramatic, efectuează
cu uşurinţă şi corect exerciţiile "prin analogie".
,,Cineticii” pot fi distinşi cu uşurinţă prin comportamentul exterior: ei se distrag foarte
uşor de la lecţie. Dar, anume aceşti elevi efectuează mai repede decat alţii lucrările de laborator,
lucrul la calculator, mai bine însuşesc materialul, dacă li se oferă posibilitatea de a manifesta
independenţă.
Studiile au demonstrat că elevii ce au o reuşită înaltă posedă, cu excepţia sistemului
reprezentativ de bază, o sistemă suplimentară, cei cu reuşită scăzută - nu folosesc sisteme
suplimentare. Prin urmare, în cazul în care metoda de reprezentare a cunoştinţelor este diferită de
sistemul reprezentativ corespunzător, elevul are nevoie de timp suplimentar pentru însuşirea
materialului care în condiţiile lecţiei, nu îi este oferit.
Tehnologia vizualizării conţinului predării combinată cu explicaţia verbală a profesorului,
lucrul individual al elevului induc la o percepere multisensorică a materialului. Aceasta permite
elevului, să însuşească materialul, prin intermediul sistemului reprezentativ caracteristic tipajului
său, dar şi stimulează dezvoltarea unui sistem reprezentativ secundar.
Aceast lucru a fost confirmat experimental prin experimentul organizat de savanţii I.M.
Pratuşevici şi A.M. Rozenştein care a fost organizat în felul următor; pe monitorul unui
calculator au fost puse nişte însărcinări, informaţia în care a fost vizualizată sub forma celor trei
sisteme de reprezentare imaginar, schematic şi auditiv. Elevii mai întîi au încercat să rezolve
însărcinările într-o formă, apoi în alta ş.a.m.d. Rezultatele activităţii electrice a creierului au
arătat că în funcţie de formele de reprezentare a informaţiei la un grup de şcolari însărcinările sau
executat mai bine sub formă de imagini, la alt grup sub formă schematică, la alta - în formă
verbală de reprezentare a informaţiei. Acest experiment a demonstrat încă odată că în procesul
didactic trebuie de ales aşa forme de expunere a materialului în care informaţia încorporată să
fie prezentată în toate cele trei forme de reprezentare [6]. Nu trebuie să pierdem din vedere
cercetările realizate de Roger Muchielli, care demonstrează că la sfârşitul unei secvenţe de
învăţare, în condiţiile unei atenţii voluntare şi cu un grad sporit de concentrare, elevul reţine
diferenţiat: 10% din ceea ce citeşte, 20% din ceea ce aude, 30% din ceea ce vede, 50% din ceea

17
ce vede şi aude în acelaşi timp, 80% din ceea ce spune şi 90% din ceea ce spune şi face în acelaşi
timp (fig. 1.11.).

80%

70%

60%

50%

40%

30%

20%

10%

0%
citire auditiv vizual auditiv şi vizual auditiv,vizual,discuţii

Fig. 1.11. Diagrama memorizării informaţiei.

1.3. Aspectele didactice ale vizualizării conţinuturilor la lecţiile de informatică

În plan didactic, au rămas actuale şi relevante întrebarile legate despre metodele şi


tehnicile de organizare a activităţii educaţionale cu utilizarea mijloacelor de vizualizarea a
conţinutului predării. Vizualizarea conţinutului predării, presupune nu doar elaborarea unei
prezentări electronice, utilizînd o mulţime de efecte de tranziţie, sau vizualizarea unui film, dar o
metodă de vizualizare a informaţiei în care s-au combinat principiul intuiţiei cu metoda
demonstraţiei didactice. Demonstrarea materialului intuitiv presupune prezentarea sistematică şi
organizată a unor obiecte în faţa elevilor cu scopul de a facilita înţelegerea şi executarea corectă
a unor activităţi. Un rol deosebit îl joacă intuiţia care este o experienţă mentală, o încadrare a
unor informaţii noi în contextual temei şi bagajului de cunoştinţe a elevului. Intuiţia realizează
corelaţia dintre imagine şi cuvînt, fiind atît sursă de cunoştinţe, cît şi mijloc de verificare.
Informatica nu poate fi desprinsă decît artificial de bazele ei intuitive şi de extinderea ei
în realitatea cotidiană. Profesorul este cel ce selectează materialul intuitiv: schemă, diagramă,
grafic, hartă etc [7]. Vizualizarea materialului cu caracter intuitiv poate fi utilizat la numeroasele
18
lecţii de informatică, cum ar fi:
1) Învăţarea algoritmilor de sortare, unde prin diferite moduri de reprezentare
sunt urmărite grafic valorile care se compară şi se schimbă între ele,
conducând la ordonarea şirului;
2) Învăţarea metodei backtracking, unde folosind materialul intuitiv se urmăreşte
formarea soluţiei prin avansări şi întoarceri repetate;
3) Vizualizarea ocupării şi eliberării zonelor de memorie prin alocarea dinamică a
variabilelor;
4) Ilustrarea modului de lucru cu elementele listelor simplu şi dublu înlănţuite, a
stivelor şi a cozilor;
5) Echilibrarea arborilor binari (arbori AVL).
Pregătirea pentru o asemenea lecţie necesită o pregătire mai complexă decît pentru o
lecţie tradiţională. Aşa noţiune ca scenariul lecţiei, în acest caz nu apare ca un termen ce ţine de
modă, dar ca o parte importantă de pregătire pentru procesul didactic. Proiectînd viitoarea lecţie
multimedia, profesorul ar trebui să ia în considerare succesiunea şi etapele procesului, formele şi
metodele de prezentare a informaţiilor educaţionale. Chiar din start ar trebui să fie analizate
întrebările legate de modul în care profesorul va gestiona procesul de învăţământ, cum se va
asigura o comunicare pedagogică între participanţii actului educaţional bazată pe ineracţiunea
permanentă între profesor elev. În cadrul lecţiei multimedia profesorul rămîne, unul dintre
principalii participanţi al procesului educaţional, şi adesea principala sursă de informaţii, iar
tehnologia interactivă şi multimedia este doar un mijloc de a intensifica demonstrarea, de a
conecta în acelaşi timp mai multe canale de prezentare a informaţiei, pentru o explicare mai
reuşită a materialului educţional. Ca exemplu tehnologia conspectelor de sprigin, dobîndesc o
calitate nouă, atunci cînd pe monitorul calculatorului într-un regim planificat apar fragmente de
,,sprigin”. În orce moment profesorul poate să treacă prin intermediul hiperlinkurilor la
detalizazarea informaţiei, pentru a revigora materialul de studiu prin intermediul imaginilor,
animaţiei, video etc [8].
În proiectarea viitorului material pentru o lecţie multimedia cel ce o elaborează trebuie să
chibzuiască asupra faptului, ce obiective urmăreşte, ce rol va juca lecţia dată, în sistemul lecţiilor
pe tematica dată sau a întregului curs:
 Pentru însuşirea materialului nou sau prezentarea informaţiei noi.
 Pentru întărirea materialului studiat, prelucrarea competenţilor şi abilităţilor educaţionale.
 Pentru repetarea, aplicarea în practică a competenţelor şi abilităţilor căpătate.
 Pentru consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor.

19
În perioada actuală de dezvoltare a pedagogiei, profesorii tot mai fregvent utilizează la
lecţii prezentările electronice. Prezentarea reprezintă alternativa digitală a diapozitivelor, fiind
un document electronic, format dintr-un set de slide-uri care prezintă o informaţie. Slide-ul
poate fi perfectat utilizînd elemente multimedia; texte, elemente grafice, video, sunet etc.
Prezentarea a devenit o parte componentă a complexului instructiv-metodic şi poate fi aplicată
destul de larg în activitatea de instruire. Utilizarea corectă a prezentărilor întăreşte motivaţia
învăţării şi eficienţa percepţiei informaţiilor de către elevi. Aplicarea prezentărilor electronice
umple metodica de predare cu un conţinut nou, deoarece ofera noi solutii în rezolvare unor
probleme pedagogice şi este considerată la moment un instrument didactic performant.
Prezentările electronice pot fi utilizate în diferite etape ale lecţiei cu scop de a atinge obiectivele
specifice ale acestora [8].
Elaborînd o prezentare electronică, este necesar de a lua în considerare acele fapte care
pot cointeresa audienţa, sau cele fără care este inposibil de a explica materialul (chiar şi dacă nu
sunt interesante). Elaborarea şi planificarea prezentării electronice trebuie să se bazeze pe
următoarele principii didactice.
 Claritate
 Accesibilitate
 Sistematicitate şi coerenţă
 Activitate şi conştientizare
 Legătură între teorie şi practică
 Interactivitate
 Individualitate
 Complexitate de percepere a informaţiei
În procesul de elaborare a prezentării electronice este necesar de ţinut cont, că tehnicile
multimedia şi cele interactive sunt doar nişte mijloace de vizualizare a informaţiei, nu un
obiectiv, despre ce majoritatea uită la elaborarea prezentărilor, făcînd abuz de efecte speciale. La
elaborarea unei prezentări electronice trebuie ţinut cont de faptul, că:
 Rapid şi explicit înfăţişează acele obiecte, care sunt imposibil de exprimat prin cuvinte;
 Ele prezintă interes şi introduc o varietate în procesul de prezentare;
 Intensifică efectul prezentării;
Cea mai eficientă este utilizarea prezentărilor electronice la următoarele etape ale lecţiei:
 Explicarea noului material;
 Consolidarea cunoştinţelor.

20
La etapa de explicare a noului material trebuie să se asigure faptul că prezentarea nu a
devenit o soluţie alternativă a tablei, dar că prezentarea conţine facte unice, care nu pot fi
explicate verbal sau demonstrate prin alte mijloace. Drept exemplu ne pot servi înregistrările
audio-video ale discursurilor oamenilor de ştiinţă, experimente etc. Pentru aplicarea prezentărilor
la etapa evaluării cunoştinţelor trebuie de elaborat o prezentare electronică ce conţine întrebări
din cadrul materialului studiat, cu exemple de variante de răspuns (prezentarea nr.2 partea
practică). Apoi această prezentare poate fi aplicată în cadrul lecţiei în calitate de program de
training. Cu scopul efectuării controlului cunoştinţelor pe subiectul lecţiei, profesorul poate
organiza un test intermediar (frontal sau diferenţiat, la calculator sau scris, cu o verificare
automată a rezultatelor la calculator, sau cu controlul ulterior al profesorului). Metodele de
utilizare a prezentărilor electronice în cadrul procesului didactic sunt diverse. Prin
implementarea lor în cadrul procesului didacic conţinutul lecţiei devine mai interesant şi
atrăgător pentru elevi. Datorită vizibilităţii sporite clasa se implică mai activ în desfăşurarea
lecţiei [9].
În procesul de elaborare a prezentărilor electronice este necesar să fie luate în considerare
următoarele legităţi.
1. Dimensiunea literilor influenţiază asupra confortului sesizării informaţiilor vizuale,
utilizaţi litere mari, vizibile – dimensiunea 28 pt este suficient de mare; dimensiunea 18
pt este minimul posibil.
2. Utilizaţi cît mai puţină informaţie textuală; cu cît textul v-a fi mai scurt, cu atît va creşte
probabilitatea că v-a fi citit şi memorat. Acelaşi lucru se aplică şi la antet. Pentru antet
este optimal de a utiliza de la 3 la 7 cuvinte.
3. Cel mai bine se memorează informaţia, amplasată pe poster, ecran în colţul din dreapta
de sus - 33% din atenţie. În colţul din stânga -28% din atenţie, din dreapta de jos şi stânga
respectiv 23% şi 16%.
O atenţie deosebită trebuie acordată respectării unor reguli culoristice la elaborarea
slide-urilor. Culorile afectează în mod direct senzaţiile şi emotiile, captivînd atenţia. Este necesar
de ales corect culoarea caracterelor şi fundalului. Cercetările au demonstrat că cel mai reuşit
coraport de culori între fon şi fundal, este negru pe alb, apoi negru pe orice fundal de culoare
deschisă (verde, galben, roz). Cea mai nereuşită combinaţie este galben pe alb, şi invers. Expertii
recomandă utilizarea unor culori complementare: rosu-verde, galben-violet, albastru-portocaliu.
O asemenea combinaţie nu induce apariţia unor nuanţe noi, dar amplifică saturaţia şi
luminozitatea. De exemplu; textul roşu arată mai saturat pe un fond verde şi verde-pe roşu.
Contrastul între culoari se amplifică, în cazul cînd caracterele sunt schiţate cu contur negru, şi
invers dacă sunt schiţate cu conturul alb [10].
21
În calitate de principalele reguli de utilizare a culorilor pot fi evedenţiate următoarele:
 Nu folosiţi mai mult de trei sau patru culori în diapozitiv;
 Asiguraţi un contrast între figuri şi fundal;
 Evitaţi combinaţii de roşu şi galben, ca unii elevi nu pot distinge între ele;
Pentru ca atenţia elevilor să nu fie axată la memorarea culorilor, culoarea ar trebui să
înbunătăţească perceperea şi nu invers. Este important să fie luate în considerare impactul
culorilor asupra confortului psihologic. Este cunoscut faptul, că culoarea verde posedă efect
relaxant, asupra sistemului nervos. Albastru şi galben de asemenea relaxează temperamentul
sanguinic şi holeric, însă flegmaticului îi poate provoca somnolenţă. Culorile aprinse cum ar fi
roşu, acţionează excitant asupra tuturor tipurilor de temperamente.

22
2. METODOLOGIA VIZUALIZĂRII CONŢINUTULUI PRIN MIJLOACE
INFORMATICE

2.1. Aplicaţii pentru vizualizarea conţinutului predării

În prezent, există o mulţime de aplicaţii care ar putea fi utilizate la lecţii pentru a


vizualiza conţinutul predării. O bună parte din ele pot fi accesate din Internet. Pe lîngă aceasta,
sistemul de învăţămînt crează o cantitate mare de programe pentru a sprijini procesul de învăţare.
Acestea sunt bazele de date, informaţiile de referinţă, depozite de informaţii de orice fel: imagini,
grafică, enciclopedii video, lecţii interactive la diferite discipline. A le enumera pe toate este
practic imposibil, din varietatea lor este nevoie doar de a le alege pe cele mai potrivite, reieşind
din scopurile şi obiectivele ghidate de acestea. Un interes deosebit prezintă acele aplicaţii care
satisfac următoarele cerinţe.
 Aplicaţia trebuie să fie simplă şi, totodată să posedă o interfaţă prietenoasă.
 Utilizatorul trebuie să aibă posibilitate în lucrul cu aplicaţia să adune materialul şi să-l
asambleze în modul care îl aranjează, să se ocupe cu creaţia, dar nu cu memorarea în ce
ordine v-a fi afişată informaţia.
 Să aibă indici înalţi de flexibilitate şi adaptabilitate la necesităţile de moment, fapt ce va
permite, modificarea ulterioară a elaborărilor, redarea, repetarea sau întreruperea
secvenţelor ori de cîte ori este nevoe.
 Aplicaţiile trebuie să ofere posibilitatea în limita unui şi acelaşi program să insereze
informaţii în orice formă de prezentare (imagini, text, tabele, diagrame, slide-uri,
animaţii, video, sunete ş. a.), şi să le păstreze pe o durată de timp nedefinită.
 Să permită vizualizarea informaţiei, utilizînd mijloacele tehnice de vizualizare.
Software-ul care satisface pe deplin acestor condiţii, sunt aplicaţiile pentru elaborarea
prezentărilor electronice, posibilităţile cărora sunt suficiente pentru a crea proiecte multimedia ce
conţin diverse elemente grafice. Există un mare număr de astfel de programe cum ar fi
programele libere Beamer, KPresenter, MagicPoint, OpenOffice.org Impress, Powerdot, Simple
Slides, Tech Talk PS, programele comerciale desktop, cum ar fi Adobe Acrobat, Apple Keynote,
Corel Presentations, Harvard Graphics, IBM Lotus Freelance Graphics, Microsoft PowerPoint, şi
programe online: AuthorsSTREAM, Docstoc, Google Docs, Prezi, Scribd, wePapers. În
continuare vom descrie succint cele mai răspîndite aplicaţii ce sunt disponibile la momentul
actual, precum şi posibilităţile lor.
Lotus Freelance Graphics este una din aplicaţiile pentru crearea slide-urilor. Are o
interfaţă foarte simplă ce permite accesarea strictului necesar de funcţii. Poate asigură un set larg
23
de posibilităţi de formatare a textului, imaginilor, tabelelor şi graficilor pe slide-uri.
Demonstrarea prezentărilor se poate efectua chiar şi cu un calculator, unde însăşi aplicaţia
lipseşte. Susţine imagini în format GIF, permite conversia prezentării în format HTML ceea ce
permite publicarea pe serverWeb.
Apple Iwork Keynote face parte din pachetul de programe Iwork elaborate de către
compania Apple, destinată elaborării prezentărilor în formatul key (prezentare keynote). Conţine
25 efecte de tranziţii de diapozitive foarte originale. Elemente de listă, coloane, diagrame vor
apărea pe diapozitiv încet, unul cîte unul sau vor apărea în întregime rotindu-se, ieşind de pe
ecranul din stînga şi cu siguranţă vor atrage atenţia auditoriului. Chiar dacă utilizatorii nu au
folosit Keynote, vor găsi că a crea o prezentare este extrem de simplu. Keynote oferă o colecţie
impresionată de 44 teme originale. Aplicarea cursorului pe tema ce se potriveşte prezentării
permite de a vedea designul slide-urilor. Mulţumită barei de navigare structura diapozitivelor
este întotdeauna la îndemîna utilizatorului. Este uşor de utilizat instrumentele de redactare care
permit adăugarea în diapozitive a cîtorva elemente grafice, cum ar fi tabelele, imaginile,
obiectele multimedia. Posibilitatea de a anima aceste obiecte sau a le converti în texturi
tridimensionale adăugă prezentării o agilitate si vizibilitate deosebită. Este nevoie doar de un
singur clic al mouse-ului pentru a putea adăuga o tabelă. Este tot atît de simplu de a crea şi o
diagramă. Utilizînd Media Browser, se pot insera elemente multimedia nu numai din fişier, ci şi
din biblioteca iPhoto, iMovie şi muzică de la o bibliotecă iTunes. Keynote oferă posibilitatea de
a importa prezentările create în Microsoft PowerPoint sau ale salva cu extensia .ppt, fapt ce
permite deschiderea fişierului în Microsoft PowerPoint. Prezentarea poate fi salvată,
deasemenea, ca un fişier PDF, HTML sau QuickTime şi poate fi publicată pe YouTube.
Prezentarea poate fi rulată într-un ritm confortabil, utilizînd unele din opţiuni, ce permit că în
timp ce prezentarea rulează pe ecranul principal pentru public, de a vizualiza diapozitivul curent
şi diapozitivele ulterioare, notele şi cronometrul pentru diapozitivul ulterior. Cu Keynote şi Wi-
Fi iPhone sau iPod touch prezentarea poate fi manipulată de la distanţă.
Microsoft PowerPoint face parte din setul de programe Microsoft Office, care este unul
din cele mai răspîndite şi utilizate softuri de programe din lume. Este un program ce permite
elaborarea prezentărilor electronice sub sistemele de operare Apple Mac şi Microsoft Windows.
Cu ajutorul acestei aplicaţii se poate introduce în prezentarea elaborată texte, imagini Clip Art,
diagrame Excel şi tabele Word sau Excel. De asemenea, pot fi create propriile imagini artistice,
utilizând o gamă largă de instrumente de desenare din PowerPoint. Dacă sistemul de calcul
conţine o placă de sunet şi difuzoare, se pot adăuga efectele de tranzacţii sonore. PowerPoint este
prevăzut cu multe facilităţi dar, dacă le utilizăm pe toate, prezentarea va fi supraîncărcată şi nu
vom atinge scopul. Cea mai atractivă este prezentarea electronică care permite utilizarea
24
unor efecte speciale, cum ar fi trecerea de la o pagină la alta, texte care apar din toate direcţiile
şi chiar animaţie. Pentru utilizatorii neiniţiaţi aplicaţia PowerPoint pune la dispoziţie un
instrument de asistenţă, numit Auto Content Wizard. Există posibilitatea de a efectua selecţii
dintr-o listă de şabloane, care oferă fundaluri şi culori prestabilite pentru realizarea unei
prezentări consistente. Aplicaţia PowerPoint pune la dispoziţie o varietate de scheme predefinite
pentru pagini, cu ajutorul cărora, utilizatorul poate decide cum să combineze imaginile,
diagramele şi alte obiecte. Lansarea în execuţie a programului se face în mod similar cu lansarea
celorlalte aplicaţii Office. După lansare (alegerea opţiunii New din meniu File) se deschide o
fereastră asemănătoare celor din Word şi Excel. În etapele de început ale unei prezentări,
utilizatorul poate să lucreze în modul Outline. Pentru adaptarea şi modificarea conţinutului
la cerinţele proprii utilizatorului, se editează textul aşa cum se procedează în orice editor de text.
Cînd se ajunge la capătul unei linii şi se apasă Enter, următoarea linie va fi de acelaşi nivel ca şi
linia anterioară; dacă se poziţionează punctul de inserţie la sfîrşitul titlului unui diapozitiv şi se
apasă Enter, se va insera un diapozitiv nou. Selectarea textului se face ca şi în editorul Word. Se
efectuează dublu clic pe un cuvînt, sau se trage mouse-ul deasupra unuia sau mai multor cuvinte
pentru a le selecta. Pentru a avea o prezentare mai completă asupra diapozitivului se poate lucra
în modul Slide View. Majoritatea diapozitivelor include două casete de text, una pentru titlu şi
una pentru textul de bază. Cînd se efectuează clic pe titlu sau pe textul de bază, în jurul casetei
de text va apărea un cadru. Pentru a-l formata, textul se selectează după care se modifică
formatele prin utilizarea barei de instrumente Formatting sau a meniului Format. Utilizarea
modului de lucru Slide Sorter View permite deplasarea, copierea, mutarea şi ştergerea
diapozitivelor. Aplicaţia PowerPoint permite includerea secvenţelor de sunet şi mişcare.
Unele sunete sunt incluse în bara de instrumente Animation Effects (efecte de animaţie). O
prezentare PowerPoint care a fost deja creată poate fi salvată ca pagină Web. Aplicaţiile
elaborate sunt mai convingătoare prin conţinutul lor, mai spectaculoase, deoarece permit de a
manipula cu culorile, de a adăuga efecte speciale care sunt mai atractive pentru auditoriu şi
sporesc atenţia [11].
Impress (engl. „to impress” –a impresiona) este componenta de elaborare a prezentaţiilor
ce face parte din pachetul standard OpenOffice.org, un proiect condus şi finanţat în prezent de
compania ,,Apache Software Foundation”. Este un proiect cu sursă liberă, răspîndit gratis. Până
acum, s-au înregistrat mai mult de 100.000.000 de descărcări ale aplicaţiei. Cu ajutorul acestei
componente se pot crea prezentări electronice destinate să ajute prezentatorului în realizarea
expunerilor vizuale în faţa unui auditoriu cu ajutorul diapozitivelor. Fişierul realizat cu aplicaţia
Impress se numeşte prezentare şi are extensia ODP (Open Document Prezentation). Prezentările
în OpenOffice Impress sunt alcătuite din diapozitive, acestea fiind paginile fişierului. Aşezarea
25
în diapozitiv a elementelor se poate face manual sau cu ajutorul aspectelor predefinite,
asemănătoare cu cele din PowerPoint. Permite de a înfrumuseţa diapozitivele cu diferite
elemente grafice, incluzând text, simboluri, tabele, diagrame etc. Impress mai include un
verificator ortografic printre care şi pentru limba română, un dicţionar, stiluri text predefinite,
stiluri pentru fundal şi un sistem de asistenţă. Se pune accentul pe desenarea şi introducerea
elementelor 2D şi 3D, Impress punând la dispoziţie o gamă largă de instrumente de desenare.
Este disponibil şi un sistem de animaţie particularizată şi tranziţie animată între diapozitive,
foarte asemănător cu cel din PowerPoint. Impress este un instrument cu adevărat remarcabil
pentru crearea de prezentări multimedia eficiente. Prezentarea poate fi îmbunătăţită prin
inserarea animaţiilor, desenelor, efectelor speciale. Impress suportă multi-monitoringul şi este
inclus ca standard Extension Consola Presenter ce permite mai mult control asupra prezentărilor
de diapozitive, cum ar fi posibilitatea de a vedea următorul diapozitiv, notele la diapozitive, de a
controla cronometrul de prezentare [12].
Sintagma vizualizării conţinutului predării pe lingă sintagma aplicaţiilor de elaborare mai
are şi una legată de echipamentul tehnic. Mijloacele tehnice de vizualizare pot fi definite ca
aparate şi instalaţii tehnice audiovizuale de proiecţie, născute din revoluţia mijloacelor de
comunicare, ce pot fi folosite în scopuri didactice, luate individual sau în combinaţie, pe lîngă
profesor, manual şi tablă.
Proiectoarele sunt în general nişte dispozitive optico-mecanice sau optico-digitale ce
permit cu ajutorul unei surse de luminiă de a proiecta informaţii multimedia pe o suprafaţă
situată în afara dispozitivului- pe ecran. Se cunosc următoarele tipuri de aparate de proiecţie:
Diaproiectorul – imaginea se crează cu ajutorul razelor de lumină care trec printr-o folie
transparentă. Acesta este cel mai răspîndit tip de aparate de proiecţie la care se clasează aşa
aparate ca; proiectorul de film, diaproiectorul etc.
Epiproiectorul – creează imagini ale obiectelor opace prin proiectarea razelor reflectate
de lumină la aşa tip de proiectoare se clasifică; episcopul, megascopul.
Epidiaproiectorul – generează pe ecran imagini atît al obiectelor transparente cît şi celor
opace.
Proiectorul multimedia (de asemenea se utilizează terminul "proiector digital") – odată cu
dezvoltarea tehnologiilor digitale, această denumire a primit două clase diferite de dispozitive.
Care se deosebesc în dependenţă de signalul video ce este partajat în timp real la intrare (analog
sau digital). Dispozitivul primeşte de pe o sursă de informaţie care poate fi atît încorporată sau
separată, o serie de informaţii diditale le decodifică şi le proiectează pe ecran. Aceste dispozitive
practic, sunt o combinare a unui media player şi unui proiector [14].

26
O gamă largă de modele prezentate pe piaţă pot fi grupate în patru categorii în
dependenţă de tipul tehnologiilor moderne de procesare a informaţiei şi proiectare a imaginilor
aplicată la construcţie:
 CRT- Cathode Ray Tube;
 LCD- Liquid Cristal Display;
 DLP- Digital Light Processing.
CRT-proiectoarele sunt formate de obicei din trei tuburi catodice cu dimensiunile
cuprinse între 7-12 fiecare dintre care reproduc, una dintre cele trei culori primare RGB. Aceast
tehnologie se caracterizează printr-o calitate excepţională a imaginei. O gamă largă de rezoluţii,
absenţa denaturării, nivel de zgomot redus şi durată înaltă de funcţionare (peste 10 mii ore) fac
aceste proiectoare destul de atractive. Dar masa şi gabaritele mari, la care se mai adaugă şi preţul
ridicat( ≈ 20. 000 $) le exclud din lista mijloacelor didactice. O comparare a avantajelor şi
dezavantajelor CRT- proiectoarelor este prezentat în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1. Compararea avantajelor şi dezavantajelor CRT- proiectoarelor
Nr.
Avantajele Dezavantajele
d/o

1. Calitate înaltă a imaginilor Preţul înalt

2. Durată lungă de funcţionare Gabarite mari

3. Un nivel adînc de culoare neagră Necesită periodic calibrare

4. Rezoluţie practic nelimitată Geometrie a imaginilor neclară

5. Un indice scăzut de zgomot Luminozitate mică

6. O tehnologie tastată de timp Nu se recomandă pentru imagini statice

LCD – proiectoarele, concepute pe baza acestei tehnologii, rolur de formare a imaginei o


îndepleneşte matricea LCD. Destul de des pentru a intensificarea fluxul de lumină de la fiecare
pixel a matricei este amplasată o microlinză care direcţionează fasciculul de lumină într-o
regiune transparentă. Astfel de proiectoare se caracterizează prin dimensiuni mici şi o
luminozitate ridicată (până la 10.000 de lm ANSI). Imaginea proiectată are o geometrie aproape
perfectă, poate fi conectat la calculator. Unul din dezavantajele acestui tip de proiectoare, este
faptul că repede se încălzesc, deaceea dispozitivul conţine fani pentru răcire activă care pot fi
destul de zgomotoşi (în jurul valorii de 50 dB). Timpul mediu de funcţionare, este de 2000 de
27
ore, după care necesită înlocuirea sursei de lumină - a cărei preţ este, uneori, mai mare ca
jumătate din costul proiectorului [14].
DLP- proiectoarele, imaginea proiectată pe ecran este formată de o componentă DMD
(Digital Micromirror Device). Care constă dintr-un set format din un număr mare de oglinzi cu
dimensiuni de aproximativ de 14x14 microni, cu distanţa între ele mai mică de 1 micron, dispuse
pe o plachetă de siliciu. Acest set determină rezoluţia proiectorul, iar fiecare microoglindă
determină un anumit pixel. În funcţie de semnalul de intrare, microoglinda poate lua una din
două poziţii, în prima poziţie semnalul este transmis spre obiectiv iar în a doua spre un filtru de
lumină. Timpul petrecerii oglinzilor în prima sau a doua poziţie, determină spectrul de nuanţe.
Proiectoare DLP în dependenţă de model pot conţine de la una pînă la trei DMD matrice. În
cazul dispozitivelor ce conţin trei matrice fluxul luminos, la fel ca şi în proiectoarele LCD
prisma este împărţită în componentele de bază ale RGB, fiecare dintre ele este îndreptată spre
DMD-matricea sa, care formează o imagine de o anumită culoare. Trecerea în continuare a
razelor de lumină printr-o lentilă formează pe ecranul extern, imagini color. Proiectorul cu două
matrice este dotat suplimentar cu un filtru de rotaţie format din două sectoare violet (R + B) si
galben (R + G) culori. În procesul de lucru prisma dicromică separă fluxul de lumină în mai
multe componente, fluxul de culoare roşie este îndreptat permanent pe aceeaşi DMD-matrice, pe
cînd fluxurile de lumină albastru şi verde, sunt prelucrate în mod alternativ de cea de a doua
matrice DMD. În tabelul 2.2. sunt comparate avantajele şi dezavantajele LCD/DLP
proiectoarelor.
Tabelul 2.2. Compararea avantajelor şi dezavantajelor LCD/DLP proiectoarelor
Nr.
Avantajele Dezavantajele
d/o

1. Gabarite mici Nivel scăzut de culoare neagră

2. Preţ avantajos Pot avea pixeli,, morţi” chiar din uzină

3. Ideal pentru prezentări Necesită răcire activă

4. Luminozitate înaltă Nivel înalt de zgomot

5. Geometrie ideală a imaginei Costul ridicat de înlocuire a lămpii

6. Se potrivesc pentru ecrane foarte mari

28
2.2. Analiza comparativă a aplicaţiilor de prezentări electronice

Din varietatea aplicaţiilor pentru elaborarea prezentărilor electronice cele mai populare
printre utilizatori sunt PowerPoint Microsoft Office şi Impress, posibilităţile cărora vor fi
studiate şi comparate în continuare. Făcînd o comparare a posibiltăţilor aplicaţiilor de prezentări
electronice s-au comparat posibilităţile programelor Impress versiunea OpenOffice 3.1 şi
PowerPoint Microsoft Office 2007 şi pentru susţinerea acestui scop au fost elaborate două
prezentări electronice, cîte una în fiecare dintre aceste aplicaţii. Făcînd o comparare generală,
chiar din start menţionăm că aplicaţia Microsoft Office este o aplicaţie comercială, pe cînd
pachetul OpenOffice, din care face programa Impress, se răspîndeşte gratis. În rest e dificil de a
găsi careva diferenţe considerabile, atît în interfaţa aplicaţiilor, cît şi în funcţionalitatea lor. Doar
că şabloane standard pentru perfectarea prezentării în Impress sunt mai puţine şi nu se
evedenţiază printr-un design deosebit (mai precis se evedenţiază prin lipsa absolută). Impress
posedă şi un şir de neajunsuri, printre care faptul că cere multe resurse ale calculatorului.
Aplicaţia poate ocupa 500 Mb din memoria operativă, redarea unei prezentări mai complicate
poate suprasolicita memoria operativă a calculatorului. Dar şi acest fapt poate fi considerat
neesenţial, deoarece calculatoarele moderne dispun de resurse foarte mari şi aceasta nu ar putea
afecta viteza de lucru a calculatorului. Afară de aceasta, la încercarea de a insera un slide nou
între două slide-uri, slide-ul nou se mută la sfîrşitul prezentării. Utilizatorul se poate ciocni, de
asemenea, cu problema nealinierii paginilor slide-ului cu miniaturile sale amplasate în partea
stîngă. Aceste neajunsuri au fost înlăturate în versiunea 3.0.1. Un element destul de convenabil,
este posibilitatea inserării în prezentare a datei şi timpului pentru care este rezervat în slide un
spaţiu aparte. Este nevoie o singură dată de introdus manual data şi timpul, şi ele automat se vor
completa în slide-urile ulterioare. Această funcţie poate fi extrem de utilă atunci cînd prezentarea
este amînată şi nu este necesar de a întroduce schimbările în fiecare slide. Spre deosebire de alte
aplicaţii concurente, Impress nu oferă posibilitatea executării acţiunii asociate unui obiect la
trecerea indicatorului mouse-ului peste acel obiect şi nu permite nici evidenţierea obiectului la
clic sau la trecerea indicatorului mouse-ului peste el. Pe lângă faptul că Impress poate exporta
prezentările în HTMLşi PDF, poate exporta prezentările şi Shockwave Flash (SWF), astfel încât
prezentările să poată fi vizualizate pe orice calculator cu un player de Flash instalat. Făcînd o
caracteristică a acestei aplicaţii pentru vizualizarea conţinutului predării s-ar putea de spus că
este o aplicaţie accesibilă, poate fi descărcată gratis de pe situl oficial www.openoffice.org,
făcînd parte din acest pachet de aplicaţii. Structura aplicaţiei este asemănătoare cu aplicaţiile
Word şi Excel, avînd elemente comune de structură cu care majoritatea utilizatorilor sunt deja
cunoscuţi. Prin intermediul acestei aplicaţii se pot insera diverse elemente grafice, imagini,
29
tabele, grafice, diagrame, se pot include secvenţe de sunete şi mişcare. În tabelul 2.3. este
efectuată o comparare a aplicaţiilor PowerPoint şi Impress.

Tabelul 2.3. Compararea aplicaţiilor PowerPoint şi Impress


Power Point Impress (Open Office)
1. Face parte din pachetul Microsoft Office Face parte din pachetul Open Office, este o
care este un pachet comercial. aplicaţie cu cod deschis şi se răspîndeşte
gratis; poate fi accesată pe
http://www.openoffice.org
2. Se poate de utiliza în SO Microsoft Este o aplicaţie ce funcţionează atît pe SO
Windows, SO Apple Mac; Windows, cît şi pe SO Linux, fără a avea
versiuni separate.
3. Interfaţa aplicaţiei este asemănătoare cu Interfaţa asemănătoare cu MS PowerPoint 95-
interfaţa aplicaţiilor Word şi Excel. 2003.
Redactează fişiere în format .ppt şi le Redactează fişiere în format ODP, poate salva
salvează în format .pdf şi .xps care este un şi exporta fişierele în format .ppt, html, pdf,
format ce oferă posibilitatea publicării swf. La acest capitol posedă mai bune
WEB. posibilităţi.
4. Posibilitatea inserării şi redactării imag- Permite inserarea şi redactarea imaginilor, o
inilor în format BMP, GIF, JPEG, opţiune care diferă este posibilitatea inserării
TIF.Oferă posibilităţi de redactare a imag- imaginii, chiar direct de pe scaner.
inilor.
5. Permite inserarea sunetului în format Permite inserarea sunetului în AIFF, AU,
AIFF, AU, MID sau MIDI, MP3, WAW, MIDI,
WMA, atît din fişier, cît şi înscrierea prin MP3, WAW, WMA numai direct din fişier; nu
intermediul microfonului. permite înscrierea prin intermediul
microfonului.
6. Permite inserarea fişierelor video în Permite inserarea fişierelor video în format
format ASF, AVI, MPG sau MPEG, ASF, AVI, MPG sau MPEG, WMV.
WMV.
7. Permite inserarea diagramelor, schemelor Permite inserarea diagramelor, schemelor şi
şi tabelelor. Este în legătură cu alte tabelelor; este în legătură cu aplicaţiile
aplicaţiile ale MS Office: Word, Excel. standard din pachetul OpenOffice.
8. Dispune de un corector ortografic pentru Dispune, de asemenea de un corector
un şir întreg de limbi, printre care şi cea ortografic pentru limba romînă.

30
română.
9. Permite diferite setări ale rulării Se pot efectua careva setări pentru regim
prezentării, diapozitivele se pot schimba manual sau automat; permite setarea timpului
manual, sau după timp. derulării, dar în acest plan cedează aplicaţiei
PowerPoint.
10. Posedă 58 de efecte de schimbare a slide- În acest context, posibilitatea aplicaţiei este
urilor, se poate aplica un efect pentru toate identică.
slide-urile sau în particular se poate seta
viteza scimbării (încet, mediu, rapid).

2.3. Metodologia vizualizării conţinuturilor la lecţiile de informatică

Vizualizarea conţinuturilor predării devine una dintre metodologiile cheie ale predării
disciplinilor şcolare, inclusiv şi a predării informaticii. În literatura de specialitate sunt reflectate
elementele unei asemenea metodologii [15, 16]. Integrînd mai multe puncte de vedere propunem
următoarea metodologie a vizualizării conţinuturilor la lecţia de informatică.
1) Determinarea scopului vizualizării. Menţionăm că vizualizarea poate fi realizată din mai
multe motive.
a) Pentru a transmite un volum mai mare de informaţii;
b) Pentru a face ,,vizibilă” informaţia invizibilă ( de exemplu microlumea);
c) Pentru a crea un mediu confortabil de lucru elevilor cu asimetria la dreapta;
d) Pentru a facilita crearea unor ,,tipare” vizuale din care, ulterior vor fi construite
imagini de complexitate crescîndă.
2) Determinarea momentului perioadei vizualizării conţinutului. Experienţa demonstrează că
vizualizarea conţinutului poate fi realizată la orice etapă a lecţiei.
a) Verificarea temei de acasă (de exemplu, prin administrarea unui test cu sarcini cu
alegere multiplă; conţinutul sarcinii-întrebare şi răspunsurile posibile – se proiectează
pe ecran, iar elevii în fişe speciale încercuiesc numărul răspunsului corect);
b) Actualizarea cunoştinţelor (de exemplu prin proiectarea unor hărţi conceptuale
elaboratedin timp sau construite pe parcurs);
c) Explicarea materialului nou (la această etapă vizualizarea serveşte pentru a ,,traduce”
în imagini discursul profesorului);
d) Aplicarea cunoştinţelor (de exemplu, prin prezentarea unor exerciţii model);
31
e) Evaluarea elevilor (în acest caz pot fi vizualizate posibilităţile reţelei din clasa de
calculatoare).
3) Determinarea modului de vizualizare. Aici posibilităţile profesorului sunt limitate. El poate:
a) Utiliza un proiector electronic;
b) Utiliza monitorul calculatorului propriu (imaginile şi textele trebuie să fie mari; nu
mai puţin de 80 pt); Sau dacă clasa este dotată cu un televizor LCD şi placa video a
calculatorului posedă conector de tip LDPE, informaţia poate fi vizualizată pe ecranul
televizorului.
c) Utiliza monitoarele elevilor (în cazul cînd calculatoarele din clasă sunt unite în reţea);
Destul de interesant în acest caz prezintă software-ul cum ar fi NetOpSchool. Care
este destinat controlului calculatoarelor din reţeaua locală. Această aplicaţie permite
de a urmări şi a manipula fiecare calculator conectat la reţea. Calculatoarele pot fi
deconectate, restartate, blocate. Poate fi manipulat un singur calculator cît şi un grup.
Un interes deosebit prezintă opţiunea ce permite de a afişa ce se petrece pe monitorul
calculatorului server pe monitoarele calculatoarelor selectate ( foarte util în explicarea
materialului). Prin intermediul acestui program se mai poate de distribuit şi colectat
fişiere, în general aplicaţia asigură tot ce este necesar pentru o vizibilitate maximă la
lecţie.
4) Determinarea tipului de vizualizare. Profesorul poate utiliza:
a) Un fragment video, utilizînd serviciul YOUTUBE sau TeacherTube (se recomandă ca
fragmentul să fie mai întîi descărcat din Internet. În acest scop pot fi folosite
posibilităţile pachetului DVD VideoSoft, care este un pachet necomercial. Dacă
profesorul dispune de cunoştinţele şi deprinderile necesare, fragmentul poate fi
subtitrat).
b) O przentare electronică din Internet sau preluată de la un coleg;
c) O prezentare electronică elaborată special pentru lecţia dată.
În continuare propunem un proiect de lecţie cu subiectul ,,Structura şi funcţionarea
calculatorului” în care este utilizată vizualizarea conţinutului. Scenariul lecţiei va fi prezentate
sub formă de tabel.

Proiect didactic
Data: 06.10.2012
Liceul: L.T. ,, Corlăteni”, com. Corlăteni, rn. Rîşcani.
Clasa: a VII-a
Disciplina: Informatica
32
Profesor mentor: Galina Dumbrăveanu
Profesor : Dorel Ispravnic
Tipul lecţiei: Lecţie de asimilare a cunoştinţelor.
Durata: 45 min.
Subiectul lecţiei: Structura şi funcţionarea calculatorului.
Obiectivul cadru: Cunoaşterea structurii şi principiului de funcţionare a calculatorului.
Obiectivele lecţiei:
Obiectivele de referinţă:
 să cunoască destinaţia componentelor principale a calculatorului; procesorul, memoria,
dispozitivele de intrare-ieşire;
 să cunoască schema funcţională a calculatorului şi să poată indica fluxurile de
informaţie;
 să dea explicaţii referitor la interacţiunea componentelor calculatorului în procesul
de prelucrării informaţiei;
Obiectivele operaţionale:
 să identifice componentele principale ale calculatorului: procesorul, memoria,
dispozitivele de intrare-ieşire;
 să reprezinte schema funcţională a calculatorului;
 să indice fluxurile de informaţie;
 să explice interacţiunea componentelor calculatorului în procesul prelucrării
informaţiei;
Metode de învăţămînt:
 Conversaţia
 Demonstrarea
 Problematizarea
 Observaţia independentă
 Exerciţiul
Mijloace de învăţămînt: Clasă cu calculatoare, videoproiector, soft: prezentare PowerPoint;
programul de testare MyTestStudent, manualul.
Bibliografie: 1. Curriculum gimnazial la informatică pentru clasele a VII-IX-a;
2. Informatica cl.7, A. Gremalschi, L. Gremalschi;
Scenariul lecţiei:

33
Scenariul lecţiei
Nr Activitatea profesorului Formele de Durata,
Etapele lecţiei
d/o învăţare min
Moment Stabileşte climatul adecvat pentru desfăşu- Individual I´
I. organizatorc rarea activităţii.

Reactualizarea Vizualizez pe ecran o prezentare în care este Evaluarea 6´


cunoştinţelor, prezentat un test în două variante. individuală
II: priceperilor şi Preîntîmpin elevii referitor la t´ desfăşurării, computerizată
deprinderilor indic varianta şi regulile de formatare a
însuşite anterior. răspunsului.

Proiectez cu ajutorul videoproiectorului pe 2´


Anunţarea ecran prezentarea PowerPoint. Şi propun
subiectului elevilor să noteze în caiete subiectul lecţiei Individual. Frontal.
(slide-ul 1). Anunţ obiectivele lecţiei (slide- Discuţie euristică.
III.
lecţiei
ul 2). Iniţiez o discuţie euristică referitoare la
necesitatea inventării calculatorului (slide-ul
3,4)
Comunicarea Propun elevilor să găsească analogii dintre Problematizarea. 20´
noilor cunoştinţe prelucrarea informaţiei de către creierul Demonstraţia.
uman şi a calculatorului.(slide-ul 5). Discuţia euristică.
După principiul său calculatorul este un
model al omului ce lucrează cu informaţia,
iar cele mai importante funcţii
IV. informaţionale ale omului sunt:
 Primirea (recepţionarea) informaţiei;
 Memorarea informaţiei;
 Prelucrarea informaţiei;
 Transmiterea informaţiei;
Deaceea şi calculatorul conţine dispozitive
ce îndeplinesc aceste funcţii ale omului.
Fixarea noilor Este vizualizat un filmuleţ din Internet în Lucrul individual. 13´
V. cunoştinţe care este arătată cuplarea componentelor Conversaţie.
calculatorului. Demonstraţia.

Anunţarea temei § 2.1. pag. 22. E xerciţiul 7,9. De pregătit o 3´


VI. pentru acasă prezentare despre istoria evoluţiei
calculatoarelor.

34
3. VALIDAREA EXPERIMENTALĂ A METODOLOGIEI ELABORATE

3.1. Organizarea experimentului pedagogic

Scopul experimentului. Studiul include o comparare a calităţii însuşirii materialului de


către elevi la lecţiile de informatică la etapa preuniversitară de studii, utilizînd metodologia
elaborată în procesul didactic care se bazează pe utilizarea ( la toate etapele lecţiei) în procesul
de comunicare a cunoştinţelor a prezentărilor electronice în comparare cu metodele tradiţionale
ale lecţiilor petrecute în instituţiile şcolare. În legătură cu cerinţele experimentului selectarea s-a
efectuat în dependenţă de criterii echivalente de pregătire a elevilor pentru ca rezultatele finale să
fie pe cît se poate mai fiabile. Reieşind din acest fapt în cadrul experimentului pedagogic a fost
implicate două clase identice una fiind experimentală şi una de control.
Experimentul a fost organizat şi efectuat în Liceul Teoretic ,,Corlăteni” din com.
Corlăteni rn. Rîşcani în timpul efectuării practicii pedagogice ce a avut loc în perioada de
,,A”
19.09.2011- 28.10.2011. În cadrul experimentului au fost implicate două clase. În clasa VII
(clasa experimentală) în decursul experimentuli lecţiile s-au petrecut utilizînd prezentări
electronice elaborate din timp care urmăreau tematica lecţiei, dar mai conţineau şi ceva materiale
adăugătoare la aceiaşi tematică, nivel mai avansat, dar care erau în afara cerinţelor programului
de studiu. Prezentările elaborate conţineau informaţii în diferite forme de reprezentare ale
acestora: textuală, grafică (imagini, scheme, diagrame, tabele) şi video un filmuleţ didactic cu
durata de translare 5-10 min. pentru a se încadra în durata lecţiei, ales şi descărcat din resursele
WEB (Internet). Informaţiile referitoare la clasa experimentală sunt prezentate în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. Informaţii referitoare la clasa experimentală


Nr. Notele evaluării de Notele evaluării finale
F.N.P.
d/o control
1. Nenescu Cristina 7 8
2. Tălămbuţă Felicia 7 9
3. Brumă Angela 8 9
4. Enache Dan 6 7
5. Gîscă Irina 8 7
6. Tocarciuc Eduard 7 7

35
7. Ursu Valeria 8 9
8. Guilă Andrei 7 7
9. Verhoveţchii Dumitru 8 8
10. Cincilei Carolina 7 7
11. Cernei Dumitru 8 7
12. Zaieţ Evelina 8 7
13. Ciobanu Alexei 7 8
14. Conoval Antonina 9 8
15. Puha Veronica 7 8
16. Ursu Daniel 8 9
17. Motruc Mădălina 7 8
18. Axînoi Ariana 8 9
19. Rotaru Valeria 7 7
20. Bumbac Mihaiela 7 8
21. Liuc Marina 7 7
Media clasei 7.4 7,9

Conform tabelului, clasa experimentală constitue 21 elevi din care sunt 14 fete şi 7 băieţi.
Reuşita medie a clasei la disciplina informatica este 7,2.
,,B”
În clasa VII (clasa de control) lecţiile erau petrecute în mod obişnuit, utilizîndu-se
forme standard de comunicare a cunoştinţelor: explicaţia profesorului, lucrul individual cu
manualul, lucrul la calculator etc., şi doar în rare cazuri pentru explicarea materialului nou se
utilizau prezentările electronie. Informaţiile referitoare la clasa VII,,B” sunt prezentate în tabelul
3.2.
Tabelul 3.2. Informaţii referitoare la clasa de control
Nr. Notele evaluării de Notele evaluării finale
F.N.P
d/o control
1. Ciobanu Nicolina 8 9
2. Ciobanu Vasile 8 8
3. Condruc Cristina 7 7
4. Curicheru Olga 7 8
5. Ganciuc Ionela 8 7

36
6. Gnatiuc Valeriu 7 7
7. Guţu Ion 8 8
8. Ilico Ana 7 7
9. Moroşanu Angela 6 7
10. Odagiu Anastasia 7 8
11. Odagiu Andrei 8 7
12. Paladiciuc Carolina 7 6
13. Prisacari Doina 7 8
14. Popa Irina 8 7
15. Puha Mihai 8 8
16. Puha Mihaela 9 7
17. Rusu Viorica 7 8
18. Serjantu Ion 7 9
19. Ştirbu Alina 7 8
20. Ţăruş Dragoş 7 7
21. Vasan Oxana 7 7
22. Zazuleac Denis 8 8
Media clasei 7,4 7,5

Clasa de control constitue 22 elevi din care 14 fete şi 8 băieţi. Reuşita medie a clasei la
disciplina informatica conform efectuării unei testări prealabile, este de 7,02.
La finele experimentului în ambele clase a fost petrecută o evaluare a cunoştinţelor sub
formă de testare prin intermediul aplicaţiei MyTestStudent. Rezultatele testării petrecute în clasa
control şi cea experimentală sunt prezentate sub formă de diagrame circulare unde este indicată
ponderea notelor obţinute pe clasă(fig. 3.1. şi fig. 3.2.).

0% 4% 9% Note de 9
24% Note de 9
43% 45% 41% Note de 8
Note de 8
Note de 7
Note de 7
Note de 6
Note de 6
33%
Fig. 3.1. Reuşita în clasa experimentală. Fig. 3.2. Reuşita în clasa control.

37
3.2. Analiza cantitativă şi calitativă a rezultatelor experimentului pedagogic

Analiza comparativă a rezultatelor experimentului demonstrează, că nivelul de asimilare


a cunoştinţelor la lecţiile de informatică, este mai înaltă, la elevii clasei în care s-a utilizat
vizualizarea conţinutului predării prin intermediul prezentărilor electronice, utilizînd
metodologia dezvoltată şi expusă în cadrul tezei de licenţă. În cadrul procesului experimental s-a
observat faptul că în limitele unei lecţii s-a putut transmite elevilor un volum mai mare de
informaţii, care au fost structurate mai bine, într-o coerenţă logică şi clară. Pe lîngă acest fapt,
lecţiile în clasa experimentală au devent mai interesante, în comparaţie cu lecţiile tradiţionale
petrecute în clasa de control pline de stereotipie şi monotonitate. S-a observat faptul că chiar şi
acei elevi cu o reuşită puţin mai scăzută au prezentat rezultate mai bune, pe cînd la elevii cu
reuşită înaltă schimbări esenţiale nu s-au observat. Aceast fenomen poate fi explicat prin faptul
că acei elevi ce au o reuşită mai bună, la lecţiile de informatică posedă şi aplică, deja sisteme
duble de memorare a informaţiei. Pe cînd cei cu reuşită slabă şi medie nu posedă sau aplică
parţial. Vizualizînd conţinutul lecţiei, s-a primit în fine un efect de percepere polisensorică a
informaţiei, ce şi-a avut efectul său. Dar, este necesar de menţionat, deşi experimentul a
demonstrat eficienţa vizualizării nu ar trebui să absolutizăm această metodă. Deoarece în
realizarea obiectivelor educaţionale orice metodologie de predare posedă atît puncte tari, cît şi
puncte slabe. În procesul didactic trebuie de aplicat diverse procedeie didactice; exerciţiul,
problematizarea, observaţia independentă etc, care în esenţă dezvoltă anumite competenţe şi
abilităţi generate de obiectivele lecţiei. Pentru a fi mai vizibile rezultatele experimentului
pedagogic sunt prezentate în fig. 3.3.

7.9

7.8

7.7

7.6

7.5 media iniţială


media finală
7.4

7.3

7.2

7.1
clasa control clasa experimentală

Fig. 3.3. Rezultatele experimentului.


38
CONCLUZII

Pe parcursul realizării tezei de licenţă au fost realizate următoarele activităţi:


1. Au fost studiate 16 surse bibliografice la temă. În rezumat, prin studiul şi analiza literaturii la
temă am stabilit faptul, că atît în Republica Moldova, cît şi în Romînia publicaţii ce ar aborda
direct această tematică nu s-au editat. În enciclopedia liberă Wikipedia în limba română
noţiunea de vizualizare, de asemenea, nu este tratată cuprinzător. Majoritatea informaţiei a
fost captată, utilizînd surse bibliografice străine accesibile pe Internet.
2. Studiind aspectele psiho-fiziologice ale vizualizării conţinutului predării, s-a stabilt
importanţă pedagogică pe care le au aceste aspecte. Cunoaşterea de către profesor a acestor
aspecte contribuie, în mare măsură, la constituirea şi consolidarea structurilor perceptive
operatorii ale elevului, ameliorînd capacitatea lui de a înregistra, prelucra şi fixa informaţiile.
3. Au fost comparate două aplicaţii pentru elaborarea prezentărilor electronice: Impress ce face
parte din pachetul OpenOffice şi Power Point din pachetul MS Office. În urma comparării
după diverse criterii s-a constatat că posibilităţile aplicaţiei Power Point sunt puţin mai largi
în comparaţie cu Impress Open Office, dar nu sunt hotărîtoare pentru a elabora o prezentare
calitativă. Ţinînd cont de faptul că Republica Moldova tinde spre integrare în Uniunea
Europeană şi legislaţia la momentul actual este ajustată la normele internaţionale privind
drepturile de autor, ar fi de dorit utilizarea în instituţiile şcolare a aplicaţiilor ce sunt
răspîndite gratis, cum ar fi pachetul Open Office din care face şi Impress.
4. A fost efectuată o clasificare a proiectoarelor electronice, fiind comparate avantajele şi
dezavantajele fiecărui tip.
5. A fost elaborată o metodologie de predare care poate fi poate fi utilizată atît la lecţiile de in-
formatică, cît şi la alte disciplini şcolare. Metodologia elaborată de vizualizare a conţinuturi-
lor poate fi utilizată chiar şi în absenţa proiectorului.
6. Au fost enumărate beneficiile ce le oferă vizualizarea. Una dintre ele constă în faptul că ea
permite de a rezolva problema insuficienţei materialelor illustrative în unităţile şcolare.
7. Au fost elaborate indicaţii metodice privund elaborarea prezentărilor electronice.
8. A fost efectuat un experiment pedagogic cu scopul de a cerceta impactul vizualizării conţinu-
tului predării asupra însuşitei materialului de către elevi. Rezultatele experimentului denotă o
creştere considerabilă a eficienţei procesului de instruire. Totuşi nu ar trebui să absolutizăm
metoda vizualizării, deoarece fiecare metodologie are atît puncte tari, cît şi puncte slabe. În
procesul didactic trebuie de aplicat diverse procedie didactice; exerciţiul, problematizarea,
observaţia independent etc., reeşind din scopul şi obiectivele lecţiei.
Lucarea poate fi utilă tinerilor profesori de informatică şi studenţilor.
39
BIBLIOGRAFIE

1. Wikipedia enciclopedia liberă. [online]. Disponibil pe Internet:<www. Wikipedia.org>


2. BURHARD, R. Towards a Framework and a Model for Knowledge Visualization, Berlin 2005 [online] [citat
4.04.2012] Disponibil pe Internet: < http://www.vasp.ch>
3. EPPLER, M. Knowledge Visualization-Towards a New Discipline and its Fields of Application. [online] [citat
4.04.2012] Disponibil pe Internet: <www.bul.unisi.ch/cerca/bul/publicazioni/pdf/>
4. CANAS, J. Integrating Knowledge and Information visualization, Berlin 2005. [on line] [citat la 4.04.2012].
Disponibil pe Internet: <http://cmap.ihmc.us/Publications/ResearchPapers/>
5. WUNEBURGER, J. Filosofia imaginilor. Iaşi: Editura Polirom, 2004 [on line] [citat la 25.03. 2012].
Disponibil pe Internet:<http://www.scribd.com/doc/60720906/5/Clasificarea-imaginii>
6. ДЕГЛИН, В. Функциональная асимметрия - уникальная способность мозга человека. [online]
[citat la 25.03.2012]. Disponibil pe Internet: < http://www.yandex.ru/yandvft9?=1311791722=1058936 >
7. ВАЛЬКМАН, Ю. Когнитивные графические метафоры: когда, зачем, почему и как мы их
используем. [on line] [citat la 25.03.2012]. Disponibil pe Internet: < http://www.humans.ru/humans/54138 >
8. ЛЫСКОВА, В. Применение логических схем понятий в курсе информатики. În: Информатика и
образование, №1, 2000, c.33-36.
9. БЕСПАЛЬКО, В. Образование и обучение с помощью компьютеров. [on line] [citat la 23.03. 2012].
Disponibil pe Internet: < http://www.eusi.ru/lib/bespalko_obrasovanie/sakl.php >
10. АПАТОВА, Н. Дидактические аспекты компьютерного обучения. [online] [citat la 4.04. 2012].
Disponibil pe Internet: <http://www.crimea.edu/tnu/magaziWscientist/edition3.htm>
11. Курс Microsoft PowerPoint 97. [online] [citat la 23.03.2012]. Disponibil pe Internet:<http://www.stars-
s.ru/course.asp?cno=63&dno=78 >
12. Ghid de iniţiere Open Office. [online] [consultat la 1.04.2012]. Disponibil pe Internet:
<www.Opeoffice.org/doca/user -guide/iniţiere/ >
13. Ghid de utilizare Powerpoint. [online] [ citat la 1.04.2012]. Disponibil pe Internet:
<GHID%20 de 20% UTILIZARE% 20 POWER%20POINT.doc>
14. КОДЖАСПИРОВА, Г. Технические средства обучения и методика их использования. Москва,
2005. 352 с.
15. КОСЕНКО, И. Изучение мультимедиа в процессе профессиональной подготовки
учителя информатики. [online] [citat la 24.03.2012]. Disponibil pe Internet:<
http://www.lib.ua-ru.net/diss/110320.html >
16. МОРОЗОВ, М. Эффективное средство реализации активных методик обучения в вузе. [online] [citat la
23.03.2012]. Disponibil pe Internet: < http://vvwvv.irimlab.ru/researcli/publ.shtml>

40