Cuprins

I. Descrierea conceptului de “Produs Organic“…………………………………...2

I.I Originea cuvântului „organic”………………………………………………….2
I.II Diferenta intre organic, bio, eco si ecologic?.....................................................2
I.III Avantajele certificării produselor ecologice………………………………….3
I.IV Cererea produseor ecologice…………………………………………………..4
I.V Sigle ………………………………………………………………………………5
II. Etape, standarde, certificări …………………………………………………….7
II.I Etape de parcurs pentru un producator de produse ecologice……………….7
II.II Standarde și certificări…………………………………………………………8
II.III Reguli specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice..9
II.IV Sigla AE……………………………………………………………………….11
III. Cum a evoluat calitatea pieței bio?....................................................................12
III.I Piața BIO din România……………………………………………………….12
III.II Puțin din istorie………………………………………………………………15

1
I. Descrierea conceptului de “Produs Organic“

I.I Originea cuvântului „organic”

Istoria agriculturii, în ansamblul său, poate fi descrisă ca fiind organică; abia în secolul 20 (Marea
Britanie) au fost introduse produsele chimice în lanțul alimentar. Mișcarea bio a început în 1940 ca
răspuns la industrializarea agriculturii, supranumită Revoluția Verde.

În 1939, Lord Northbourne a împământenit termenul de agricultură organică, în lucrarea lui Look to
the Land (1940). Oamenii de știință din acele vremuri, au descris diferențele din compoziția solului
ca fiind organice, atunci când au fost folosite dejecții animale deoarece conțineau compuși de carbon,
față de procesul industrial Haber care conținea nitrogen si superfosfați. Folosirea celor doua metode
descrise anterior, afectează conținutul de humus din sol. Folosirea termenului de "organic" diferă de
cea din chimie unde are ca înțeles o clasă de molecule ce conțin carbon. Această clasă de molecule
cuprinde orice poate fi considerat comestibil, incluzând majoritatea pesticidelor și toxinelor.
Termenul de organic folosit în contextul agricol, se refera la metodele de creștere și procesare și nu
la compoziția chimică a alimentelor.

Ideea că mâncarea organică poate fi mai sănătoasă și mai bună atât pentru oameni cât și mediul
înconjurător a apărut încă din primele zile ale mișcării organice, ca rezultat a publicațiilor cum ar
fi The Living Soil.

I.II Diferenta intre organic, bio, eco si ecologic?

Niciuna. Termenul „organic” se utilizeaza în spatiul anglo-saxon (vorbitori de engleză): organic food,
organic milk, organic expo etc. Termenul „bio” înseamnă același lucru, fiind folosit in special în
spațiul franco-german: agriculture biologique. Și „eco” înseamnă același lucru. În România, pe sigla
de certificare scrie Agricultura Ecologica.

Din punct de vedere legal, „natural” nu inseamna nimic, este doar o denumire de marketing. Orice
poate fi natural, fara constrangeri legale. Din punct de vedere al certificarilor private, „natural” se
foloseste pentru unele cosmetice, care nu indeplinesc toate conditiile pentru a fi organice, este o stare
de mijloc, intre cosmetice obisnuite si cosmetice organice. Produsele denumite generic naturale sunt
bazate pe plante. Ele nu au fost cultivate pe terenuri organice și nici nu au fost supuse procedeelor
naturale, fără substanțe chimice pentru obținerea produsului final.

Produsele certificate BIO au minim 95% ingrediente naturale, din care minim 95% ingrediente BIO
din totalul celor vegetale si minim 10% din totalul ingredientelor.
2
 Produsele certificate ECO au minim 95% ingrediente naturale, din care minim 50% ingrediente BIO
din totalul celor vegetale si minim 5% din totalul ingredientelor.

Organismele de certificare bio-organică sunt numeroase, unele dintre cele mai cunoscute la nivel
european în domeniul industriei cosmetice fiind BDIH (Germania), Ecocert Greenlife (Franța), Soil
Association (UK), ICEA (Italia) și Cosmebio (Franța) care au pus bazele Cosmos-Standard
AISBL, Ecogruppo Italia.

I.III Avantajele certificării produselor ecologice

Organismele de certificare, respectând normativul și standardul bio, certifică culturile care respectă
principiile unei agriculturi bio-organice: produse crescute natural, fără aport de insecticide, pesticide,
fungicide, în locul acestora fiind folosite fie metode pur naturale, fie alternative ecologice.
Mai departe, procesatorii produselor agricole primare, la rândul lor, trebuie să se certifice dacă doresc
să își prezinte produsele ca fiind ecologice, deci marcate bio. În acest sens organimul de certificare
verifică trasabilitatea produsului, de la stadiul primar la stadiul prelucrat. În același fel, lanțul de
distribuție - de la engrosist la detailist - este obligat prin lege să se certifice dacă pun spre
comercializare produse marcate ecologic.
În tot acest proces elementul cel mai important rămâne trasabilitatea, astfel încât în final, pe raft,
cumpărătorul să poată fi sigur că un produs etichetat ecologic ascunde un întreg lanț de certificări, în
fiecare etapă de procesare sau distribuție.

 Certificarea garanteaza calitatea produsului ECO si se aplica tuturor operatorilor economici din lantul
alimentar producator – procesator - distribuitor – comerciant;
 Practicarea agriculturii ecologice certificate ofera garantii privind durabilitatea mediului inconjurator,
bunastarii animalelor si sanatatii consumatorilor;
 Certificarea ecologica ii ajuta pe consumatori sa diferentieze usor produsele eco adevarate de cele
contrafacute.
Produsele ecologice sunt obţinute şi etichetate astfel încât să informeze cumpărătorul că produsul
şi/sau, după caz, ingredientele din produs au fost obţinute în conformitate cu metode de producţie
ecologică, şi anume:

 respectarea principiilor producţiei ecologice

3
 neutilizarea de fertilizatori şi amelioratori ai solului, pesticide, materiale furajere, aditivi alimentari,
ingrediente pentru prepararea alimentelor, substanţe folosite în alimentaţia animalelor, substanţe
ajutătoare pentru pregătirea furajelor, produse pentru curăţarea şi dezinfectarea adăposturilor pentru
animale şi de alte produse, decât a acelor produse permise să fie folosite în agricultura ecologică;
 folosirea de seminţe sau material vegetativ săditor obţinut prin metode de producţie ecologică.
Principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice:
 eliminarea oricărei tehnologii poluante;
 realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor, în cadrul cărora rolul principal îl deţin rasele,
speciile şi soiurile cu înaltă adaptabilitate;
 fertilităţii naturale a solului;
 integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor şi produselor din plante;
 utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în mai mare măsură
prin utilizarea raţională a produselor secundare refolosibile;
 aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor, cât şi pentru creşterea animalelor, care să
satisfacă cerinţele speciilor, soiurilor şi raselor.

I.IV Cererea produseor ecologice

Cererea de produse organice are ca motor principal grija pentru sanatatea personala și mediu.
Vânzârile organice la nivel global au crescut cu peste 170% din 2002, ajungând la 63 miliarde de
dolari în 2012, ele totalizează doar 2% din producția totală alimente, ajungănd la 35% în țările din
comunitatea europeană.

 Statele Unite ale Americii

În 2012 valoarea totală a pieței organice era de aproximativ 30 miliarde dolari. Mâncarea organică
este sectorul cu cea mai mare creștere din industria alimentară Americană.
Pentru a putea primi un certificat organic, fermierii americani nu pot planta semințe modificate
genetic, animalele nu pot mânca plante modificate genetic. Fermierii trebuie să aducă multe dovezi
care să ateste că nu există nimic modificat genetic în produsele lor.
 Danemarca

În 2012, produsele organice au totalizat 7.8% din consumul total de vânzare cu amănuntul, având cea
mai mare valoare națională din lume.

4
Multe instituții publice s-au angajat să cumpere doar mâncare organică, în Copenhaga procentul
ajungand la 75%. O inițiativă gurvenrametală si-a propus ca țel ca pană în 2020 cel puțin 60% din
toată mâncarea servită în instituțiile publice să fie organică.
 Austria

În 2011. 7.4% din toate produsele vândute în supermarket-uri erau organice. In 2007, erau disponibile
8000 de feluri diferite de produse organice .
 Romania

În România 70%–80% din producția organică locală, este exportată, ea totalizând 100 de
milioane de Euro. Numărul de produse bio disponibile în România s-a mărit considerabil în ultimii
ani. În 2010 piața de produse organice era evaluată la 50 milioane de Euro.
 Marea Britanie

Vânzările de produse organice au crescut din 1993/94 de la 100 milioane lire la peste 1.21 miliarde
lire în 2004 [32].În 2010 vânzările au scăzut cu 5.9% la doar 1.73 miliarde lire. 4.2% din terenul arabil
este arat în mod organic.
 Polonia

În 2005, aproximativ 7% dintre consumatorii polonezi cumparau mancare care a fost produsă
conform normelor Eco-EU. Valoarea de piață a produselor bio a fost estimată în 2006 la 50 milioane
Euro.

I.V Sigle

La nivelul fiecarei țări există organisme de certificare, controlate de o autoritate guvernamentală

(departamente din Ministerul Agriculturii, Agentii etc.). Aceste organisme au o tradiție indelungată,
de peste 50 de ani în Marea Britanie sau de peste 25 de ani in Franța.

Printre aceste organizatii de certificare ecologică se numară:

– Soil Association si Organic Farmers and Growers – in Marea Britanie
– Agrocert, Ecocert, Qualite France – in Franta
– Biokreis, Bioland, Biopark, Ecoland – in Germania.

În toate țările comunitare a fost adoptată o siglă unitară pentru desemnarea produselor certificate
ecologoc și anume un dreptunghi verde cu o frunză stilizată din stele albe sau aurii.
Sub siglă apare de obicei țara și codul organismul de certificare.
5
În România, sigla a fost lansată și este obligatorie din iulie 2010. Deocamdată este utilizată împreună
cu cea a statelor nationale, intr-o perioada de tranzitie. Va inlocui siglele vechi complet din 2012.

6
 II. Etape, standarde, certificări

II.I Etape de parcurs pentru un producator de produse ecologice

Pentru obţinerea şi comercializarea produselor ecologice pe piaţă însoţite de eticheta şi sigla

comunitară specifice modului de producţie ecologic, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict:

1. Perioada de conversie
2. Inregistrarea activitatii
3. Contract cu un organism de inspecţie şi certificare
4. Certificarea
5. Organizarea comercializarii
Înainte de a putea obţine produse agricole ce pot fi comercializate cu menţiunea “produs obţinut din
agricultura ecologică” exploataţia trebuie mai întâi să parcurgă o perioadă de conversie. Pe durata
întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile
stabilite de Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consilului. Ei trebuie să-şi supună activitatea din
exploataţie, unor vizite de inspecţii, ale organismelor de inspecţie şi certificare pentru a se asigura că
fermierii respectă legislaţia în vigoare privind produsele ecologice.

Durata perioadei de conversie în producţia vegetală, animalieră şi apicultură este de:

• 2 ani pentru culturile de câmp anuale;

• 3 ani pentru culturile perene şi plantaţii;

• 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere;

• 12 luni pentru vite pentru carne;

• 6 luni pentru rumegătoare mici şi porci;

• 6 luni pentru animale de lapte;

• 10 săptămâni pentru păsări pentru producţia de carne, cumpărate la vârsta de 3 zile;

• 6 săptămâni pentru păsări pentru producţia de ouă;

• 1 an pentru albine, dacă familia a fost cumpărată din stupine convenţionale.

7
După, urmează înregistrarea activitătii care este obligatorie în fiecare an si are loc la Direcţia pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală din judeţul unde se află unitatea/ ferma, prin completarea fişelor de
înregistrare care îi conferă calitatea de producător în agricultura ecologică.

Procedura de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologica este reglementată prin Ordinul nr.
219 din 21.03.2007 pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura
ecologică.

Urmare a procesului de înregistrare, M.A.D.R elaborează în fiecare an lista operatorilor din

agricultura ecologică care este pusă la dispoziţia celor interesaţi. În urma inspecţiilor efectuate de
organismele de control, operatorii care au respectat regulile de producţie vor primi certificatul de
produs ecologic şi îşi vor putea eticheta produsele ca fiind ecologice.

Pe eticheta și publicitatea unui produs ecologic se va aplica sigla «ae» specifică produselor ecologice
controlate.

Organizarea comercializarii produselor ecologice constituie un element important din filiera de

agricultură ecologică. Comercializarea produselor ecologice se face numai de comercianţi înregistraţi
la M.A.D.R, prin diferite canale de piaţă: vânzări de la poarta fermei, vânzări prin magazine en-gros,
vânzări prin magazine specializate, vânzări prin bursa on-line pentru produse ecologice, vânzări prin
pieţe sezoniere.

II.II Standarde și certificări

Pentru obţinerea certificatului de produs ecologic, producătorul trebuie să încheie un contract cu un

organism de inspecţie şi certificare aprobat de M.A.D.R. Înainte de a fi denumit și etichetat ca fiind
organic, un produs trebuie sa fie certificat de organizatiile europene de certificare, ECO CERT,
BDIH, DEMETER sau BCS OKO GARANTIE, singurele acreditate în Europa. Produsele
organice, care vor fi prezente pe piata româneasca vor trebui să contina pe ambalajele lor logo-urile
organizatiilor de certificare europene, BDIH, ECOCERT, BCS OKO GARANTIE, DEMETER,
indiferent ca sunt producatori sau importatori.

În România, controlul şi certificarea produselor obţinute din agricultura ecologică este asigurată în
prezent de organisme de inspecţie şi certificare private. Acestea sunt aprobate de Ministerul
Agriculturii, şi Dezvoltării Rurale, pe baza criteriilor de independenţă, imparţialitate şi competenţă
stabilite în Ordinul nr. 688 din 9 august 2007 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea

8
sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare şi de
supraveghere a activităţii organismelor de control. Aprobarea de către M.A.D.R a organismelor de
control este precedată, în mod obligatoriu, de acreditarea acestora, în conformitate cu norma
europeana EN ISO 45011:1998, emisă de Asociaţia de acreditare din România ,,Renar”.

ORDIN MADR nr. 219/2007 pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în
agricultura ecologică MOF nr. 238/2007:

- Operatorii au obligaţia de a-şi înregistra în fiecare an, până la data de 1 iunie activitatea, prin
DADR, la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, compartimentul de
specialitate,prin completarea fişelor de înregistrare prezentate în anexele nr.1-7, care fac parte
integrantă din prezentul ordin.
- Fişele de înregistrare, aprobate de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale, sunt transmise în original operatorului care a solicitat înregistrarea.
- În situaţia în care un producător administrează mai multe ferme, solicitantul va completa câte
un set de fişe de înregistrare pentru fiecare fermă/unitate ecologică.
- În scopul verificării informaţiilor cuprinse în fişele de înregistrare, operatorul furnizează la
cererea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi alte documente.
- În situaţia în care fişele de înregistrare nu sunt complete sau conţin informaţii
neclare, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale va acorda operatorului o
perioadă de 15 de zile pentru rectificarea acestora. Dacă fişele de înregistrare nu sunt
remediate în termenul legal, procedura de înregistrare va fi anulată.
- Organismele de inspecţie şi certificare nu vor efectua prima inspecţie la ferma/unitatea
ecologică dacă operatorul nu este înregistrat la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale.
- În cazul în care operatorul încetează activitatea cu organismul de inspecţie şi certificare
menţionat în fişa de înregistrare, acesta va informa Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale respectiv compartimentul de specialitate.

II.III Reguli specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice

Ordin MADR /ANPC nr. 417/2002 Monitorul Oficial, Partea I nr. 778 /2002/ORDIN nr. 317/190 din
11 mai 2006:

Monitorul Oficial, Partea I nr. 598 /2006În cazul etichetării sau publicităţii produselor vegetale
primare neprocesate, a animalelor şi a produselor animaliere neprocesate, se fac referiri la modul de
producţie ecologică numai în următoarele condiţii:
9
 - indicaţiile evidenţiază cu claritate modul de producţie agricolă;
- produsul este obţinut în conformitate cu regulile de producţie ecologică stabilite în OUG nr.
34/2000 şi în Hotărârea Guvernului nr. 917/2001, sau este importat şi se supune aceloraşi
prevederi;
- produsul se obţine sau se importă de un operator care este controlat de un organism de
inspecţie şi certificare în conformitate cu prevederile art. 7 şi 8 din OUG nr. 34/2000;
- prin etichetare se înscriu numele şi/sau codul organismului de inspecţie şi certificare la care
operatorul este înscris.
Produse de origine vegetală şi animală procesate, destinate consumului:

- cel puţin 95% din ingredientele de origine agricolă ale produsului sunt produse sau provin din
produse obţinute în conformitate cu regulile de producţie ecologică sau sunt importate şi se
supun aceloraşi prevederi;
- toate celelalte ingrediente de origine agricolă ale produsului sunt menţionate în Hotărârea
Guvernului nr. 917/2001 sau sunt autorizate provizoriu într-o ţară din Uniunea Europeană;
- produsul conţine numai substanţele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2001, ca
ingrediente de origine neagricolă;
- produsul sau ingredientele sale de origine agricolă sunt supuse unor tratamente numai cu
substanţele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2001;
- produsul sau ingredientele sale nu sunt supuse tratamentelor care implică utilizarea radiaţiilor
ionizante;
- produsul este preparat sau importat de un operator care este controlat de un organism de
inspecţie şi certificare în
- prin etichetare se înscriu numele şi/sau codul organismului de inspecţie şi certificare care a
efectuat ultima inspecţie a operatorului;
- produsul este obţinut fără utilizarea organismelor modificate genetic şi/sau a produselor
derivate din astfel de organisme;
- indicaţiile privind modul de producţie ecologică trebuie să stabilească în mod clar că se referă
la un mod de producţie agricolă şi trebuie să fie însoţite de o menţiune privind ingredientele
de origine agricolă respective, în condiţiile în care această menţiune nu este înscrisă în lista
ingredientelor.
Produsele vegetale în plus pot cuprinde referiri la conversia către modul de producţie ecologică în
următoarele condiţii:

- respectă o perioadă de conversie de cel puţin 12 luni înainte de recoltare;

10
 - indicaţiile de pe eticheta produsului sunt inscripţionate astfel încât să nu inducă în eroare
cumpărătorul asupra acestui produs. Aceste indicaţii se formulează astfel: "produs în
conversie către agricultura ecologică" şi trebuie să fie prezentate în acelaşi format, culoare şi
stil de caractere cu denumirea sub care se vinde produsul. În această formulare cuvintele
"agricultura ecologică" nu vor fi mai evidente decât cuvintele "produs în conversie către";
- produsul conţine doar un singur ingredient vegetal de origine agricolă;
- prin etichetare se înscriu numele şi/sau codul organismului de inspecţie şi certificare care a
efectuat ultima inspecţie a operatorului;
- produsul este obţinut fără utilizarea organismelor modificate genetic şi/sau a produselor
derivate din astfel de organisme.
- Pe eticheta şi publicitatea unui produs ecologic se va aplica sigla «ae» specifică produselor
ecologice controlate.

II.IV Sigla AE

Ordin nr. 317/2006, Monitorul Oficial, Partea I nr. 598 /2006:

Sigla "ae" este utilizată în scopul certificării-identificării produselor agroalimentare ecologice şi

garantează că produsele agroalimentare care poartă această siglă îndeplinesc următoarele condiţii:

- provin din agricultura ecologică din România şi sunt comercializate în conformitate cu

prevederile OUG nr. 34/2000
- sunt certificate de un organism de inspecţie şi certificare acreditat de Ministerul Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, denumit în continuare M.A.P.D.R.;
- provin din import şi sunt certificate în România de un organism de inspecţie şi certificare
acreditat de M.A.P.D.R.
- Reprezentarea grafică şi descrierea siglei "ae" de certificare-identificare sunt prezentate în
anexa nr. 2 lit. A la reguli.
- Sigla "ae" cu scop informativ-publicitar cu privire la agricultura ecologică şi produsele
agroalimentare ecologice.
- Sigla "ae" este proprietatea exclusivă a M.A.P.D.R.,
- Produsele agroalimentare ecologice aflate în perioada de conversie nu se inscripţionează cu
sigla "ae" de certificare-identificare

11
III. Cum a evoluat calitatea pieței bio?

III.I Piața BIO din România

“Pentru urmatorii 5 ani, piața BIO din România are cel mai mare potențial de creștere din industria
organică (europeană).” potrivit declarației consultantului pentru Monitorul Organic European,
Amarjit Sahota.

Piața BIO din România este generată în primul rând de ofertă deoarece prezența produselor pe piață
trezește de fapt, interesul consumatorilor. Formarea pieței presupune de fapt schimbarea unor
mentalități și stiluri de viață, eforturi în direcția educării şi informării, având în vedere că este vorba
de produse noi pentru români, produse cu un caracter special. Problema cea mai mare a pieței
românești de produse ecologice este că nu există procesatori. Materia primă românească este
exportată, produsele sunt fabricate in străinătate și se întorc în țară de patru ori mai scumpe.

Alimentele BIO sunt mai scumpe decât cele convenționale (peste tot în lume). Motive pentru care
prețul produselor BIO este mai ridicat: -ingredientele utilizate în producția produselor sunt mult mai
scumpe -ingredientele necesare sunt mai greu de procurat -producția durează mult timp și necesită
oameni specializati -este necesară o forță numeroasă de muncă -producția trebuie să respecte anumite
standarde prestabilite pentru a primi certificarea -față de agricultura convențională, în agricultura
ecologică gândacii trebuie adunați cu mana, iar bolile plantelor trebuie sa fie tratate cu ceaiuri -cele
mai multe produse organice sunt comercializate doar în magazine Bio -raportul dintre costul de
producție și prețul produsului Începerea producției necesită un timp destul de lung, de până la 2 ani,
din perspectiva perioadei de conversie.

Activitatea presupune inspecții periodice ale organismelor de inspecție acreditate și înregistrarea

anuală la MADR. Recolta obținuta este cu 20 - 50% mai mică decât în cazul agriculturii tradiționale,
însa prețul de export pentru alimentele ecologice poate fi de două-trei ori mai mare.

Pe piața românească, gama produselor organice este destul de restrânsă. Majoritatea alimentelor este
adusa din străinătate (conserve de legume, fructe, unele produse de panificaţie). Cele mai vandute
produse bio sunt: laptele, ouăle, iaurturile, fructele, legumele, dar și mezelurile. Vânzările totale de
produse BIO în România ajung la aproximativ 10 milioane de euro, ceea ce reprezintă sub 1% din
piața de retail și foarte puțin față de 5-6%, cât este media europeană, potrivit datelor reprezentanților
din această industrie. Alimentele biologice au un termen de valabilitate mai mic decât alimentele
obișnuite, deoarece nu conțin aditivii alimentari de sinteza - conservanții, coloranții, agenții de

12
sapiditate, de ingroșare. Conservanții chimici sunt înlocuiti cu conservanti naturali, acidul lactic, de
exemplu. Lipsa conservanților face ca salamul, laptele fermentat biologic să se altereze mai rapid.
Mezelurile biologice sunt mai bune, gustul lor este natural. Pentru a se conserva, unele alimente sunt
tratate termic. “Portretul Portretul robot" al consumatorului bio autohton (in viziunea lui Ciprian
Lazarovici, director de vânzări la Biosens): Cererea pentru produse BIO va crește în Romania, așa
cum s-a întamplat și în Cehia și Ungaria, după aderarea la UE în 2004. “Individ cu un grad de cultură
ridicat, care vrea să facă mai mult pentru sănătatea sa, vrea un nou stil de viaţă, civilizat, igienic,
sănătos, dinamic, orientat spre o îngrijire atât corporală, cât şi mentală, care să le confere un confort
psihic şi fizic sporit, conştient de responsabilitatea pe care o avem faţă de mediul înconjurător şi de
lumea în care trăim. În general este vorba despre orăşeni cu studii superioare, de 25-45 de ani, cu
venituri mari.”anuale de vanzare a produselor BIO în România: - vânzări de la poarta fermei - vânzări
în piețe sezoniere - retail traditional - magazine specializate - retail modern - hipermarketuri,
supermarketuri, magazine de tip cash & carry - magazine on line : www.rangali.ro;
www.organikshop.ro (cosmetice bio); www.biomania.ro - network marketing (Life Care) - vânzări
prin bursa on-line pentru produse ecologice (www.agricultura-ecologica.ro) Conform specialiștilor
din piață în perioada următoare, produsele bio comercializate în România vor fi vândute în proporție
de 60% în magazine organice, 30% în supermarketuri și 10% în alte magazine. Principalele rețele de
magazine care au introdus produse ecologice în sortiment și au amenajat spații speciale pentru acestea
, sunt: Carrefour, Cora, Gima, La Fourmi, Mega Image. Cele mai vândute produse BIO prin rețeaua
comercială organizată sunt ouăle și produsele lactate. Natura Land (importator de produse Bio) iși
distribuie produsele în aproape toate retelele de magazine: Carrefour, Mega Image, Cora, Real, Metro,
Auchan, Super Market Nic, ANGST, G-Market, La Fourmi, Cristim, Anapan, Quickdeli,
Supermarket Ok, Ki-Life, Benzinăriile Agip, etc. Asociații și Organizații profesionale: Asociația Bio
România (http://www.bio-romania.org/despre-noi/) înființată în septembrie 2008 (18 membri).
Federația Națională de Agricultură Ecologică (http://www.fnae.ro/ ) BIOCOOP Sibiu, o asociație
între producători, procesatori si comercianți. Delta Dunării Organics, o asociere dintre fermieri
ecologiști români și comercianți italieni. Asociației Bioagricultorilor din România "Bioterra"
(http://www.greenagenda.org/bioterra/ ) Agroecologia (http://agroecologia.ro/ ) Asociația Română
Pentru Agricultura Durabila Eco Rural.

Suprafața cultivata ecologic la nivel mondial se ridică la 31,4 milioane de hectare, România ocupând
locul 16 în funcție de suprafața cultivată. Suprafata totală a culturilor ecologice în România a crescut
de peste 10 ori din anul 2000 până în prezent. Consumul de produse ecologice reprezintă în România
sub 1% din totalul alimentelor și se preconizează că, în următorii 5 ani, abia va ajunge la 2%. Această
cifră se explică prin prețul mai mare al acestor produse (menit să compenseze pierderile de producție
13
față de agricultura convențională). Cu toate acestea, valoarea pieței de produse ecologice se va situa
între 5 și 10 milioane de euro, în 2008, creșterea anuală fiind de 10-20%.

Media consumului de produse bio în partea occidentală a Europei este de 3-5%. În Germania
consumul este de 5%, iar în Anglia și Austria, de 3%. Media Europei de Vest este de 3-5%, iar în
Ungaria a ajuns la 2%. Conform raportului „Lumea agriculturii organice, statistici și trenduri”, ediția
2007, Australia este cel mai „bio” continent după criteriul întinderii suprafațelor cultivate-
aproximativ 11,8 milioane de hectare. Pe locul doi al clasamentului se situează Europa cu 6,9
milioane de ha, fiind urmată de America Latina cu 5,8 milioane.

La nivelul UE, agricultura organică reprezintă 3,7% din totalul suprafeței agricole, cu toate că, între
1993 și 1998, s-a înregistrat o creștere de 25%. Italia are si cel mai mare număr de ferme ecologice,
31% din total UE, fiind urmată de Austria, Spania și Germania. În 2001, cheltuielile pe locuitor pentru
procurarea de eco-produse au înregistrat cele mai mari valori în Danemarca – 58,08 euro.

Rolul sistemului de de agricultură ecologică este de a produce hrană curată, benefică metabolismului
organismului uman, în deplină corelație cu conservarea şi dezvoltarea mediului, în respect față de
natură și legile ei.

• Aplicarea legilor regeritoare la productia ecologica este observată de organisme de inspecție și

certificare care eliberează certificatele de produs ecologic. Acestea controlează lanțul de obținere al
produsului, de la inspectarea pământului cultivat până la procesele prin care se obține produsul final.

• Produsele de origine bio nu trebuie să prezinte urme de antibiotice sau hormoni pentru creştere.
Plantele trebuie să fie cultivate pe terenuri pe care nu a fost aplicat niciun îngrăşământ chimic (terenuri
organice), planta culeasă fiind supusa macerarii, fara a i se aplica procedee chimice. În ultimă faza,
plantele trebuie sa fie ambalate fara a fi utilizati conservanti sau alti substituienti chimici şi trebuie
certificate de organismele europene sau mondiale acreditate în acest sens. •Toate produsele bio sunt
făcute din ingrediente curate, așa cum le-a lăsat natura, fără intervenția chimiei alimentare.

•Linia de demarcaţie între produsele naturale şi cele BIO: produsele denumite generic naturale sunt
bazate pe plante. Însă plantele care intra în componența produselor naturale nu au fost supuse
procedeelor biologice, în procesul de creştere fiind utilizate substanţe chimice, produsul final neavând
certificarile bio-organice cerute prin lege.

România se află pe locul 7 în topul primelor 10 ţări ca suprafaţă totală agricolă ecologică, condus de
Polonia, din cele 23 de ţări est-europene analizate de FIBL Elveţia (Institutul de Cercetare a
Agriculturii Ecologice Elveţia - FIBL, care cercetează sectorul ecologic din lume). Pe de altă parte,

14
şi Polonia şi România înregistrează un declin al suprafeţelor certificate ecologic, fiind considerate din
acest punct de vedere contraperformer,

Situaţia din agricultura ecologică est-europeană a fost analizată în cadrul seminarului „Innovation
networks in the Central Eastern European region for increasing value chain development in the
organic sector“, organizat la târgul internaţional Expo Biofach Nürnberg. Cele 23 de ţări est-europene
analizate în studiu ocupă împreună doar 0,7 % din totalul mondial al suprafeţei cultivate şi certificate
ecologic.

Potrivit studiului, având în vedere că agricultura bio are randamente mai mici decât agricultura
traditională, pentru a atinge obiectivul de a hrăni planeta fără a modifica comportamentul alimentar
anual va fi nevoie ca suprafețele cultivate să crească de la 16% până la 33%, iar în același timp
despăduririle să crească de la 8% la 15%.
III.II Puțin din istorie

Potrivit cercetătorilor, obținerea tuturor produselor agricole într-o manieră bio și fără a majora
suprafețele cultivabile devine o opțiune viabilă numai prin reducerea cu 50% a risipei alimentare și
în același timp prin suprimarea totală a culturilor destinate hranei animalelor.

Rezultatul ar fi însa un septel mai mic si reducerea de la 38% la 11% a ponderii reprezentate de
proteinele animale în totalitatea proteinelor consumate de om. Fără a se pronunța în favoarea unui
anumit scenariu, studiul estimează ca o punere în practică parțială și combinată ar permite un viitor
alimentar mai durabil.

Anul 1924 marchează începutul agriculturii ecologice în Germania, odată cu lansarea cursului de
agricultură biodinamică a lui Rudolf Steiner.

În perioada 1930-1940 doctorul Hans Mueller activează în Elveţia unde dezvoltă sistemul de
agricultură organo-biologică, acesta fiind în prezent cel mai răspândit sistem de agricultură ecologică
din ţările germanice (reprezentat prin „Bioland” în Germania şi „BioSuisse” în Elveţia.

În anul 1946 se înfiinţează Asociaţia Solului din Marea Britanie.

Anul 1967 corespunde publicării primelor standarde organice de către Asociaţia Solului din Marea
Britanne.

În anul 1972 se înfiinţează Federaţia Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Organică IFOAM la

Versaille, Franţa.

15
Se înfiinţează în anul 1973 Institutul de Cercetare pentru Agricultura Organică din Elveţia, care este
în prezent cel mai mare institut de cercetare pentru agricultura ecologică din lume.

În anul 1975 se înfiinţează Fundaţia “Ecologie şi Agricultură” din Germania,la nivelul anilor 1980 se
înfiinţează majoritatea asociaţiilor şi organizaţiilor pentru agricultură ecologică şi se publică
standardele de bază IFOAM.

În 1985 Franţa adoptă legislativa cu privire la agricultura ecologică.

În 1990 are loc prima expoziţie de agricultură ecologică în Germania, la Nuremberg,1991, corespunde
înfiinţării Grupului regional IFOAM al Uniunii Europene.

În 2000 la Copenhaga se lansează Agenda 2000 pentru UE care prevede măsuri de sprijin financiar
pentru agricultura ecologică,

În luna mai a anului 2001, la Copenhaga se fac primii paşi pentru un plan european de Acţiune pentru
agricultura ecologică.

În ultimii trei ani, numărul total de operatori în sistemul de agricultură ecologică a cunoscut un trend
ascendent: în 2010 numărul acestora era de 3.155, cifra ajungând de cinci ori mai mare la nivelul
anului 2012. Oferta de produse certificate ecologic care se găsește pe piață este destul de
diversificată.Astfel, categoria alimente/băuturi este reprezentată în principal de: legume și fructe,
produse de morărit și panificație, ulei de floarea-soarelui, vin obținut din struguri certificați ecologic,
ceaiuri,ouă, miere și produse apicole, suc din soia, produse din carne, pește, produse lactate, ciuperci
colectate din flora spontană.Datele comunicate de către Institutul de Cercetare în Agricultura
Ecolologică FIBL – Elveţia arată că vânzările de produse certificate ecologic au fost în anul 2011,
pentru România, de 80 de milioane de euro. Acestea au crescut de două ori față de anul 2010.

Potrivit reprezentanţilor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), unul din factorii
care influenţează dezvoltarea pieţei locale este amplasarea în bazinele de producţie a unităţilor de
procesare, care să poată prelua producţia obţinută de la micii fermieri și care în acest fel ar putea
obţine valoare adăugată la valorificarea producţiei.

Pe de altă parte, factorii care frânează creșterea pieţei ţin de numărul insuficient de fabrici
procesatoare amplasate în zonele de producție, care să poată prelua produsele certificate ecologic de
la micii fermieri, precum și de lipsa formelor asociative ale operatorilor mici din sistemul de
agricultură ecologică, ceea ce conduce la îngreunarea valorificării producțiilor obținute.

Peste 80% din totalul producției obținute în sistemul de agricultură ecologică este valorificată pe piața
UE, în timp ce importurilem au crescut de la an la an, prin implicarea hipermarketurilor în distribuţia
16
cu amănuntul a acestora. Astfel, dacă în anul 2007, valoarea importurilor era de aproximativ 5
milioane de euro, în 2011 s-a ajuns la 75 de milioane de euro (Sursa: MADR - estimări, conform
datelor existente în piaţă).

In octombrie 2008, la Ministerul Agriculturii erau inregistrati 3.532 de producatori de produse

ecologice, 75 de procesatori, 76 de comercianti, 30 de importatori si 47 de exportatori. Suprafata
cultivata ecologic la nivel mondial se ridica la 31,4 milioane de hectare, Romania ocupand locul 16
in functie de suprafata cultivata. Suprafața totală a culturilor ecologice în Romania a crescut de peste
10 ori din anul 2000 până în prezent. Cu toate acestea, valoarea pieței de produse ecologice se va situa
între 5 și 10 milioane de euro, în 2008, creșterea anuală fiind de 10-20%.

Media consumului de produse bio în partea occidentală a Europei este de 3-5%. În Germania
consumul este de 5%, iar în Anglia și Austria, de 3%. Media Europei de Vest este de 3-5%, iar în
Ungaria a ajuns la 2%. Conform raportului „Lumea agriculturii organice, statistici și trenduri”, ediția
2007, Australia este cel mai bio continent după criteriul întinderii suprafațelor cultivate, și anume
aproximativ 11,8 milioane de hectare. Pe locul doi al clasamentului se situează Europa cu 6,9
milioane de hectare, fiind urmată de America Latină cu 5,8 milioane. La nivelul Uniunii Europene,
agricultura organică reprezintă 3,7% din totalul suprafeței agricole, cu toate că, între 1993 și 1998, s-
a înregistrat o creștere de 25%. Italia are și cel mai mare număr de ferme ecologice, 31% din totalul
Uniunii Europene, fiind urmată de Austria, Spania si Germania. In 2001, cheltuielile pe locuitor
pentru procurarea de eco-produse au înregistrat cele mai mari valori în Danemarca, 58,08 euro.

Dintre produsele vândute de noi pe piețele externe, cea mai mare căutare au avut-o cerealele, cu o
pondere de 54%. Oleaginoasele au deținut 22% din exporturi, fructele și ciupercile 20%, produsele
procesate din lapte 1%, mierea 0,94% și alte produse ecologice 2,06%.

Piața produselor ecologice de consum a fost estimată la 45 milioane dolari în 2016, respectiv o
creștere de peste 30 % față de 2014. Din punct de vedere istoric agricultura ecologică a cunoscut în
Europa o evoluție.

17